Rar fenomen de echilibru între viziune şi expresie, poetica lui Tudor Arghezi este un etalon naţional al valorilor poetice, aşa cum poezia marelui Eminescu este perpetuul etalon pentru tot ce este şi va fi nou vreodată în poezia românească. Nichiata Stănescu.La 21 mai se împlinesc 130 ani de la naşterea marelui poet Tudor Arghezi.
Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, Bucureşti - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea liricii româneşti sub influenţa baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire şi Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum şi literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestaţi din întreaga literatură română. Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul său, Arghezi, provine, explică însuşi scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeşului. Ovid S.
Fiind unul din autorii canonici din literatura română, Tudor Arghezi a creat un viu interes in rindurile elevilor clasei a VIII - A de la liceul teoretic "Liviu Rebreanu" , veniti sa petreaca cu profesoara de
limbă şi literatură română dna Liliana Cornei ,în incinta Centrului Academic Eminescu, o lecţie deschisă cu genericul "Tudor Arghezi - Poet al Omului". Elevii au dat dovada de vaste cunostinte din biografia poetului, au declamat poezii din creaţia lui T.Arghezi. De alfel, elevii au prezentat şi unele referinţe critice despre viaţa şi opera lui T. Arghezi, scrise de către criticii literari ca Eugen Lovinescu, George Călinescu, Tudor Vianu, Eugen Simion.
Inscripţie pe amfora lui
Păşiţi încet cu grijă tăcută, feţii mei.
Să nu-i călcaţi nici umbra,nici florile de tei.
Cel mai chemat s-aline din toţi, şi cel mai teafăr
Şi-a înmuiat condeiul de-a dreptrul în luceafăr.
1964 Tudor Arghezi