26 nov. 2012

Bibliografia - un tezaur bogat al memoriei

De Ziua Mondială a Informaţiei la Centrul Eminescu s-a desfăşurat Ziua Bibliografiei. În acest an cu genericul "Biblioteca Municipală "B. P. Hasdeu" informează, orientează, instruieşte. Prin reţelele de socializare, precum şi afişul de la intrare au fost invitaţi toţi doritorii. Pe parcursul zilei colaboratorii CAIE au vorbit utilizatorilor despre importanţa bibliografiei în studiu zi de zi. S-a realizat un program variat de informaţie bibliografică. Au fost prezentate noile ediţii bibliografice : "Chişinăul în pictură : (peisaje, portrete).Catalog bibliografic, editat de BM "B. P. Hasdeu" ; "Catalogul cărţilor cu dedicaţii din colecţia BM "B. P. Hasdeu" . Prezentând revista bibliografică "Bibliografia Mihai Eminescu - ghid în universul documentar eminescian" le-am demostrat elevilor cât de utilă poate fi bibliografia ca instrument de lucru şi în acelaşi timp ca un omagiu adus poetului, fiindcă aceste bibliografii despre marele Eminescu cuprind consemnări şi recenzii la opera poetului, articole omagiale şi metodice, interviuri cu traducători din opera poetului.
În această zi am avut şi doi invitaţi : scriitorii Claudia Slutu-Grama şi Ion Cuzuioc. Elevii de la LT "Liviu Rebreanu" au cunoscut-o pe dna Claudia Slutu-Grama care le-a vorbit despre primul triptic biobibliografic "O familie de intelectuali basarabeni - dinastia Grama". Această  lucrare a oferit prilejul de a pune în evidenţă, print-un efort colectiv, o familie-dinastie de cărturari - Claudia Slutu-Grama, Dumitru C. Grama, Steliana Grama . Eleviii au ascultat amintiri despre talentata poetă Steliana Grama, precum şi poezii în lectura mamei sale. Şi la finele acestei întâlniri Claudia Slutu-Grama le-a urat: "Să adunaţi bob cu bob toată muncă voastră. Să se întruchipeze în toate domeniile vieţii şi să vi se alcătuiască biobibliografia."
Altă întâlnire de suflet , care a avut loc la CAIE în această zi a fost cu  medicul, scriitorul Ion Cuzuioc. Elevii de la LT "Nicolae Iorga" au aflat cum se scrie o epigramă, că o carte bună cum ar fi "Tema pentru acasă" de N. Dabija poate fi citită şi la 85 de ani, acest cititor fiind chiar mama dlui Cuzuioc şi îndemnul către elevii din sală de a citi cât mai multă carte bună.
Pe parcursul zilei a fost prezentat blogul Centrului Academic Eminescu, WEB bibliografiile care sunt surse de informare online.
Sperăm, că desfăşurarea activităţilor menţionate au contribuit la perfecţionarea culturii informaţionale şi consolidarea cunoştinţelor bibliografice  a utilizatorului.   
Vera Sîrbu, şef oficiu  

21 nov. 2012

Încă o teorie despre moartea lui Eminescu

Centrul Academic Internaţional Eminescu, vă pune la dispoziţie informaţii despre ultimile apariţii editoriale despre enigma morţii lui Mihai Eminescu.
Din ultimile achiziţii merită de menţionat volumul lui Nicolae Georgescu "Boala şi moartea lui Eminescu", ediţia a 2-a revăzută şi adăugită. Această lucrare ne-a fost donată chiar de autor în cadrul desfăşurării lucrărilor Congresului Internaţional al Eminescologilor,eveniment găzduit de Centrul Eminescu în luna septembrie a.c. 

După ani întregi de cercetare și verificare a arhivelor despre Mihai Eminescu,  eminescologul Nicolae Georgescu a ajuns la concluzia că marele poet a sfârșit în urma unui asasinat, din cauza activității sale jurnalistice. "Pe mine nu m-a interesat că Eminescu era scund, că avea mâinile murdare de cerneală... Astea sunt aspecte care au pasionat biografii lui. Eu am încercat să îl judec dupa standardele vremii lui, cand erai evaluat în funcție de ceea ce lăsai în urma ta", și-a argumentat Nicolae Georgescu munca de cercetare, scrie evz.ro
Scriitorul a încercat să deslușească misterul morții poetului prin prisma contextului politic de la acea vreme, când România venea după Războiul de Independență și dorea să fie ridicată la rangul de Regat. Scriitorul leagă soarta lui Eminescu de implicarea acestuia în susținerea Ardealului. "Eminescu este una din vocile celor care apăra Ardealul, o voce chiar foarte importanta prin prisma articolelor sale incomode din paginile ziarului Timpul", spune Nicolae Georgescu.
Ceea ce susține autorul este că, în timp ce era spitalizat la clinica doctorului Suțu, Eminescu a fost lovit intenționat de un alt pacient, lovitura provocându-i moartea, și nu sifilisul, asa cum se spune oficial. În argumentarea sa, se sprijină pe declarația frizerului Dumitru Comanescu, martor ocular al episodului. "La 1900 s-a știut că Eminescu a fost omorât de un bolnav în spital. La fel au spus și Iorga, Mircea Eliade, Rosa del Conte, Virgil Ierunca, iar din 1932, George Calinescu ignoră celelalte biografii. Se știa despre marturia acestui Comanescu, frizerul, care a fost publicată în ziarul Universul pe data 28 iunie 1926, dar Călinescu nu îl citează", mai spune Nicolae Georgescu.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: www.realitatea.net/teorie-suprinzatoare-desp..

19 nov. 2012

Toleranţa şi drepturile copilului


E luni, e rece şi e ceaţă. Dar asta nu i-a împiedicat pe copiii de la Liceul Sportiv să ne facă o vizită, să facă cunoştinţă cu lumea cărţilor. Pentru prima dată copiii din cl. a VI-a au păşit pragul bibliotecii Centrul Academic Eminescu. Pe post de moderator a fost colega noastră Maria Chirilă, care a iniţiat un dialog. Toată discuţia s-a axat pe "Drepturile copilului", "Toleranţa" şi "Violenţa". Ei au aflat că drepturile sunt date la naştere pentru totdeauna şi nimeni nu ţi le poate lua. Toate drepturile sunt importante. Dar să nu uite că drepturile vin împreună cu responsabilitatea. Aici fiecare copil a vorbit despre drepturile pe care le consideră că le au, ca de exemplu: la sport, la şcoală, la joacă, la lectură, învăţătură, la familie, la sănătate, au dreptul să-şi aleagă prieteni. La capitolul responsabilităţi: să nu consume dragori, alcool. Şi cel mai important este că au înţeles că nu e destul să-ţi cunoşti drepturile mai trebuie să ştii şi să le aperi.
Cum zilele trecute a fost "Ziua toleranţei", Maria Chirilă a hotărât să le vorbească despre ea, să vadă dacă ştiu cu ce se mănâncă toleranţa. Din toată discuţia copii au aflat că: "Toleranţa este efortul pozitiv de a înţelege credinţele, drepturile şi obiceiurile altora, fără a le împărtăşi sau accepta". 
Viaţa omului un zbucium permanent, oamenii nu pot fi numai buni sau numai răi. La toţi oamenii răul se îmbină cu binele, după soare - o furtună, după ploaie - cer senin. Oamenii se deosebesc după rasă, naţionalitate, obiceiuri, port, gândire etc. Pentru a trăi în prietenie, colaborare, anume toleranţa face ca oamenii să se apropie unii de alţii. Întâlnirea a fost benefică pentru elevi, datorită acestei teme de discuţii au înţeles că pentru a fi tolerant cu lumea, omul trebuie să se cunoască pe sine însuşi. Dacă nu ştie cine este, ce vrea să înfăptuiască, unde merge, cum ar putea să-şi creeze un drum în viaţă? Cum, dacă nu ştie să deosebească grâul de neghină? Deci tolernaţa este bunul-simţ de a nu fi egoist. A tolera înseamnă a sesiza că oamenii din preajmă sunt altfel decât tine, iar tu trebuie să te obişnuieşti cu ei. Manifestînd toleranţă, respectăm deciziile altor persoane. Să punem efort pentru a ne schimba spre bine şi a deveni toleranţi... Iar profesoara Natalia Brad, cea care i-a ghidat, la final a spus "Sper ca voi dragi copii, să vă croiţi un drum al cărţii aici la BIBLIOTECĂ".
Dragă cititorule, dorim să te punem la curent că poţi să ne vizitezi oricând şi să ştii că aici poţi să găseşti  informaţii din toate domeniile şi poţi să-ţi faci poate şi cei mai buni prieteni - cărţile.

Diana Vasilos

16 nov. 2012

COPIII CHIȘINĂULUI ÎN LUMEA POVEȘTILOR CU BARBĂLUNGĂ



Elena Dabija,
Director, CAI Eminescu

E toamană – anotimpul când se culeg roadele bogate, indiferent în ce domeniu de activitate fiecare din noi muncește zi de zi. Se zice că ziua de luni este o zi grea, dar pentru copiii, bibliotecarii și profesorii care au participat la Conferința de lectură în cadrul programului COPIII CHIȘINĂULUI CITESC O CARTE, iniţiat de BM „B.P. Hasdeu”, a fost o zi deosebită, deoarece ei au venit să culeagă roadele unei lecturi captivante.
Bibliotecarii din toate filialele BM „B.P. Hasdeu”, profesori din şcolile şi liceele capitalei împreună cu cititorii cei mai ingenioși au venit la Centrul Academic Internațional Eminescu pentru a participa la un dialog pe marginea cărții POVEȘTI CU BARBĂLUNGĂ, scrisă de OVIDIU CREANGĂ.
În rol de gazdă, Elena Dabija, director Centrului Academic Eminescu a salutat acești soli, i-a încurajat și le-a dorit să fie mereu prieteni cu cartea pe parcursul vieții. Prezenți la acest eveniment au fost Vasile Șoimaru – doctor în economie, conferențiar universitar, scriitor, fotograf, care avea rolul de fotograf și Valeriu Raţă ca corespondent pentru a mediatiza evenimentul.
Pe scenă au apărut elevii clasei a 4-a „C” de la Liceului Teoretic „N. Iorga”, însoțiți de diriginta Aida Gonța și bibliotecara Eugenia Dudău. Acești copii, îmbrăcați în costume ale eroilor cărţii au înscenat povestea „Prietenul meu, Moş Poveste Barbălungă” cu mare dragoste și talent.
Moderatoratorul conferinței, directorul filialei „Ștefan cel Mare” dl. Dumitru Crudu a menţionat: o carte scrisă de scriitor merită să fie apreciață de un critic literar, care ne ajută nouă cititorilor să înțelegem mai bine mesajul acestei cărți. Dumitru Crudu a invitat copiii prezenti în sală să joace rolul de mici critici literari, deoarece au lecturat această carte și viziunea lor contează.
Rând pe rând în scenă au ieșit utilizatorii filialelor veniţi din toate sectoarele Chişinăului pentru a împărtăși impresiile de lectură: care poveste i-a impresionat mai mult, cum au înțeles mesajul cărții, care erou și care faptă merită laudă, care este morala fiecărei acțiuni din poveste... . A fost un duel interesant, deoarece copiii din sală testau cunoștințele acelor de pe scenă, completau răspunsurile, făceau schimb de opinii. Cele mai solicitate poveşti au fost: „Prietenul meu, Moş Poveste Barbălungă”, „Povestea ursuleţului maro”, „Prietenii mei cu patru lăbuţe”, „Tarzan Maidanezul”,Vai! Ce ai făcut cu chipul Domnului Dabija”, „Mâine vă învăţ să fumaţi”, „Povestea Măgăruşului Albastru”, „Leuţul Rex” ş.a., toate fiind analizate de micii critici cititori.
Însoţiţi de bibliotecara de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” Aculina Golovatenco elevii Andreea Căuş, Artur Luchian, Valeria Sârbu, Arina Tatar, Valeria Peaticova, Tamara Ştefârţa, Vasile Scorpan, Vlad Curarari, Liviu Faină, Sanda Cojuşneanu au venit cu desene – imaginaţia lor după lectură şi impresii de lectură. Iată doar unele mărturii scrise pentru a fi transmise scriitorului Ovidiu Creangă:
Faina Liviu „Domnule scriitor, am citit poveştile dumneavoastră şi mi-au plăcut foarte mult. Am lecturat prima poveste şi mi-a fost atât de interesant încât am vrut să le cunosc pe toate. Am rămas impresionată de figurile de stil şi aceasta m-a făcut să citesc mai mult. Cred că mulţi copii au citit cartea dumneavoastră, fiindcă ar fi păcat să nu o ştii. Ar trebui să mai scrieţi cărţi ca Poveşti cu Barbălungă, deoarece copiii o să-şi îmbogăţească vocabularul”;
Artur Luchian „Poveşti cu Barbălungă mi-a creat impresii de veselie deoarece Ovidiu Creangăspune ce-a făcut în copilărie sa. Coperta cărţii ne sugerează că se va povesti despre animale. Cel mai mult m-a impresionat povestea Prietenii mei cu patru lăbuţe. În acesastă povestire se spune despre Tuzik, Fifiţa, Flocea, Lup, Shakka – aceştea sunt nişte câini care personajul îi iubea foarte mult şi îi îngrijea;
Vlad Curarari „Mie mi-a plăcut cartea lui Ovidiu Creangă Poveşti cu Barbălungă. Este o carte cu nişte poveşti foarte frumoase. Mie cel mai mult din toate poveştile mi-a plăcut Vulturul de aur. În această minunată poveste se vorbeşte despre un vultur. El este descris în cele mai frumoase cuvinte. Eu îi transmit salutări lui Ovidiu Creangă, deoarece el a scris nişte poveşti foarte frumoase”;
Vadim Gheţiu: „Din Poveşti cu Barbălungă pe mine m-a impresionat povestea în care se povesteşte despre cum un băiat a fumat când era mic. Pe el l-au învăţat nişte copii care erau răi. Băieţii când l-au sfătuit să fumeze el s-a înnăduşit şi a tuşit. Băiatului i-a intrat fum în plămâni. De atunci el nu a mai fumat niciodată. Eu propun ca mai mulţi copii să citească această carte interesantă, fiindcă sunt multe poveşti amuzante şi hazlii. Aceste poveşti dezvoltă imaginaţia copilului”;
Sanda Cojuşneanu: „Eu am citit cu mare plăcere cartea Poveşti cu Barbălungă scrisă de Ovidiu Creangă. Mi-au plăcut enorm poveştile şi râdeam în hohot. Îndeosebi mi-a plăcut povestea Prietenii mei cu patru lăbuţe. În ea se povesteşte despre câinii pe care i-a avut, precum Tuzik, Flocea şi Fifiţa cu istorioarele lor captivante. Această povestire mi-a dat de înţeles cât de tare iubea Ovidiu Creangă animalele”;
Anastasia Bezruciko: „Mi-a plăcut foarte mult cartea Poveşti cu Barbălungă de Ovidiu Creangă. Eu am citit-o din scoarşă în scoarţă. Poveştile sunt haioase dar au şi o povaţă pentru copii. Ele sunt povestite de personajul principal Barbălungă. Deseori când începeam să citesc o poveste, nici nu observam cum întorceam fila şi de fiecare dată citeam cu o viteză mai mare. O mulţime de poveşti puteţi citi din această carte”;
Cătălin Fetelea: „Povestea mea preferată este Mâine vă învăţ să fumaţi. Cartea şi povestea aceasta sunt foarte interesante. Eu propun să o citească toţi copiii şi părinţii. Îi mulţumesc lui Ovidiu Creangă pentru această creangă de cunoştinţe şi cu glume. Foile sunt fine şi lucitoare”.
Mai mulţi cititori din filialele BM „B.P.Hasdeu” au scris mesaje autorului:
„Domnule scriitor Ovidiu Creangă”
Suntem cititorii bibliotecii Nicolae Titulescu. Mai suntem şi reprezentanţii tuturor animalelor de pe Pământ.
Din numele tuturor ieduţilor, căprioarelor, iepuraşilor, ariceilor, ursuleţilor şi îndeosebi a câinilor Vă mulţumim pentru cartea dată.
Aceste poveşti minunate ne învaţă să fim buni la suflet, miloşi, sinceri, prietenoşi, să iubim natura şi tot ce avem în preajmă. Vă dorim sănătate! Cu drag, cititorii cărţii „Poveşti cu Barbălungă” 12.09.2012”.
Ingenioasă a fost şi întrebarea: prin ce se aseamănă creaţia lui Ovidiu Creangă cu creaţia lui Ion Creangă? Mai mulţi copii au răspuns: prin faptul că ambii scriu istorioare hazlii din copilăria lor, că este morală în poveşti, că scriu despre animale, păsări, bunătate, omenie, prietenie şi multe altele din viaţa trăită zi cu zi a oamenilor.
Vasile Şoimaru a rămas plăcut impresionat de competenţa, erudiţia, talentul, libertatea gândirii şi a expresiilor micilor cititori desprea această carte. Dumnealui a povestit că a avut marele noroc să cunoască acest om deosebit, că a fost în ospeţie la Ovidiu Creangă în Toronto-Canada în timpul când autorul scriea cartea Poveşti cu Barbălungă şi despre impresiile de la Cascada Niagara, unde autorul i-a fost ghid. Cartea a fost editată la Craiova şi dumnealui a adus în Chişinău 200 de exemplare. Astfel BM „B.P. Hasdeu” a intrat în posesia acestei cărţi, care a fost propusă pentru Programul Copiii Chişinăului citesc o carte – 2012. Fiind în rol de fotograf, Vasile Şoimaru a promis că toate aceste poze şi impresii de la acest excepţional forum al utilizatorilor vor fi transmise domnului Ovidius Creangă. Această zi datorită mărinimosului Vasile Şoimaru va intra în istoria culturii naţionale şi va avea un ecou şi peste hotarele Moldovei.
În final, aceeaşi elevi-mici actori care au dat startul conferinţei, au urcat iarăşi pe scenă şi au finisat sărbătoarea cu sceneta Şoricelul Ronţişor era să o păţească. Apoi au declamat în cor: Vreţi să ştiţi ce-i mai departe?
Că noi nu v-am spus povestea toată.
Ştiţi de ce?
Că se cere lecturată!
Hai, grăbiţi-vă îndată,
Stă pe raft şi vă aşteaptă
Ce, nu ştii cum se numeşte?
Noi ţi-o spunem fără glumă: OVIDIU CREANGĂ, POVEŞTI CU BARBĂLUNGĂ!!!
Conferinţa a avut un succes multaşteptat. Fiecare participant la această conferinţă a primit diplomă şi un mic cadou din partea BM „B.P. Hasdeu”. Mesajul de despărţire au fost cuvintele de mulţumire din partea gazdei şi îndemnul la lectură din plăcere deoarece se ştie:   
Cartea-i mică, dar e plină
De căldură şi lumină.
Orice literă din ea
Luminează ca o stea,
Cine-o ia şi o citeşte
Sufletu-şi îmbogăţeşte!
Dorim continuitate Programului COPIII CHIȘINĂULUI CITESC O CARTE!

13 nov. 2012

Eternul EMINESCU


Toamnă târzie, miros de gutuie şi multe gânduri senine. 
Astăzi, 13 noiembrie, o zi cu puţin soare, dar cu multe gânduri senine şi-a început activitatea CAI Eminescu. A fost o zi specială, specială prin faptul că am fost vizitaţi de către elevii din clasele a V de la Liceul Teoretic "Mircea cel Bătrîn", care au fost ghidaţi de către profesoarele Negrescu Tatiana, Gauga Inna şi Dascal Angela. Elevii au fost frumos surprinşi de bibliotecă, de sala de lectură, pentru prima dată au păşit pragul centrului. 
Scopul acestei vizite a fost
 acela de a cunoaşte misiunea noastră, misiunea CAI Eminescu care este: instituţie de cultură cu profil ştiinţific şi biblioteconomic asigură acces tuturor la opera clasicului literaturii universale Mihai Eminescu, valorifică şi promovează opera, viaţa şi activitatea poetului prin diverse acţiuni de cercetare, ştiinţifice şi culturale. Dar şi pentru a ne descoperi ca pe un mijloc de distribuire a operei lui Mihai Eminescu, de a se face cunoscuţi cu literatura pe care o punem la dispoziţie zi de zi cititorilor noştri. 
După părerea mea pot să spun că au rămas mulţumiţi şi încântaţi de informaţia pe care au asimilato. Maria Chirilă, colega noastră a fost cea care le-a deschis porţile cunoaşterii, descoperirii geniului. Mai întâi de toate le-a vorbit despre CAIE, când a fost înfiinţat şi că datorită acad. Mihai Cimpoi a fost deschis centrul, datorită cărţilor donate în număr mare a operei eminesciene de către academician. Tot colega noastră le-a vorbit şi depsre viaţa lui Mihai Eminescu, despre poeziile geniului, despre prietenia "Eminescu şi Creangă", despre activităţile poetului.
Şi la finalul acestei întâlniri elevii au avut avut deosebita plăcere să răsfoiască manuscrisele, să le citească, să facă cunoştinţă cu volumele Emienscu, cu poezia emiensciană...
A fost o întâlnire de suflet, o întâlnire unde s-a vorbit frumos şi s-au declamat poezii.
Dragă cititorule dacă vrei să-l cunoşti mai bine pe geniul nostru, pe Mihai Eminescu. Dacă vrei să intri în universul frumosului, în universul poeziei perfecte, TE invităm la CAIE...
Diana Vasilos

5 nov. 2012

Mituri despre Mihai Emienscu

Despre Mihai Eminescu se poate vorbi la nesfârşit, iată că şi mituri sunt care atrag atenţia şi care pun mintea în mişcare, să fie oare chiar aşa?:
Potrivit scrierilor, marele poet ar trebui aniversat înainte de Crăciun, pe 20 decembrie, iar Veronica Micle n-a fost unica muză.
Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850, poezia "Pe lângă plopii fără soţ" îi este dedicată Veronicăi Micle, iar în anii de studenţie petrecuţi la Berlin, tânărul de 22 de ani nu a reuşit decât să risipească banii de bursă primiţi de la Junimea, fără să-şi obţină doctoratul. De fapt, lucrurile nu stau chiar aşa. 

1. Data naşterii: 15 ianuarie 1850

În arhiva bisericii Uspenia din Botoşani, ziua de "15 ghenarie 1850" este înregistrată drept ziua în care s-a născut Eminescu. Deoarece este o dată oficială, s-a crezut că aceasta este şi cea reală. Există însă multe alte surse care arată că Eminescu s-a născut pe 20 decembrie 1849.
În primul rând, Eminescu însuşi, atunci când a oferit o fotografie a sa societăţii Junimea, a notat pe verso ca dată de naştere 20 decembrie 1849. "Nu e de presupus că Eminescu, când a notat pe acea fotografie pentru albumul Junimii, nu îşi ştia data de naştere", spune criticul literar Iulian Costache, lector doctor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. 

Naşterea lui Eminescu, notată pe o Biblie

În plus, pe o Biblie care a aparţinut familiei Eminovici, tatăl poetului a notat cu mâna lui datele de naştere ale copiilor. "Biblia respectivă s-a pierdut între timp, dar există mărturii privind existenţa acelui înscris pe Biblia respectivă: 20 decembrie", continuă criticul.
Un alt argument este că Titu Maiorescu a plănuit să scoată prima ediţie din poeziile lui Eminescu în decembrie 1883, tocmai pentru a-i face cadou de ziua lui acest prim volum. Deşi cartea a apărut pe copertă cu anul 1884, ea a ieşit de sub tipar în decembrie 1883: "Maiorescu i-a grăbit pe tipografi să aibă volumul în mână în decembrie, pe 20, ca să i-l dea cadou de ziua lui", explică istoricul literar.
"Întrebarea care se pune este de ce, dacă este ştiut acest lucru, nu se corectează? Răspunsul este foarte simplu: ar fi extrem de dificil să mergi cu dalta şi cu ciocanul pe la toate statuile din lume ca să corectezi data respectivă. Ediţiile din urmă nu se mai pot corecta", apreciază Costache. 

2. "Pe lângă plopii fără soţ" este dedicată Veronicăi Micle

În realitate, poezia nu a fost inspirată de Veronica Micle. "Este o poezie care ţine de ciclul bucureştean (anii ’77-’83 - n.r.), în care el avea şi alte muze decât cea pe care o ştiam noi, Veronica. Este o poezie inspirată de Cleopatra Poenaru, o doamnă ceva mai în vârstă, deosebit de spirituală şi inteligentă. Se pare că nu era extrem de sensibilă la curtea pe care i-o făcea Eminescu", spune criticul.
Fiică a pictorului C. Lecca, Cleopatra era la acea vreme divorţată şi avea doi copii. "Însă presiunea poveştii amorului inaccesibil cu Veronica Micle a făcut ca în imaginarul colectiv această poezie să fie asimilată cu imaginea Veronicăi", spune Costache. 

3. "Luceafărul" spune povestea lui Eminescu şi a Veronicăi Micle

Deşi ar putea fi găsite mai multe asemănări între viaţa lui Mihai Eminescu şi "Luceafărul", o interpretare de acest gen nu face decât să simplifice sensurile poeziei.
"Există o anumită presiune a unei lecturi în care cititorii pot să creadă că ceea ce se spune este o copie fidelă a realităţii. Din acest punct de vedere, a existat, mai ales printre contemporani, această percepţie că e vorba de un poem cu cheie, cu alegorii ale anumitor persoane: Hyperion este Eminescu, Cătălina - Veronica Micle, Maiorescu - Demiurgul, Cătălin - Caragiale. E drept că această rumoare a circulat pe un culoar de zvonuri. În baza acestei rumori s-a acredidat această percepţie", arată criticul literar. 

4. Perioada studiilor la Berlin este una ratată

De-a lungul timpului, s-a considerat că anii 1872-1874, pe care Eminescu i-a petrecut la studii la Berlin, au fost unii pierduţi deoarece el nu s-a întors în ţară cu diploma de doctor în filosofie pe care o aşteptau de la ei junimiştii, în special Titu Maiorescu. Studiul recent al Ilinei Gregori dedicat anilor petrecuţi de poet în capitala Imperiului German arată însă că acel interval a fost extrem de fertil pentru tânărul student.
"Este vorba de curiozitatea extraordinară a lui Eminescu, care frecventa cursuri cu un spectru tematic extraordinar", spune Costache. Spre exemplu, el merge acum la cursuri de egiptologie, care aveau să dea roade mai târziu, în opere precum "Egipetul" sau "Avatarii faraonului Tla".
"Eminescu nu era foarte riguros cu diplomele şi cu aspectele formale, dar asta nu înseamnă că el a renunţat la exigenţa faţă de sine. Era extrem de exigent cu sine însuşi, chit că nu avea bacalaureatul", mai arată criticul. 

5. Eminescu, victima unui asasinat politic

În legătură cu moartea lui Eminescu au apărut numeroase teorii, inclusiv unele care susţin că poetul a fost asasinat din cauza convingerilor sale politice naţionaliste.
Criticul Iulian Costache arată însă că autorii unor astfel de studii "îşi vând propriile deducţii drept certitudini": "În măsura în care te apropii de astfel de cărţi, devin sesizabile câteva aspecte: cele mai multe cărţi nu îşi citează sursele, le citează parţial sau sursele nu sunt transparente până la capăt. În schimb, concluziile care sunt oferite cu o garanţie absolută, care nu permite nicio ezitare. Practic, naratorul acestor studii pretinde să fie crezut pe cuvânt".
sursa: EVZ.ro http://www.evz.ro

Eminescu în captivitatea "NEBUNIEI"


CAI Eminescu, Vă propune, dragi cititori o nouă carte spre dezbatere şi spre cunoaştere a unor laturi ale geniului.

Eminescu în captiviatatea "Nebuniei", o carte cu un titlu tare, un titlu care ne incită să citim, să înţelegem sensul ei. Pot să vă spun că e o carte bună, una care a avut mai multe încercări de apariţie. Prezenta ediţie  este o ameliorare a celei ratate de la sfârşitul anului 2010, solicitată de Gabriel Stănescu, dar apărută în doar cincisprezece exemplare din pricina tragediei dispariţiei a editorului chiar în ziua când trebuia să aibă loc lansarea la Târgul de Carte "Gaudeamus" din Bucureşti. Volumul dat a apărut la noi, la Chişinău, la Editura Universul.
Sperăm ca această carte să vă atragă atenţia şi să vă trezească instinctul eminescian. "Ca geniu poetic, Eminescu n-a fost receptat în toată grandoarea viziunii sale, ci a trezit un viu interes fiindcă opera lui rezona cu o anume convenţionalitate romantică. Propriu-zis, gloria lui imediată s-a mulat pe modelul mitic al geniului ca formă de nebunie superioară, mitul geniului izolat şi neînţeles."...
Vă aşteptăm să lecturaţi acest volum... care are noi teme de discuţie şi de dezbatere...