29 feb. 2012

Universalitatea lui Ion Creangă

C opilul amintirilor sacrale

R uşinos şi cu obraz
E ul etnosului naţional
A utentic ştiutor al
N aturii omului şi omului naturii
G hidul ghiduşiilor iniţiatice
dascĂl
G lumeţ
N ică ” al identităţii noastre
A absolutizat ştiinţa bunei cuviinţe
E tic în narare şi
R itualic în
C unoaşterea veşniciei spirituale.

În cartea sa „Cultura Română – sinteză europeană”, Dan Zamfirescu afirmă: „Mărimea” sau „micimea” unei naţiuni nu este hotărâtă nici de număr, nici de teritoriu...ci de forţa morală şi spirituală de care dispune.”
Basmele precum şi „Amintiri”-le lui Creangă vorbesc de o lume a satului ce a dispărut demult în acele ţări care azi stabilesc „bursa valorilor” în lume. Scrierile sale devin epopeea constituirii poporului român şi a valorilor sale incontestabile.
Prin urmare, prin Creangă, noi, avem şansa la audienţa universală. Creaţiile sale atestă virtuţile cardinale ale neamului nostru: milostivenia şi bunăvoinţa, omenia şi răbdarea, iertarea şi pocăinţa şi nu, în ultimul rând, bunăcuviinţa.
În basmele lui Creangă, existenţa umană, înscrisă în orbită escaladărilor probative, nu poate fi concepută decât o călătorie iniţiatică. Negativul, maleficul, în formatul „putere de influenţă” se reduce la zero, fiindcă promotorii binelui Sfânta Duminică, Harap Alb, Fata Moşneagului îşi văd rostul în promovarea inteligenţei şi voinţei omului.
Omul care are dreptate , în concepţia lui Ion Creangă, este înzestrat cu o putere superioară celui ce în aparenţă este mai puternic, dar nedrept. Aceasta a şi fost reala religie a românului.
Spusele de mai sus se reconfirmă uşor prin apel la personajul lui Ivan Turbincă. Imaginii terifiante, conferită de biserică, pentru diavol, Creangă a opus cu imaginea lui „Aghiuţă-sfântuleţul”.
Fiinţă minoră şi simpatică prin diminutivul numelui i se anulează puterea sacrală, devenind astfel inofensiv.
Prin Creangă, forţa de viaţă, puterea de rezistenţă, demnitatea umană şi de popor sânt capabile să-i facă pe consângenii lui Creangă să clădească bariere în faţa „năvălirilor” istorice, atunci când identitatea naţională este pusă sub semnul perisabilităţii.
Creangă a clădit etnosul civilizaţiei săteşti, unicul spaţiu, în viziunea lui, care de secole a conservat valorile spirituale ale neamului, tradiţiile şi obiceiurile. Astfel, opera sa este un principiu de regenerare pentru urmaşii săi.

Ghileţchi Zorina, profesor de Limbă şi Literatură Română

27 feb. 2012

TIR-ul lui Gheorghe Vlase din Slobozia poate fi declarat de două ori unic în România. În primul rând, datorită dotărilor sale tehnice, camionul este singurul de acest fel din România şi mai are doar trei "fraţi" în întreaga Europă. În al doilea rând, nimănui nu i-a trecut până acum prin cap să-şi brănduiască maşina cu imaginea poetului naţional al României, Mihai Eminescu.
Reprezentanţii Autorităţii Rutiere Române au fost atât de surprinşi la vederea TIR-ului, încât l-au oprit pe loc pe Autostrada
Bucureşti-Piteşti pe conducătorul acestuia, Gheorghe Vlase. Omul nu depăşise viteza legală şi nu încălcase nicio regulă de circulaţie, ci doar a arborat pe prelata TIR-ului pe care-l conducea o imagine a poetului
neamului românesc, Mihai Eminescu, alături de versurile "Ce-ţi doresc eu
ţie, dulce Românie/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor!", iar pe spatele
maşinii îndemnul "Nu uita că eşti român!". Gheorghe Vlase a mărturisit că TIR-ul său este unicat în România şi chiar o raritate în Europa.
Vlase a mai spus că pe unde trece cu TIR-ul, oamenii sunt profund mişcaţi de mesajele citite, aşa cum au fost şi cei de la ARR, care l-au şi felicitat pentru o aşa idee.

23 feb. 2012

Prinos de frumuseţe şi iubire



Aer de iubire, miros îmbătător de fericire cuprinde luna februarie, cuprinde CAI Eminescu, pentru că se simte deja mirosul de primăvară, iar sângele clocotitor al tinerilor simte cu şi mai mare forţă „renaşterea naturii”. Toată această atmosferă vine de la sărbătoarea care se apropie Dragobetele. Dragobetele este o sărbătoare cu o tradiţie relativ nouă, având o „vechime” în jurul a 170-180 de ani de la pătrunderea ei în teritoriile româneşti. Dragobetele – sărbătoarea tinereţii şi dragostei. Este identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia română şi cu Eros zeul iubirii în mitologia greacă. Una din cele mai impresionate istorii de dragoste vine din antichitate, din mitologia greacă, renumit cântăreţ antic Orfeu şi Euridice, nimfă. A fost şi în zilele noastre o poveste de dragoste frumoasă, povestea lui Mihai Eminescu cu Veronica Micle. 23 februarie în ajun de Dragobete am fost vizitaţi de către elevii din cl. a VI de la L. T. „Traian” Oţel Sorin, Ciobanu Daniela, Guţu Roman, Gaina Valeria ş.a. ghidaţi de bibliotecara Tatiana Cucereavîi. Maria Chirilă, bibliotecar principal le-a vorbit despre sărbătoarea Dragobete, despre faptul că „Ce-ar putea fi mai frumos decât o sărbătoare dedicată dragostei, în care să-i spui soţului, soţiei, iubitei, surorii, fratelui, mamei cât de mult îi iubeşti.” Deci o sărbătoare supremă a sufletului, a inimilor vrăjite de dragoste şi dor...
Desigur că era şi de aşteptat ca să guste din farmecul acestei sărbători şi din scrisorile Veronicăi şi Mihai: „Te iubesc ca o nebună şi e o nebunie atât de dulce şi atât de scumpă sufletului meu, că doresc ca niciodată să nu scap de ea.” Tot la această serată-literar muzicală copiii s-au pregătit cu eseuri în care ne-au informat despre apariţia acestei sărbători Dragobetele, despre tradiţiile, obiceiurile acestei datini. După care au fost luaţi prin surprindere cu câteva ghicitori, unde au răspuns fără a ezita: „Care vocală e simbolul dragostei? Zeiţa dragostei? Numele femeii prefăcută în operă de artă? etc.”, răspunsurile au fost ingenioase, corecte şi cu zâmbet.
La finalul acestei întâlniri au audiat cu cea mai mare plăcere şi satisfacţie piesele Besame mucho în interpretarea tenorului italian Andrea Bocelli, care a răscolit şi a trezit cele mai sincere şi calde emoţii atât la copii cât şi nouă bibliotecarelor, unde Elena Dabija a rămas profund emoţionată de piesa dată, dar a mai fost audiată şi piesa Ce seară minunată interpretată de Ion Suruceanu.
A fost frumos, o întâlnire de suflet, caldă, cu miros de primăvară şi cu gânduri curate.
Diana Vasilos


22 feb. 2012

LIMBA MATERNĂ – LA EA ACASĂ

 Ziua de 21 februarie a fost declarată în 1999 de către Conferinţa Generală UNESCO Ziua Internaţională a Limbii Materne şi are ca scop susţinerea diversităţii ligvistice şi culturale.
În această zi în incinta CAI Eminescu a fost organizată o amplă expoziţie de documente şi avut loc o masă rotundă „Eminescu despre unitatea limbii şi a neamului nostru”. Prezenţi au fost elevii din cl. IX, de la L. T. „Liviu Rebreanu”, însoţiţi de către profesoara de limba şi literatură română Diana Morar.
Ridicaţi în picioare am ascultat imnul Republicii Moldova – Limba noastră.
Poezia Limba noastră este o odă, unică în felul ei, Ea l-a propulsat pe Mateevici spre nemurire, prin frumuseţea, noutatea şi plasticitatea expresiei, prin simplitatea de un farmec aparte. În acest an opera Limba noastră a ajuns la jubileul de 95 de ani de la prima publicare şi este imnul demnităţii noastre. Apoi în interpretarea lui Fuego am audiat poezia Limba noastră cea română de Grigore Vieru şi cântecul Pentru ea în interpretarea lui Ion Aldea-Teodorovici. Liceenii au declamat poezii şi aforizme despre limba română.
Dialogul a fost deschis de către Maria Chirilă, bibliotecar principal, care a făcut o introducere despre această zi: Latina şi limbile romanice se trag din străbuna indo-europeană. Astăzi latina este cunoscută, deşi nu este vorbită. Latina este limba lui Caesar, Cicero, Traian, Ovidiu şi alte personalităţi ale romanilor. Deci latina se află la baza limbii române. A vorbi despre limba în care gândeşti, a vorbi despre limba română este ca o Duminică. Nichita Stănescu remarca „Pentru mine iarba se numeşte iarbă, pentru mine arborele se numeşte arbore... Ce Patrie minunată este această limbă...”. Maria Chirilă a remarcat şi faptul că pe bună dreptate, latina e mama limbii noastre: Dura lex, sed lex; Veni, Vidi, Vici etc. Iar surorile limbii române sunt: franceza, italiana, spaniola, portugheza. Limba română e frumoasă şi dulce. Ea se simte Regină atunci când este vorbită corect, frumos literar „ca de pe o carte”.
În prezent în circulaţie sunt ≈ 7000 limbi în familii de limbi, cele mai vorbite fiind: l. chineză, l. engleză, l. arabă. Iar pentru Eminescu limba era obiectul principal al preocupărilor. Anume de la poezia „De-aş avea...”, Eminescu aducea în limbajul poetic al epocii un suflu nou, în versurile noului poet, limba română părea să capete o viaţă nouă.
Directoarea CAI Eminescu a vorbit despre universalitatea şi traducerile operei eminesciene în alte limbi, menţionând: Pentru noi este o mare mândrie că opera lui Mihai Eminescu este cunoscută pe meridianele lumii şi este tradusă în peste 70 de limbi. Deţinem în colecţie aceste traduceri, multe din ele sunt cu autografele traducătorilor care au vizitat Centrul Eminescu. Ne bucurăm că M. Eminescu se studiază la facultate în multe ţări şi este tradus de studenţii care sunt pasionaţi de limba şi literatura română.
În cadrul acestei mese rotunde elevii s-au referit la problemele de care se confruntă limba maternă în prezent, au încercat să conştientizeze problemele, să le soluţioneze. Unele opinii expuse: „Să ne străduim să vorbim curat, să nu înlocuim în vorbirea noastră cuvinte din alte limbi; limba română este cea mai frumoasă şi duioasă; deşi suntem influenţaţi de rusisme, şi dacă noi ne respectăm părinţii, buneii şi strămoşii să încercăm să scoatem din vocabular rusismele care ne bântuie; noi suntem datori să păstrăm limba lăsată de strămoşi şi cărturari, să o vorbim aşa cum este ea; dar astăzi limba noastră e murdară, pătată, nu numai de rusisme, ne fură limba şi alţi conaţionali, care nu au dorinţa să vorbească în limba română”. Iar la întrebarea cum cred ei ce va fi peste câţiva ani, care va fi soarta limbii române, nu au ezitat prea mult şi au răspuns în felul următor: „Fiecare trebuie să înceapă de la sine, trebuie să ne gândim mai bine, să-i ajutăm pe acei din jurul nostru; să-i ajutăm pe toţi să vorbească în română şi poate astfel vor învaţă; totul depinde de noi, de generaţia tânără care vine”.
Spre finalul acestei mese rotunde au fost prezentate cărţile pe care le deţine CAIE şi care le sunt la dispoziţie pentru a le cerceta: Originile scrisului în limba română de Ion Gheţie şi Alexandru Măreş; Eminescu despre Problemele limbii române literare de Gh. Bulgăr; Adevărul despre noi – Limba română este patria mea (studii, comunicări, documente); Scrieri de Al. Mateevici; Calvarul Limbii române din Basarabia de Nicolaie Mătcaş; Povestea limbii române de Boris Crăciun şi George Bădărău; Conştientizarea greşelii, realitatea în cuv-nt şi cuvântul în realitate, Dincolo de literă, darul lui Dumnezeu de Ion Ciocanu; Dicţionar general de ştiinţe – Ştiinţe ale Limbii; Greutatea Limbii materne de Agnesa Roşca; Româna pentru toţi de T. Cartaleanu şi O. Cosovan; Şi totuşi, limba română de Vlad Pohilă, etc.
Elevii au primit în dar câte o revistă Limba Romănă, de care la sigur le va fi de mare ajutor în procesul de studiuu.
Diana Vasilos, bibliotecar CAI  Eminescu

Publicat de Vera Sîrbu

20 feb. 2012


Mihai Eminescu.O imagine totală a omului şi a operei la 160 de ani de la naştere : [album] – Bucureşti: Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni; ed. Semne, 2010. – 255 p.
Cele două părţi ale acestui Album reconstituie Viaţa şi Postumitatea şi reprezintă o încercare de amplasare a creatorului în durata culturii româneşti.Lucrarea se bazează pe această parte a istoriei culturale naţionale care este eminescologia. Volumul de faţă sintetizează şi exprimă stadiul actual al cercetărilor în domeniu, dorindu-se o imagine a lui Eminescu la 160 de ani de la naştere.
Astfel, lucrarea a fost concepută ca o reconstituire a Vieţii şi Postumităţii în paisprezece capitole, prezentată grafic pe două coloane, fără ilustraţii ; poemele şi mărturiile eminesciene au foat redate cu caractere cursive sau bolduite, opiniile punctuale ale contemporanilor şi urmaşilor sunt transcrise pe trei coloane, aceste modalităţi sprijinind grafic lectura de ansamblu. Prin ilustraţia volumului se oferă prezenţa poetului în viaţa social-culturală a epocii sale precum şi receptarea creaţiei sale în timp, cea mai puternică dovadă a recunoaştreii şi valorii naţionale şi universale.
Acest album unical este disponibil la Centrul Eminescu.
Publicat Vera Sîrbu

17 feb. 2012

Grigore Vieru - un poet cu lira-n lacrimi...

17 februarie, o zi frumoasă, cu zăpadă multă, cu poezii alese şi sală amenajată cu gazete de perete dedicate marilor poeţi nemuritori Mihai Eminescu şi Grigore Vieru. În această zi CAI EMINESCU în parteneriat cu Liceul Teoretic „Traian” a organizat masa rotundă cu genericul „Grigore Vieru, Mihai Eminescu – două inimi gemene” la care au fost prezenţi elevii din clasele a V-VI călăuziţi fiind de Lucia RABEI şi Tatiana CUCEREAVÎI.

Această masă rotundă a fost deschisă de către directorul-adjunct, profesoara de limbă şi literatură romănă Lucia RABEI, care ne-a făcut să simţim fiorul poeziei vierene şi care a spus: „ Parcă ieri încă mai existau speranţe şi vise iar astăzi totul s-a prefăcut în scrum pe care atât de simplu l-a luat vântul... dar nu e adevărat, chipul preaslăvit al mamei din poeziile Sale va zâmbi mereu cititorilor, casa părintească nu va fi vândută niciodată, limba română Îl va slăvi multe veacuri iar Eminescu, pe care atât de mult la onorat, Îl va primi în sălaşul geniilor, deci, va rămâne mereu în inimile noastre.”
A vorbit din suflet, cu toată dragostea sa faţă de poezia frumoasă, faţă de poeţii dragi sufletului nostru: „Plânge ţara de durere. Ne-ai părăsit Maiestre. Cu noi vei rămâne mereu prin cuvântul mama şi literele pe care ni le-ai lăsat în primul nostru Abecedar şi prima noastră Albinuţă, pentru care te-ai luptat în sudoarea frunţii ca noi să-l avem şi cu drag de inimă să-l studiem. Tu rămâi în inimile noastre ca un al doilea Luceafăr al poeziei româneşti. Îţi vom duce veşnic dorul. Golul din sufletele noastre încercăm să-l umplem cu bogata-i moştenire lăsată în grijă mare – poezia limpede ca lacrima, în care sălăşluieşte Limba Română. Ca să nu ştergem roua de pe versul vierean, îi recitim (a câta oară!) opera cu sufletul. Aşa cum a fost scrisă”.
Aceste cuvinte ne-a răscolit sufletul şi ne-a făcut să pătrundem mai uşor în miezul poeziei divine. Şi această senzaţie s-a accentuat şi mai tare când a început să ne vorbească bibliotecara Tatiana CUCEREAVÎI: „Grigore Vieru – un om de geniu. Un Eminescu al Basarabiei. Un poet care ocupă o filă importantă în cultura basarabeană românească.─ Bădie îţi mulţumim pentru dulcile cuvinte semănate în poeziile care ne însoţesc pe noi, pe părinţii şi buneii noştri ani la rând. Le-am îndrăgit cu tot sufletul, căci ai ştiut să fii copil ca ei, părinte ai fost una cu natura şi cu Patria”.
A fost o masă rotundă de suflet în care poezia a fost regină. Iată poeziile care au fost recitate în această zi frumoasă, cu zăpadă multă, cu fulgi măşcaţi şi cu gânduri curate: In memoriam lui Grigore Vieru; Moartea lui Vieru de Nicolae Dabija; Iartă-ne, Grigore de Adrian Păunescu; Nu am moarte cu tine nimic, Cămaşile etc.
Maria CHIRILĂ, bibliotecar principal la CAI Eminescu, a făcut o trecere în revistă  despre creaţia poetului şi a prezentat colecţia de documente Grigore Vieru, care pot fi studiate în incinta CAI Eminescu.
Atât liceenilor dar şi nouă nu ne rămîne decât să descoperim tainele creaţiei vieriene şi să studiem viaţa poetului din toate ipostazele ei.
Am asistat cu toţii la o LECŢIE-OMAGIU GRIGORE VIERU.


www.youtube.com/watch?v=y8u00Qq026M
Diana Vasilos, bibliotecar CAIE,
Lucia Rabei, profesoară L.T. „Traian” 
Publicat de Vera Sîrbu

Grigore Vieru : izvor din simţirea poporului şi din Eminescu

„Vor dăinui în timp şi peste timp, două inimi gemene, flori de latinitate: Eminescu şi Vieru. S-au întâlnit acolo, în ceruri, chiar dacă unul s-a născut în miez de ghenar, iar altul a plecat, lăsând deschise două cărţi: Cartea Măriei sale Eminescu şi Cartea Vieru.
În destinul poetic al lui Vieru, Eminescu este totul: izvorul, lacrima de foc a universului. Totul ce are mai bun Vieru izvorăşte din simţirea poporului şi din Eminescu, căruia i-a dedicat poezia „Legămănt”
Joi, 16 ianuarie 2012, în incinta CAI Eminescu, a avut loc o serată literar-muzicală cu genericul „Grigore Vieru: izvor din simţirea poporului şi din Eminescu”, la care au fost invitaţi liceeni de la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu”, clasele a III, VII, şi a XII, însoţiţi de profesoarele Ceaicovschi Angela, Zavtur Ludmila.
Atmosfera de la această serată literar-muzicală a fost plină de energie, o atmosferă cu aer de poezie şi cânt, dragoste şi respect faţă de poeţi. Cu acest prilej a fost prezentat un film autobiografic despre poet şi au fost audiate mai multe poezii şi melodii. Publicul a savurat din plin melodia „Sub stele trece apa”, interpretată de Fuego, „Eminescu”, de Ion Aldea Teodorovici. Fiind inspirată de aceste cântece Corina Cucerenco, elevă în cl. a XII, a interpretat cântecul „Iartă-mă”, muzicalitatea aceste-i piese i-a dezmorţit pe copiii mai mici şi i-au făcut să recite poeziile lui Grigore Vieru: „Plaiul meu”, „Sub stele trece apa”, „Puişorii”, iar poezia „În limba ta” a recitat-o cu ardoare Victor Gajin elev în clasa a XII. Iar un grup de liceeni din a XII au înscenat poeziile „Formular” şi „Cămaşile”. Au mai fost declamate şi poezii în l. engleză „Legământ” de Galenco Ana şi „Pisicul la şcoală” în l. franceză de Hîncu Teodora-Luminiţa, astfel demonstrând universalitatea lui Grigore Vieru.
Sala a fost arhiplină, însetaţi de poezia viereană şi eminesciană, au muşcat cu poftă din informaţia pe care le-a prezentat-o Maria Chirilă-bibliotecar principal relaţii cu publicul. Dumneaiei le-a vorbit frumos, cu sufletul deschis şi i-a făcut să pătrundă mai adânc în poezia lăsată moştenire de poet şi i-a îndemnat să-şi dezvolte gustul frumosului şi al esteticului, făcându-se mai adânc cunoscuţi cu cărţile pe care le deţine CAI Eminescu: Grigore Vieru, „Roua Veşniciei”, „Liniştea lacrimii”, „Lumina de taină”, „101 de poeme”, „Taina care mă apară”, „Ghicitoare fără sfârşit”, „Steaua de vineri”, „Cele mai frumoase poezii” ş. a.
Multe generaţii vor mai sorbi frumuseţe şi dragoste profundă din creaţia acestor două inimi gemene: Mihai Eminescu şi Grigore Vieru.
Diana Vasilos
 Publicat de Vera Sîrbu

16 feb. 2012

Mihai Eminescu şi Grigore Vieru : două inimi gemene

   În cadrul  săptămânii cu genericul "IN MEMORIAM GRIGORE VIERU" la Centrul Eminescu  a avut loc o masă rotundă la tema "Mihai Eminescu şi Grigore Vieru - două inimi gemene". Eleviii de la Liceul Teoretic "Liviu Rebreanu" au participat la această discuţie. Moderatoarea Maria Chirilă a vorbit despre valoarea operei lui Grigore Vieru în literatura română.Copiii au dat dovadă de cunoştinţe aprofundate despre viaţa şi activitatea marelui nostru poet. Au fost date citirii eseuri la această temă importantă. Noi am selectat, după părerea  noastră, cel mai reuşit eseu realizat de eleva clasei a VII "C" Ureche Veronica.Pe care vi-l propunem să-l citiţi:  

  "Două inimi gemene, la răsărit de soare, având un plai ca din poveste şi numai dragostea de ţară le-au unit gândurile. Orinalitatea acestor două destine Eminescu şi Vieru prin fondul operelor sale, prin curajul poetizării celor mai neaşteptate idei au fost urzite de specificul românesc, din mila, dragostea şi dărnicia limbii române afirmate într-un etalon suprem a doi poeţi renumiţi.
 Lirica lui Grigore Vieru, organic legată de tradiţia eminesciană şi folclorică a literaturii noastre, dar nespus de sensibilă la neliniştile secolului, ne oferă generoasa posibilitate de a ne întoarce la izvoare şi, totodată, de a ne croi o cale sigură de comunicare cu formele de trăire şi gândire artistică ale poeziei universale, mai cu seamă în registrul tematic al iubirii, dragostei de mamă şi maternităţii veghetoare, al valorilor copilăriei şi sentimentului Patriei.
Sunt multe ţări pe lume/ Ce-ncântă şi te-atrag, / Dar plaiul meu anume/ Îmi este cel mai drag.
Dragule, meleagule, / Duiosul nostru cânt, / Smolitule, truditule, / Frumosul meu pământ! / („Plaiul meu „ de Grigore Vieru).
Grigore Vieru – un poet care şi-a asumat greul unui grai, trecându-l prin inima sa, încărcat cu răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarce semenilor săi care-şi deschid cu bunătate inima să-l primească, pentru a-şi duce demn mai departe viaţa în spiritul dreptăţii, al iubirii. Al iubirii neamului, plaiului, a dorului strămoşesc, a limbii cea română, a dorului de mamă. Desigur, dragostea, pentru că-n tot ce a creat, fie vers ori faptă, Grigore Vieru a avut drept călăuză dragostea, acea dragoste eminesciană inspirată cu drag printre vremuri, tălmăcită, tăinuită în adâncul inimii.
Lucrările lui Eminescu au fost pentru Grigore Vieru ca un izvor care potoleşte setea cititorilor în amintirea de marele poet,  care a ţinut şi ţine trează conştiinţa naţională a tuturor românilor de la Nistru până la Tisa.
Ce bine e că-l avem pe Eminescu, acest poet al poeţilor. Eminescu a proslăvit natura, a simţit-o, a iubit-o mereu, s-a înţeles pe sine datorită norilor, păsărilor, frunzelor, izvoarelor. Eminescu într-atât a şlefuit versurile, încât, ca îtr-o oglindă, fiecare din noi îşi poate vedea sufletul. El trăieşte prin urmaşii ce-i poartă aripa versului mai departe. Eminescu pune în valoare bogăţia fondului lexical al limbii române.
Pentru Grigore Vieru, Eminescu a fost o sursă continuă de inspiraţie, o comoară care răpeşte din lumea în care trăia Vieru, înnobilându-i sufletul , înţelegând profund poeziile poetului.
O viaţa întreagă l-a tot citit pe Eminescu, avându-l ca pe un înger păzitor, ca o rază de soare, ca o boltă cerească înstelată cu Luceafărul literaturii române.
Opera lui Grigore Vieru este poetică până la măduva celor mai frumoase metafore din care poţi trăi ca din pâine. Vieru rămâne fiinţa între poezie, care pune preţ pe trăire şi este conştiinţa mare a timpului nostru.
Grigore Vieru nu este numai Copilul cel mare al neamului, ci şi Duminica Mare a neamului". 
 Vera Sîrbu, şef oficiu

14 feb. 2012

De ziua ta, Poete drag


Grigore Vieru, un poet simbol al neamului,cel a cărui poezie ne prezintă întregii lumi ca pe un popor sensibil, blând şi însetat de frumos, poetul care a păşit din viaţă direct printre clasicii literaturii.
Marţi, 14 februarie, o zi frumoasă, cu multă zăpadă, cu fulgi jucăuşi ce-ţi acoperă faţa, aşa a început şi ziua la CAI Eminescu. A fost o dimineaţă cu surprize, în această zi am fost vizitaţi de copiii de la grădiniţa nr.40, două grupe pregătitoare, care au fost ghidaţi de către educatoarele Diocher Vera şi Donica Antonina. Au venit pentru a-l comemora pe poetul Grigore Vieru şi de a demostra că ştiu poeziile poetului. Au recitat poezii din opera poetului: Iepuraşul, Puişorii, Tu, iarbă tot ai mamă?, În limba ta, Cuvântul mamei etc. Împreună cu d-na Svetlana Ohladciuc, lucrător muzical au interpretat cântecele: Bună dimineaţa, Soare, Ţărişoara mea etc. După care dna Maria Chirilă le-a vorbit despre poet, i-a făcut să intre în lumea poeziei , să simtă miracolul cuvintelor din ele. Şi spre final le-a făcut o scurtă prezentare a cărţilor pe care le deţine biblioteca CAIE: Grigore Vieru „Ghicitoare fără sfârşit”, „Liniştea lacrimii”; „Soare, soare, domn frumos”; „Steaua de vineri”; „Strigat-am către tine”etc.
A fost interesant, s-au trezit cele mai nobile sentimente dedicate poetului, iar bucuria sufletului pe care ne-a adus-o copiii se simte şi acum.
A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?! ” (Grigore Vieru).
Diana Vasilos
Publicat de Vera Sîrbu

13 feb. 2012

"Şi doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi" Grigore Vieru



Vieru, Grigore. Lumina de taină: pagini alese cu CD. - Ch.: Policadran SRL; Bons Offices SRL, 2011. - 308 p. 
Volumul Lumina de taină de Grigore Vieru este o ediţie de excepţie. Cartea cuprinde următoarele capitole: Cântece pentru mama, Cântări pentru ţară şi pământ, Cântece de iubire, O, neamule, tu, Mărturisiri - „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi, nişte gânduri care ne fac să medităm asupra vieţii, asupra propriei existenţe. Volumul include cele mai frumoase poezii scrise de Grigore Vieru, despre cele mai nobile sentimente pe care omul le poartă toată viaţă: poezii despre neam: O, neamule, tu adunat grămăjoară, ai putea să încapi într-o singură icoană! , despre satul natal „Cu casa de humă, despre limba dulce şi frumoasă, despre dragostea faţă de mamă: Uşoară, maică uşoară, C-ai putea să mergi călcând/ Pe seminţele ce zboară/ Între ceruri şi pământ.
Volumul este însoţit de un CD cu vocea poetului. 

Vieru, Grigore. Ghicitoare fără sfârşit. - Ch.: Prut Internaţional, 2005. - 228 p.
Cartea "Ghicitoare fără sfârşit" include un set de poezii îndrăgite de  copii, dar şi celor pasionaţi şi interesaţi de poezia lui Grigore Vieru. Cea mai mare parte a versurilor sunt catrene, ceea ce poate fi util în special copiilor preşcolari, totodată şi un instrument de lucru pentru educatori, invăţători. Volumul apărut este o editie de lux, ilustrată cu reproduceri după lucrări de Roman Cuţiuba.
Vieru, Grigore. Taina care mă apără: Opera poetică. - Iaşi: Princeps Edit, 2008. - 740 p.


Volumul "Taina care mă apără" întruneşte toate condiţiile unei ediţii academice. Conţine date bibliografice consistente, comentarii, este prefaţată cu un cuvânt de deschidere al autorului, une subliniază "că aceasta este cartea vieţii mele".
 Este o carte care a păstrat acea unitate de versuri dedicate patriei, mamei, femeii, copiilor, expuse într-un mod profund.  
Vieru, Grigore; Andronic, Ştefan. Roua Veşniciei. - Ch.: Pontos, 2010. - 751 p. 
În volum marii compozitori ai muzicii universale în transcripţie pentru cor de copii pe versurile poetului Grigore Vieru. 
Lucrarea "Roua Veşniciei" conţine biografiile celor mai remarcabili compozitori din lume, un dicţionar de forme şi genuri muzicale, exerciţii de cultură vocală şi se încheie cu cele mai semnificative momente, fotografii din viaţa şi activitatea poetului Grigore Vieru şi Ştefan Andronic. În prefaţă şi postfaţa cărţii găsim opinii despre acest volum, despre acest trio, care l-au plămădit, dar şi gânduri spicuite de la copiii care au cântat în "Vocile Primăverii". 
Grigore Vieru, Poetul: [monogr. colectivă, vol. 6]. - Ch.: Ştiinţa, 2010. - 464 p. 
Apărut în colecţia "Academica" volumul comemorativ "Grigore Vieru. Poetul" cuprinde cele mai frumoase poezii scrise de poet de-a lungul anilor, o serie de articole de critică literară. Aceste articole sunt semnate de nume de valoare în întreg spaţiu românesc: Mihai Cimpoi; Eugen Simion; Marin Sorescu; Nichita Stănescu şi foarte mulţe alte nume de referinţă din cultura românească. 
Cartea este structurată în IV părţi care cuprinde: Itinerar biografic; Studii, analize. Interpretări; Referinţe critice; Evocări; Mărturii; Dedicaţii poetice; Grigore Vieru prin el însuşi şi O viaţă de poet în imagini. 
Publicat de Vera Sîrbu

10 feb. 2012

Studierea limbii române prin opera eminesciană

Chiar dacă iarna a pus stăpânire pe întreaga ţară şi gerul pişcă cu nesaţ tot ce întâlneşte în cale, nimic nu-i opreşte pe iubitorii şi îndrăgostiţii de carte,de poezia eminesciană ca să nu vină la CAI Eminescu.
Iată că în una din zilele acestea la CAIE au fost în vizită colectivă studenţii de la Secţia Pregătire Preuniversitară USMF „N. Testemiţeanu”, ghidaţi de profesorul de limbă şi literatură română Marcel Bîlici. Practic s-a creat un obicei, o tradiţie ca în fiecare an să ne facă astfel de vizite prof. Marcel Bîlici, în perioada când încep studenţii să studieze opera lui Mihai Eminescu. Scopul d-lui profesor M. Bîlici a fost acela de a-i învăţa pe studenţi să fie perseverenţi şi buni „Să învăţăm din ceea ce e bine şi să nu acordăm atenţie decât lucrurilor cu adevărat importante. Important este – frumosul, adevărul despre noi înşine ca personalitate şi bunătate.”
Studenţii muşcă din poeziile eminesciene cu dragoste şi cu multă râvnă. Le place poezia bună, sunt îndrăgostiţi de M. Eminescu. Maria Chirilă le-a prezentat cărţile pe care le deţine CAIE, şi studenţii au citit cu mare curiozitate poezia Glossa în limbile pe care le cunosc, în limba lor maternă, astfel am fost prezenţi la un recital de poezie eminesciană în limba arabă, turcă, italiană. Studenţii au rămas impresionaţi de frumuseţea poeziei eminesciene şi au fost profund mişcaţi de dulcele grai al poeziei lui Mihai Eminescu.
Diana Vasilos
Publicat de Vera Sîrbu

Mihai Eminescu - metafora grafică a existenţei noastre




Expresiv ca existenţă emoţională
Memoria dimensiunilor spirituale
Izvor ingenuu şi ireductibil
Nemuritor neconsolat
Erudit,
Slujitor al
Comorii
Universului

Faptul că Eminescu este pluridimensional nu încape îndoiala. Depăşind tradiţionala abordare a activităţii literare eminesciene, ne-am propus să-l descoperim redescoperindu-i misterele, suişurile şi coborâşurile gândirii plenare, subtile ca formă, profunde ca sugestie.
În următoarele rânduri voi stărui cu gândul că M. Eminescu este un erudist, un geniu vizionar în multe privinţe. Raportând la actualitatea zilelor noastre revenim a câta oară la adevărurile eminesciene:
Noi susţinem că poporul român nu se va putea dezvolta ca popor român decât păstrând drept baze pentru dezvoltare tradiţiile sale istorice… susţinem ca e mai bine să înaintăm încet, dar păstrând firea noastră românească decât să mergem repede înainte dezbrăcându-ne de dânsa prin străine legi şi străine obiceiuri”. Poziţia sa de homo mensura prefigurat (Statul moral, M. Eminescu ) poate fi raportată la Glosa poetului Tu te-ntreabă şi socoate.
Nu mai încape îndoiala că afirmaţiile sale au răsturnat viziunea-şablon despre orânduirea politică şi socială, actuală şi în prezent: „Introducând legile cele mai perfecte şi mai frumoase intr-o ţara cu care se potrivesc, duce societatea de râpă, oricât de curat n-ar fi cugetul şi de bună inima”.
Nu poţi fi străin cugetului eminescian când insistă cu valorificarea dimensiunii spirituale a neamului nostru. „Trebuie să fim un strat de cultură la gurile Dunării; aceasta e singura misiune a statului român, şi oricine ar voi sa ne risipească puterile spre alt scop pune in pericol viitorul urmaşilor şi calcă în picioare roadele muncii străbunilor noştri”.
Impresionează privirea de scrutător a poetului în abordarea temelor de civilizaţie şi deseori aceste previziuni au expresia unei preavizări. De exemplu: „Tinereţea unei rase nu se atârnă de secolele pe care le-a trăit pe pământ. Orice popor care n-a ajuns încă la o deplina dezvoltare, care n-a trecut prin corupţia si mizeriile ce le aduce cu sine o civilizaţie înaltă, dar in decadenţă, e un popor tânăr…”.
Eminescu-om, parcursul existenţial al căruia este dovada împlinirii prin suferinţă, ştie slăbiciunile acestei lumi şi virtuţile ei… Fiecare are nevoie de un tezaur sufletesc, de un reazăm moral intr-o lume a mizeriei şi durerii, şi acest tezaur i-l păstrează limba sa proprie… şi numai in limba sa omul îşi pricepe inima pe deplin”.
Exercitând o activitate de publicist vastă, Mihai Eminescu prin efortul său a accedat la marii vizionari ai epocii moderne.
 A câta oară, prin experienţa literară a Domniei sale, am rămas convinşi că doar spiritul este o formulă de mântuire.
Zorina Ghileţchi, profesoară de limbă şi literatură română la
Colegiul Naţional de Comerţ al A. S. E. M.

9 feb. 2012

Tineri pasionaţi de opera lui Eminescu

Centrul Academic Internaţional Eminescu a fost şi este mereu gazda evenimentelor ce au ca scop promovarea vieţii şi operei poetului, dar şi dezvoltarea intelectualităţii la copii. Aici fiecare din ei îl descoperă pe poet în toate ipostazele: poezie, proză, publicistică, artă.Tinerii sunt îndrăgostiţi de versul eminescian, astfel participă la activităţile organizate în incinta CAI Eminescu împreună cu cadrele didactice: ore de lectură, prezentări de carte, concursuri, serate muzical-literare, întâlniri cu eminescologi şi scriitori. Deci, o serie de activităţi care implântă în inimele copiilor opera lui Eminescu, datorită acestui fapt ei au o viziune mai clară în ceea ce priveşte: creaţii de artă, opere inedite, suflet de poet.Aceste manifestări au ca scop atragerea lor către frumos, dezvoltarea simţului de a citi o carte bună, interesantă şi utilă.CAI Eminescu prin activitate sa descoperă, promovează şi talente.

Concursurile organizate trezesc curiozitatea, şi-i fac să fie activi, să intre în ritmul de cititori şi animatori disciplinaţi. Ei au înţeles că doar citind cărţi, devii mai deştept, mai sigur în ceea ce spui.Nu cu mult timp în urmă la CAIE a fost un concurs „Ce înseamnă pentru mine Mihai Eminescu?”, lucrările au fost realizate de elevi din diferite licee din Chişinău.Pentru tineri a fost o chemare la duel, toţi au venit cu mici compuneri, scrisori, poezioare care ne-au demonstrat dragostea lor faţă de poet, faţă de opera sa. Cele mai bune lucrări prezentate au fost premiate.

Iată ce spun tinerii despre Eminescu, Mădălina Manolii, elevă în cl. V-A la Lic. „L. Rebreanu” îl consideră pe „M. Eminescu - limbă maternă, Poet născut pe-o gură de rai”.Mulţi tineri s-au încumetat şi-au scris poezii, Trofim Diana, din cl. V-B „Daca-şi fi o floricică/ Pentru tine aş înflori...”, Dascălu Rodica, cl. V-B zice: „Pentru tine, Eminescu,/ Voi păstra mereu cu cinste/ Chipul drag, şi vocea blândă,/ Şi căldura din cuvinte”.

Din toate scrisorile şi poeziile pe care le-am citit am înţeles că Eminescu este un întreg şi că îl iubesc mult, printre rânduri s-a înţeles că vor să fie ca Eminescu, să devină renumiţi şi că niciodată nu-l vor da uitării. Sunt texte foarte interesante, scrise din suflet, ca de exemplu pentru Podghirnîi Valeriu, elev în cl. IV-A „Eminescu este graiul natal şi ţara natală, un soare luminos care a luminat neamul românesc cu poezia sa”. Cebotnicova Alexandra, cl. IV-A „Nu doar pentru mine ci pentru noi toţi M. Eminescu rămâne cel mai strălucit geniu pe care l-a zămâslit pământul, apele şi cerul”.Datorită acestui concurs am văzut cât de mult Eminescu este apreciat de către tineri, este iubit şi respectat.Iar concursul epistolar „Scrisoarea lui M. Eminescu” a dat frâu liber imaginaţiei acestor tinere talente. Ca de exemplu: „Marele nostru Eminescu, sunteţi întruchiparea cerului şi pământului, soarelui şi ierbii, care ne-aţi lăsat ca generaţie toate durerile şi bucuriile, emoţiile şi sentimentele aşternute pe foaie...”Cornea Cătălina, elevă în cl. VIII-B, Lic. „Elena Alistar”.La CAIE, utilizatorii se simt ca acasă, se simt liber, au fost influenţaţi foarte mult de creaţia lui Eminescu şi inspirându-se din poeziile lui, au creat desene şi chiar a fost un concurs cu desene unde a fost ales cel mai frumos desen.„Numele tău va rămâne pentru totdeauna identificat cu titlul poemului plămădit din suferinţe, speranţe şi ură - „Luceafărul”...Îţi mulţumesc pentru cronicile, recenziile, articolele, scrisorile, poemele şi dedicaţiile dotate cu simţăminte nobile şi frumoase, cu idei sănătoase şi morale şi valoare etică absolută”. Turuta Alexandra, elevă în cl. IX, Lic. „Elena Alistar”.

Diana Vasilos