29 mai 2012

În lumea poveştilor

29 mai, zi în care la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” s-a savurat din plin gustul lecturii, gustul de poveste colorată. Colaboratoarea noastră Maria Chirilă a fost în vizită la elevii clasei a IV care au fost ghidaţi de dirigintele Rotaru Oxana. Scopul acestei vizite a fost lansarea Programului "Lecturile verii" şi desfăşurarea unei discuţii pe marginea  carţii „Poveşti cu Barbălungă” de Ovidiu Creangă, care este inclusă în Programul „Copiii Chişinăului citesc o carte”.
A fost o oră încărcată cu energie pozitivă. Dna Maria Chirilă le-a vorbit despre faptul cât este de important pentru a citit o carte bună, o poveste frumoasă şi plină de poveţe. Pe marginea cărţii, copiii şi-au dat cu părerea, s-au aprins discuţii pe marginea poveştilor, pline de umor şi nu numai.
Picii au dat dovadă de multă curiozitate, de măestria de a povesti mici întâmplări din cartea expusă. Citesc minuţios volumul propus, pentru că le este interesant dar şi pentru că vor la toamnă să se întâlnească cu autorul Ovidiu Creangă şi şi-au pus ca scop să studieze cartea, să o citească pentru a-l descoperi pe autor şi de a fi gata să bombardeze cu întrebări aşa cum le stă în fire unor copii îndrăgostiţi de lectură.
CAI Eminescu Vă pune la dispoziţie volumul „Poveşti cu Barbălungă” şi vă aşteaptă la Leecutile verii care se apropie cu paşi grăbiţi...
Diana Vasilos

23 mai 2012

EMINESCU în viziunea lui Oleh Honcearenko

Mihai Eminescu a fost şi este cel care trezeşte fiori cititorilor, implântă încrederea în forţele proprii, creează idei şi modifică însăşi gândirea omului. O carte care la sigur va trezi noi fronturi de discuţie este acum la CAI Eminescu „За Емiнеску... до себе... (спiви - переспiви) ” de Oleh Honcearenko.
„Oleh Honcearenko, născut la 5 august 1959 în Termitau-Kazahstan, are o bogată experienţă de viaţă, prestând munci fizice şi dedicându-se, apoi, activităţii poetice. Rădăcinile genealogice „moldoveneşti” îl ajută să contacteze cu opera marilor scriitori români, despre care scrie, cu emoţie şi admiraţie, într-un eseu intitulat „Ucraina mea... Moldova mea”. Eminescu, bunăoară, îi apare ca un fenomen, produs prin voinţa lucrării lui Dumnezeu, pe care şi-l reprezintă, precum pe Şevcenko, drept un Stâlp de foc care luminează sufletul şi cugetul, strigând cu Veşnica Chemare la sine prin abisala esenţă puternic luminătoare a existenţei.” (Acad. Mihai Cimpoi)
Nu-mi rămâne decât să vă invit, dragi cititori şi să răsfoiţi această carte, să simţiţi conţinutul ei plin de lumină, suflet, romantism şi nu numai...
Diana Vasilos

16 mai 2012

Ediţia XXII a concursului literar "La izvoarele înţelepciunii"

„Naratorul şi poetul dispune de o imaginaţie prodigioasă, de o inventivitate epică extraordinară, de un simţ al compoziţiei, de un dar al istorisirii vrednice de povestitorii moldoveni de frunte care ştiu să nareze perfect vioiciunea şi gravitatea, umorul şi duioşia, descrierea încîntătoare şi tensiunea dramatică, relatarea comică şi punctarea momentului tragic”
(Dumitru Micu)

Literatura a devenit pentru copii un şuvoi de oxigen, care se manifestă prin participarea la diverse concursuri literare. Anul acesta "La izvoarele înţelepciunii" îl are ca protagonist pe marele scriitor, scriitorul copiilor Spiridon Vangheli. În scopul promovării lecturii şi a familiarizării elevilor cu viaţa şi creaţia scriitorului Spiridon Vangheli, Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport a organizat în 15 mai a. c. ediţia XXII a concursului literar "La izvoarele înţelepciunii", etapa municipală. Concursul s-a desfăşurat în incinta şcolii primare Nr. 9. La concurs au participat 67 elevi din clasele a III-V.
Juriul, format din specialişti-metodişti, responsabili de activitatea bibliotecilor şcolare, colaboratori ai CAI Eminescu, au apreciat şi evaluat cunoştinţele elevilor în cele trei etape propuse.
În urma evaluării rezultatelor s-a stabilit următorul clasament: 

Locul I - Ciobanu Sanda (Liceul Teoretic "Orizont";
Locul II - Isacenco Victoria (Liceul din Grătieşti); Zmuncilă Tatiana (Liceul Teoretic "Ion Creangă"); 
Locul III - Mahu Mădălina (Şcoala primară Nr. 9).
Învingătorii  vor participa la etapa republicană a concursului ce se va desfăşura în 19 mai 2012, în incinta Bibliotecii Republicane pentru Copii "Ion Creangă".
Maria Chirilă, bibliotecar principal CAI Eminescu

15 mai 2012

Basarabia, parte din vatra strămoşilor noştri

„Ca şi Dante la ieşirea din infern, scriitorul basarabean reprezentativ va vedea stele. Căci a avut drept călăuză lumina incandescentă a Luceafărului eminescian, din care el şi-a făcut o icoană.” (Mihai Cimpoi)
„Basarabia, provincie ruptă din pământul românesc, a fost şi a rămas un subiect litigios şi un obiect de transfer în relaţiile cu marea vecină din Răsărit, în pofida unor momente de acalmie politică şi diplomatică.”

D. Vatamaniuc, referitor la volumul lui Mihai Eminescu „Basarabia – pământ românesc, Samavolnic răpit” spune că : „Basarabia este în viziunea lui Eminescu parte integrantă a spaţiului geografic şi cultural al poporului român şi din această perspectivă examinează istoria sa în cursul veacurilor. Eminescu se angajează în Timpul în apărarea integrităţii teritoriului ţării noastre şi susţine o campanie de presă împotriva politicii anexioniste a Imperiului ţarist şi a propagandei panslaviste... Eminescu se angajează în apărarea Basarabiei cu toată capacitatea intelectuală a geniului său şi face din situaţia acestei provincii româneşti o problemă internaţională. «Am răsfoit cărţi – scrie el în 30 aprilie 1878 – ne-am folosit de munca altora, am adunat dovezi şi am arătat că poporul român nu a renunţat la drepturile sale asupra Basarabiei şi că prin urmare nici astăzi nu are dreptul de a renunţa.» Eminescu lasă un testament pentru generaţiile care îi urmează. Basarabia intră cu drama sa, asemenea Bucovinei, în mileniul următor.” Această carte reuneşte textele lui Eminescu consacrate Basarabiei şi tipărite în integrala operei sale: Opere IX. Publicistica, Bucureşti 1980, Opere X. Publicistica, Bucureşti 1989, Opere XV. Fragmentaria, Bucureşti, 1993. Sunt reproduse integral, în ordine cronologică, cu excepţia studiului Basarabia, cu care se deschide antologia Din veacul al zecelea care urmează şi Tendenţe de cucerire, cu care se încheie. Iar în Anexă este reprodus studiul lui Ioan Slavici Bucovina şi Basarabia, important pentru cunoaşterea politicii anexioniste a imperiilor vecine.
Cartea „Basarabia” de Mihai Eminescu, la fel atrage atenţia, prin conţinutul ei istoric, prin articolele sale puternice şi pline de adevăr. Volumul este o ediţie tematică, cuprinzând un mănunchi de articole de interes istoriografic din câmpul vast al publicisticii eminesciene şi anume „articolele referitoare la soarta Basarabiei cea dezlipită, lipită şi iar dezlipită din trupul ţării”.
„Eminescu şi Basarabia. Aceste articole scrise dintr-un profund şi curat patriotism, impun viziunea marelui poet asupra duratei naţionale şi universale, asupra timpului şi a devenirii istorice”. În carte sunt 20 de articole. „Problema Basarabiei a fost pentru poet una permanentă, iar textele polemice sau de doctrină care sunt incluse în volumul dat sunt cele ce demonstrează cu evidenţă că Eminescu era un acerb apărător al ideii de românism şi naţionalism neîntinat” (Daniel Corbu)
„A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiunii ruseşti. Numele Basarab şi Basarabeni există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc, acest nume singur este o istorie întreagă”
CAI Eminescu dispune de cărţi bune în privinţa istoriei Basarabiei, a ceea ce spune adevărul, adevărul descifrat de Mihai Eminescu, volume cum ar fi: " Basarabia 1812",  "Basarabia – pământ românesc, samavolnic răpit", " Bucovina şi Basarabia : studiu istorico-politic.
Diana Vasilos

7 mai 2012

7 mai – George Topârceanu (1888-1937) – 75 de ani de la moarte

George Topârceanu – poet şi prozator român. Un poet care a fost inima poeziei şi care a ştiut să îmbine frumosul cu utilul. Iată ce spune G. Ibrăileanu „Originalitatea d-lui Topârceanu stă într-o combinaţie fericită de sentiment şi de spirit. Uneori aceste însuşiri apar separat. Alteori sânt îmbinate, în diferite doze, în aceeaşi bucată.”
Silvia Popescu e de părerea: „Creaţia sa, unică în felul ei, de un optimism aparte, bogată în elemente de tehnică şi în imagini neobişnuite sau în neologisme definitiv adoptate, inspirată aproape în aceeaşi măsură de mediul citatin ca şi de cel rustic, degajând căldură şi o atmosferă de intimitate, are şansa de a fi tot mai cunoscută şi mai elogios apreciată. Poet al dragostei de viaţă, mare cunoscător al limbii, stăpân pe instrumentele subtile cu care se realizează versul memorabil, Topârceanu a realizat o operă care se aşază în fondul de aur al literaturii române.”
Al. Philippide spune că: „Cu Topârceanu dispare un om care avea în cel mai înalt grad conştiinţa scrisului, respectul muncii literare şi subtila ştiinţă a formei. A fost sigur unul dintre puţinii noştri poeţi care au ştiut să lucreze un vers, să compună o strofă, să strunească o rimă.”
N. I. Popa relatează următoarele: „Afirmat de marea revistă ieşană, s-a impus definitiv ca poet al nostalgiei, al iubirii şi al naturii, cu volume de versuri de mare succes ca: Balade vesele şi triste, Parodii originale, Migdale amare, cu schiţe ca Scrisori fără adresă şi, mai recent, cu Însemnări de război ca Pirin – Planina. Umorul lui înecat în lirism, patetic şi tristeţă, a găsit un ecou imens.”
Noi, colaboratorii CAI Eminescu Vă îndemnăm dragi cititori să ne vizitaţi pentru a vă delecta cu o poezie bună, o operă ce rămâne ca îndemnuri mereu vii spre visare, spre simpatie universală şi spre Frumos, iar lumea lui poetică ne oferă o adevărată oază de refugiu.

POŞTA REDACŢIEI de George Topârceanu 

Citeşte-mi oda şi repet-o,
Amicul meu necunoscut
Tu, colaborator in petto,
Primeşte primul meu salut!
De cum începe să vorbească
Românul nostru e poet.
Nu-i om în ţara românească
Să nu fi scris un triolet,
O strofă p-un album de fată
Sau cel puţin un acrostiş
Pe care, tremurând, odată,
L-a dat iubitei pe furiş...
De-aceea fără supărare
Noi îţi întindem mâna, frate:
A tale crime literare
Mai dinainte-ţi sunt iertate...
De vrei să publici versuri nule,
Vreo nuveletă, un articol, -
Noi am luat măsuri destule
Să te scăpăm de-acest pericol.
Consemnul nostru e teribil:
S-aduci îtîi certificat
Precum că eşti inamovibil, -
Profesor... popă... magistrat...
Să-ţi faci întîi o carieră,
Ori cel puţin o sinecură,
Ceva, un loc în atmosferă,
Şi mai apoi literatură.
Credeam şi noi odinioară
Şi poate astăzi credem încă,
Deşi iluziile zboară, -
Că tot ce zboară se mănâncă...
Da, zboară gândurile mele
Şi versul meu e-naripat, -
Şi-n loc să mănânc eu din ele,
Pe mine ele m-au mâncat!
                 *
Dar dacă simţi arzând în tine
Al artei foc nepotolit,
Căldura „flăcării divine”
Ce şi pe mine m-au pârlit;
De vrei ca vulgul să te-admire
Şi orice prost impertinent
C-un zâmbet de compătimire
Să-ţi zică: bravo, ai talent!
În existenţa ta pribeagă
Tot singur, mândru şi sărac,
De vrei să lupţi cu lumea-ntreagă
Ca Cyrano de Bergerac;
De-s în zadar a mele sfaturi
Pe lângă visul tău, frumos
Ca un castel cu zece caturi
Din care cazi cu capu-n jos;
De vrei să fii trimis în frunte
Când s-o isca un nou război,
Şi nenorocul să te-nfrunte
Când te-i întoarce înapoi, -
Necazuri cu nemiluita
În lunga ta captivitate,
Să-ţi pierzi amicii şi iubita
Ş-un post la Universitate...
Visând, în urmă, o baladă
Cu munţi, cu soare, şi cu flori,
Să tragi pe Lucifer de coadă
Precum l-ai tras de-atâtea ori;
Şi dacă vrei să ai, pe lângă
Acestea, ş-alte mici belele;
De vrei ca gheata să te strângă
Şi ca iubita să te-nşele,
Flirtând cu primul nătăfleaţă
Pe care-l are la-ndemână,
Ş-apoi din nou să-ţi cadă-n braţe
De şapte ori pe săptămână;
De vrei ca după astea toate
De-a binele să-nebuneşti,
C-o haină verde roasă-n coate
Şi cu jambiere muscăleşti;
Când ţi-ai pierdut complect busola
Să faci bucluc după bucluc,
De vrei să intri la Socola,
Să scapi de-atâta balamuc,
Ori să-ţi fii victimă şi gâde
Tu ţie singur deopotrivă...
Şi dacă totuşi îţi surâde
Această neagră perspectivă,
Ia pana, domnul meu, şi... scrie!
Eu unul nu pot să te scap.
Dar te previu, ca să se ştie,
Că singur ţi-ai făcut de cap.

4 mai 2012

Cărţi (opere) jubiliare „Isprăvile lui Guguţă” de Spiridon Vangheli 1967 - 45 de ani de la publicare

Spiridon Vangheli născut la Grinăuţi-Bălţi pe 14 iunie 1932. A scris cărţi, culegeri prin care şi-a afirmat un drum, un nume, o formulă. Cărţi care prezentau proza pentru copii din Moldova într-o lumină nouă, câştingându-şi auditoriul adecvat, capabil să vibreze la toate năstruşniciile protagoniştilor săi.
Spiridon Vangheli „păstrează în el copilul” – el însuşi mărturiseşte într-un interviu: „Am scris pur şi simplu despre copilul care trăia în sufletul meu.”
Spiridon Vangheli este cel care îi orientează pe copii spre frumos şi ideal, îi educă prin exemplul bun al glumei şi poveştii, îi educă prin cartea „Guguţă şi prietenii săi” în care găsim „Isprăvile lui Guguţă”. Subiectele de aici sunt pline de bună dispoziţie, se disting prin vraja poetică a supunerii, prin capacitatea de a sugera, de a scoate în prim-plan lucruri esenţiale, nişte „amintiri din copilărie”, sunt toate ingenios gradate, încărcate de o înaltă tensiune lirică, aflându-se la graniţa fragilă dintre real şi imaginar. Sunt nişte povestioare foarte frumoase, povestioare în care trăieşte protagonistul într-o lume a binelui, a valorilor pozitive, pe care eroul le cultivă şi le înmulţeşte.
Guguţă, protagonistul din aceste povestioare este un simbol arhetipal al copilăriei, este zâmbetul copilăriei condus de valurile unor jocuri educative. Guguţă are o inimă bună şi darnică şi mai are o fantezie bogată, înfierbântată de copil şi de poet, condensând în el tot ce e curat şi bun în noi înşine.
CAI Eminescu invită toţi doritorii de a citi o carte bună, interesantă, de a trăi trăirile copilăriei, de a simţi fiorii micilor perepeţii din copilărie prin intermediul cărţii şi a povestioarelor cum ar fi: Cuşma lui Guguţă, Şcoala lui Guguţă, Ceasul, Pozna, Spărgătorul de nuci, Buchiile lui Ion Creangă, Poştaşul, Frizerul, Guguţă zboară, Guguţă – căpitan de corabie etc., toate acestea fac parte din „Isprăvile lui Guguţă”, povestioare care nu uită de copilul din noi. Lectură plăcută!
Diana Vasilos


3 mai 2012

3 mai - Ziua Mondială a Libertăţii Presei

Ziua Mondială a Libertăţii Presei a fost instituită de ONU în anul 1993 (Rezoluţia 48/432), scopul fiind de a promova ideea că o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a unei societăţi democratice. Astăzi această zi este una deosebită pentru Presă, pentru libera exprimare a sa.
Barometrul "Reporteri fără graniţe" ce se referă la libertatea presei, arată că ţările implicate în conflicte violente reprezintă un pericol pentru profesioniştii din domeniul media. Spre exemplu, 37 de jurnalişti au fost ucişi în Irak din 2006 până astăzi, 3 în Sri Lanka şi Columbia, 2 în Afganistan. Cifrele din Mexic, Rusia, Filipine sau China arată că vieţile jurnaliştilor sunt ameninţate chiar şi în ţările în care nu s-au desemnat zone oficiale de război. (Sursa: Portal.unesco.org)
An de an se omagiază ziariştii morţi la datorie, precum şi cei care sunt închişi datorită activităţilor jurnalistice.
Noi cei din Republica Moldova suntem bucuroşi că avem o presă bună, o presă care ne aduce mereu pe masă informaţii proaspete, actuale, utile şi interesante, cum ar fi ziarele: Jurnal de Chişinău, Literatura şi Arta, Timpul, Ziarul de Gardă, Capitala etc.; reviste: Noi, Florile Dalbe etc. 
Astăzi fiind Ziua Mondială a Libertăţii Presei este un bun prilej pentru a afla dacă presa noastră este independentă sau nu, dacă are la maxim libertatea de a se exprima întregului popor. Aşteptăm opiniile Voastre dragi cititori.
Diana Vasilos