25 aug. 2010

"A vorbi sănătos limba mamei este o datorie" - Grigore Vieru

  Pământul, istoria şi limba sunt cei trei piloni pe care se ţine neamul. Pământul îl avem moştenire de la strămoşi, istoria e rodul trecerii noastre prin lume, iar limba ce o avem de la mama, e darul celui de Sus.
  Astfel a început manifestarea "Dulce, graiul românesc", consacrată Sărbătorii Naţionale "Limba noastră cea Română". Oaspeţii noştri au fost copiii de la grădiniţele nr. 40 şi nr.139. La începutul întîlnirii noastre a răsunat imnul de stat al  Republicii Moldova. Copiii au ascultat cu atenţie despre poezia "Limba noastră" scrisă de poetul Alexei Mateevici într-o singură noapte la Chişinău, la 17 iunie 1917. Poezia aceasta este, de fapt o odă, unică în felul ei, închinată limbii unui popor. În 1939 pusă pe muzică de compozitorul Alexandru Cristea, ca mai apoi în 1994 să devină imnul Republicii Moldova.
  S-a vorbit despre limbă, care este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la părinţi.Ca un fir roşu a trecut peste această întîlnire de suflet poezia marelui Grigore Vieru. Noi cei care l-am citit şi i-am îndrăgit  versul vom fi urmaţi pretutindeni de ochii albaştri ai Poetului Vieru, care ne-au învăţat să ne iubim pământul, oamenii săi oneşti, cu frumosul ce ne înconjoară. Şi încă să nu uităm că cei mai de seamă reprezentanţi ai literaturii, culturii, ştiinţei noastre ne-au lăsat gânduri emoţionante despre limba maternă - română: Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii (M.Eminescu); Limba este cartea de nobleţe a unui neam (V. Alecsandri); Limba este întîiul mare poem al unui popor (Lucian Blaga).
  Doamnele educatoare Tatiana Ianciu şi Maria Machedon au prezentat împreună cu discipolii săi un frumos recital muzical-poetic  pe versurile lui Grigore Vieru. Au fost date citirii poeziile: "Frumoasă-i limba noastră", "Mama", "Limba noastră cea română", "Tu, iarbă, tot ai mamă?" ş.a.
Versurile poetului Nicolae Dabija au finisat această manifestare:
Copile-ţi las drept moştenire
Această limbă fără moarte
Şi plină de dumnezeire
Să-i duci lumina mai departe.
Vera Sîrbu, şef oficiu

19 aug. 2010

ANATOL CODRU – ÎNDRĂGOSTIT DE MIHAI EMINESCU ŞI DE PIATRĂ

  
"Aceste pietre-antume şi postume,


   Aceste, ale noastre şi de lume,


  Aceste, care-nfruntă, dar şi-ndrumă –


 Sunt lacrimile ţării noastre mume…" 

Anatol Codru a plecat în această vară caniculară mai aproape de Mihai Eminescu, de Grigore Vieru şi mulţi, prea mulţi alţi martiri ai neamului, lăsînd PIETRELE să reziste la arşiţă şi ger, la ploae şi ninsoare şi la toate cite vor mai fi pe acest pîmănt care i-a dat viaţă şi şi-a trăit cu mare dragoste şi devotement toţi anii…El fiinţă vie fiind, n-a mai rezistat la această arşiţă şi durere, a cedat în faţa PIETREI, pe care cu multă dragoste a cîntat-o şi a înveşnicit-o în poemele sale, ca ea PIATRĂ să-i ducă numele mai departe prin toţi acei care-I vor deschide şi citi cărţile. Era îndrăgostit de Eminescu şi cănd venea la Centrul Academic Eminescu vorbea eminescieneşte – declama din Eminescu dintr-o răsuflare diferite opere. A venit cu o donaţie valoroasă de carte chiar în ziua inaugurării Centrului Eminescu: cărţile sale, colecţia de reviste MANUSCRIPTUM şi caseta video cu filmul documentar “Mihai Eminescu” pe care a scris: “Cu mult drag din inimă şi suflet cu semnătura de autor acest film documentar “Mihai Eminescu” – Centrului Academic Internaţional Mihai Eminescu. Acad. Anatol Codru, 13 ianuarie 2000, ora 10.00 inaugurat la Chişinău”.
Locua la Botanica şi venea de căte ori dorea. Avea grijă să ne aducă volumele sale, scriind şi un autograf. A venit şi ne-a adus filmul documentar şi pe alt suport - CD, cînd a aflat că nu avem tehnică pentru a viziona filmul, astfel acuma publicul are posibilitate să privească filmul.
Ne povestea despre cite mai are de făcut…Avea visul să realizeze un spectacol despre marea dragoste dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle. A împrumutat la domiciliu ca să consulte mai multe cărţi din colecţia CAIE: “Dulcea mea Doamnă, Eminul meu iubit”, volumele “Dialog epistolar: Mihai Eminescu – Veronica Micle”, autor Mihai Rusu, ş.a. Nu a reuşit, probabil au rămas doar manuscrisele…Dar mi-a mărturisit că s-a bucurat foarte mult, fiind ca spectatori la premiera spectacolului “Eminescu şi Veronica – în mrejele iubirii”, realizat de teatrul pentru tineret “Maestro”, de această idee şi realizare a lui Dumitru Mircea (Mămăligă), Pavel Buza şi toţi tinerii care au jucat rolurile.
Întotdeauna avea grijă să ne invite la spectacolele care aveau loc la teatrul “Alexei Mateevici” din str. Şciusev, cu atîta dragoste jucate de Margareta Nazarchevici, Nicolae Darie ş.a. Avea emoţii deosebite, deoarece erau jucate poemele sale. Era în căutare de tinere talente.
A venit creştineşte cu un colac si o sticlă de vin îndată după Sfintele Paşti, a întors şi cartea “Dulcea mea Doamnă, Eminul meu iubit” fără să dea de bănuit că are probleme de sănătate. Ne-a vorbit despre multe: avea o mare bucurie că a reuşit să facă un bust şi să toarne medalia “Grigore Vieru”, neştiind că degrabă v-a urma ultimul drum al bunului său prieten Grigore Vieru.
A plecat împlinit deoarece ne-a lăsat atîtea cărţi, filme, spectacole. Şi-a înveşnicit numele, încă în viaţă fiind – în satul de baştină Liceul îi poartă numele şi a donat cărţile din biblioteca sa.
A plecat dintre noi îndrăgostit de Eminescu, dar s-a înălţat în ceruri la Bunul Dumnezeu, s-a dus la odihna binemeritată probabil cu gîndul că “tot pămîntul e o piatră suferindă de dor”. Noi rămînem să-i mai recitim volumele, să mai depănăm amintirile cu clipele petrecute împreună şi să-i urmăm faptele bune şi sfaturile. Dumnezeu să-l odihnească şi veşnică pomenire.
Elena Dabija, director CAIE

16 aug. 2010

Mihai Eminescu "Epigonii" - 140 ani de la prima publicare


    "Epigonii"  este cel de al doilea poem publicat în "Convorbiri literare" în august 1870.
     Exegeţii eminescologi sunt cu toţii de părerea că această poezie marchează începutul unei noi etape în creaţia eminesciană. Poezia "Epigonii" a fost scrisă, după cum se ştie în perioada când  Eminescu lucra la prima variantă a poemului "Împărat şi proletar". El se afla într-o stare de deosebită înălţare sufletească, fiind cuprins de gânduri rebele şi de avânt patriotic. Într-o scrisoare către V. Micle, Eminescu însuşi recunoştea că poezia "Epigonii" a fost scrisă "la Viena într-un elan de patriotism". 
    Poezia "Epigonii" - modul poetic în care a privit Eminescu realitatea istorică concretă - exprimă punctul lui de vedere asupra literaturii şi artei ca fenomene adânc sociale, este o dovadă a atitudinei negative a poetului faţă de formalism, faţă de tendinţele decadente din literatură. Pe drept cuvânt , după cum a remarcat M. Călinescu, "ca dezbatere asupra artei, "Epigonii" reprezintă unul din cele mai impresionante documente ale crizei conştiinţei estetice romantice din întreaga literatură universală".  
   Datorită faptului  că în "Epigonii" sunt glorificaţi scriitorii trecutului, mai ales poeţii, ce cântau Revoluţia de la 1848, această poezie, după cum susţine G. Ibrăileanu, s-a aflat vreme îndelungată în centrul atenţiei adepţilor de mai târziu ai revoluţiei şi a fost tratată ca o quintesenţă a întregii activităţi literare a poetului. Ea marchează epoca de maturitate şi avânt a creaţiei lui Eminescu, căci spre deosebire de lucrările sale anterioare, care nu-s lipsite de naivitate şi declarativism, aice Eminescu se prezintă  în toată măreţia uriaşului său talent.                  Sursa: Popovici, Constantin. Eminescu: Viaţa şi opera. - Ch., 2008.

13 aug. 2010

ROMANE DE DRAGOSTE DIN COLECŢIA CENTRULUI EMINESCU

Bronte, Charlotte. Jane Eyre . - Ch.: Arc, 2004. -
Vol. I - 2004. - 320 p.
 Vol. II - 2004. - 348 p.
    Charlotte Bronte (1816-1855), poetă şi romancieră engleză.
    Romanul "Jane Eyre", ca şi celelalte romane  ale Charlottei Bronte este izvorît dintr-o viaţă plină de greutăţi şi suferinţe, de frămîntări şi constrîngeri.
    Jane Eyre, personajul principal, a avut o copilarie nefericită. Orfană, crescută de unchiul său , după ce şi acesta moare, rămîne în grija matuşii sale. Aceasta o trimite în cele din urmă la un orfelinat pentru copii săraci, unde Jane duce o viaţă tristă şi plină de privaţiuni. Se dedică studiului cu gîndul de a deveni guvernantă intr-o zi. Visul i se implineşte şi devine guvernantă pupilei enigmaticului Domn Edward Rochester. Domnul Rochester o cucereşte pe tanara guvernantă foarte repede. Treptat fata realizează însă ca ceva straniu se petrece în castel. Sunete stranii, umbre ciudate, accidente inexplicabile ii dau de gîndit. Nimeni nu admite însă ca ceva straniu s-ar petrece acolo. Un teribil secret  este ascuns între zidurile vechi, iar acest secret ameminţă sa stea în calea fericirii tinerei guvernante care crede ca a găsit iubirea vietii sale in persoana angajatorului sau...

12 aug. 2010

Iurie Colesnic la ceas aniversar

Iurie Colesnic născut la 12 august 1955, în satul Dereneu, Călăraşi. Poet, prozator, editor.
Prima carte pentru copii Puiul îndrăzneţ apare în 1980, urmată de alte cărţi pentru cei mici: Ţara cu luceferi (1986), Învăţ să zbor (1992), Necazul ariciului (1996); de cărţile pentru maturi : Arta memoriei (1987), Doina dorurilor noastre (1990, 2007), menţionată cu Premiul Republican „Mihai Eminescu” al Societăţii „Prietenii Cărţii”), Arheologii interioare (1991), Spirala lui Arhimede (1994), Sfatul Ţării. Enciclopedie (1998), Generaţia Unirii. Enciclopedie (2004) , Mi-i dor să vă spun (2004), Apostolul Unirii. Pantelimon Halippa (monografie, colecţia Pantheon, 2006), Note din Arca lui Noe (2006), O călăuză veşnică a ţăranului (2009).
A editat mai multe volume cu titlul Basarabia necunoscută , 1 -7 (1993-2007).
Este autorul unor scenarii de filme documentare. A îngrijit şi prefaţat opere de Nicolae Iorga, Piotr Draganov, Leon Donici, Dumitru Moruzi, Pan. Halippa ş.a.
Cercetător pasionat, face investigaţii laborioase în arhivele şi presa vremii din ţară şi străinătate, pentru a descoperi şi a da viaţă trecutului istoric al Basarabiei.
La mulţi ani, domnule Iurie Colesnic! Toată dragostea şi respectul nostru!

6 aug. 2010

Chipul lui Mihai Eminescu în filatelie, piese poştale şi cartofilie

   Prima ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Filatelie, Maximafilie şi Cartofilie dedicată aniversării a 125 de ani de la trecerea poetului Mihai Eminescu prin Basarabia în drum spre Kuialnic, Odesa a fost vernisată la 4 august a.c. la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău.
Filatelia poate fi comparată pe drept cuvînt cu arta. Ea este o activitate culturală,de informare şi instruire, acei care o practică, utilizînd calea atît de accesibilă a imaginii vizuale.
   Chipul lui Mihai Eminescu apare pe o marcă poştală cu o anumită întîrziere, abia în anul 1939, cînd se împlineau 50 de ani de la moartea sa, ulterior s-a bucurat de o largă şi cuvenită apreciere din partea administraţiei poştale româneşti. În Republica Moldova prima marcă poştală, dedicată poetului, a apărut în anul 1996, fiind editată ulterior cu diferite ocazii. Nu a rămas mai prejos nici cartofilia. Volumul impunător de piese cartofile se axează pe cîteva compartimente: portretele poetului realizate în baza celor patru fotografii cunoscute, locurile memorabile, legate de viaţa şi activitatea sa, monumentele ridicate în memoria poetului, opera literară propriu-zisă.
 Din cărţile editate cu această tematică, am vrea să menţionăm: Grecu, Iurie. Eminescu în oglinda filateliei: Creionări la portret. - Ch.: Art, 1995. - 80 p.
Vă propunem  imagini din acestă lucrare, care a fost distinsă cu Medalia de Aur la expoziţia Uniunii filateliştilor din Moldova în iunie 1995.