24 apr. 2012

DE ZIUA BIBLIOTECARULUI

23 aprilie - Ziua Bibliotecarului, Ziua Mondială a Cărţii şi a dreptului de autor.
"O bibliotecă fără bibliotecari este ca o casă nelocuită", spunea Iorga la începutul secolului al XX-lea. Bibliotecarul este cel care dă viaţă cărţilor - le face cunoscut conţinutul cititorilor, le oferă spre lectură în bibliotecă sau le împrumută acasă. Bibliotecarul se află astăzi în poziţia de agent de schimb şi lider în gestionarea informaţiei. El nu dă doar cartea cititorului, el devine pe zi ce trece educatorul lui, cel care îl învaţă cum să utilizeze mai eficient resursele infomaţionale ale bibliotecii, care se află acum pe suporturi tot mai sofisticate.
Cu ocazia acestei sărbători curiozitatea cea mai mare a fost ce gândeşte un Bibliotecar şi cum a îmbrăţişat această muncă divină  Elena DABIJA, director la CAI Eminescu. Şi iată ce am aflat:
Ce înseamnă să fii azi BIBLIOTECAR?
-         A FI BIBLIOTECAR ÎNSEAMNĂ A FI O PERSONALITATE NOTORIE PENTRU SOCIETATE şi anume: A FI UN SPECIALIST BINE INFORMAT, A AVEA CUNOŞTINŢE PROFUNDE ÎN DOMENIU, A FI UN CUSTODE ÎN LABIRINTUL ENIGMATIC INFORMAŢIONAL, A FI UN BUN ANIMATOR ŞI UN BUN PRIETEN AL TUTUROR UTILIZATORILOR ŞI SĂ IUBEŞTI LA NEBUNIE ACEASTĂ PROFESIE...
Cum aţi îmbrăţişat profesia de BIBLIOTECAR?
-         DEŞI ÎN PRAGUL ALEGERII PROFESIEI AM AVUT MAI MULTE DORINŢE SAU MAI BINE ZIS MAI MULTE SFATURI DIN PARTEA PROFESORILOR DRAGI, CĂRORA LE SUNT PROFUND RECUNOSCĂTOARE ŞI CARE FIECARE MĂ VEDEA UN DISCIPOL AL SĂU ÎN VIITOR: PROFESOARĂ DE CHIMIE, DE MATEMATICĂ, DE LITERATURĂ, DE FRANCEZĂ... EU I-AM ÎMPĂCAT PE TOŢI PROFESORII. AM ALES UN DOMENIU CARE DUPĂ PĂREREA MEA LE ÎMBINĂ PE TOATE CÂTE SUNT PE ACEST PĂMÂNT – O CATEDRĂ A TUTUTOR CUNOŞTINŢELOR – BIBLIOTECA, DIRIJATĂ DE BIBLIOTECAR.
Care ar fi ideea-simbol ce vă frământă în bibliotecă?
-         NU AM AVUT CLIPE CARE SĂ NU MĂ FRĂMÂNTE ÎN ACTIVITATEA MEA DEJA AJUNSĂ LA 30 DE ANI DE CONTRIBUŢIE NEOBOSITĂ ÎN ACEST LĂCAŞ SFÂNT. MEREU AM FOST ÎN TIMP CU SCHIMBĂRILE PROVOCATE DE VIAŢA COTIDIANĂ. IAR SCHIMBĂRILE NECESITĂ ŞI MARI FRĂMÂNTĂRI ŞI EFORTURI PENTRU A FI ÎN PAS CU TIMPUL. AM AVUT ÎNTOTDEAUNA ACEASTĂ RESPONSABILITATE ŞI AM OBŢINUT SUCCESE ŞI REALIZĂRI. DAR MAI SUNT ÎNCĂ MULTE PENTRU A FI ÎMPLINITĂ PE DEPLIN. ÎMI DORESC CA CENTRUL EMINESCU SĂ FIE DOTAT CU TOATE CELE NECESARE: MOBILIER ADECVAT ŞI TEHNICĂ MODERNĂ CA SĂ NE REALIZĂM MULTE OBIECTIVE ŞI SĂ ŢINEM PIEPT SOLICITĂRILOR UTILIZATORILOR. ÎNTR-UN CUVÂNT SĂ GESTIONEZ O INSTITUŢIE-MODEL.
În arta de afi bibliotecar mai apar surprize?
-         ORICE CLIPĂ ORI ZI POATE FI O SURPRIZĂ. CÂND CRED CĂ AM REALIZAT DEJA CEVA...ŞI POT AVEA O CLIPĂ DE RĂGAZ APAR MULTE ALTE SURPRIZE PLĂCUTE ŞI MAI PUŢIN PLĂCUTE, CARE NECESITĂ MULTĂ MUNCĂ, RĂBDARE ŞI ARDOARE. DEŞI ÎMPREUNĂ CU ECHIPA AVEM PERFORMANŢE APRECIATE DE COMUNITATE ŞI DE FACTORII DE DECIZIE RĂMÂNE LOC ÎNCĂ PENTRU MULTE... ŞI SPER SĂ LE REALIZĂM.
Cum reacţionaţi la provocările timpului în care trăim?
-         E ŞI NORMAL SĂ FIU ÎN PAS CU TIMPUL, ALTFEL NU POT: ÎNTOTDEAUNA OMENIREA A EVOLUŢIONAT CHIAR DACĂ AU FOST ŞI UNELE CONSECINŢE NU PREA REUŞITE. PRIN PROVOCĂRI NE TESTĂM CA SĂ FIM MAI PERFORMANŢI.
Care sunt ziarele Dv. preferate?
-         CA BIBLIOTECAR TREBUIE SĂ LE CUNOSC ŞI SĂ LE CONSULT PE TOATE. ÎNCĂ DIN COPILĂRIE AŞTEPTAM CU NERĂBDARE CA POŞTĂRIŢA SĂ ADUCĂ ZIARELE ŞI REVISTELE. PE ATUNCI FAMILIA AVEA ABONAMENTE LA MULTE EDIŢII ATÂT PENTRU COPII CÂT ŞI PENTRU MATURI, ACUMA ACEASTA ESTE O PROBLEMĂ DIN MOTIVE FINANCIARE. ERA O SĂRBĂTOARE CÂND LE PRIMEAM ŞI ŞTIEAM CARE DIN ELE ÎN CE ZI LE PRIMEAM. BA ŞI CORESPONDAM CU REVISTA„SCÂNTEEA LENINISTĂ”, („NOI”) ŞI „TÂNĂRUL LENINIST”, (FLORILE DALBE). CRED CĂ ORICE ZIAR TE INFORMEAZĂ LA MOMENT ŞI MAI REVII DE MULTE ORI LA UNELE INFORMAŢII.
Vă puteţi defini ca o persoană condusă de scopurile pe care vrea să le atingă?
-         LA SIGUR – DA! DEOARECE FĂRĂ A AVEA UN SCOP BINE DEFINIT NICI NU PREA ŞTII CE SĂ REALIZEZI. SUNT O PERSOANĂ AMBIŢIOASĂ ŞI NU POT STA FĂRĂ SĂ MAI INVENTEZ SAU SĂ-MI DORESC CEVA MAI MULT DECÂT AM OBŢINUT. PROVOCĂRILE TIMPULUI MĂ OBLIGĂ DAR E ŞI NORMAL SĂ-ŢI DOREŞTI MULT MAI MULTE DECÂT AI REALIZAT.
Ce mesaj aveţi pentru acei care vă sunt utilizatori zi de zi şi pentru care munciţi?
-         LE DORESC SĂ FIE MEREU CONSUMATORI DE TOT CE DEŢINE O BIBLIOTECĂ. SĂ FIE ALĂTURI DE NOI ÎN TOT CE NE DORIM SĂ REALIZĂM, SĂ NE PROVOACE ŞI SĂ NE AJUTE CA BIBLIOTECILE SĂ FIE A DOUA CASĂ PENTRU EI.
CU ACEST PRILEJ FELICIT MAREA FAMILIE DE BIBLIOTECARI! DORESC CA TINERII SĂ ÎMBRĂŢIŞEZE PROFESIA DE BIBLIOTECAR! TOATĂ PLECĂCIUNEA MEA PROFESORILOR CARE M-AU FORMAT CA BIBLIOTECAR! DECLAR CU MÂNDRIE CĂ SUNT LA LOCUL POTRIVIT ŞI NU REGRET CĂ SUNT BIBLIOTECAR!
Vă mulţumesc.
 Diana Vasilos

13 apr. 2012

Paşte fericit!!!

Colaboratorii CAI Eminescu cu prilejul Sărbătorilor Sfinte care se apropie aduc calde felicitări şi urări de bine colegilor noştri şi cititorilor fideli.
Învierea Domnului Iisus să aducă în sufletele voastre Iubire şi Bucurie! Nu uitaţi că destinul SĂU a fost CRUCEA, scopul SĂU a fost DRAGOSTEA iar motivul Lui aţi fost voi. Această sărbătoare Sfântă a Învierii Domnului să revarse asupra voastră sănătate, belşug şi bucurii, pietate, armonie, speranţă, toleranţă şi evlavie, iar Lumina din Noaptea Sfântă să vă ridice sufletele spre noi trepte spirituale şi să vă însoţească paşii pe drumul vieţii. 
Hristos a Înviat!

12 apr. 2012

ZIUA CEA DE PAŞTE

În apropierea sărbătorilor de Paşti, cititoarea noastră fidelă Ana Godina ne doreşte un Paşte Fericit prin intermediul poeziei ataşate, care sperăm şi vouă să vă răscolească sufletele şi să vă aducă lumină în case...

Un stol de porumbei
Se înalţă peste case.
Copaci înmuguriţi
Şi salcii în mătase.

E luna lui april
Când totul înfloreşte,
Iar pomul de caise
Albini ademeneşte.

Şi cerul a îmbrăcat
Năframă azurie
Spre soarele încins
Se înalţă o ciocârlie.

O prospeţime dulce
Din crânguri se coboară.
Câmpiile înverzite
De flori se împresoară.

E primăvara în toi
Natura iar renaşte
Şi sufletul învie
În Ziua cea de Paşte.
                      Ana Godina

10 apr. 2012

Cărţi (opere) jubiliare „Frunze de dor” de Ion Druţă 1957 (55 de ani de la publicare)

Ion Druţă e un scriitor al ideii. Dar al ideii nedespărţite de veşmântul ei artistic. Creaţia lui Druţă ne demonstrează o adevărată lecţie de exigenţă literară. „Fără teme şi subiecte senzaţionale, fără exerciţii frapante şi alambicate ca formă, proza şi dramaturgia lui Ion Druţă, prin talent şi trudă, s-au impus în ţară şi dincolo de hotarele Patriei noastre.”(Ion C. Ciobanu)
Ion Druţă s-a dovedit a fi cel mai talentat prozator (şi dramaturg) încă în anii 50-60, datorită înţelegerii juste şi profunde a adevărului că valoarea operei de artă nu este una pur cognitivă sau instructivă, ca a istoriei sau a eticii, de exemplu, ci e una cognitiv-estetică, instructiv-estetică.
„Frunze de dor”, interpretată în permanentă ca un poem de dragoste, mai este un cald poem despre pământ, despre legătura omului cu pământul, baştina şi vatra, despre pământul-suflet. Scrisă în 1955 apărută în ediţie  în 1957, povestirea întruneşte şi adânceşte câteva trăsături specifice ale poeziei lui Druţă. Un liric duios, o frază cu muzica-n surdină, o măestrie anazisă psihologică duioşia relatării, multă dragoste pentru eroi şi pentru arbori şi case, pentru fiinţele plăpânde şi mici, pentru locuri şi mai ales pentru oamenii trăitori în acest sat de câmpie.
Povestirea „Frunze de dor” cuprinde o perioadă scurtă din primăvară până în toamna anului 1945 ultimele luni de război şi primele luni de pace. E un răstimp bogat în evenimente de importanţă cardinală pentru om şi pentru ţară; sfârşitul războiului, întoarcerea la muncă paşnică, cicatrizarea unor răni sufleteşti, timpurile sunt grele dar viaţa şi tinereţea triunfă – tinerii de 16-17 ani muncesc în ogoare, trăiesc primele iubiri şi drame, dansează la club, îşi primesc viaţa.
„Frunze de dor” este o povestire care are priză la cititor şi care îl face să înţeleagă mai bine oamenii din jurul său, trecutul şi rădăcinile prezentului. O povestioară care merită citită şi recitită. Dragi cititori care nu o cunoaşteţi Vă invităm să o lecturaţi şi să vă daţi cu părerea pe marginea lecturii propuse...

9 apr. 2012

În ajunul sfintelor sărbători de Paşti...

Lumina este cea care distruge întunericul şi purifică sufletele. Paştele, scenariu, ritual de înnoire anuală a Lumii deschis de Duminica de Florii şi închis de Duminica Tomii şi intersectat de noaptea Învierii Mântuitorului Iisus. Paştele se încadrează în modelul preistoric de renaştere simbolică a timpului şi spaţiului prin jertfa divinităţii adorate substituită de o efigie, un om, un animal, pasăre sau ouă de pasăre, arbore, plante alimentare...
În ajunul sfintelor sărbători de Paşti, CAI Eminescu invită toţi doritorii de frumos, cultură şi tradiţii de a face cunoştinţă în mai deaproape cu sărbătoarea care se apropie Paştele. Centrul vă pune la dispoziţie cărţi care dezvăluie misterul acestor sărbători. CAIE dispune de o gamă largă de informaţii despre apariţia, dezvoltarea, cultura şi obiceiurile Paştelui. Literatură prin care noi colaboratorii CAIE vrem să vă îndemnăm dragi cititori să fiţi mai buni, mai înţelegători, mai darnici de a face lucruri bune, mărunte dar frumoase. Aceste lucruri frumoase le puteţi face începând de la vizita noastră, lecturând informaţiile propuse veţi putea înţelege mai bine ceea ce vrem să vă spunem, şi anume prin intermediul acestor cărţi şi ziare: Sfintele Paşti (supliment al ziarului Gazeta liberă, 20 aprilie 2006); „Hristos a Înviat! Datini, Tradiţii şi Obiceiuri Pascale” (culegere de poezie şi proză a scriitorilor români cu ocazia învierii), ed. Silvius Libris; Lidia Granaci „Sărbători, obiceiuri, tradiţii” (ghid pentru cadrele didactice), ed. Epigraf; Mihaela Vasiliu „Ne pregărim de Paşti”; George Topârceanu La Paşti; Julia Maria Cristea „Sărbători, Tradiţii, Ritualuri, Mituri...”, ed. Oscar Print; Academia Română Institutul de Etnografie şi Folclor „C. Brăilean” „Sărbători şi Obiceiuri vol. II, Banat, Crişana, Maramureş”; Andrei Tamazlâcaru „Cântece populare pascale”, ed. Cartier; Sofia Matei „Antologie pentru serbările şcolare”; Material didactic-suport „Limba Română prin cultură şi civilizaţie”; Nicolae Gribincea „Învredniceşte-mă Doamne”; Ghidul învăţătorului – Educaţie Creştin-Ortodoxă, clasele- I-IV; A. Bărbieru „Lumină din lumină” (scenarii tematice); Sarabaş Eugenia „Frumosul va salva lumea” (scenarii tematice activităţi extracurriculare); amic (162) 2007 aprilie; CAIE portofoliu „Obiceiuri Tradiţii Sărbători”etc.
Duminică vom sărbători Paştele, cea mai importantă zi a creştinilor. Cu această ocazie Vă invităm ca pe parcursul acestei săptămâni să vă delectaţi cu informaţia pe care o vă punem la dispoziţie...
Diana Vasilos

6 apr. 2012

Cărţi (opere) jubiliare „Micul Prinţ” de Antoine de Saint-Exupéry – 70 de ani de la publicare

Antoine de Saint-Exupéry, s-a născut la Lyon în an. 1900. După ce îşi face stagiul militar la aviaţie, se angajează ca pilot civil, asigurând iniţial legăturile poştale între Franţa şi Africa, iar mai apoi inaugurează chiar linia de transporturi aeriene între Franţa şi Argentina. Începând cu anul 1928, când debutează cu volumul „Curierul de Sud” şi până în anul 1944, când va dispărea cu prilejul unei misiuni de război împotriva aviaţiei naziste, Antoine de Saint-Exupéry a scris numeroase cărţi: „Zbor de noapte”, „Pământ al oamenilor”, „Pilot de război”, „Citadele”, precum şi celebra sa creaţie alergică pentru copii „Micul Prinţ” – operă care pune în lumină spiritul său generos, credinţa în posibilităţile nelimitate ale omului de a atinge, prin sacrificii eroice, un ideal mobil, trezind sentimente de o puritate, pe care o cunoaşte doar nealterata lume a copilăriei noastre.
„Micul Prinţ” este o poveste frumoasă, interesantă care învaţă pe copil ce înseamnă o prietenie adevărată şi dragoste autentică. O poveste care ne face cunoscuţi cu existenţa întregii noastre planete, cu universul lăuntric al fiecăruia dintre noi. Un volum în care cele mai profunde gânduri sunt expuse într-o limbă simplă şi emoţionantă, de o puritate plastică pe înţelesul fiecărei vârste. O carte care ne readuce în minte valorile morale esenţiale, cum ar fi: responsabilitate, dragoste faţă de tot ce ne înconjoară. Igor Creţu menţionează că în acest volum se vorbeşte şi „despre poluarea spiritelor unor categorii de oameni ce trăiesc într-o lume anacronică, dar încă tenace, oameni – care-şi atribuie calităţi, virtuţi inexistente: regi care acceptă jocul unei autorităţi imaginare, vanitoşi care pretind a fi elogiaţi, fără a merita câtuşi de puţin elogiile, oameni de afaceri, convinşi că până şi stelele pot deveni bunul lor personal... Sărăcia spirituală este preţul acestor false valori. Valorile autentice apar numai acolo unde se înfiripă o dragoste, o prietenie. „Micul Prinţ” e ferm convins că: Ochii nu văd adânc. Trebuie să cauţi cu inima. Numai cu inima eşti în stare să dai viaţă unei flori, să faci să înflorească o stea cât de îndepărtată. Şi asta numai dacă a rămas în tine o cât de mică scânteie din puritatea copilului ce-ai fost odată. „Micul Prinţ” a fost şi rămâne un mesaj înalt şi luminos, valabil poate mai mult ca oricând astăzi, în secolul nostru zbuciumat.”
„Micul Prinţ” – cartea care ne luminează minţile şi ne face să gândim mai curat. O poveste care creează valori frumoase, pline de utilitate, o poveste actuală. CAI Eminescu vă invită să lecturaţi cartea „Micul Prinţ”, şi să aduceţi cu ea primăvara şi sărbătorile care se apropie mai luminoase şi mai pline de viaţă. Vă aşteptăm...reântoarceţi copilăria...
Diana Vasilos

3 apr. 2012

Un alt Creangă: Ovidiu

Creangă, Ovidiu. Cu orice risc am să spun adevărul / Ovidiu Creangă; concepţie grafică: Andrei Gamarţ. - Ch.: Museum, 2005 (Bons Offices). - 304 p.

Literatura pentru copii reprezintă primii paşi spre lumea poveştilor, spre lumea misterioasă a basmelor, deschiderea porţilor spre cunoaştere. Literatura pentru copii este magnifică, este plină de mister.
Ovidiu Creangă prin povestioarele sale îl face pe copil să înveţe râzând, să râdă învăţând, uşor, pe nesimţite, fără să-şi dea seama că i se îngreunează mintea cu cunoştinţele de care va avea nevoie mai târziu în lupta cu viaţa. Găsim povestioare hazlii ce denotă din realitate, din viaţa autorului. Este un volum interesant, în ea se simte copilul însăşi cum există, se simte cum ia naştere o lume nouă. Datorită cestei cărţi la copii se dezvoltă gândirea, atenţia, spiritul de observaţie, priceperea lucrurilor.
Criteriul de vârstă a acestui volum Cu orice risc am să spun adevărul de Ovidiu Creangă este de la 10 până la 95 de ani, deci cartea tuturor vârstelor. Întâmplările hazlii, felul în care se povestesc, limbajul pe înţelesul tuturor atrage cititorul indiferent de vârstă.
Iată ce spune Paul Goma: „Miracolul limbii şi al pătăraniilor, zise de Ovidiu Creangă, nu şade în sângele lui de moldovean povestaş din spiţa Humuleşteanului: nici în numele predestinat pe care-l poartă. Ne vom lăsa fermecaţi de bodrângismele adunate în volumul de faţă: colorate, muzicale, poznaşe, unele mai puţin vesele, sau deloc(refugiul din calea năvălitorilor de la Răsărit, foamea, mizeria de după război) însă toate zise într-un registru ne-tragic. Un ultim cuvânt: dacă cititorului i se va părea că Ovidiu Creangă repetă în cutare povestire cutare episod povestit anterior (şi re-povestit ulterior), să fie sigur că nu se înşală: aşa este, povestaşul re-povesteşte ceea ce răs-povestise. Va constata însă că repetiţiile nu deranjează, ba creează un aer incantativ – în poezie, ca în muzică, unde repetarea unui motiv face parte din însăşi ştiinţa (uneori inconştientă) de a povesti.”
Merită cartea să fie citită, auzită, este o bucată din autor, o fărâmă din adevăr, un strop de zâmbet, este un şuvoi de viaţă care are dorinţe, vise şi umor. 
Vă învităm la CAI Eminescu să savuraţi din povestiorele hazlii ale lui Ovidiu Crengă...
Diana Vasilos 

2 apr. 2012

Andersen - regele basmului

Astăzi este Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii (Consiliul Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret a decis sărbătorirea acestei zile în 2 aprilie, data naşterii lui Hans Christian Andersen. Se sărbătoreşte anual, începând din 1967)
Cu siguranţă că nu există copil sau matur care să nu fi auzit de H .Ch.Andersen, faimosul scriitor. A devenit faimos prin cele mai mult de 150 de basme şi povestiri pentru copiii, care l-au aşezat între cei mai importanţi scriitori din lume. Basmele sunt frumoase, pline de cultură şi bogate în sentimente nobile. Prin ele micii cititori au descoperit şi descoperă lumea misterioasă care-i înconjoară, farmecele ei. Şi toate din ele au şi scop moralizator, de învăţare a ceva bun şi util, pentru a putea intra şi face faţă în viaţa reală de zi cu zi. H.Ch.Andersen, prin poveştile sale ne-a învăţat să trăim sănătos şi frumos, fără să renunţăm vreodată la principiile şi convingerile noastre. Din fiecare povestire, basm se găseşte câte un izvor de înţelepciune care ne ajută să deosebim în timp binele de rău.
CAI Eminescu invită toţi doritorii de a citi o carte bună, interesantă şi utilă. Dragi copii vă punem la dispoziţie următoarele volume: Crăiasa Zăpezii, Amnarul, Răţuşca cea urâtă, Grădina Raiului, Mica Sirenă, Hainele cele noi ale împăratului, Degeţica etc. Lectură plăcută...
Diana Vasilos

Mihai Eminescu în grafica mondială

A apărut un album de Nicolae Ioniţă "Mihai Eminescu în grafica mondială"
Detalii la http://www.personality.com.ro/eminescu_in_grafica_mondiala.htm

1 apr. 2012

Aprilie e luna distracţiei, a zâmbetului şi a păcălelilor, e luna bunei dispoziţii

Supranumită şi Ziua păcălelilor, 1 aprilie este alături de 1 iunie şi una dintre zilele preferate ale copiilor, care încearcă în fiecare an să îşi păcălească părinţii şi profesorii. Obiceiul păcălelilor de 1 aprilie a apărut în apusul Europei la jumătatea sec. al XVI-lea. În România, obiceiul ca 1 aprilie s-a încetăţenit încă din sec. XIX-lea. Ei au creat un personaj şi un joc denumit Păcală, Păcălici. Păcală a devenit eroul unui film foarte apreciat de copii, bazat pe povestirile lui Ion Creangă, Ioan Slavici.
Pentru cei cu simţul umorului dezvoltat şi cu un gust deosebit pentru farse, avem a vă pune la dispoziţie următoarele cărţulii care vă pot incita şi trezi curiozitatea la maxim, de a începe o săptămână cât mai bună şi cu zâmbetul pe faţă, ca de exemplu prin: Efim Tarlapan Câte-o poantă de căciulă...(antologie cronologică de epigramă românească şi universală). Autorul se referă la câte-o foarte bună epigramă de la fiecare autor, clasic sau contemporan. Ea vine ca o continuare a sus-numitelor florilogii, ca o dovadă că epigrama românească e în continuă creştere şi este diversă, precum Carpaţii: cu nenumărate piscuri strălucitoare şi cu şi mai nenumărate prăpăstii. Marcus Valerius Martial, Mark Twain, Oscar Wilde, Voltaire, Goethe etc., incluse în antologia de faţă ca dovadă că epigrama a constituit o preocupare serioasă în activitatea unor mari scriitori ai lumii şi că scrierile lor epigramatice rămân şi până azi netăgăduite pilde demne de urmat, iar pentru cititor, sursă de asonare şi bună dispoziţie; O altă carte este ce a lui Efim Bivol Trăim în Ţara lui Păcală, care conţine 6 compartimente, care sunt de fapt, tot atâtea specii ale genului comic profesate de autor; Gheorghe Urschi Eu sar de pe fix (scheciuri, monologuri şi trăsnăi). O carte care este oferită pentru toţi amatorii de satiră şi umor; Efim Tarlapan Pauza de râs (ghicitori, poezii, ironii); etc. Volume care merită răsfoite, merită citite, căci cu o doză de râs şi ziua e mai frumoasă şi realizările sunt cu mai mult succes.
Nu ezitaţi, intraţi la bibliotecă, veniţi la CAI Eminescu, pentru a vă încărca bateriile cu energie pozitivă şi umor...
Diana Vasilos