25 oct. 2010

Chişinău - oraş de vis

 Hramul orasului Chişinău este sărbătorit pe 14 octombrie în ziua Acoperămîntului Maicii Domnului”. În fiecare toamnă aşteptăm această frumoasă sărbătoare. Decada oraşului Chişinău în toate filialele BM s-a desfăşurat în perioada 5-16 octombrie. Pregătirile pentru organizarea acestei decade la CAIE au început din timp, prin definitivarea programului activităţilor culturale . Astfel pentru diferite categorii de utilizatori am organizat:
ore de lectură cu genericul „Legenda oraşului Chişinău”, „Chişinăul cultural”, „Scriitorii cartierului Botanica”, „Dedicaţii oraşului Chişinău”, „Chişinău – oraş arhitectoral”
prezentări de carte: „Chişinău – oraş de vis”, „Oamenii – mîndria oraşului Chişinău”, „Trifan, Călina. Aleea clasicilor”, „Ciobanu Constantin I. Valentina Rusu-Ciobanu ”, (90 de ani de la naştere), „Crăciun, Victor. Eminescu la Odesa şi Kuialnik”, (125 de ani de la trecerea lui Mihai Eminescu prin Gara Chişinău)
discuţie-dezbatere:„Personalităţi chişinăuiene”, (Şedinţa Cenaclului: „Aici e casa mea de zi şi noapte aici eu cred în viaţă şi în zei”)
matineu: „Oraşul meu, al tău, al tuturor”
prezentarea cărţii: „Grosu Vasile. Academicianul Ştefan Ciobanu”
(Şedinţa Cenaclului: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”)
Pe parcursul desfăşurării acestei decade uşile CAIE au fost deschise pentru elevii de la liceul „Liviu Rebreanu” care au participat la un concurs „Oraşul meu – călătorii imaginare”. Concursul a fost efectuat în baza blogului Chişinău. Oraşul meu” de pe site-ul bibliotecii www. hasdeu.md . Din cele 200 de întrebări care reflectă diferite aspecte din istoria oraşului şi Chişinăul contemporan, liceeniilor le-au fost propuse o serie de întrebări. Liceenii au dat dovadă de cunoştinţe profunde despre istoria oraşului, completîndu-se unul pe altul. Pentru sîrguinţa depusă în pregătirea către acest concurs biblioteca liceului „Liviu Rebreanu” a primit în dar Enciclopedia Chişinău.
La începutul întîlnirii copii au privit un film despre capitală cu cele mai memorabile şi frumoase locuri, au ascultat imnul municipiului Chişinău, care este o operă muzical-poetică, alcătuită în baza cîntecului „Oraşul meu” , muzică: Eugen Doga, versuri: Gheorghe Vodă, au cunoscut ce simbolizează drapelul municipiului. A fost remarcat faptul că la intrare în clădirea Primăriei municipiului, dar şi al preturilor celor cinci sectoare alături de drapelul R. Moldova este arborat un alt drapel. Este drapelul capitalei noastre, elaborat în 1998 de către pictorii Gheorghe Vrabie şi Eudochia Cojocaru-Vrabie.
În acest context menţionăm şi participarea celor mai activi utilizatori ai CAIE la conferinţa de totalizare a Programului CHIŞINĂUL CITEŞTE O CARTE “Ion Hadârcă. Grăuncioare de lumină”, la care a fost un dialog pe viu cu autorul Ion Hadărcă.
Au fost organizate expoziţii desfăşurate pentru promovarea fondului de documente, care pot fi consultate la CAIE: „Oamenii – mîndria oraşului Chişinău”, „Chişinăul cultural”, „B.M. „B. P. HASDEU” – calea ta spre cunoaştere”.

Pe parcursul acestor activităţi utilizatorii au menţionat că în ultimii ani capitala s-a schimbat considerabil, devenind pe bună dreptate un oraş european cu bulevarde largi şi luminoase, edificii moderne situate în vecinătate cu clădirile cu elemente ale arhitecturii moderne. Am atenţionat tînăra generaţie că ei sunt făuritorii viitorului Chişinăului , ca să avem un oraş cu care să ne mîndrim: mai dezvoltat economic, arhitectoral, cultural, etc.

Aducem mulţumiri cadrelor didactice şi bibliotecarilor din cartier pentru colaborare şi parteneriat în organizarea acestor activităţi de familiarizare şi cunoaştere a trecutului şi prezentului oraşului pentru tînăra generaţie – viitorul Chişinăului.
Elena Dabija, director CAIE

19 oct. 2010

Rolul bibliotecii în viaţa mea

O bibliotecă este una dintre puţinele dovezi pe care le avem că oamenii încă mai gîndesc” Jerry Seinfeid
Fiecare om îşi imaginează Paradisul în felul său: unii visează o grădină însorită, plină cu flori; alţii văd un seif mare plin cu bani, pentru unii înseamnă o casă mare, cu multe etaje şi bine mobilată; pentru mine însă, Paradisul se asociază cu Biblioteca. (Spre surpriza mea, am aflat că această metaforă nu-mi aparţine. Profesoara de limba şi literatura română m-a informat că această afirmaţie este a marelui scriitor argentinian Borges). Cînd intru în acest sanctuar, pătrund într-o lume aparte, departe de rutina şi de grijile vieţii. Şi cum să nu mă bucur de privilegiul de a putea explora acest “templu”?
Din start mă întîmpină cel mai binevoitor om de pe pămînt- Bibliotecara, care îmi zîmbeşte călduros, deoarece mă recunoaşte, căci sînt printre cei mai fideli cititori. Deci, ea îmi cunoaşte preferinţele şi poate întotdeauna să-mi recomande o carte interesantă. Iată încă un motiv de a frecventa biblioteca- am un mare noroc sa pot comunica cu această „îngrijitoare”a comorii “intelectuale” a întregii omeniri.
Biblioteca a devenit pentru mine o a doua casă. Nu pot să rezist tentaţiei de a intra cel puţin o dată în săptamînă în acest “oraş al cărţilor”. Încet-încet devin un “şoarece de bibliotecă”, dar acest lucru nu mă jenează, ci, din contra, mă face să cred că dispun de cel mai mare tezaur al omenirii, pe care mulţi încă nu l-au descoperit.
Nu pot să explic oricărui om de ce îmi place să citesc, pentru că mulţi n-or să mă înţeleagă, căci sînt atîţia care n-au deschis demult vreo carte şi pot trăi foarte bine fără să citească. A încerca să le explici ce pierd dacă nu citesc e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart sau satisfacţia audierii unui concert; sau unui orb- ce înseamnă jocul de culori al tablourilor lui Picasso sau senzaţia în momentul vizitării unui muzeu de arte.
Pentru că cititul înseamnă călătorie în timp şi spaţiu, biblioteca devine maşinăria cu ajutorul căreia este posibil acest lucru. Dacă nu citesc, simt că trăiesc mai prejos de realitate, mai prejos de mine însămi, pentru că nu găsesc cuvinte pentru a explica ceea ce sunt şi ceea ce trăiesc.
Astfel universul cărţilor devine pentru mine sursă de cunoştinţe, locul recreării şi al regăsirii de sine. Ea îmi dă răspuns la întrebări, îmi permite să-mi imaginez că stăpînesc toate aceste rafturi de cărţi din care pot alege orice îmi doreşte inima.
Biblioteca este un depozit de gînduri vechi şi noi, care se zbuciumă în aşteptare, vrînd să atragă atenţia cititorului. Iar eu sînt dornică de a deschide această “uşă spre numeroase vieţi” şi a-mi potoli setea de cunoaştere.
Slanina Iana cl. XII- A, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”

11 oct. 2010

Premiile Academiei Internaţionale "Mihai Eminescu"

Poetul, omul, omul însemnat cu geniul, arderea, flacăra, artistul, simţirea, frumosul, încântarea, nemurirea celui care ne veghează prin luceafărul din ceruri, cel ce este trup şi sânge parte din conştiinţa noastră a românilor, Marele Mihai Eminescu a adunat prin cel ce îl serveşte şi i se dedică, prof. univ. dr. Ion Deaconescu presedintele Academiei Internationale ”Mihai Eminescu”, in seara zilei de 8 octombrie, la Casa Universitarilor din Craiova intelectualitatea care se daruieşte in numele poetului universal şi în numele poporului român.
Pentru acţiunile corecte şi transparente, dedicarea şi întărirea relaţiilor dintre fraţi, soarta a răsplătit conducerea Asociaţiei Studenţilor Basarabeni din Craiova cu o invitaţie din partea preşedintelui Deaconescu la această nemaipomenită gală de decernare a premiilor Academiei. A fost o deosebită onoare pentru noi să ne aflam în mijlocul acestor piloni ai omenirii. Într-o astfel de atmosferă am cautat elogii de închinare pentru cel care a dovedit că Basarabia nu a murit si n-are de gând să moară, poetul, prozatorul şi publicistul Nicolae Dabija ce a primit distincţia de cel mai bun prozator al anului pentru romanul „Tema pentru acasă” care potrivit lui Daniel Corbu, este un roman de Premiul Nobel.
De premiul pentru ‘’poezie’’ s-a bucurat poetul italian Raitano Logo, ‘’omul politic al anului’’ i-a revenit Europarlamentarului Marian-Jean Marinescu, iar cel pentru ‘’management si inginerie’’ d-lui Constantin Stroe cel care a proiectat automobilul Dacia cunoscuta in toată lumea, încântătoarea Oana Stancu pentru ‘’jurnalismul’’ ei de clasă etc…
Seara a fost colorată de excelenţele sale prinţul Paul şi prinţesa Lia a României şi eternizată în sufletele tuturor cu o doina oltenească şi un discurs extraordinar de emoţionant susţinut de regele naiului, maestrul
Gheorghe Zamfir. Nu au lipsit sculptorul italian Vicenzo Bianchi, criticul si istoricul Florin Condurăţeanu, poetul şi jurnalistul, Constantin Barbu, preşedintele Fundaţiei “Scrisul Românesc” din Craiova, prof. Tudor Nedelcea si multe alte personalitaţi care dupa cum spunea Arthur Koestler “ Ei pot demonstra tot ceea ce ei cred şi cred în tot ceea ce pot demonstra“. Ne-au demonstrat încă odată că Eminescu este chipul infinitului din noi, însărcinându-ne România bolnavă a zilelor noastre, nouă, tinerei generaţii.
Cupcea Radu