15 iun. 2010

EMINESCIANA 2010

Arborele genealogic al familiei Eminovici
autor - Dumitru Pomârlean Jr.

EMINESCIANA 2010

Asociaţia Obştească „Noua Dreaptă” şi grupul de iniţiativă „Tinerii pentru Eminescu” invită joi, 17 iunie 2010, ora 17.00 la masa rotundă cu genericul: 


„Eminescu – gânditorul interzis”.

17:00- Moment introductiv „Centrul Academic Internaţional Eminescu - un deceniu de valorificare şi promovare a patrimoniului eminescian”, Elena Dabija, director CAIE. 

17:20- Discurs "Eminescu - publicist" Dumitru Mircea, jurnalist, scriitor, regizor.

17:40- prezentare „M. Eminescu- gazetar tradiţionalist şi gânditor incomod”, Vitalie Jereghi, preşedinte A.O. „Noua Dreaptă”.

18:00- Prezentăre: "Statul lui Mihai Eminescu. Noutăţi editoriale" . Elena Dabija, director CAIE.
18:20 - Prezentări, referate, expuneri, dezbateri


Locaţie: Chişinău, Centrul Academic Internaţional Eminescu, bd. Dacia 20, et. 2, tel.77-14-03.

14 iun. 2010

EMINESCIANA 2010

Centrul Academic Internaţional Eminescu, vă invită marţi, 15 iunie 2010 la un program comemorativ cu genericul "Mihai Eminescu al vremii noastre"  (121 de ani în eternitate).

10.00 - Matineu "Mihai Eminescu - cel mai drag poet"

11.00 - Lansare de carte : "Mihai Eminescu. Unde eşti copilărie" - Editura Silvius Libris

15.00 - Discurs "Mihai Eminescu - Înaintemergătorul" - director onorific CAIE, Mihai Cimpoi

             Lansări şi prezentări de carte :
Manuscrisele Mihai Eminescu
Eminescu şi India. Amita Bhose, 2009
Proza literară a lui Eminescu şi gândirea indiană. Amita Bhose, 2010
Răsărit de Luceafăr. Victor Teleucă, 2010
Eminescu după Eminescu. Adrian Rachieru, 2010
Poeme = Poemes. trad. în l. franc. Ludmila Ciobotarencu, 2010
Eminescu, magul călător. Ion Câmpan, 2007

              Prezentare: "Mihai Eminescu în filatelie şi cartofilie", doctor în istorie , Preşedintele AFMCRM Constantin Ciobanu

             Vernisaj de grafică: "Orizonturi eminesciene" Autori:  Ana Căldare, Natalia Prozorovschi, Mariana Prida, Cristina Plăcintă - Colegiul de Arte Plastice "A. Plămădeală"

            Oră de lectură multimedia: "Mihai Eminescu". Film documentar. Regie, acad. Anatol Codru

10 iun. 2010

LUCEAFĂRUL, CEL MAI LUNG POEM DE DRAGOSTE

Recent, Luceafărul, de Mihai Eminescu, a fost omologat de World Records Academy drept „cel mai lung poem de dragoste din lume”.Toate cele 98 de strofe ale creaţiei eminesciene, traduse în limba engleză, şi legenda Luceafărul, alături de o pictură semnată de Sabin Bălaşa, au fost publicate pe site-ul oficial al Academiei Recordurilor Mondi­ale – http://www.worldrecordsacademy.org/ . Luceafărul, tradus în engleză ca Evening Star, poemul eminescian cu 98 de strofe despre dragostea imposibilă dintre nemuritorul Luceafăr şi frumoasa prinţesă pământeană este declarat record mondial pentru „Cel mai lung poem de dragoste”, se consemnează pe site-ul Academiei. Pe scurt, celebra creaţie poetică, pe care toţi elevii români o învaţă la orele de literatură, este prezentată astfel: „Legenda Luceafărului este o poveste despre o tânără prinţesă care se ruga la Luceafăr în fiecare seară. Luceafărul se îndrăgosteşte şi este gata să renunţe la nemurire pen­tru ea, dar realizează că iubirea pură pe care o are pentru tânăra fată nu poate fi împărtăşită în lumea materială.”
  Pentru Generaţia Messenger şi YouTube, poemul-marcă înregistrată al lui Mihai Eminescu este tradus astfel: „o combinaţie între Pe aripile vântului (dramă romantică, unicul roman al autoarei americane Margaret Mitchell [1900-1949]), Star Trek (povestire SF şi film omonim, deosebit de populare la finele secolului trecut) şi Love Story (proză romantică cu sfârşit dramatic, precum şi filmul celebru, ambele din anii ’70 ai sec. XX).” World Records Academy (Academia Recordurilor Mon­diale), cu sediul la Miami, statul Florida, SUA, este cea mai mare organizaţie care înregistrează recorduri din toate domeniile, la nivel mondial.

Nu există nici o altă operă în literatura română care să fi fost studiată, scrutată, explorată ca poemul Luceafărul. Ar fi de făcut o anchetă asupra motivelor prestigiului extraordinar de care se bucură acest text în faţa românilor. Ar trebui de cercetat de ce aceste strofe suscită un asemenea entuziasm, – şi aşa de unanim : critica română, care nu se dă deloc înapoi în faţa judecăţilor parţiale sau grăbite, se opreşte în faţa Luceafărului, depune armele şi nu cutează a enunţa nici cel mai mic  cuvînt defavorabil”. Alain Guillermou
Poemul  “Luceafărul „ tradus în alte limbi
(din colecţia Centrului Academic Eminescu)
1.Eminescu, M. Gedichte novellen – Bucureşti : Graph. Kunstanstalt, 1923. – P. 139-155 – Ed. în l. germană .
2.Eminescu, M. Gedichte – Cernăuţi: Ed. Mitropolitul Silvestru, 1943. – P. 147-173 – Ed. în l. germană .
3.Eminescu, M. Poesie – Firenze : S.n., 1950. – P.102-114. – Ed. în l. ital.
4.Eminescu, M. Poseí – Bucureşti : Ed.de Stat pentru Literatură, 1960 – P.92-112 – Ed. în l. chineză.
5.Eminescu, M Лирика – Моscova : Худож. лит., 1968 – P. 95-110 – Ed. l. rusă .
6.Eminescu, M. Poezii = Стихотворения – Bucureşti, 1971. – P. 352-353. Ed. bilingvă româno-rusă .
7.Eminescu, M Versuri = Стихи – Сh. : Cartea Moldovenească, 1971 – P. 146-185 – Ed. bilingvă româno-rusă.
8.Eminescu, M. Luceafărul = Der Abensstern = Az Esticsillag – Timişoara, 1972. – 9 p. : il. – Ed. multilingvă .
9.Eminescu, M. Pimedus ja luuletaja. – Tallin : Eesti Raamat, 1972 – P 120-136 – Ed. în l. estonă.
10.Eminescu, M. Versuri = Стихи – Сh. : Cartea Moldovenească, 1974 – P. 114-147 – Ed. bilingvă româno-rusă.
11.Eminescu, M. Избранное – Ch. : Literatura artistică, 1980 – P. 159-171 – Ed. în l.rusă.
12.Eminescu, M Poezii = Puizii – Bucureşti, 1981 – P. 178-211 – Ed. bilingvă româno-aromână .
13.Eminescu, M. Избранное – Ch. : Literatura artistică, 1981 – P. 159-171 – Ed. în l.rusă.
14.Eminescu, M. Rayonnement d`un genie – Bucureşti, 1989 – P. 253-323 – Ed. multilingvă .
15.Eminescu, M. Звезды новорожденной свет – Моscova : Художественная литература, 1989 – P. 263-278 – Ed. l. rusă .
16.Eminescu, M. Poesies – Bucureşti : Minerva, 1989 – P. 80-96 – Ed. în l. franceză .
17.Eminescu, M. Poezii = Poesies – Bucureşti : Libra, 1994 – P. 368-397 – Ed. bilingvă româno-franceză .
18.Eminescu, M. Floare albastră = Fiore azzuro – Bucureşti: Gramar, 1996 – P. 138-159 – Ed. bilingvă româno-italiană .
19.Eminescu, M. Opere alese = Избранное – Moscova : Художественная литература, 2000. – P. 204-205. Ed. bilingvă româno-rusă .
20.Eminescu, M. Opere alese = Избрана дела – Bucureşti : S.n., 2000. – P. 132-161. Ed. bilingvă româno-sârbă .
21.Eminescu, M. Poezii = Poesias – Bucureşti : Libra, 2000. - P. 180-209 – Ed. bilingvă româno-portugheză.
22.Eminescu, M. Poezii alese = Selected poems – Bucureşti : Univers, 2000. - P. 54-95 – Ed. bilingvă româno-engleză.
23.Eminescu, M. Poezii = Gedichte – Bucureşti : Gramar, 2001. – P. 240-271 – Ed. bilingvă româno-germană .
24.Eminescu, M. Floare albastră = Синий цветок = Синя квiтка = Mavi Cicek = Cинье цветие – Сh. : Ed. Departa-mentului Relaţii Naţionale şi Funcţionarea Limbilor, 2001. – P. 129-161. – Ed. multilingvă .
25.Eminescu, M. Poezii = Poesies – Piteşti : S.n., 2002. - P. 153-165 – Ed. bilingvă româno-franceză .
26.Eminescu, M. [Scrieri] – [S.l], 2003. – 332 p. – Ed. în l. chineză – P.103-121 .
27.Eminescu : pour le monde latin // Apostoiu Gheorghe. – S.l. : Europa nova, s.a. – P.118-216. – Ed. multilingvă.
28.Le secret du rien // Barbu Constantin. – S.l. : Dionysos ,s.a. – P.26-49. – Ed. în l. engleză.
Imagine: "Luceafarul" M. Eminescu de Sabin Balaşa
Tehnica: ulei pe perete; Dimensiuni: triptic (429/267 cm, 430/267 cm, 431/269 cm)
Detinator: Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi

1 iun. 2010

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” (eseu)

În urma concursului de eseuri pe tema operei lui Mihai Eminescu "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie" au fost selectaţi 50 de elevi români din Republica Moldova, Serbia şi Ucraina. Câştigătorii concursului vor participa gratuit la şcoala de creaţie "Ipoteşti, file din poveste", din perioada 14-21 iunie 2010, de la Ipoteşti, judeţul Botoşani. 
Vă propunem eseul scris de Patricia Sorocean, elevă a Liceului Teoretic "Mihai Eminescu" din mun. Chişinău, cititoare fidelă a Centrului Academic Eminescu, care este printre câştigătorii concursului.
De multe ori ne întrebăm de unde venim, cu ce scop venim şi trăim pe acest pămînt. Şi mereu ajungem la cele valori morale şi spirituale în numele cărora şi pentru care vieţuim. Ce gust ar mai avea viaţa fără dragoste, credinţă, înţelegere, familie? Cred că toţi ştim răspunsul. Şi toate aceste valori le transmitem cu ajutorul limbii prin balade şi doine, prin cîntece şi poveşti, ele sunt trăite printr-o inimă de neam ce bate necontenit de zile şi nu se va stinge „în veci de veci”. Atunci, Dumnezeu ne-a despărţit la Babilon, dar am ştiut să ne unim, acei cu aceeaşi limbă, patrie şi tradiţie. „Istoria este cartea cea dintîi a unei naţiuni” a zis Bălcescu. Ea păstrează toate secretele şi toate ştiinţele pe care trebuie să le cunoască un autohton adevărat, ea ne dă învăţături şi poveţe înspre viitor care, curînd, va deveni trecut ş-apoi istorie. Noi, dacii, îndrăznesc a spune aşa pentru că de la ei ne tragem, avem o istorie bogată, unică, plină de înţelepţi şi oameni iluştri. „De la Roma noi ne tragem, de la Dacia Traiană”: în urma „asupririi” romane, Dacia a cunoscut mai multe fapte bune, iar Columna lui Traian ce dăinuieşte veşnic la Roma, duce vestea tuturor în fiece clipă, despre poporul get, ca fiind unul viteaz şi credincios. Iar şirul închegat de basoreliefe, generînd pe coloană o spirală, arată continuitatea, unitatea, puterea şi importanţa poporului nostru în acele timpuri străvechi. George Călinescu roagă:”să nu uităm...”, deci naţionalitatea ne obligă, prin sîngele ce-l purtăm, să ne ştim străbunii, „...că pe Columna lui Traian, noi, dacii, sîntem în lanţuri ” şi acest lanţ neîntrerupt ne îndeamnă să ne mîndrim de strămoşii noştri semeţi ai căror urmaşi suntem. Ziceam de oameni iluştri, un reprezentant este şi poetul Mihai Eminescu —geniul şi „luceafărul poeziei române”. În „Rugăciunea unui dac”, eroul liric eminescian se închină „Părintelui” său, implorînd viaţă chinuitoare ca mai apoi ”În stingerea eternă [să] dispar fără de urmă”. Dumnezeu căruia fiece român aduce slavă — „[El] este-al omenirii izvor de mîntuire”. La fel şi în „Scrisoarea I”: ”Cum din haos face mumă, iară el devine Tatăl(...)/ E stăpînul fără margini peste marginile lumii...”. Este vădită credinţa ce o avea acest poet într-un Dumnezeu care l-a înzestrat cu harul ce a vestit numele acestui român peste „margini” şi în „veac de veacuri”.
[Credinţa — valoare general-umană]. Dacia romană a constituit un pas hotărîtor în cursul întregii noastre deveniri. Azi avem o limbă ce descindează din latina populară pe care ai noştri străbuni au ştiut să o preia frumos, iar în acelaşi timp nu s-au lăsat asimilaţi. În procesul său de formare, limba română a cunoscut valenţe noi şi va cunoaşte încontinuu, dar niciodată, ştiu sigur, nu-şi va schimba numele ce o reprezintă.
[Limba maternă—valoare general-umană]
Un pămînt ne-a dat Dumnezeu şi pe-acesta trebuie să-l păstrăm şi să-l apărămcu sfinţenie. Chiar dacă nu e cel mai bogat în aur, chiar dacă nu e cel mai mare din lume,el este cel mai drag şi mai de preţ. Istoria ne-a pus la grele încercări: tătari, ruşi, otomani, unguri, toţi au tins spre ce-i al nostru, spre pămînt, spre roade bogate şi spre asuprirea poporului. „De la Nistru pîn’la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a ”, şi-ntre aceste două rîuri înfloreşte poporul român, un norod semeţ care a ştiut mereu să se apere, dar nu a îndrăznit să cucerească teritorii străine, doar a plîns neştiut de nimeni, decît de codrii vii şi glia. Poezia „Doina” a lui Mihai Eminescu, reflectă soarta de ani a românilor: ardeleni, munteni şi moldoveni.”Vin Muscalii de-a călare/ De la mare la Hotin ”, astfel începe destinul crud al moldovenilor, cu 2 secole în urmă, primii venind să ne asuprească ca şă-şi facă lor pe plac. Oare de ce a trebuit să sufere o naţiune, doar pentru faptul că cineva a dorit să fie cel mai puternic şi influent? „Cine ne-au adus Muscalii/ Prăpădi-le-ar focul jalei/ Să-l arză, să-l dogorească,/ Neamul să i-l prăpădească”, plînsul ce a fost scris în 4 versuri, de demult, nu a încetat nici măcar pînă astăzi. Iar lacrimile-i sărate curg în şiroaie mereu şi poate peste veacuri sute, ne vom opri din zbucium cînd aceste file vor fi o scurtă amintire tristă. Prin poezia sa, Eminescu a glăsuit în numele unui întreg popor—o durere naţională.
[Patria — valoare general-umană]
România se numeşte casa unui român, pămîntul unde el a călcat, unde din vechi străbuni se transmit tradiţiile şi obiceiurile populare, dar nu în ultimul rînd, unde se vorbeşte şi se cîntă în limba română. Nu cunosc alt neam să-şi iubească atît de mult ţara. Ea e unica iubită pe care nu o poţi trăda, pe care n-o poţi înşela chiar de cutreieri ţări străine. Dar asta numai dacă ţi-i candidă dragostea faţă de ceea ce tu reprezinţi şi ce te reprezintă pe tine. „Ţara mea de glorii, ţara mea de dor” — aceste cuvinte le-ar îngîna orice român adevărat.
„Vis de răzbunare negru ca mormîntul
Spada ta de sînge duşman fumegînd,
Şi deasupra idrei fluture ca vîntul
Visul tău de glorii falnic triumfînd”
Aces vis împlinit s-a repetat în multe rînduri, dar prea puţine au fost şi prea scurt au durat. În 1600, Mihai Viteazul pentru prima dată ne uneşte, mult mai apoi Cuza-Vodă domneşte Principatele Unite. Dar cel mai mare răgaz l-am avut în perioada interbelică, unde „De la Nistru pîn’la Tisa” era una România. Azi continui să visez:”Ce-ţi doresc eu ţie,
dulce Românie[...]/ Fiii tăi trăiască numai în frăţie”. Şi acesta sper să se împlinească, precum de cîteva ori ne-a fost dată o şansă să ne regăsim aproape.
Unica ce-ţi doresc, România mea, este să păstrezi dragostea copiilor tăi pentru patria lor, pentru că doar această putere îi va readuce mereu înapoi şi nu vor uita de unde au pornit chiar peste zeci de frontiere. Altceva nimic: pămîntul ce îl ai e-al tău, copiii ce îi ai sunt mulţi, doar să rămîi cu-acelaşi nume căci altul nu-i de onoarea ta.