27 mar. 2012

Un almanah enciclopedic pentru cultura şi istoria Moldovei

 Chiar dacă era tehnologică a pus stăpânire pe tinerii de azi, a rămas loc totuşi şi pentru o carte bună, sunt şi azi mulţi adolescenţi care iubesc cartea şi caută informaţii, se inspiră din ea, sunt mai încrezuţi în literele tipărite pe hârtie, decât cele de pe calculator.
În una din zilele acestea, în incinta CAI Eminescu avut loc lansarea volumului Almanahul Enciclopedic cu invitaţia autorului Ioan Gh. Odainic şi la care au fost prezenţi liceeni de la L.T. „Liviu Rebreanu”, îndrumaţi de profesoara de limba şi literatura română Voleac Parascovia.
Acest Almanah Enciclopedic completează numărul de cărţi cu conţinut ştiinţifico-practic, vizând perioada de tranziţie 1989-2008, perioadă plină de evenimente social-economice şi politice al ultimului deceniu al sec. al XX-lea şi al primului deceniu al sec. XXI-lea.
Maria Chirilă, bibliotecar principal, a deschis porţile conversaţiei care urma. Astfel elevii au aflat date din viaţa şi activitatea autorului Ioan Gh. Odainic, care este pedagog de fizică, matematică şi astronomie. A făcut studii la Universitatea Tehnică, Facultatea Fizică şi Matematică; Institul de Standardizare şi Metrologie „Acad. S.Vavilov” din Moscova. Publică în presa republicană materiale diverse ca tematică, inclusiv cu referire la domeniul energetic. Este autor al unor invenţii şi inovaţii în domeniul electrotehnicii. Almanahul Enciclopedic conţine informaţii actuale, în care autorul s-a bazat pe materiale, cifre, scheme concrete, este o carte cu date reale. În concluzie Maria Chirilă a precizat că s-a depus o muncă colosală pentru editarea acestei cărţi.
Scopul şi motivul acestui volum a fost acela de a prezenta toate domeniile naţionale: mass-media, cultura, agricultura etc. Cartea cuprinde 18 capitole, unele din ele fiind comasate în 2-3 domenii, perioadele au fost împărţite ce s-a întâmplat în Republica Moldova în toate domeniile.
Spre sfârşitul acestei activităţi, liceenii au dat întrebări care a făcut să fie şi mai transparentă informaţia referitoare despre carte şi despre felul cum trebuie să fie utilizată ca să fie mai clar ceea ce este pus în căutare.
Ioan Gh. Odainic a menţionat: trebuie să producem ceva util, de folosul societăţii, să nu folosim timpul înzădar.
Influenţat de atmosfera care s-a produs la CAIE, ne-a lăsat ca amintire următoarele gânduri în Cartea de onoare: „Am avut o deosebită plăcere să mă întâlnesc cu profesorii şi elevii liceului „Liviu Rebreanu” din Chişinău în cadrul Centrului Academic Eminescu. Am făcut o succintă lansare a cărţii – Almanah Enciclopedic, oprindu-mă la unele caracteristici ale multiplelor domenii prezentate în Almanahul Enciclopedic al perioadei de tranziţii anii 1989-2008. Pe parcursul discursului am făcut şi un popas asupra istoriei Basarabiei. Interesul elevilor a fost cât se poate de curios şi interesant, întrebările au fost de un caracter de a cunoaşte”.
Ca bibliotecari aducem mulţumiri şi urări de sănătate domnului Ioan Gh. Odainic Invităm toţi doritorii să consulte Almanahul Enciclopedic şi pentru a se convinge că autorul a depus un efort inteligent pentru a lăsa o urmă în cultura şi istoria neamului nostru.
Diana Vasilos,
Bibliotecar CAI Eminescu

23 mar. 2012

Copiii Chişinăului citesc o carte - 2012


În acest an toate filialele BM „B.P. Hasdeu” oferă copiilor în cadrul Programului CHIŞINĂUL CITEŞTE O CARTE să lectureze cartea autorului Ovidiu Creangă „Poveşti cu Barbălungă”.
Copilăria este şuvoiul de viaţă care aprinde lumina în sufletele lor. Copilăria are multe de dăruit: vise, comori fantastice, imaginaţie plină de culori vii.
Aici se încadrează de minune şi lectura acestei cărţi. Ce pot găsi în ea toţi acei care doresc s-o citească: pot intra în lumea poveştilor împreună cu Simina, Moş Poveste Barbălungă, căţeluşi, ursuleţi, furnicuţe, broscuţe, şoricei etc. Ea le lărgeşte copiilor cunoştinţele despre lume, îi familiarizează cu tipuri umane şi relaţii sociale, le deschide poarta frumosului, dezvoltându-le sensibilitatea şi imaginaţia.
O carte captivantă, care sporeşte setea lor de miraculos, de poveste. Sunt nişte povestioare scurte, pe care copilul reuşeşte să le citească singur cu mare pasiune şi răbdare până la sfârşit. Autorul a dorit ca „Poveşti cu Barbălungă” să formeze şi să modeleze caracterul copilului, sentimentele morale, curajul, perseverenţa, respectul etc.
Scriitorul Ovidiu Creangă mărturiseşte în prefaţă: „Dragii mei, Am scris această carte de poveşti dedicată nepoţilor mei Simina, Sandra şi Daniel. Cartea se numeşte „Poveşti cu Barbălungă” poveştile fiind inspirate de Moş Poveste Barbălungă.”
Criteriul de vârstă este de la 5 la 95 de ani şi de aceea şi cei mai măricei dacă se simt încă copii pot intra în lumea poveştilor şi savura cu cea mai mare plăcere micile povestioare. Culegerea cuprinde 27 de povestioare hazlii, colorate, pline de aventură.
Poveştile sunt scurte, interesante, cu gust de copilărie frumoasă. Întâlnim peripeţii şi ghiduşii pe care practic orice copil le face. Citind aceste povestioare intri în lumea poveştilor, în lumea miraculoasă a copilăriei lipsită de griji şi nevoi.
Propunem spre lectură o carte pe care copiii dar şi maturii la sigur vor vrea să o revadă ori de câte ori vor avea posibilitatea aceasta.
Vă aştepăm în orice bibliotecă-filială a BM „B.P. Hasdeu” pentru a citi cartea „Poveşti cu Barbălungă”, a participa la discuţiile şi dezbaterile pe marginea cărţii deja lecturate.
Vasilos Diana, bibliotecară CAIE

22 mar. 2012

Ştim cu toţii că pe 21 martie se sărbătoreşte echinocţiul de primăvară , dar nu toţi cunosc, că în această zi se sărbătoreşte şi Ziua Mondială a Poeziei.
Poezia este un grai de înfrăţire între naţiuni, ca şi muzica şi popoarele fac poezie pentru a se înţelege.
Cu prilejul acestei sărbători Centrul Academic Eminescu a organizat o masă rotundă, unde ca invitaţi i-a avut pe liceenii de la L.T. „Mihai Eminescu”, cl. a X, ghidaţi de bibliotecara Golovatenco Aculina.
Maria Chirilă, colega noastră, le-a vorbit despre influenţa culturii franceze care a fost şi a rămas una puternică, poate printre cele mai solide şi mai afirmate dintre toate influenţele literare, ce s-au exercitat asupra unui popor. În mod special s-a vorbit despre faptul că Eminescu s-a inspirat mult din poezia franceză. Mihai Eminescu, lumina de slavă a neamului românesc, a poeziei româneşti, a intrat demult în universalitate. Poeziile lui pot fi citite pe multe meridiane ale lumii. Drept exemplu tinerele liceene au declamat poezii eminesciene traduse în limba franceză.
Întâlnirea s-a încadrat în Săptămâna Francofoniei în Republica Moldova,astfel s-a vorbit şi despre poeziile traduse în franceză, mai ales că liceenii prezenţi erau adevăraţi francofoni.
La această masă rotundă a avut loc şi prezentarea ediţiei bilingve de versuri a tinerei poete Daniela Papuc “Polisemia stării / La polysémie de l`état d'âme”.
Liceenii au vorbit şi despre vizita lor în Franţa, impresii, plăcerea savurată după această excursie de neuitat.
Spre finalul mesei rotunde au fost derulat filmul „Paris – perla de pe Sena”din colecţia „În jurul lumii”.
Publicat de Vera Sîrbu.

21 mar. 2012

Data de 21 martie este declarată de UNESCO încă din 1999, Ziua Mondială a Poeziei, care urmăreşte şi susţine creaţia poetică, stabilirea unui dialog între poezie şi alte genuri ale creaţiei, editarea şi promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.
Ziua Mondială a Poeziei are drept scop şi promovarea tinerelor talente. Iată ca CAI Eminescu astăzi a hotărât ca fiind două sărbători şi Francofonia şi Ziua Mondială a Poeziei să prezinte culegerea de versuri a tinerii poete Daniela Papuc “Polisemia stării / La polysémie de l`état d'âme”..
Pentru Daniela Papuc, cea mai mare pasiune este cea de a scrie poezii, versuri cu trăiri profunde. Iată ce spune Galina Mîrza prof. de limbă franceză despre poezia Danielei Papuc: “Poezia ei – profunzime filosofică şi sentiment trăit, deschidere a stării spirituale, raze ale soarelui răsfrânte-n sufletul poetei. Muzicalitate şi ritm, înţelepciune şi tensiune lirică, simţiri candied, care spală ura, alungă nelineştea şi suferinţa, împăcându-se cu viaţa, sfidând neantul”.
Este o culegere de versuri, care susţin tendinţa către abstract, către dimensitate infinită a dragostei, prin prisma filosofiei speranţei şi a împlinirii. Volumul conţine 13 poezii în română şi 13 în franceză şi are 47 de pagini, dar pe lângă poezioare întâlnim şi imagini foto foarte frumoase care sunt conduse de câte un vers care atinge coardele sufletului. Placheta de versuri e traversată de imagini poetice, metafore şi comparaţii, care îi dau un luciu particular: Aş vrea să fiu un râu / Şi tu o mare, / Ca să mă înec, / Să mă pierd în apele tale… (Dorinţa).
Vă propunem să lecturaţi poezia “Incertitudine” în limba franceză.

Incertitude
Dans le scintillement des étoiles inondées
Dans les eaux sereines du ciel,
Voilà qu΄une nuit se trame dans des silences suscités
Dans un univers du sommeil.
La meditation d΄hier, mais ce jour-même?!
L΄exploit d΄hier, mais à present?!
Pensées humides
Que j΄ai mises à languir sur la corde de l΄incertitude,
Des tessons où trouve son echo
Un monde boulversé et engourdi.
Diana Vasilos

20 mar. 2012

În lumea Francofoniei

Martie, luna în care suntem inundaţi de frumos, de cultură pură şi de limba vorbită dulce. 20 martie, e ziua în care sunt deschise uşile Francofoniei în Republica Moldova. Limba franceză dulce, plină de melodicitate ne dă aripi şi ne insuflă dorinţa de a crea lucruri frumoase.
Organizaţia internaţională a Francofoniei – reuneşte state şi guverne de pe 5 continente. În prezent sunt 56 de state şi guverne cu statutul de membru cu drepturi depline şi 14 cu statutul de observator. Anul 1880 a fost creat termenul de francofonie pentru a defini ansamblul persoanelor care studiază limba franceză. 1970, 20 martie are loc fondarea primului organism interguvernamental al francofoniei.
Astăzi CAI Eminescu i-a avut ca oaspeţi pe elevii clasei a III-a de la L.T. „Liviu Rebreanu”, îndrumaţi de prof. de l. franceză Ala Dudnic. Cu acest prilej, colega noastră Maria Chirilă le-a făcut o trecere în revistă a datelor importante despre înfiinţarea Francofoniei, despre faptul că este o ţară frumoasă, cu oameni talentaţi şi cu tradiţii originale, toate acestea având ca scop promovarea Francofoniei şi a diversităţii culturale.
Dialogul a fost deschis de cântecul „Non, je ne regrette rien” interpretat de Edith Piaf, după care au vizionat cu o mare atenţie, curiozitate şi plăcere, fragmente din colecţia „În jurul lumii” călătorii fascinante pe DVD, unde au vizionat: Paris – Perla de pe Sena: Montmartre, Turnul Eiffel şi muzeul Luvru, Palatul de la Versailles, Notre Dame de Paris etc. Imaginar copiii au vizitat Parisul şi au simţit aerul şi mirosul oamenilor parizieni...
Şi fiindcă au venit la Centrul Eminescu le-au fost prezentate documentele care sunt în colecţie: dicţionare, beletristică şi în special traducerile lui Mihai Eminescu în limba franceză. Deşi sunt începători în studierea limbii franceze această vizită le-a oferit posibilitatea de a cunoaşte documente inedite şi utile.
Diana Vasilos

19 mar. 2012

Lidia Hlib, este o scriitoare ce dăruieşte zâmbetul, întotdeauna bine dispusă, poate pentru că iubeşte foarte mult natura. Este vecina şi cititoarea noastră fidelă. În această dimineaţă a venit cu nişte poezii proaspăt scrise,pe care le propunem spre cunoştinţă.


Suntem clone...
Suntem clone
create de Zei
din coastele rupte de la mişei —
aliaj de minerale
în animaţii milenare —
incurabile pofte trupeşti,
perpetuie păcate femeieşti.

Suntem clone
gândite de Zei —
ambiţioşii rotofei —
banal divertisment
spoit cu sentiment:
fantezii deocheate
pe orbite înşirate.

Suntem clone —
păpuşi ale cerului
şi blestemul clerului —
făpturi ciudate,
maşini fecundate,
relaţii înnodate
între jucării stricate.

Doamne, de ce ne-ai creat,
ne-ai scos din neant
spre batjocură, hulă,
masacrare şi ură?
De ce ne-ai făcut clone
răspândite prin zone?
Ai vrut s-aduni multă faimă
umplând scena cu o marfă „faină”?
Luminează-mi eterna taină!..
Cocon de lumină
Naivitatea-mi din basm coborâtă
amicii mi-i îmbracă, grăbită,
într-un cocon de lumină –
galbenă, blândă, senină.
Dar hăul din sufletele lor –
ura, invidia, propriul amor –
limbile întunericului scot,
ling coconul ca pe un tort –
o masă lichidă
se târâie ca o omidă
prin strălucirea lină,
absoarbe din lumină
cu o satisfacţie meschină.
Mă comprim, amărâtă,
în pâcla urâtă
şi noaptea fără hotare,
m-acoperă, nerăbdătoare.

15 mar. 2012

"Nu sânt chiar aşa de simplu"

Programul „Chişinăul citeşte o carte” a devenit deja o tradiţie în filialele B.M. „B. P. Hasdeu” să se desfăşoare anual.
„Chişinăul citeşte o carte” este un program adresat întregii comunităţi şi fiecărui cititor în parte, scopul şi obiectivul acestui program este de a modela personalitatea, de regăsire a propriului destin, de descoperire a orizontului cultural în care vieţuieşte, de comparare cu valorile proprii şi naţionale. Acest program trezeşte curiozitatea şi interesul de a citi o carte bună, de a-şi modela spiritul prin lectură, modul de a gândi. Un program care vrea să dezvolte un parteneriat, şi să stimuleze creativitatea la cititori.
Anul 2012, conform deciziei unui juriu şi avizul Uniunii Scriitorilor este propusă spre lectură cartea „Nu mă tentează” de Anatol Moraru. Acest volum cuprinde povestiri, care le propunem nu doar utilizatorului adult, dar şi adolescent. Cartea a produs o bună impresie şi zâmbet celor care deja au lecturat-o.
Iată ce scrie Marius Chivu: „Anatol Moraru, debutează la 40 de ani cu o literatură livrească, ingenioasă (şi bine temperată), plin de umor şi de (auto) ironie, cu un stil matur, bine stăpânit, care ne arată mai degrabă un vechi practician în ale literaturii.”
Cartea cuprinde 104 pagini şi este de formatul A5 nestandard. Lucrarea lui Anatol Moraru atrage atenţia prin vocabularul utilizat, prin sincere descrieri ale realităţii crude.

„Nu mă tentează” este o proză scurtă, care vorbeşte despre realitatea imediată, despre oamenii simpli care le spun lucrurilor pe nume, acei care se află în jurul nostru. În această carte găsim răspunsuri la întrebări care par banale, dar care au totuşi un sens.
Considerăm că este o carte bună şi utilă, una care merită citită, merită a fi auzită şi discutată în mase, un volum care ne reflectă realitatea aşa cum este ea, cam rece dar sub o formă mai uşor de primit şi de înţeles.
Nu rataţi şansa să lecturaţi această carte, care învăluie existenţa umană cu mult spirit şi sens. Vă prezentăm doar unele frânturi din carte:„Felicitări, m-a părăsit nevasta...”, „Rampa-rampa-rampa-pa-pa... am întârziat la ora lui Jorj Corcodel. Am avut timp să înfulec două tartine cu salam ieftin la cămin, aşa că pahodul la cantină se exclude, deocomdată. Nici la bibliotecă nu vreau să mă duc... e cam devreme să deranjez şi apoi am citit în troleibuz 15 p. din Biografii necenzurate ale nefericitului Will Cuppy. Aleg să butonez telefonul mobil, am destule jocuri pentru mintea mea.” „Aşa că nu mă tentează”.
Sperăm că v-am trezit curiozitatea şi vă aşteptăm să ne vizitaţi pentru a vă delecta cu conţinutul acestui volum. Aşteptăm impresiile şi comentariile pe adresa CAI EMINESCU.
Diana Vasilos

14 mar. 2012

Mihai Eminescu - publicistul


Georgescu,Nicolae. Un an din viaţa lui Eminescu / Nicolae Georgescu. - Bucureşti: Floare Albastră, 2006 - 364 p.

În lucrare este oglindită perioada cînd M.Eminescu se ocupă de activitatea ziaristică. Cronologic, sfîrşitul lui 1880 - 1883.În mod special şedinţa parlamentară din 13 martie 1881, cînd în Camera Deputaţilor s-a discutat şi judecat ziarul Timpul,apoi 2 decembrie 1880 - ziua atentatului la viaţa lui I.C. Brătianu cu polemicile de presă iscate atunci, după care Eminescu va deveni redactor şef al Timpului. De asemenea este oglindit începutul anului 1882 pînă în aprilie 1882 cînd poetul definitivează "Luceafărul" , se gîndeşte să părăsească Bucureştiul şi ziarul Timpul, pierde unele polemici cu adversarii, începe cearta cu N. Xenopol şi Al. Macedonski, se duce într-o excursie prin Dobrogea şi la mare.
Publicat de Vera Sîrbu

13 mar. 2012

Clubul de discuţii ideologice "Eranos"

Institutul de Politici Alternative (IPA) a deschis pe 11 martie 2012, Clubul de discuţii ideologice „Eranos”, lansarea căruia a fost în incinta CAI Eminescu. Clubul şi-a propus ca bază crearea unei platforme de dialog între reprezentanţii diverselor curente doctrinare, pentru a analiza subiecte de importanţă locală, naţională sau globală şi a iniţia o sinergie conceptual-doctrinară în stare să răspundă provocărilor unei societăţi postmoderne.
Printre subiectele care urmează a fi abordate la şedinţele Clubului se numără: Uniunea Europeană sau Uniunea Euroasiatică?; Stat polietnic sau stat naţional?; Criza statului asistenţial sau criza capitalismului?; Postmodernitatea şi a patra teorie politică – conservatorismul; Globalizare, alterglobalizare?; Concepţia dominaţiei culturale a lui Antonio Gramsci; E posibilă alternativa socialismului şi capitalismului?; Locul Doctrinei Naţional-Liberale din RM în contextul politicii de extindere a UE; Natura democraţiei din perspectiva doctrinară şi altele.
Clubul de discuţii ideologice „Eranos” va avea în calitate de invitaţi intelectuali şi lideri de opinie din Republica Moldova, România, Rusia, SUA şi Italia.
La prima şedinţă a fost discutat regulamentul privind funcţionarea Clubului, programul şi subiectele şedinţelor.
Moderatorul acestei lansari a fost Ana Ciofu. Şedinţa a fost organizată cu succes, programul a fost bine structurat, subiectele au fost toate abordate şi analizate, discuţiile au avut aspectul unui dialog inter-ideologic. Un Club care-şi ştie bine regulamentul şi care credem va funcţiona fructuos şi cu folos pentru societate.
Despre următoarele şedinţe ve-ţi afla din anunţurile postate şi pe blogul Centrului Academic, care găzduieşte acest forum.
www.civic.md/.../16688-clubul-de-discuii-i...
Diana Vasilos

12 mar. 2012

George Călinescu - critic, istoric literar, eseist

George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile. 
Vă propunem o expoziţie de carte  cu o parte din opera marelui critic G. Călinescu, prezentă pe rafturile CAIE. 
 Istoria sa constituie și azi scheletul oricărui curs de istorie a literaturii române, deși pe unele perioade, alte istorii literare o depășesc în exactitate. S-a spus despre aceasta istorie literară, unică în Europa, în genul ei, că e un veritabil roman critic.Opera lui Călinescu, pornește de la primele atestări documentare în limba română, de la Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung și ajunge în epoca imediat contemporană autorului, adică în epoca interbelică.
Călinescu, George. Viaţa lui Mihai Eminescu / 
George Călinescu. - Bucureşti: Ed. pentru literatură, 1956. - 341 + foto.
 E o biografie romanțață, cu multe accente de melodramă, iar elementul biografic este permanent ilustrat cu ajutorul citatelor din operă. Capitolele cărții urmăresc cronologic destinul poetului, de real interes fiind capitolele studenției la Viena sau Berlin, capitolul "Eminescu și dragostea" și mai ales cel consacrat perioadei finale, a agoniei și morții. Volumul e un model pentru orice critic literar care scrie o biografie.
Călinescu, George. Opera lui Mihai Eminescu / 
George Călinescu. - Ch.: Litera, 2003. - 456 p. 
Operă fundamentală a istoriei literaturii române, studiu de mare amploare critică, greu de ignorat, cartea reprezintă cea mai completă analiză a universului eminescian, de la cel liric, la teatru, proză sau publicistica literară sau politică.


Călinescu, George. Ion Creangă. Viaţa şi opera / 
George Călinescu. - Ch.: Litera, 1998. - 336 p. 
Criticul porneşte de la documentul esenţial al operei din perspectiva căruia apreciază relatările despre om şi confruntându-le în acelaşi timp cu documentele de arhivă, creează cel mai plauzibil portret al scriitorului şi nu numai al lui, dar şi al tuturor semenilor cu care în decursul vieţii sale a venit în contact. 
Contrazicând opinia că Ion Creangă ar fi un simplu autor poporal, criticul compară opera sa cu opere clasice ale literaturii universale, cu texte scrise de RabelaisAnatole FranceCharles Perrault, etc. 
Publicat de Vera Sîrbu

6 mar. 2012


Comunitatea chişinăuiană şi nu numai are şansa de a-l cunoaşte la CAIE pe Eminescu în toate ipostazele, formele de comunicare: tipărită, electronică, virtuală, imagine, sunet, culori. Continuăm să vă prezentăm documente cu tematică eminesciană din colecţia Centrului Academic Eminescu:
Cristea, Miron. Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu / Miron Cristea. - Bucureşti: Editura Dacoromână TDC, 2010. - 57 p
Lucrarea a apărut la iniţiativa doamnei Olivia Tulbure - Strachină, sub îngrijirea şi cu sprijinul prof. Ioan Olimpiu Luca - preşedinte de onoare al Academiei DacoRomâne TDC. Este vorba de o teză de doctorat excepţională, prima sinteză a vieţii şi operei lui Mihai Eminescu făcută în lucrarea de doctorat a lui Miron Cristea, Ilie Cristea - pe atunci susţinută la Universitatea din Budapesta în anul 1895, la doar şase ani de la trecerea în eternitate a geniului naţional. Ea este, probabil prima teză de doctorat despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu susţinută în capitala Ungariei. Fie ca rândurile scrise la 1895 să rămână tot atât de vii ca şi spiritul eminescian care adună întreaga dacoromânitate în unanimitate de gândiri şi simţire întru naţiune şi limba noastră strămoşească.

5 mar. 2012

Ana Godina. O ţară avem...

O ţară avem, o ţară ,numai una

Când soarele luceşte, când bântuie furtuna.

Când rodul e bogat, când seceta ne strânge,

Când pruncul blând zâmbeşte, când o bătrâna plânge.


O ţară minunată cu codri şi ogoare,

Cu pomii plini de roade, cu struguri plini de soare.

Cu oameni buni şi harnici cu sufletul de pâine,

Ce au răbdat durere dar cred în zi de mâine.


O ţară mică sfântă, lasată moştenire

Ca să trăim de-a veacuri în pace şi iubire.

Şi să păzim cu râvnă al graiului comoară,

Făclia ce-a nestinsă a dragostei de ţară.

Poezie scrisă de cititoarea noastră, 09. 07. 2010

4 mar. 2012

A fost război...

În incinta Centrului Academic Eminescu a fost organizată o manifestare de comemorare a 20 de ani de la declanşarea războiului de independenţă a Republicii Moldova. Tinerii prezenţi în sală au dorit să afle despre acele zile de grea cumpănă din mărturiile participanţilor la acest conflict interetnic. La întâlnirea de suflet invitaţi de onoare au fost veterani din Uniunea Naţională a Veteranilor Războiului de Independenţă, care au fost pe câmpul de luptă.
Despre acele zile groaznice au vorbit combatanții Anatol Rusu – în acei ani fost comisar de poliţie al raionului Grigoriopol, Radu Prisac – fost polițist, care la numai 21 de ani a venit ca voluntar pe front şi Guleimanov Rasu. Au fost relatate întâmplări dramatice din timpul războiului: despre separatiştii bine înarmaţi care maltratau, omorau şi atacau psihic populaţia băştinaşă şi pe acei care nimereau în plen, despre Grupa lui Ilaşcu.
Au povestit despre fapte concrete de eroism, despre tactica de luptă, au enumerat nume concrete ale eroilor căzuţi pe câmpul de luptâ despre urmările acestui război nedrept, despre familiile văduvite.
Este de datoria noastră să păstrăm vie amintirea eroilor neamului care prin jertfa lor, au înfăptuit îndemnul lui Ștefan cel Mare: “Să staţi strajă la hotare / Să păziţi acest pământ”, să ne stăruim să fim toleranţi ca să dăinuie pacea pe meleagul nostru mioritic şi să nu se mai repete calvarul războiului.

2 mar. 2012

O istorie a regiunii Transnistrene din cele mai vechi timpuri până în prezent / Ion Chirtoagă, Ion Jarcuţchi, Elena Negru,... - Ch.: Bons Offices, 2007. - 520 p.
„O istorie a regiunii transnistrene din cele mai vechi timpuri şi până în prezent” este o lucrare unică , este prima lucrare istorică de o asemenea anvergură care tratează problema transnistreană. Volumul este ilustrat pe capitole, conţine 520 pagini şi are un rezumat în limba română şi unul în limba engleză.
Cartea acordă o deosebită atenţie experimentului făcut de sovietici, plămădirea limbii moldoveneşti care a avut loc în această zonă, represiile oamenilor de cultură, războiul, activitatea administraţiei româneşti în regiunea transnistreană, perioada de după război, când zona a devenit o zonă a RSSM, concentrarea celei mai mari părţi a industriei moldoveneşti în această zonă, de asemenea, schimbarea istoriei demografice a acestui ţinut. Conform documentelor prezentate în această lucrare, aflăm că până în 1989, 40 la sută din populaţia Transnistriei era alcătuită din moldoveni. Statisticile actuale prezentate de autorităţile transnistrene vorbesc de 30 % de moldoveni aflaţi în acest teritoriu. Este un volum amplu care prezintă amănunţit istoria regiunii de peste Nistru din cele mai vechi timpuri, fiind studiată perioada primelor aşezări româneşti în această regiune.
Publicat de Vera Sîrbu

Un război nedrept


Astăzi se împlinesc 20 de ani de la care au răsunat primele împuşcături pe Nistru. Războiul declanşat de separatiştii de la Tiraspol, cu susţinerea Rusiei, a răpit sute de vieţi.
Generaţia anilor 90, acum ajunşi la vârsta majoratului cunosc despre acest conflict din manuale şi mărturiile părinţilor. În toată ţara eroii căzuţi în acest război au fost comemoraţi.
Eleviii din clasa XII, Liceul „Mihail Sadoveanu” din or. Hânceşti ne-au expediat prin poşta electronică nişte gânduri, trăiri despre acest trist eveniment, expuse în eseuri cu titlul „Eterna pace” pe care le-am publicat pe pagina noastră, astfel împărtăşind cu citorii noştri ce gândesc tinerii de astăzi despre acest răboi nedrept.
Eterna pace (III)
OcupareaTransnistriei de către forțele separatiste este și va fi un obstacol esențial în dezvoltarea pe plan socio-economic și politic a RepubliciiMoldova, precum și pentru renașterea spirituală a populației băștinașe. Rănile provocate de flagelul armat de pe Nistru, care a început la 2 martie 1992, au lăsat urme adînci în trupul mult încercatei Basarabii. Ecoul acestui război v-a răsuna încă mult timp în sufletele copiilor rămași orfani, al soțiilor văduvite, al mamelor frînte de durere, în sufletele celor care simt și trăiesc pulsul acestui popor,al celor cărora le-a fost furată demnitatea și conștiința. Poziția forțelor ruse în Republica Moldova este una strategică ce are drept scop frînarea dezvoltării statului, monitorizarea frontierelor Uniunii Europene, depozitarea ilegală a armelor, dezbinarea socio-culturală a poporului român din Basarabia.Pacea pe care pretind că o apără forțele armate rusești dislocate pe teritoriul Transnistriei este una artificială, rușinoasă, deoarece prezența armatei a 14-a reprezintă o imixtiune directă în treburile țării, un atentat la independența Republicii Moldova aprig condamnat de comunitatea internațională.
O, suflet pur și dornic de-nălțare, cît poți să-ți plîngi înăbușit de milă, nu crezi că este timpul libertății? E timpul să ieșim cu miile în stradă, să cerem pace și dreptate, căci doar așa ne poate auzi o lume-ntreagă, și-n rezultat obține sfînta-demnă libertate.
Răchiţeanu, Constantin, clasa XII, Hânceşti
Liceul Teoretic "Mihail Sadoveanu"
Publicat de Vera Sîrbu

1 mar. 2012

Eterna pace (II)

O, neamule, tu, adunat gramajoară, ai putea să încapi într-o singură icoana! (G. Vieru)

Discipol a limbii române,fiica lui Grigore Vieru şi sora Leonidei Lari, sclava Patriei şi prizoniera propriilor prejudecăţi, mă aliniez titanilor patrioți ce au luptat cu cuvântul pentru conștiința națională - fiind dezideratul întregii suflări românești de la Nistru pân la Tisa...

Existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă, la noi este altfel, din 1812 de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus şi pâna astăzi, trebuie să demonstrăm, să argumentăm Firescul-că suntem Români, sau Marea Unire de la 1918 s-a eclipsat şi fragmentat în memoria Istoriei, de atâtea ori amnezică.

Patria este ca un copil, dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă, a uita am fost impuşi, împinşi forţat în neantul deşertăciunii... tentativa de mancurtizare şi actul de genocid etnocultural au dus la înstrăinarea de tot ce-i sfânt, de limbă, mamă, neam... Ce rău făcutu-ţi-am lepădătură, de-ţi tot ascuţi cuţitul criminal? Cuţit ce l-ai ridicat mişeleşte asupra naţiunii şi-ai făcut ca frate cu frate să se lupte... apele Nistrului fiind mărturia unui război transnistrean fără rezonanţe, din 2 martie 1992 lacrimile mamelor, soţiilor învăduvite au încreştat cu durerea sfâşietoare nedreptăţile şi nelegiuirile sovietice. Un conflict exhaustiv, fără capăt, temei şi izbândă...

Cu ce Doamne am greşit? Cu sinceritatea, dragostea, curajul sau poate că am luat fiinţa într-un spaţiu mioritic atât de râvnit de fiară sovietică... Dar fiara nu-n tâlnii mai fioroasă /|Ce fel de mumă oare te-a născut? Amalgamul de lovituri în creştetul naţiunii a dus la o convalescenţă a noastră seculară, iar trezirea din somnul cel de moarte, a conştiinţei naţionale este strict necesară, pentru profilaxie şi neuitare...., dar ce înseamnă să fii patriot? Patriotismul e acea boală stranie (nobila) care face ca oamenii, deja de 20 de ani, să nu ştie a coborî de pe baricade. Sunt dintr-o generaţie care nu înţelege ce este patriotismul (chiar dacă afirmă contrariul). Ştiu doar că el este făcut din lucruri mărunte, intime, atât de dragi şi personale, încât nu vorbeşti despre ele cu voce tare. E un sentiment mare şi egoist, durerea tuturor dorurilor de casă, de a fi copil, dorul de tine însuţi. Asta iubeşti, asta aperi, asta e a fi patriot.

În prezent, cele 3.5 mln de români basarabeni, mai suntem ostatici, exilaţi în nicăieri cu tot cu ţară. Aici limba româna mai e cenuşăreasă, minciuna stă în capul mesei, aici apar dicţionare ca cele încropite de V.Stati. Cine cultivă ura de sine e condamnat să dispară. Ne va paşte şi pe noi acest pericol dacă nu ne vom asuma responsabilitatea de a fi cei care suntem, asumându-ne aceasta vom câştiga ETERNA PACE şi mântuirea multvisată. Patriotism ar însemna, în situaţia noastră, asumarea unui trecut nu chiar plăcut, alinierea la cultură româna. Nu putem fi patrioţi dacă nu avem patrie şi nu putem avea patrie dacă nu ne dăm seama care e aceasta. Până atunci, cel puţin din partea mea, Stănescu este singurul care mai are dreptate. LIMBA ROMÂNA ESTE PATRIA MEA!

Alina Tenu, cl. XII, Hînceşti,

Liceul Teoretic "Mihail Sadoveanu"

Eterna pace (I)

Se urcă Basarabia pe cruce

Şi cuie pentru ea se pregatesc

Şi primăvara jertfe noi aduce

Si plinge iarasi neamul romanesc.

Adrian Păunescu

Eterna pace... cuvinte care sună în ureche, dar care înţelesul e foarte departe, departe poate chiar şi de adevăr. Pace, ce e oare pace? Îi posibil ceva ce putem să asemănăm cu un soare blând, cu un zâmbet şi foarte, foarte fericit... dar nu e chiar aşa... noi şi-n prezent suntem în căutarea ei, în căutarea pacei dintre noi cu Transnistria, parte din noi.

Pentru mine acel război a rămas încă o enigmă, o pată în memoria mea, o durere care-mi frânge sufletul. Atâţia oameni morţi, pentru ce? Pentru că au vrut să fim un întreg care deja eram şi care au luptat pentru un viitor în urma căruia au murit mulţi oameni şi fără a rezolva problema până la capăt. Da, războiul a trecut, dar amprentele au rămas, şi-n ziua de azi încă nu suntem la o înţelegere deplină. Războiul de pe Nistru, care durează de la 2 martie până la 29 iulie 1992, demonstrează că această regiune este o zonă strategică şi geopolitică, importantă pentru Federaţia Rusă.

Acest conflict are ca rezultat sute de morţi şi importante pagube materiale într-o regiune unde se concentrează majoritatea instalaţiilor industriale ale ţării. Această baie de sânge lasă urme adânci în istorie, durere. În 1988, votarea legii privind limba oficială a RM este doar un pretext pentru declanşarea acestui conflict. Pentru a menţine această republică sub controlul rus, separatismul este inspirat şi încurajat de autorităţile sovietice. Totul apare în urma dizolvării URSS, Transnistria vrea separare. Autorităţile de la Tiraspol condiţionează restabilirea păcii şi retragerea poliţiei de pe malul stâng al Nistrului şi din oraşul Tighina, prin recunoaşterea statului, ca stat independent şi suveran al Transnistriei.

Războiul care s-a iscat a fost unul impus, unul bine organizat de către Moscova. Şi cu părere de rău a fost un conflict interetnic, un conflict care îşi are originile în procesul de declin şi dezagregare a impunerii sovietice, căci ei nu vor să vorbească limba română ci limba moldovenească, căci sunt în Moldova şi de aceea au hotărât să fie un stat independent.

A fost un război nedrept, unul care a luat oameni, tineri care erau în floarea tinereţii, au murit oameni nevinovaţi, care nu ştiau să ţină arma în mână. Îmi pare nespus de rău pentru cei care şi-au pierdut sănătatea, şi chiar viaţa în acel război, ca noi să fim liberi, să avem o limbă, să fim noi înşine.

Mă închin cu pioşenie în faţa lor şi consider că statul trebuie şi are datoria morală, să le aducă omagiu celor căzuţi în război, să-i susţină prin toate mijloacele şi să-i ocrotească pe cei care au avut de suferit în timpul agresiunii militare a Rusiei în anii 1990-1992, mai este mult de spus, dar acesta e adevărul, a fost război, a fost război şi azi încă se mai simte mirosul de arme, strigăte, lacrimi de sânge.

Vasilos Ion, cl. XII, Hînceşti,

Liceul Teoretic "Mihail Sadoveanu"

Publicat de Vera Sîrbu

Mărţişori pentru doi prieteni: Mihai Eminescu şi Ion Creangă

Semnificaţia Mărţişorului a rămas aceeaşi de-a lungul timpului: este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. El ne inspiră optimism şi credinţă.

La Centrul Eminescu această sărbătoare este aşteptată cu mult drag de cititorii noştri fideli : Grădiniţa Nr. 40; Nr. 106; Nr. 139; În fiecare an suntem felicitaţi cu mărţişoare confecţionate chiar de aceşti minunaţi copii. Ora poveştilor pentru copiii de la grădiniţa Nr. 40 în această zi a început cu prezentarea Legendei Mărţişorului în mai multe variante.

Mărţişorul este numit şi „funia anului”, care se spune că adună laolaltă săptămânile şi lunile în cele două anotimpuri străvechi ale calendarului popular: vara şi iarna. Copiii au aflat că scopul purtării Mărţişorului este să apropii soarele. Dăruind un mărţişor este ca şi cum ai dărui o fărâmă de soare. Culoarea roşie reprezintă dragostea pentru tot ceea ce e frumos şi rămâne simbolul sângelui bravului tânăr. Albul simbolizează puritatea, sănătatea .

Ziua de 1 martie mai are o altă mare semnificaţie, deoarece în această zi s-a născut marele prieten a lui Mihai Eminescu, sfătosul bunic din Humuleşti – Ion Creangă. În acest an se împlinesc 175 de ani de la naştere. Expoziţia de carte De la Creangă moştenire îi familiarizează pe tinerii cititori cu opera atât de fascinantă a marelui povestitor Ion Creangă.

Este o zi dedicată Mărţişorului, prietenilor Mihai Eminescu şi Ion Creangă, cărţilor bune care sunt întotdeauna solicitate.

Echipa Centrului Eminescu felicită cititorii săi cu această frumoasă sărbătoare şi le urează un mărţişor de sănătate, un ghiocel de noroc, o adiere caldă de fericire, un nor de iubire şi un soare strălucitor.

Vera Sîrbu, şef oficiu