25 dec. 2012

  Crăciunul e vremea miracolelor, când visele se împlinesc, o sărbătoare ce ne aminteşte că viaţa este o binecuvântare. In ziua nasterii Domnului,un Craciun Fericit,cu bucurie si pace in suflet, iar Noul An sa va deschida drumul spre fericire si impliniri! La Multi Ani!
   În această zi miraculoasă am fost felicitaţi de mai mulţi cititori fideli ai Centrului Eminescu. Printre mesajele primite este  şi un colind alcătuit de cititoarea noastră dna Ana Godina, care întotdeauna ne urmăreşte noutăţile de pe blog, reţelele de socializare , ne scrie comentarii la postările noastre. Pentru aceasta
îi mulţumim şi vă propunem să citiţi această "Cântare de Crăciun" alcătuită de dna Ana Godina.
                                    CANTARE DE CRACIUN


Ingerii au trimbiţat
Veste bună ne-au lăsat
S-a născut un prunc frumos
Cu numele de Hristos.

S-a aprins în cer o stea
Şi-a vestit venirea Ta
Fiul Domnului de sus
Cu numele de Isus.

De fecioară eşti născut
Lumea toată te-a vazut
Dumnezeul nostru sfânt
Fericire pe pamint.

Tatal te-a blagoslovit
Şi în lume a-i venit.
Pruncul nosru minunat,
Ce ne-a scoate din pacat.

Şi cântăm a ta venire
Pentru toată omenirea,
Şi pe maica ta cea sfântă
Lumea toată azi o cântă.

21 dec. 2012

Grigore Vieru - lacrima lui Mihai Eminescu


La 13 decembrie, 2012 am avut plăcerea de a asista la o adevărată sărbătoare a sufletului în incinta Centrului Academic Internaţional Eminescu. Elevii de la Liceul Teoretic rus „Dimitrie Cantemir” au participat la un spectacol de cântec şi poezie „Grigore Vieru – lacrima lui Mihai Eminescu”.
Ghidaţi de către profesoara de limba şi literatura română V. Roşcovanu, elevii din clasele a V-a, VII-a şi a XI-a au recitat cu drag versuri pentru copii, despre mama, despre ţară şi limbă.
Recitalul de poezie a fost frumos împletit cu un dialog cu elevii despre viaţa, activitatea şi opera poetului.
Atmosfera fascinantă a recitalului a asigurat-o evoluarea ansamblului vocal Planeta muzicii, conducător artistic Ana Gnatenco, profesoară de muzică la L.T. „D. Cantemir”. Ne-am delectat cu o interpretare impecabilă a pieselor pe versurile lui Grigore Vieru: Graiul meu, Zece frăţiori, Cântec- ghicitoare, Maria-Mirabela, Mi-e dor de tine, mamă, Melancolie.
Un moment de mare priză la public a fost apariţia pe scenă a elevilor Sergiu Mîţa şi Alexandru Iacub din anul IV de la Colegiul de Muzică Ştefan Neaga”, însoţiţi de profesoara de pian auxiliar Elena Driga, care ni l-au adus în memorie pe Eminescu cel cântat de Grigore Vieru.
Spectacolul de cântec şi poezie a devenit nu doar un omagiu şi apreciere a operei marelui poet, ci şi un prilej de a convinge, o dată în plus, elevii alolingvi de frumuseţea versului românesc, de a-i face să îndrăgească cartea, de a-i motiva să descopere şi să conştientizeze adevărate valori.
Un moment deosebit de lăudabil a fost motivarea participanţilor la acest spectacol din partea directoarei Centrului Academic Eminescu Elena Dabija cu diplome şi cărţi. Mulţumiri Companiei McDonalid,s pentru parteneriat şi atmosfera de sărbătoare, care au amenajat sala şi au oferit cadouri tuturor participanţilor.
 Veronica Roşcovanu, profesoară
Liceul Teoretic "Dmitrie Cantemir"

18 dec. 2012

"Surpriza lui Moş Crăciun" din desaga cu poveşti...

 O nouă dimineaţă de decembrie cu cer de plumb, însă sufletele noastre, a lucrătorilor Centrului Academic Internaţional Eminescu cât şi a elevilor claselor a II-a şi a III-a de la Gimnaziul român ‚’’Nicolae Costin’’ radiază de fericire, căci am avut fericita ocazie de-a o revedea pe poeta Lidia Hlib. Un suflet frumos şi luminos ce-a venit să ne prezinte cartea atât de interesant ilustrată şi captivantă ‚’’Surpriza lui Moş Crăciun’’. Bunătatea doamnei Hlib i-a fermecat pe elevii ce ascultau cu nesaţ povestea citită cu voce blândă de autoare. Doamna Lidia Hlib a dat dovadă încă o dată, că fiecare din noi, mai păstrează acel suflet de copil, dornic de-a asculta poveşti scrise cu har şi măiestrie, cu drag şi dăruire, pentru că ‚’’ Surpriza lui Moş Crăciun’’ este o poveste de suflet ce ne determină să ne amintim că trebuie să dăruim şi să fim generoşi cu cei ce nu cunosc sentimentul de fericire  la fel cum îl cunosc persoanele crescute cu dragoste de părinţi... cu atât mai mult că e Ajunul Craciunului. La sfârşitul întâlnirii, copiii au rămas plăcut surprinşi şi încântaţi de cărţile cu autograf. În Ajun de Sfântul Nicolae, doamna Lidia Hlib ne-a făcut un cadou, un dar spiritual menit să predomine în inimile noastre, făcându-ne mai buni şi mai solidari. Vă mulţumim doamnă Hlib!!!

Irina Ţurcanu

17 dec. 2012

O sărbătoare de suflet


Poezia este un miracol pămîntesc,
iar muzica este un miracol ceresc. (Grigore Vieru)
Dacă aţi fi avut prilejul să treceţi în 13 decembrie pe lîngă Centrul Academic Internaţional Eminescu, aţi fi auziţi glasuri sonore de îngeraşi intonînd melodii pe versurile lui Grigore Vieru. Cei ce au avut inspiraţia de a intra în acel moment în incinta centrului s-au delectat cu minunata lirică a marelui poet, plecat în nefiinţă, dar rămas printre noi.
Am intrat şi în faţă ne-a apărut un tablou minunat - copii de diferite vîrste, începînd cu cei din clasele gimnaziale şi terminînd cu studenţii de la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga”, cu o căldură deosebită, cu o vioiciune aparte, cu o expresivitate dezarmantă îl cîntă pe Eminescu văzut de către Grigore Vieru. Toţi aceşti elevi au fost inspiraţi să participe la o minunată sărbătoare organizată de către profesoara de limba şi literatură română Veronica Roşcovanu, profesoara de educaţie muzicală de la LTD. Cantemir”, mun. Chişinău Ana Gnatenco, susţinută de către Elena Driga, profesoară de pian (Colegiul de Muzică Şt. Neaga).
Piesele Mi-e dor de tine,mamă, Melancolie, Eminescu interpretate de către ansamblul vocal Planeta muzicii (conducător artistic Ana Gnatenco, LT D. Cantemir) ne-au făcut să-l simţim alături pe Ion Aldea- Teodorovici, Petre Teodorovici, Anatol Chiriac, Eugen Doga care parcă stăteau de-a dreapta marilor Vieru şi Eminescu.
Ţinem să menţionăm că Centrul Eminescu cu o deosebită inspiraţie şi bunăvoinţă, deschide larg uşile pentru astfel de evenimente necesare ca şi aerul dintotdeauna, dar , din păcate, devenite o raritate.
Am ajuns, vorba regretatului Gr. Vieru, la vremuri cînd poetul încununează lista celor mai necesare profesiuni. Şi biblioteca, aparent demodată şi desuetă în comparaţie cu omniprezentul internet îşi reocupă soclul de templu al culturii, cunoştinţelor şi al bunei - creşteri, valori nepieritoare şi actuale în toate timpurile. Un loc unde vitală este atmosfera şi apropierea de marii rapsozi, unde pînă şi mirosul cărţii ţinute în mînă te face să te simţi mai aproape de origini.
Gazda evenimentului, dna Elena Dabija, directorul CAI Eminescu, împreună cu bibliotecarii ştie secretul convertirii unei biblioteci în centrul universului intereselor copiilor. Acest Centru are o colaborare specială cu profesorii. Ca şi rezultat al acestei colaborări este dragostea elevilor vorbitori de limbă rusă pentru versul românesc, plasarea marilor poeţi români pe aceeaşi treaptă cu celebrii poeţi ruşi şi universali, lichidarea graniţelor geografice, cosmopolitizarea literaturii şi muzicii româneşti.
Astfel de momente rămîn ancorate pe vecie în memoria copiilor. Cu trecerea anilor ele se transformă în clipe luminoase, în momente de referinţă, la care revin de-a lungul vieţii ori de cîte ori apare necesitatea de a împărtăşi o experienţă de neuitat.
În acea zi rece de decembrie am simţit ceea ce nu mai simţisem de mult: mai acasă ca oriunde,  mai primăvară ca oricînd.
Ne-am dat seama că atîta timp cît există acest Centru, generaţiile de copii prezente şi viitoare se vor afla la adăpost de intemperiile sociale şi politice, la adăpost de şovinism şi degradare. În acest Centru şi în altele de acest fel tinerii vor găsi răspunsuri pentru trecut, susţinere pentru prezent şi încurajare pentru viitor.
Deci, dacă doriţi să vă uniţi sufletul cu frumosul veniţi la Centrul Eminescu, veniţi la bibliotecă!
Brăilă Aculina, profesoară, grad didactic I, 
gimnaziul Nr 102, Brăila, mun. Chişinău

13 dec. 2012

În colaborare cu L. T. "Dimitrie Cantemir"


Astăzi, la Centrul Academic Internaţional Eminescu a avut loc un eveniment deosebit . Elevii de la LT "Dmitrie Cantemir" înmprenă cu profesoarele Veronica Roşcovanu şi Ana Gnatenko au prezentat o lecţie demonstrativă despre poezia marele nostru poet Grigore Vieru.
Deloc întâmplător a fost ales Centrul Eminescu . În destinul poetic a lui Grigore Vieru , Eminescu este izvor de inspiraţie, lacrima Universului.

La acest eveniment şi-au adus contribuţia  compania McDonald-s care a amenajat sala şi a oferit cadouri participanţilor. Studenţii Colegiului de Muzică "Ştefan Neaga" au interpretat cântece pe versurile lui Grigore Vieru. Elevii de la LT "Dmitrie Cantemir" au dat dovadă de cunoştinţe foarte bune despre biografia şi creaţia poetului. Ei au prezentat  un recital de poezie şi cântec cu genericul "Cu dor de Grigore Vieru". Atmosfera acestui eveniment a fost plină de dragoste şi respect faţă de creaţia marelui poet Grigore Vieru. Tema pentru acasă a fost să scrie un eseu despre activitatea la care au participat eleviii clasei a V. Cel mai bun eseu va fi publicat pe blogul nostru.









6 dec. 2012

Eclipsa Eminescu de Steliana Grama

În o aşa zi ca cea de astăzi, când cad alene fulgi de zăpadă, Vă propunem să vă delectaţi cu una din poeziile nepublicate a regretatei poete Steliana Grama (04/06/1974-11/10/2006), o poezie care merită să fie citită. Steliana Grama a celebrat Cuvântul, fiind o poetă a Dragostei, intuind în acest sentiment nobil şi înălţător o expresie a împlinirii omului pe Pământ. Dar a scris şi poezie patriotică. Membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1998). Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000) şi al Uniunii Scriitorilor din România (2002).

                       Eclipsa Eminescu

       Denigratorilor Poetului Naţional

   În adâncul sufletului toţi
    Cei ce scriem, stelele citesc,
Dar şi cei mai respectaţi bigoţi,
Îl invidiem pe Eminescu.

Ne împiedicăm la orice pas
De Luceafărul Măriei Sale.
Pare-se, pe boltă n-a rămas
Loc de aştri şi de osanale!

Gloria-i mereu ne eclipsează!
Comparaţi doar în raport cu El,
Muza celorlalţi mai şi ratează
Într-al rimelor suav duel.

Însă câţi din noi am fi de-acord
Permanent să ardem în Iubire?
Mai riscând şi un atac de cord,
Bălmăjind metafore-n neştire?

Câţi am accepta să târâim,
Tot mutându-ne în alte părţi,
În naveta unui anonim,
Uriaşu-i geamantan cu cărţi?

Câţi ne-am mulţumi cu un mizer
Şi umil salariu ordinar,
Alergând pe arşiţă şi ger,
Tot făcând aproape - ntregul ziar?

Câţi am consimţi, chiar virtual,
După-atâtea mii de sacrificii,
Un sfârşit deloc senzaţional
N cel mai prăpădit dintre ospicii?

Fiecare - şi duce crucea lui!
Cerul e vacant şi-i plin de stele.
Soclurile - aşteaptă  noi statui
Şi, nonstop, apar noi tinichele.

Nu-mproşcaţi cu pietre şi noroi - 
Rana Lui de stea încă-i fierbinte!
Eminescu, cel dintâi din noi,
Sfânt a fulgerat printre cuvinte!

2 iulie 1999




3 dec. 2012

Noutăţi editoriale eminesciene

Centrul Eminescu vă pune la dispoziţie următoarele cărţi apărute la editurile "Vicovia" şi "Babel" din Bacău: 
  1. Eminescu, Mihail. Scrisori, critici, vederile sale politice. / Mihail Eminescu ; ed. a 2-a anastatică după Henriette şi Mihail Eminescu : Scrisori către Cornelia Emilia şi fiica sa Cornelia şi Mihail Eminescu  : Diverse (Critici, vederile sale politice) ; pref. de I. L. Caragiale. – Bacău : Vicovia ; Babel, 2012. – 128 p. 

  1. Eminescu, Mihai. Articole politice / Mihai Eminescu. ; ed. a 2-a anastatică după Mihail Eminescu : Articole politice apărută la Bucureşti în anul 1910 la editura Minerva. – Bacău : Vicovia ; Babel, 2012. – 180 p. 

26 nov. 2012

Bibliografia - un tezaur bogat al memoriei

De Ziua Mondială a Informaţiei la Centrul Eminescu s-a desfăşurat Ziua Bibliografiei. În acest an cu genericul "Biblioteca Municipală "B. P. Hasdeu" informează, orientează, instruieşte. Prin reţelele de socializare, precum şi afişul de la intrare au fost invitaţi toţi doritorii. Pe parcursul zilei colaboratorii CAIE au vorbit utilizatorilor despre importanţa bibliografiei în studiu zi de zi. S-a realizat un program variat de informaţie bibliografică. Au fost prezentate noile ediţii bibliografice : "Chişinăul în pictură : (peisaje, portrete).Catalog bibliografic, editat de BM "B. P. Hasdeu" ; "Catalogul cărţilor cu dedicaţii din colecţia BM "B. P. Hasdeu" . Prezentând revista bibliografică "Bibliografia Mihai Eminescu - ghid în universul documentar eminescian" le-am demostrat elevilor cât de utilă poate fi bibliografia ca instrument de lucru şi în acelaşi timp ca un omagiu adus poetului, fiindcă aceste bibliografii despre marele Eminescu cuprind consemnări şi recenzii la opera poetului, articole omagiale şi metodice, interviuri cu traducători din opera poetului.
În această zi am avut şi doi invitaţi : scriitorii Claudia Slutu-Grama şi Ion Cuzuioc. Elevii de la LT "Liviu Rebreanu" au cunoscut-o pe dna Claudia Slutu-Grama care le-a vorbit despre primul triptic biobibliografic "O familie de intelectuali basarabeni - dinastia Grama". Această  lucrare a oferit prilejul de a pune în evidenţă, print-un efort colectiv, o familie-dinastie de cărturari - Claudia Slutu-Grama, Dumitru C. Grama, Steliana Grama . Eleviii au ascultat amintiri despre talentata poetă Steliana Grama, precum şi poezii în lectura mamei sale. Şi la finele acestei întâlniri Claudia Slutu-Grama le-a urat: "Să adunaţi bob cu bob toată muncă voastră. Să se întruchipeze în toate domeniile vieţii şi să vi se alcătuiască biobibliografia."
Altă întâlnire de suflet , care a avut loc la CAIE în această zi a fost cu  medicul, scriitorul Ion Cuzuioc. Elevii de la LT "Nicolae Iorga" au aflat cum se scrie o epigramă, că o carte bună cum ar fi "Tema pentru acasă" de N. Dabija poate fi citită şi la 85 de ani, acest cititor fiind chiar mama dlui Cuzuioc şi îndemnul către elevii din sală de a citi cât mai multă carte bună.
Pe parcursul zilei a fost prezentat blogul Centrului Academic Eminescu, WEB bibliografiile care sunt surse de informare online.
Sperăm, că desfăşurarea activităţilor menţionate au contribuit la perfecţionarea culturii informaţionale şi consolidarea cunoştinţelor bibliografice  a utilizatorului.   
Vera Sîrbu, şef oficiu  

21 nov. 2012

Încă o teorie despre moartea lui Eminescu

Centrul Academic Internaţional Eminescu, vă pune la dispoziţie informaţii despre ultimile apariţii editoriale despre enigma morţii lui Mihai Eminescu.
Din ultimile achiziţii merită de menţionat volumul lui Nicolae Georgescu "Boala şi moartea lui Eminescu", ediţia a 2-a revăzută şi adăugită. Această lucrare ne-a fost donată chiar de autor în cadrul desfăşurării lucrărilor Congresului Internaţional al Eminescologilor,eveniment găzduit de Centrul Eminescu în luna septembrie a.c. 

După ani întregi de cercetare și verificare a arhivelor despre Mihai Eminescu,  eminescologul Nicolae Georgescu a ajuns la concluzia că marele poet a sfârșit în urma unui asasinat, din cauza activității sale jurnalistice. "Pe mine nu m-a interesat că Eminescu era scund, că avea mâinile murdare de cerneală... Astea sunt aspecte care au pasionat biografii lui. Eu am încercat să îl judec dupa standardele vremii lui, cand erai evaluat în funcție de ceea ce lăsai în urma ta", și-a argumentat Nicolae Georgescu munca de cercetare, scrie evz.ro
Scriitorul a încercat să deslușească misterul morții poetului prin prisma contextului politic de la acea vreme, când România venea după Războiul de Independență și dorea să fie ridicată la rangul de Regat. Scriitorul leagă soarta lui Eminescu de implicarea acestuia în susținerea Ardealului. "Eminescu este una din vocile celor care apăra Ardealul, o voce chiar foarte importanta prin prisma articolelor sale incomode din paginile ziarului Timpul", spune Nicolae Georgescu.
Ceea ce susține autorul este că, în timp ce era spitalizat la clinica doctorului Suțu, Eminescu a fost lovit intenționat de un alt pacient, lovitura provocându-i moartea, și nu sifilisul, asa cum se spune oficial. În argumentarea sa, se sprijină pe declarația frizerului Dumitru Comanescu, martor ocular al episodului. "La 1900 s-a știut că Eminescu a fost omorât de un bolnav în spital. La fel au spus și Iorga, Mircea Eliade, Rosa del Conte, Virgil Ierunca, iar din 1932, George Calinescu ignoră celelalte biografii. Se știa despre marturia acestui Comanescu, frizerul, care a fost publicată în ziarul Universul pe data 28 iunie 1926, dar Călinescu nu îl citează", mai spune Nicolae Georgescu.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: www.realitatea.net/teorie-suprinzatoare-desp..

19 nov. 2012

Toleranţa şi drepturile copilului


E luni, e rece şi e ceaţă. Dar asta nu i-a împiedicat pe copiii de la Liceul Sportiv să ne facă o vizită, să facă cunoştinţă cu lumea cărţilor. Pentru prima dată copiii din cl. a VI-a au păşit pragul bibliotecii Centrul Academic Eminescu. Pe post de moderator a fost colega noastră Maria Chirilă, care a iniţiat un dialog. Toată discuţia s-a axat pe "Drepturile copilului", "Toleranţa" şi "Violenţa". Ei au aflat că drepturile sunt date la naştere pentru totdeauna şi nimeni nu ţi le poate lua. Toate drepturile sunt importante. Dar să nu uite că drepturile vin împreună cu responsabilitatea. Aici fiecare copil a vorbit despre drepturile pe care le consideră că le au, ca de exemplu: la sport, la şcoală, la joacă, la lectură, învăţătură, la familie, la sănătate, au dreptul să-şi aleagă prieteni. La capitolul responsabilităţi: să nu consume dragori, alcool. Şi cel mai important este că au înţeles că nu e destul să-ţi cunoşti drepturile mai trebuie să ştii şi să le aperi.
Cum zilele trecute a fost "Ziua toleranţei", Maria Chirilă a hotărât să le vorbească despre ea, să vadă dacă ştiu cu ce se mănâncă toleranţa. Din toată discuţia copii au aflat că: "Toleranţa este efortul pozitiv de a înţelege credinţele, drepturile şi obiceiurile altora, fără a le împărtăşi sau accepta". 
Viaţa omului un zbucium permanent, oamenii nu pot fi numai buni sau numai răi. La toţi oamenii răul se îmbină cu binele, după soare - o furtună, după ploaie - cer senin. Oamenii se deosebesc după rasă, naţionalitate, obiceiuri, port, gândire etc. Pentru a trăi în prietenie, colaborare, anume toleranţa face ca oamenii să se apropie unii de alţii. Întâlnirea a fost benefică pentru elevi, datorită acestei teme de discuţii au înţeles că pentru a fi tolerant cu lumea, omul trebuie să se cunoască pe sine însuşi. Dacă nu ştie cine este, ce vrea să înfăptuiască, unde merge, cum ar putea să-şi creeze un drum în viaţă? Cum, dacă nu ştie să deosebească grâul de neghină? Deci tolernaţa este bunul-simţ de a nu fi egoist. A tolera înseamnă a sesiza că oamenii din preajmă sunt altfel decât tine, iar tu trebuie să te obişnuieşti cu ei. Manifestînd toleranţă, respectăm deciziile altor persoane. Să punem efort pentru a ne schimba spre bine şi a deveni toleranţi... Iar profesoara Natalia Brad, cea care i-a ghidat, la final a spus "Sper ca voi dragi copii, să vă croiţi un drum al cărţii aici la BIBLIOTECĂ".
Dragă cititorule, dorim să te punem la curent că poţi să ne vizitezi oricând şi să ştii că aici poţi să găseşti  informaţii din toate domeniile şi poţi să-ţi faci poate şi cei mai buni prieteni - cărţile.

Diana Vasilos

16 nov. 2012

COPIII CHIȘINĂULUI ÎN LUMEA POVEȘTILOR CU BARBĂLUNGĂ



Elena Dabija,
Director, CAI Eminescu

E toamană – anotimpul când se culeg roadele bogate, indiferent în ce domeniu de activitate fiecare din noi muncește zi de zi. Se zice că ziua de luni este o zi grea, dar pentru copiii, bibliotecarii și profesorii care au participat la Conferința de lectură în cadrul programului COPIII CHIȘINĂULUI CITESC O CARTE, iniţiat de BM „B.P. Hasdeu”, a fost o zi deosebită, deoarece ei au venit să culeagă roadele unei lecturi captivante.
Bibliotecarii din toate filialele BM „B.P. Hasdeu”, profesori din şcolile şi liceele capitalei împreună cu cititorii cei mai ingenioși au venit la Centrul Academic Internațional Eminescu pentru a participa la un dialog pe marginea cărții POVEȘTI CU BARBĂLUNGĂ, scrisă de OVIDIU CREANGĂ.
În rol de gazdă, Elena Dabija, director Centrului Academic Eminescu a salutat acești soli, i-a încurajat și le-a dorit să fie mereu prieteni cu cartea pe parcursul vieții. Prezenți la acest eveniment au fost Vasile Șoimaru – doctor în economie, conferențiar universitar, scriitor, fotograf, care avea rolul de fotograf și Valeriu Raţă ca corespondent pentru a mediatiza evenimentul.
Pe scenă au apărut elevii clasei a 4-a „C” de la Liceului Teoretic „N. Iorga”, însoțiți de diriginta Aida Gonța și bibliotecara Eugenia Dudău. Acești copii, îmbrăcați în costume ale eroilor cărţii au înscenat povestea „Prietenul meu, Moş Poveste Barbălungă” cu mare dragoste și talent.
Moderatoratorul conferinței, directorul filialei „Ștefan cel Mare” dl. Dumitru Crudu a menţionat: o carte scrisă de scriitor merită să fie apreciață de un critic literar, care ne ajută nouă cititorilor să înțelegem mai bine mesajul acestei cărți. Dumitru Crudu a invitat copiii prezenti în sală să joace rolul de mici critici literari, deoarece au lecturat această carte și viziunea lor contează.
Rând pe rând în scenă au ieșit utilizatorii filialelor veniţi din toate sectoarele Chişinăului pentru a împărtăși impresiile de lectură: care poveste i-a impresionat mai mult, cum au înțeles mesajul cărții, care erou și care faptă merită laudă, care este morala fiecărei acțiuni din poveste... . A fost un duel interesant, deoarece copiii din sală testau cunoștințele acelor de pe scenă, completau răspunsurile, făceau schimb de opinii. Cele mai solicitate poveşti au fost: „Prietenul meu, Moş Poveste Barbălungă”, „Povestea ursuleţului maro”, „Prietenii mei cu patru lăbuţe”, „Tarzan Maidanezul”,Vai! Ce ai făcut cu chipul Domnului Dabija”, „Mâine vă învăţ să fumaţi”, „Povestea Măgăruşului Albastru”, „Leuţul Rex” ş.a., toate fiind analizate de micii critici cititori.
Însoţiţi de bibliotecara de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” Aculina Golovatenco elevii Andreea Căuş, Artur Luchian, Valeria Sârbu, Arina Tatar, Valeria Peaticova, Tamara Ştefârţa, Vasile Scorpan, Vlad Curarari, Liviu Faină, Sanda Cojuşneanu au venit cu desene – imaginaţia lor după lectură şi impresii de lectură. Iată doar unele mărturii scrise pentru a fi transmise scriitorului Ovidiu Creangă:
Faina Liviu „Domnule scriitor, am citit poveştile dumneavoastră şi mi-au plăcut foarte mult. Am lecturat prima poveste şi mi-a fost atât de interesant încât am vrut să le cunosc pe toate. Am rămas impresionată de figurile de stil şi aceasta m-a făcut să citesc mai mult. Cred că mulţi copii au citit cartea dumneavoastră, fiindcă ar fi păcat să nu o ştii. Ar trebui să mai scrieţi cărţi ca Poveşti cu Barbălungă, deoarece copiii o să-şi îmbogăţească vocabularul”;
Artur Luchian „Poveşti cu Barbălungă mi-a creat impresii de veselie deoarece Ovidiu Creangăspune ce-a făcut în copilărie sa. Coperta cărţii ne sugerează că se va povesti despre animale. Cel mai mult m-a impresionat povestea Prietenii mei cu patru lăbuţe. În acesastă povestire se spune despre Tuzik, Fifiţa, Flocea, Lup, Shakka – aceştea sunt nişte câini care personajul îi iubea foarte mult şi îi îngrijea;
Vlad Curarari „Mie mi-a plăcut cartea lui Ovidiu Creangă Poveşti cu Barbălungă. Este o carte cu nişte poveşti foarte frumoase. Mie cel mai mult din toate poveştile mi-a plăcut Vulturul de aur. În această minunată poveste se vorbeşte despre un vultur. El este descris în cele mai frumoase cuvinte. Eu îi transmit salutări lui Ovidiu Creangă, deoarece el a scris nişte poveşti foarte frumoase”;
Vadim Gheţiu: „Din Poveşti cu Barbălungă pe mine m-a impresionat povestea în care se povesteşte despre cum un băiat a fumat când era mic. Pe el l-au învăţat nişte copii care erau răi. Băieţii când l-au sfătuit să fumeze el s-a înnăduşit şi a tuşit. Băiatului i-a intrat fum în plămâni. De atunci el nu a mai fumat niciodată. Eu propun ca mai mulţi copii să citească această carte interesantă, fiindcă sunt multe poveşti amuzante şi hazlii. Aceste poveşti dezvoltă imaginaţia copilului”;
Sanda Cojuşneanu: „Eu am citit cu mare plăcere cartea Poveşti cu Barbălungă scrisă de Ovidiu Creangă. Mi-au plăcut enorm poveştile şi râdeam în hohot. Îndeosebi mi-a plăcut povestea Prietenii mei cu patru lăbuţe. În ea se povesteşte despre câinii pe care i-a avut, precum Tuzik, Flocea şi Fifiţa cu istorioarele lor captivante. Această povestire mi-a dat de înţeles cât de tare iubea Ovidiu Creangă animalele”;
Anastasia Bezruciko: „Mi-a plăcut foarte mult cartea Poveşti cu Barbălungă de Ovidiu Creangă. Eu am citit-o din scoarşă în scoarţă. Poveştile sunt haioase dar au şi o povaţă pentru copii. Ele sunt povestite de personajul principal Barbălungă. Deseori când începeam să citesc o poveste, nici nu observam cum întorceam fila şi de fiecare dată citeam cu o viteză mai mare. O mulţime de poveşti puteţi citi din această carte”;
Cătălin Fetelea: „Povestea mea preferată este Mâine vă învăţ să fumaţi. Cartea şi povestea aceasta sunt foarte interesante. Eu propun să o citească toţi copiii şi părinţii. Îi mulţumesc lui Ovidiu Creangă pentru această creangă de cunoştinţe şi cu glume. Foile sunt fine şi lucitoare”.
Mai mulţi cititori din filialele BM „B.P.Hasdeu” au scris mesaje autorului:
„Domnule scriitor Ovidiu Creangă”
Suntem cititorii bibliotecii Nicolae Titulescu. Mai suntem şi reprezentanţii tuturor animalelor de pe Pământ.
Din numele tuturor ieduţilor, căprioarelor, iepuraşilor, ariceilor, ursuleţilor şi îndeosebi a câinilor Vă mulţumim pentru cartea dată.
Aceste poveşti minunate ne învaţă să fim buni la suflet, miloşi, sinceri, prietenoşi, să iubim natura şi tot ce avem în preajmă. Vă dorim sănătate! Cu drag, cititorii cărţii „Poveşti cu Barbălungă” 12.09.2012”.
Ingenioasă a fost şi întrebarea: prin ce se aseamănă creaţia lui Ovidiu Creangă cu creaţia lui Ion Creangă? Mai mulţi copii au răspuns: prin faptul că ambii scriu istorioare hazlii din copilăria lor, că este morală în poveşti, că scriu despre animale, păsări, bunătate, omenie, prietenie şi multe altele din viaţa trăită zi cu zi a oamenilor.
Vasile Şoimaru a rămas plăcut impresionat de competenţa, erudiţia, talentul, libertatea gândirii şi a expresiilor micilor cititori desprea această carte. Dumnealui a povestit că a avut marele noroc să cunoască acest om deosebit, că a fost în ospeţie la Ovidiu Creangă în Toronto-Canada în timpul când autorul scriea cartea Poveşti cu Barbălungă şi despre impresiile de la Cascada Niagara, unde autorul i-a fost ghid. Cartea a fost editată la Craiova şi dumnealui a adus în Chişinău 200 de exemplare. Astfel BM „B.P. Hasdeu” a intrat în posesia acestei cărţi, care a fost propusă pentru Programul Copiii Chişinăului citesc o carte – 2012. Fiind în rol de fotograf, Vasile Şoimaru a promis că toate aceste poze şi impresii de la acest excepţional forum al utilizatorilor vor fi transmise domnului Ovidius Creangă. Această zi datorită mărinimosului Vasile Şoimaru va intra în istoria culturii naţionale şi va avea un ecou şi peste hotarele Moldovei.
În final, aceeaşi elevi-mici actori care au dat startul conferinţei, au urcat iarăşi pe scenă şi au finisat sărbătoarea cu sceneta Şoricelul Ronţişor era să o păţească. Apoi au declamat în cor: Vreţi să ştiţi ce-i mai departe?
Că noi nu v-am spus povestea toată.
Ştiţi de ce?
Că se cere lecturată!
Hai, grăbiţi-vă îndată,
Stă pe raft şi vă aşteaptă
Ce, nu ştii cum se numeşte?
Noi ţi-o spunem fără glumă: OVIDIU CREANGĂ, POVEŞTI CU BARBĂLUNGĂ!!!
Conferinţa a avut un succes multaşteptat. Fiecare participant la această conferinţă a primit diplomă şi un mic cadou din partea BM „B.P. Hasdeu”. Mesajul de despărţire au fost cuvintele de mulţumire din partea gazdei şi îndemnul la lectură din plăcere deoarece se ştie:   
Cartea-i mică, dar e plină
De căldură şi lumină.
Orice literă din ea
Luminează ca o stea,
Cine-o ia şi o citeşte
Sufletu-şi îmbogăţeşte!
Dorim continuitate Programului COPIII CHIȘINĂULUI CITESC O CARTE!

13 nov. 2012

Eternul EMINESCU


Toamnă târzie, miros de gutuie şi multe gânduri senine. 
Astăzi, 13 noiembrie, o zi cu puţin soare, dar cu multe gânduri senine şi-a început activitatea CAI Eminescu. A fost o zi specială, specială prin faptul că am fost vizitaţi de către elevii din clasele a V de la Liceul Teoretic "Mircea cel Bătrîn", care au fost ghidaţi de către profesoarele Negrescu Tatiana, Gauga Inna şi Dascal Angela. Elevii au fost frumos surprinşi de bibliotecă, de sala de lectură, pentru prima dată au păşit pragul centrului. 
Scopul acestei vizite a fost
 acela de a cunoaşte misiunea noastră, misiunea CAI Eminescu care este: instituţie de cultură cu profil ştiinţific şi biblioteconomic asigură acces tuturor la opera clasicului literaturii universale Mihai Eminescu, valorifică şi promovează opera, viaţa şi activitatea poetului prin diverse acţiuni de cercetare, ştiinţifice şi culturale. Dar şi pentru a ne descoperi ca pe un mijloc de distribuire a operei lui Mihai Eminescu, de a se face cunoscuţi cu literatura pe care o punem la dispoziţie zi de zi cititorilor noştri. 
După părerea mea pot să spun că au rămas mulţumiţi şi încântaţi de informaţia pe care au asimilato. Maria Chirilă, colega noastră a fost cea care le-a deschis porţile cunoaşterii, descoperirii geniului. Mai întâi de toate le-a vorbit despre CAIE, când a fost înfiinţat şi că datorită acad. Mihai Cimpoi a fost deschis centrul, datorită cărţilor donate în număr mare a operei eminesciene de către academician. Tot colega noastră le-a vorbit şi depsre viaţa lui Mihai Eminescu, despre poeziile geniului, despre prietenia "Eminescu şi Creangă", despre activităţile poetului.
Şi la finalul acestei întâlniri elevii au avut avut deosebita plăcere să răsfoiască manuscrisele, să le citească, să facă cunoştinţă cu volumele Emienscu, cu poezia emiensciană...
A fost o întâlnire de suflet, o întâlnire unde s-a vorbit frumos şi s-au declamat poezii.
Dragă cititorule dacă vrei să-l cunoşti mai bine pe geniul nostru, pe Mihai Eminescu. Dacă vrei să intri în universul frumosului, în universul poeziei perfecte, TE invităm la CAIE...
Diana Vasilos

5 nov. 2012

Mituri despre Mihai Emienscu

Despre Mihai Eminescu se poate vorbi la nesfârşit, iată că şi mituri sunt care atrag atenţia şi care pun mintea în mişcare, să fie oare chiar aşa?:
Potrivit scrierilor, marele poet ar trebui aniversat înainte de Crăciun, pe 20 decembrie, iar Veronica Micle n-a fost unica muză.
Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850, poezia "Pe lângă plopii fără soţ" îi este dedicată Veronicăi Micle, iar în anii de studenţie petrecuţi la Berlin, tânărul de 22 de ani nu a reuşit decât să risipească banii de bursă primiţi de la Junimea, fără să-şi obţină doctoratul. De fapt, lucrurile nu stau chiar aşa. 

1. Data naşterii: 15 ianuarie 1850

În arhiva bisericii Uspenia din Botoşani, ziua de "15 ghenarie 1850" este înregistrată drept ziua în care s-a născut Eminescu. Deoarece este o dată oficială, s-a crezut că aceasta este şi cea reală. Există însă multe alte surse care arată că Eminescu s-a născut pe 20 decembrie 1849.
În primul rând, Eminescu însuşi, atunci când a oferit o fotografie a sa societăţii Junimea, a notat pe verso ca dată de naştere 20 decembrie 1849. "Nu e de presupus că Eminescu, când a notat pe acea fotografie pentru albumul Junimii, nu îşi ştia data de naştere", spune criticul literar Iulian Costache, lector doctor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. 

Naşterea lui Eminescu, notată pe o Biblie

În plus, pe o Biblie care a aparţinut familiei Eminovici, tatăl poetului a notat cu mâna lui datele de naştere ale copiilor. "Biblia respectivă s-a pierdut între timp, dar există mărturii privind existenţa acelui înscris pe Biblia respectivă: 20 decembrie", continuă criticul.
Un alt argument este că Titu Maiorescu a plănuit să scoată prima ediţie din poeziile lui Eminescu în decembrie 1883, tocmai pentru a-i face cadou de ziua lui acest prim volum. Deşi cartea a apărut pe copertă cu anul 1884, ea a ieşit de sub tipar în decembrie 1883: "Maiorescu i-a grăbit pe tipografi să aibă volumul în mână în decembrie, pe 20, ca să i-l dea cadou de ziua lui", explică istoricul literar.
"Întrebarea care se pune este de ce, dacă este ştiut acest lucru, nu se corectează? Răspunsul este foarte simplu: ar fi extrem de dificil să mergi cu dalta şi cu ciocanul pe la toate statuile din lume ca să corectezi data respectivă. Ediţiile din urmă nu se mai pot corecta", apreciază Costache. 

2. "Pe lângă plopii fără soţ" este dedicată Veronicăi Micle

În realitate, poezia nu a fost inspirată de Veronica Micle. "Este o poezie care ţine de ciclul bucureştean (anii ’77-’83 - n.r.), în care el avea şi alte muze decât cea pe care o ştiam noi, Veronica. Este o poezie inspirată de Cleopatra Poenaru, o doamnă ceva mai în vârstă, deosebit de spirituală şi inteligentă. Se pare că nu era extrem de sensibilă la curtea pe care i-o făcea Eminescu", spune criticul.
Fiică a pictorului C. Lecca, Cleopatra era la acea vreme divorţată şi avea doi copii. "Însă presiunea poveştii amorului inaccesibil cu Veronica Micle a făcut ca în imaginarul colectiv această poezie să fie asimilată cu imaginea Veronicăi", spune Costache. 

3. "Luceafărul" spune povestea lui Eminescu şi a Veronicăi Micle

Deşi ar putea fi găsite mai multe asemănări între viaţa lui Mihai Eminescu şi "Luceafărul", o interpretare de acest gen nu face decât să simplifice sensurile poeziei.
"Există o anumită presiune a unei lecturi în care cititorii pot să creadă că ceea ce se spune este o copie fidelă a realităţii. Din acest punct de vedere, a existat, mai ales printre contemporani, această percepţie că e vorba de un poem cu cheie, cu alegorii ale anumitor persoane: Hyperion este Eminescu, Cătălina - Veronica Micle, Maiorescu - Demiurgul, Cătălin - Caragiale. E drept că această rumoare a circulat pe un culoar de zvonuri. În baza acestei rumori s-a acredidat această percepţie", arată criticul literar. 

4. Perioada studiilor la Berlin este una ratată

De-a lungul timpului, s-a considerat că anii 1872-1874, pe care Eminescu i-a petrecut la studii la Berlin, au fost unii pierduţi deoarece el nu s-a întors în ţară cu diploma de doctor în filosofie pe care o aşteptau de la ei junimiştii, în special Titu Maiorescu. Studiul recent al Ilinei Gregori dedicat anilor petrecuţi de poet în capitala Imperiului German arată însă că acel interval a fost extrem de fertil pentru tânărul student.
"Este vorba de curiozitatea extraordinară a lui Eminescu, care frecventa cursuri cu un spectru tematic extraordinar", spune Costache. Spre exemplu, el merge acum la cursuri de egiptologie, care aveau să dea roade mai târziu, în opere precum "Egipetul" sau "Avatarii faraonului Tla".
"Eminescu nu era foarte riguros cu diplomele şi cu aspectele formale, dar asta nu înseamnă că el a renunţat la exigenţa faţă de sine. Era extrem de exigent cu sine însuşi, chit că nu avea bacalaureatul", mai arată criticul. 

5. Eminescu, victima unui asasinat politic

În legătură cu moartea lui Eminescu au apărut numeroase teorii, inclusiv unele care susţin că poetul a fost asasinat din cauza convingerilor sale politice naţionaliste.
Criticul Iulian Costache arată însă că autorii unor astfel de studii "îşi vând propriile deducţii drept certitudini": "În măsura în care te apropii de astfel de cărţi, devin sesizabile câteva aspecte: cele mai multe cărţi nu îşi citează sursele, le citează parţial sau sursele nu sunt transparente până la capăt. În schimb, concluziile care sunt oferite cu o garanţie absolută, care nu permite nicio ezitare. Practic, naratorul acestor studii pretinde să fie crezut pe cuvânt".
sursa: EVZ.ro http://www.evz.ro

Eminescu în captivitatea "NEBUNIEI"


CAI Eminescu, Vă propune, dragi cititori o nouă carte spre dezbatere şi spre cunoaştere a unor laturi ale geniului.

Eminescu în captiviatatea "Nebuniei", o carte cu un titlu tare, un titlu care ne incită să citim, să înţelegem sensul ei. Pot să vă spun că e o carte bună, una care a avut mai multe încercări de apariţie. Prezenta ediţie  este o ameliorare a celei ratate de la sfârşitul anului 2010, solicitată de Gabriel Stănescu, dar apărută în doar cincisprezece exemplare din pricina tragediei dispariţiei a editorului chiar în ziua când trebuia să aibă loc lansarea la Târgul de Carte "Gaudeamus" din Bucureşti. Volumul dat a apărut la noi, la Chişinău, la Editura Universul.
Sperăm ca această carte să vă atragă atenţia şi să vă trezească instinctul eminescian. "Ca geniu poetic, Eminescu n-a fost receptat în toată grandoarea viziunii sale, ci a trezit un viu interes fiindcă opera lui rezona cu o anume convenţionalitate romantică. Propriu-zis, gloria lui imediată s-a mulat pe modelul mitic al geniului ca formă de nebunie superioară, mitul geniului izolat şi neînţeles."...
Vă aşteptăm să lecturaţi acest volum... care are noi teme de discuţie şi de dezbatere...

24 oct. 2012

Bibliotecii cu dragoste...

Colecţia CAI Eminescu de la inaugurare şi-a completat colecţia cu valoroase ediţii eminesciene, dar şi din alte domenii. Personalităţi marcante care au vizitat şi au avut lansări, sau au participat la diferite activităţi şi evenimente culturale ne-au donat cărţile semnate cu autografe. Autografele  scriu şi istoria dăinuirii Centrului Eminescu. În acest an aniversar de 135 de ani a BM "B. P. Hasdeu" am inaugurat în incinta CAI Eminescu o expoziţie de documente eminesciene cu genericul "Bibliotecii cu dragoste..."
Vă propunem şi o prezentare virtuală din această colecţie. 
"... Autografele exprimă zbuciumul, neliniştea, incertitudinea unor personalităţi, făcând referiri la timpurile în care trăim, sau satisfacţia de aceleaşi timpuri ale altora."

Rusu, Mihai. Un Eminescu al meu.- Ch., 2000. - 293 p.
- "Cu şi prin Eminescu spre noi înşine. Cu înţelegere şi dragoste pentru Centrul Academic Internaţional Eminescu din Chişinău" , 2002.

Lupu, Valentina. Polivalenţa poetului. - Vaslui, 1999. - 130 p.
 - "Să nemurim cu Eminescu, dar astăzi... şi mâine... şi-ntotdeauna să trăim cu El în suflet şi în gând". 3.02.2000.

Coşereanu, Valentin. Eminescu Ipoteşti Eminescu. - Ipoteşti, 2000. - 315 p.
 - "Doamnei, Elena Dabija, pentru tot ceea ce face în amintirea lui Eminescu şi cu speranţa unei colaborări fructuoase cu Ipoteştii" 1 iunie 2003

Ciupitu, Petrea. Reverberaţii Eminesciene. - Târgovişte, 2007. - 168 p.
 - "Pentru cititorii Basarabiei, cu închinăciune creştinească şi cu nestinsă recunoştinţă faţă de Mihai Eminescu" 28.09.2010





Buzaşi, Ion. Vechi pagini blăjene despre Eminescu. - Cluj-Napoca, 2006. - 208 p.
 - "Eminescu este exponent nedezmintit al pământului românesc. Cu ocazia comemorării lui Eminescu, din partea Despărţământului Astra "Ioan Sîrbu" Criuleni, primiţi în dar aceste pagini blăjene despre Luceafărul literaturii române" 15 iunie 2009.

23 oct. 2012

Concurs: "Eminescu între dragoste şi poezie"

Rezultatele concursului de creaţie "Eminescu între dragoste şi poezie". Iată că am ajuns la finele acestui concurs şi dorim să aşternem câteva rânduri din lucrările prezentate şi desigur şi locurile pe care au fost plasate lucrările.

                                               Locul I:
                                              Postolachi Valeria, 15 ani,   L.T. „Mihai Eminescu”


Poeziile sunt oglinda sufletului. Dragostea ce persistă într-o poezie nu ar putea fi redată pe o cale mai încîntătoare. Dar nu cuvintele joacă acel rol important, ci modul în care au fost scrise, literă după literă, modul în care peniţa lăsa urme de cerneală pe hîrtie, modul în care poetul îşi aranja fiecare gînd, încercînd să se exprime astfel, încît să ajungă în faţa inimei cititorului, să bată la portiţă iar ea să se deschidă, lăsînd întreaga armonie a poeziei să intre şi să alunge melancolia împînzită în suflet.
                                                                    „Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere,
                                                           Căci mii de lacrimi nu-i ajung Şi tot mai multe cere.”

   Mihai Eminescu a fost unul din acei norocoşi, destinul căruia a decis să-l premieze cu un cadou unic: cu talent şi nu unul simplu, nu este vorba de talentul de a împrăştia cuvinte pe hîrtie, ci talentul de a reda sentimente, de a creea o lume complet diferită de realitate, una lirică, o lume care a apărut datorită dragostei pentru natură şi dragostei pentru fiinţa, mulţumită căreea putem să ne bucurăm de razele jucăuşe ale soarelui, de peizajele splendide ale Pămîntului şi de fiecare clipă în care zîmbetul străluceşte pe buzele noastre,dragostea pentru mamă.
„O,mamă,dulce mamă...”
        Mihai Eminescu a deschis toate por
țile adevărului, a găsit răspuns la orice întrebare care-l măcina. Copilăria  lui Eminescu a fost Codrul...în fiecare zi, ea îl aștepta în pădure, pentru a descoperi o nouă zi, o nouă aventură, o nouă inspirație. Plimbîndu-se de mînă cu copilăria, lui Mihai Eminescu anii i se păreau clipe dulci iar clipele dulci – veacuri. Una din cele mai romantice inspiraţii ale marelui poet – Codrul. Un om obişnuit vede o rîndunică, Eminescu a văzut pasărea care duce gîndurile şi norocul Codrului, un trecător de rînd vede o pădure, poetul a văzut o împărăţie întragă unde filomelele ţineau orchestrul iar izvoarele spuneau poveşti, o persoană lipsită de imaginaţie vede o stea, Mihai Eminescu a văzut o întreagă poveste de dragoste între cel nemuritor, rece şi cea cu păr bălai, cea cu inimă de aur...
                                                    „ Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor.”
   Măreţul poet a transformat orice sentiment, trăire şi eveniment în versuri, în versuri care au găsit un culcuş frumos şi cald în inimele noastre. Doar adevăraţii poeţi preschimbă fiecare emoţie în poezie. Doar adevăraţii poeţi, ca Mihai Eminescu, au acea putere de a ţine peniţa în mînă, atunci cînd lacrima deja alunecă pe obraz. Cum ar putea fi numit acest gest,altfel : dragoste pentru poezie, devotament pentru cititori , poate chiar teamă, teamă că acele gînduri de aur ar fi putut să nu existe.
       Graţie lui Eminescu, mintea noastră e lucidă, sufletul - curat... Mulţumită lui Eminescu, noi suntem în stare să dăm o definiţie cuvîntului „dragoste”. Pentru natură,  mamă,  copilărie sau pentru acea persoană zîmbetul căreea este unul din cele mai scumpe lucruri, ea tot „dragoste” se numeşte. Doar Eminescu ar putea să spună ce înseamnă dragostea. Ce înseamnă să te afli la masă cu lampa, lumina căreea nu este destulă să-ţi lumineze gîndurile, doar deoarece că nu poţi adormi pînă nu scrii acele cîteva cuvinte? Ce înseamnă cînd pînă tîrziu aştepţi în întuneric să vină cineva doar pentru a te vedea şi a te îmbrăţişa? Ce înseamnă să ai un singur prieten adevărat care este Codrul, doar deoarece că el unul te înţelege şi nu te judecă?
                                                            „   Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
                                                               Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
                                                               Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
                                                                Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.”
         Eminescu a fost un dar de neestimat pentru omenire. Iar creaţia sa a fost, este şi mereu va fi răspunsul la multe întrebări. Căci, ce este timpul cînd poezia este aidoma unei comori, sau azi, sau mîine, valorează la fel de mult cît valora în momentul în care ai găsit-o.
Locul II:
Ellina Dudnic, Liceul Teoretic "Liviu Rebreanu"cl. VIII

Mihai Eminescu a fost poetul simbolist care şi-a lăsat amprenta în literatura română. Poeziile sale sunt o sursă de inspiraţie pentru toţi. Poezia lui Eminescu, defapt întreaga lui operă, se încadrează în romantism. Poeziile lui, evocă sensibilitate, fantezie, inspiraţie din folclor şi din trecut, originalitate, teme precum cosmicul, natura şi iubirea. Între marile teme ale liricii eminesciene, tema iubirii şi a naturii ocupă un loc însemnat prin lirismul şi melancolia poeziilor, prin dorinţa eului de a ajunge către apogeu şi perfecţiune. Aceste două mari teme sunt obligatorii în operele lui Eminescu, împletindu-se şi definind semnificaţii, sentimente, senzaţii. Pentru Eminescu, natura şi dragostea sunt defapt un tot întreg: unde e iubire acolo e natura, unde e natura acolo e iubire. Iubirea este o temă literar foarte vastă şi importantă în opera lui Eminescu. În poeziile sale ca exemplu fiind "Sara pe deal", "Pe lîngă plopii fără soţ", "Floarea albastră", Eminescu a dat dovadă de profesionalism în arta iubirii. Una dintre muzele lui Eminescu a fost  Veronica Micle. Cei doi au avut o relaţie de amor ce era condimentată cu multă pasiune, intrigi, despărţiri şi reîmpăcări. Veronica Micle a fost "Îngerul blond" a lui Eminescu constituind totodată şi idealul lui: o doamnă cu părul lung, bălai şi cu ochii albaştri. Zăpăcit de-a dreptul de imaginea angelică a Veronicăi, Eminescu va compune poeme de amor dedicate ei, iar ea, dedicate lui. Viaţa Veronicăi a fost trăită în adoraţia geniului eminescian, dar asaltată de bârfe, plină de nefericiri şi greutăţi materiale, marcată de stranii simetrii. Dragostea nefericită pentru Mihai Eminescu a fost plătită scump. Mihai Eminescu este probabil cel mai mare poet al neamului, românul absolut, luceafărul poeziei româneşti. El a fost, este şi va rămâne nemuritor.




Locul III:
Codreanu Cornelia, cl. 10, Liceul Teoretic "Mihai Eminescu"

În dezvoltarea literaturii noastre moderne a trebuit să se întâmple un fenomen de-a dreptul uimitor, pentru că într-un scurt răstimp să se afirme figura genială a lui Mihai Eminescu! Poetul care a ştiut să sintetizeze realizările întregului proces literar, de la şi până la. Supranumit şi Luceafărul poeziei române, Eminescu a fost, este şi va rămâne o valoare naţională, culturală a întregului popor român, cât şi a celui basarabean. Poezia eminesciană abordează sau prezintă un câmp de motive literare - unul dintre care fiind şi motivul dragostei, cel al iubirii eterne şi cel al naturii, prezent ca cadru natural - codrii, lacul etc. Ca de exemplu, luăm poezia "Lacul". Poezia "Lacul" de Mihai Eminesc prezintă un anumit cadru natural - un peisaj nocturn al lacului, acţiunile fiind prezente şi redate prin intermediul imaginii vizuale dinamice, cât şi a celei auditive. Poezia abordează tema naturii şi cea a dragostei, ceea ce şi ne demonstrează autorul în versurile sale - aşteptările eului liric. Peisajul nocturn, lumina selenară, jocul culorilor, toate acestea pun în evidenţă cadrul natural suplinit cu cadrul interior, zbuciumul în sufletul poetului. Dorinţa, aşteptarea eului liric prezente în versuri ne aduc cu gândul la acest măreţ sentiment - dragostea. Poezia prezintă însă o suită de motive literare: motivul codrului, motivul nopţii, motivul apei/lacului, motivul scurgerii timpului, motivul visului şi cel al dorinţei. Astfel poezia "Lacul" ne prezintă diverse simboluri: lacul semnificând regenerarea vieţii, inconştientul, de unde cadrul natural ne aduce cu gândul la u nadevărat lăcaş al zânelor. Însă nuferii sunt un simbol al purităţii, curăţeniei sufleteşti, luna însă e un simbol al feminităţii, al reîncarnării şi al ciclului vieţii. Imaginile vizuale dinamice sunt înfăţişate prin producerea fenomenelor naturale, în jurul lacului, dar în tot  acelaşi timp atmosfera este una monotonă, timpul e încremenit, dar visul şi dorinţa eului încă persistă, de asemenea momentele, aceste momente sunt transmise către cititor. Ca acesta la rândul său să simtă această aşteptare, acea dorinţă profundă de a o vedea pe Ea.
Eminescu, dulce-ţi este versul, un copil al pădurii, când alergi prin deluşoare şi câmpii, când asculţi o baladă a bunicului sau a bunicuţei tale, când îţi zâmbeşte soarele şi tu îi zâmbeşti în răspuns. Copilărie, dulce copilărie. Unde tu alergi? Unde te ascunzi? Poate în cuptorul bunicii ce face plăcinte delicioase, sau în cireşul lu Ion, vezi, în acea ogradă! Prin turmele de oi ce pasc în iarbă verde, acolo în depărtare sau în acea casă părintească când trăim împreună cu părinţii, fraţii sau surorile mele? Îţi aminteşti acel gust dulceag şi mirosul calimarilor ce scoteau câte o privire pierdută spre tine şi te îndemna să te delectezi cu bunătăţile ce se aflau pe rafturi, uitate de o vreme. Copiii zburdalnici ce alergau în câmp şi strigau: "Libertate!", gândurile tale fusese îndreptate spre casa părintească, spre ogorul ce stătea pitit după un deal şi se uita îndărătnic spre tine şi te striga cu un ecou: "Vino! vino!". Imaginaţia era dincolo de hotarele realităţii, dincolo de griji şi de probleme, dincolo de Ipoteşti. Trăiai într-o lume sub numele de copilărie. Aşa şi fusese tot timpul, de când era lumea şi pământul, soarele şi luna. Însăşi dragostea pentru tot ce era viu-natură; codrul, plaiul natal, şacoala, familia, profesori, literatura şi poezia l-a creat pe acel Eminescu, un geniu desăvârşit al limbii şi literaturii române, acel Luceafăr al poeziei române.

Mihai Eminescu
Un geniu s-a născut,
Copilăria la Ipoteşti a petrecut,
Studiile la Cernăuţi le-a făcut,
La Viena şi la Berlin le-a terminat.
Dumnezeu har i-a dat,
Poezii nouă ne-a lăsat.
Şi la teatru a lucrat,
De popor e apreciat.
Şi niciodată n-a fi uitat,
Monumente lui i-au înalţat,
Pe aleea clasicilor l-au aşezat.