23 februarie 2012

Prinos de frumuseţe şi iubire



Aer de iubire, miros îmbătător de fericire cuprinde luna februarie, cuprinde CAI Eminescu, pentru că se simte deja mirosul de primăvară, iar sângele clocotitor al tinerilor simte cu şi mai mare forţă „renaşterea naturii”. Toată această atmosferă vine de la sărbătoarea care se apropie Dragobetele. Dragobetele este o sărbătoare cu o tradiţie relativ nouă, având o „vechime” în jurul a 170-180 de ani de la pătrunderea ei în teritoriile româneşti. Dragobetele – sărbătoarea tinereţii şi dragostei. Este identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia română şi cu Eros zeul iubirii în mitologia greacă. Una din cele mai impresionate istorii de dragoste vine din antichitate, din mitologia greacă, renumit cântăreţ antic Orfeu şi Euridice, nimfă. A fost şi în zilele noastre o poveste de dragoste frumoasă, povestea lui Mihai Eminescu cu Veronica Micle. 23 februarie în ajun de Dragobete am fost vizitaţi de către elevii din cl. a VI de la L. T. „Traian” Oţel Sorin, Ciobanu Daniela, Guţu Roman, Gaina Valeria ş.a. ghidaţi de bibliotecara Tatiana Cucereavîi. Maria Chirilă, bibliotecar principal le-a vorbit despre sărbătoarea Dragobete, despre faptul că „Ce-ar putea fi mai frumos decât o sărbătoare dedicată dragostei, în care să-i spui soţului, soţiei, iubitei, surorii, fratelui, mamei cât de mult îi iubeşti.” Deci o sărbătoare supremă a sufletului, a inimilor vrăjite de dragoste şi dor...
Desigur că era şi de aşteptat ca să guste din farmecul acestei sărbători şi din scrisorile Veronicăi şi Mihai: „Te iubesc ca o nebună şi e o nebunie atât de dulce şi atât de scumpă sufletului meu, că doresc ca niciodată să nu scap de ea.” Tot la această serată-literar muzicală copiii s-au pregătit cu eseuri în care ne-au informat despre apariţia acestei sărbători Dragobetele, despre tradiţiile, obiceiurile acestei datini. După care au fost luaţi prin surprindere cu câteva ghicitori, unde au răspuns fără a ezita: „Care vocală e simbolul dragostei? Zeiţa dragostei? Numele femeii prefăcută în operă de artă? etc.”, răspunsurile au fost ingenioase, corecte şi cu zâmbet.
La finalul acestei întâlniri au audiat cu cea mai mare plăcere şi satisfacţie piesele Besame mucho în interpretarea tenorului italian Andrea Bocelli, care a răscolit şi a trezit cele mai sincere şi calde emoţii atât la copii cât şi nouă bibliotecarelor, unde Elena Dabija a rămas profund emoţionată de piesa dată, dar a mai fost audiată şi piesa Ce seară minunată interpretată de Ion Suruceanu.
A fost frumos, o întâlnire de suflet, caldă, cu miros de primăvară şi cu gânduri curate.
Diana Vasilos


1 comentarii:

Anonim spunea...

Dragostea este un sentiment suprem dat de Dumnezeu. Sufletul plin de dragoste devine pur si maret. Deci sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a poruncit Dumnezeu.