27 mar. 2013

Eminescu - omul de teatru

Despre Eminescu se mai poate spune ceva deosebit, ceva ce nu am avut ocazia să citim scris de eminescologi? Da, se mai poate spune. Nici până astăzi nu s-a spus tot şi încă vor veni generaţii care
vor descoperi lucruri noi.
Eminescu este unul din cei mai mari lirici ai literaturii universale, comparabil ca unicat cu Byron, Hugo, Leopardi, Lermontov...
Înnoirea gândirii teatrale româneşti în a II-a jumătate a sec. XIX-lea debutează sub auspiciile lui Eminescu. Prin Eminescu teatrul românesc ajunge la conştiinţa de sine e înălţat la rangul de "oglindă de aur" a realităţii naţionale.
"Biblioteca - spune G. Călinescu, în care Eminescu citea mai mult pentru sine decât pentru examene" - era un mic focar de cultivare a graiului literar şi urmările frecventării ei sunt inestimabile pentru devenirea poetului şi a omului de teatru.
O etapă decisivă în devenirea omului de teatru, o constituie contactul lui Eminescu cu trupa de actori Tardini. La reprezentaţiuni Eminescu era numai ochi şi urechi. Nemişcat, pironit cu ochii asupra actorilor, nu aplauda, nu vorbea, ci numai sorbea fiecare cuvânt şi fiecare melodie. Când cortina cădea, el se ridica plin de replicile şi de melodiile piesei, pe care o trăise cu intensitate.
Impresionantă e mărturia lui I. L. Caragiale, unde relatează cum l-a cunoscut pe Eminescu "e un băiat care citeşte mult, este foarte învăţat, ştie nemţeşte şi are mare talent: face poezii..."
Eminescu a fost sufleor la teatru în trupa lui Pascaly, apoi - la Teatrul Naţional din Bucureşi (pag. 13). Cunoştea din interiorul vieţii teatrale româneşti (sufleor, copist, actor - interpret de roluri mici şi întâmplătoare, autor de texte), l-a făcut pe Eminescu cel dintîi critic teatral profesionist. Eminescu a meditat concetrat, în paginile de teatru, asupra condiţiei umane, a înălţărilor şi căderilor individului şi societăţilor sub semnul acestui vanitas vanitatum.
Sursa: Oprea, Ştefan. Eminescu omul de teatru. - Iaşi, 2000.- 240 p.
Dacă v-am trezit curiozitatea vă aşteptăm la bibliotecă, pentru a vă delecta cu această carte. Lectură plăcută.

25 mar. 2013

Nichita Stănescu – acest poet al neamului românesc este unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”. Cu spiritul eminescian, el a avut o relaţie cu totul aparte, permanentă şi de largă cuprindere. L-a ales ca model, la început cu sfială i-a umblat cărările cu teamă de orizontul înălţimilor, apoi cu nemăsurată dragoste. Numele acestor doi poeţi: Mihai Eminescu – Nichita Stănescu se cuvine să fie cât mai mult împreună. Multe versuri dedicate lui Mihai Eminescu merită să le învăţăm asemenea rugăciunilor ele având o capacitate emoţională ieşită din comun. 
Pe 31 martie Nichita Stănescu ar fi împlinit 80 de ani de la naştere. Astăzi avem o mare  trebuinţă de asemenea poeţi. Căci vorbele poetului rămân pe veci în inimile noatre: A-ţi iubi Patria înseamnă a ţi-o clădi cu propria ta viaţă, a gândi în limba română, a tăcea în limba română şi a vorbi în limba română.
Ea se trage din cei ce au murit ca să ne nască pe noi.
Nichita Stănescu din dragostea sa  faţă de Eminescu i-a dedicat multe poezii. Publicăm una din cele mai cunoscute:
                                                              EMINESCU
Atâta să nu iutaţi:
că el a fost om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.

Atăta să nu uitaţi:
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în stofă.

Atât să nu iutaţi, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină.

Atât să nu uitaţi! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi vă rog, să nu iutaţi!

1978                                               Nichita Stănescu

Publicat de V. Sîrbu, şef oficiu

21 mar. 2013

      UNESCO a declarat data de 21 martie, începând cu anul 1999, drept Ziua Mondială a Poeziei . Este o recunoaştere a faptului că oamenii de litere şi cultură, poeţi şi scriitori din întreaga lume şi-au adus o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale.
         Pentru al treilea an consecutiv, de Ziua Mondială a Poeziei elevii de la LT “Mihai Eminescu” şi “Liviu Rebreanu” , clasele IV-VI au venit în această zi la Centrul Eminescu pentru un recital de poezie îndrăgită din patrimoniul poeziei româneşti. Am ascultat cu multă atenţie şi plăcere aceşti mici declamatori savurând din poezia clasică : Crăiasa din poveşti, Lacul, Zori de zi, Oaspeţii primăverii, Stelele, De-or trece anii, Curcubeul, Şi dacă…, Când amintirile. Pentru participare activă şi inspirată toţi elevii au fost premiaţi cu cărţi şi diplome din partea Centrului Eminescu. Au fost înmânate diplome pentru colaborare şi bibliotecarelor  Aculina Golovatenco şi Lidia Mucuţă .
        O expoziţie impunătoare de cărţi cu poezii pentru toate gusturile a fost desfăşurată în această zi.
La mulţi ani, dragă poezie! 
Publicat de Vera Sîrbu,şef oficiu

Eminescu etern....

21 martie. Astăzi este Ziua Mondială a Poeziei dar şi Zilele Francofoniei. După părerea mea nu pare a fi o coincidenţă, ci din contra.
Cu această ocazie, Centrul Academic Internaţional Emienscu vă propune să savuraţi din plin din cartea „Anthologie de la creation poetique de Mihai Eminescu”, réalisée la direction de Valeriu Rusu. Gustul poeziei eminesciene în franceză e cu totul altfel, decât suntem obişnuiţi şi are un alt miros, dar aceeaşi formă şi conţinut.
Prezenta antologie este roada unui dialog continuu şi profund, tradiţional între două culturi, română şi franceză. Această creaţie a fost realizată datorită unui grup de tineri studenţi de la Universitatea „Provence”. Aceşti studenţi având un curs la lectură, lectura poeziei şi a creaţiei poetice, au tradus poeziile lui Eminescu în franceză, ceea ce l-a surprins foarte mult pe Valeriu Rusu, care până la urmă a decis să-i dea viaţă acestei antologii. A ieşit o capodoperă, o lucrare care-şi face loc într-un public rafinat. Traducerea acestor poezii are explicaţia prin faptul că atât cultura română cât şi cultura franceză sunt legate între ele, prin simplitate, muzicalitate şi afinitate, un ecou al poeziei lui Mihai Eminescu pentru tinerii poeţi francezi de astăzi.
Dar această antologie ne mai surprinde şi prin faptul că are o anexă. Anexa dată include o frumoasă baladă populară „Meşterul Manole”, câteva traduceri de proză, de autorii, prietenii mai bine zis ai poetului Mihai Eminescu (Ion Creangă şi Ion Slavici). Dar o să mai găsim şi  câteva traduceri de poezii care aparţin lui: Grigore Vieru, Tudor Arghezi, Marin Sorescu etc.
Deci un volum ce merită să fie citit, de voi, dragi cititori!

 Publicat de Diana Vasilos
Mihai Eminescu

Eternel, si jeune il le devint.
Majestueux, éclatant de lumière
Ivre d'amour, de douleur et de mots,
Nanti parmi les Dieux,
Exalté de Dacie,
Sagesse danubienne aux remous pléthoriques,
Condamné par son peuple aux cris d'admiration,
Universel esprit d'un monde apéra,
Le ténor romantique entame son beau chant
t laisse dans nos coeurs un lent  frisson d'amour.
Silence d'arbres, souffle de parole glissée à fleur de peau,
légère, si douce et passionnée.
Le nom nature du créateur, tel un battement d'ailes
caché dans la forêt, excite nos passions, sourires
nostalgiques suspendus aux étoiles, aux huits flambeaux ardents:
EMINESCU.
Emmanuel Galiero


20 mar. 2013

         În această săptămână la Centrul Eminescu a revenit pentru studii 
eminesciene dl. conf. univ. dr. Dumitru Copilu-Copillin.
Dl. Copilu este născut la 17 februarie 1931, cătunul Şutu, judeţul Cluj. Este cercetător ştiinţific, profesor asociat la Universitatea Ecologică din Bucureşti. Cunoscut sub pseudonimul literar Dumitru Copillin, nume cu care au fost semnate majoritatea lucrărilor de profil literar, publicate sau comunicate la reuniuni ştiinţifice şi Dumitru Copilu nume cu care au fost semnate majoritatea lucrărilor din domeniile educaţie, limbă, folclor ş. a.
         Deşi n-a fost o perioadă scurtă la Chişinău, a rămas încântat de varietatea de documente eminesciene recent achiziţionate şi donate Centrului. Aceasta denotă faptul că Eminescu este încă necunoscut, eminescologii mai lucrează pe acest tărâm mereu actual.
         Acum doi ani la Centrul Eminescu a fost lansată cartea dlui Copilu „O Viaţă de dascăl obişnuit TRĂITĂ NEOBIŞNUIT”. Această carte prin stuructură, organizare internă şi noile tehnici biblioteconomice moderne  sugerează cum s-au valorificat şi cum s-ar putea valorifica integral şi obiectiv realizările de o viaţă ale unor personalităţi de valoare.
         Cartea este o invitaţie la cunoaştere şi reflecţie în vederea preluării şi adaptării înţelesurilor ei la preocupările proprii, mai ales ale acelor care cred că în viaţă au o menire, aceea de a lăsa ceva folositor în urma lor pentru omenire.
         Scopul vizitei şi studierii profunde a noilor intrări  în biblioteca noastră este preocuparea şi editarea ulterioară a unei culegeri despre dimensiunea şi valoarea universală a moştenirii culturale a lui Mihai Eminescu.
Publicat de V. Sîrbu, şef oficiu.


19 mar. 2013

AVIZ


  ÎN PROGRAM:
19.03 - Prezentare CD: Les Cinq Épîtres de Mihai Eminescu.
Radu Prince de Hohenzollern-Veringen
19.03 - Oră de lectură: Mihai Eminescu şi cultura franceză.
20.03 - Masă rotundă: Mihai Eminescu pe meridianele lumii: traducerea operei în limba franceză.
20.03 - Discuţie- dezbatere: La genèse intérieure des poèsies dEminescu par Alain Guillermou. 100 de ani de la naştere
21.03 - Întâlnire: Leminescienne plastique. Invitat pictorul şi profesorul Ion Daghi
22.03 - Prezentare CD:Cunoaştem Franţa şi Parisul: Perla de pe Sena.
22.03  - Întâlnire: Eminescu Etern=Eminescu ÉternelInvitată Lenuţa Burghilă.
Zilele Francofoniei în R. Moldova
 20 martie este declarată Ziua Internaţională a Francofoniei. In lume există 200 milioane de vorbitori de limbă franceză. In prezent, franceza nu se limitează la unu două continente, ci ea se intinde pe 5 continente.
 În literatura română s-au remarcat numerosi francofoni celebri, cum ar fi: Eugène Ionesco, Mircea Eliade, Panait Istrati, Emil Cioran, Iulia Hasdeu.
Eminescu vorbea şi scria fluent franţuzeşte. O arată limpede o colecţie de scrisori inedite, în care el se adresa şi îşi nota gândurile, nu în germană sau română, ci în franceză. Era, de altfel, limba saloanelor bucureştene pe care le frecventa ca invitat al "lumii bune" de politicieni şi bogatăşi.
            În împrejurările în care s-a dezvoltat literatura românească în secolul al XIX-lea, Eminescu nu putea să rămână izolat. Influenţa franceză a fost puternică. Tinerii români făceau studii în Franţa, trupele de teatru aveau în repertoriul lor piese franţuzeşti, se făceau traduceri din literatura clasică franceză, se citeau ziare şi reviste din Franţa.
Influenţa franceză la Mihai Eminescu nu poate fi încadrată între date anumite, ci are loc pe întreaga perioadă a activităţii sale, având manifestări inegale.
            Un prim contact al lui Eminescu cu cultura franceză l-a avut pe când era sufleur al trupei lui Pascaly. Repertoriul acestei trupe teatrale, ca şi cel al altor trupe din Moldova şi Ţara Românească, era alcătuit din traduceri de piese franceze.
            Când Eminescu se afla la Iaşi, pe scena Teatrului Naţional se prezentau piese de Dumas,  Al. Duval, Delavigne.
Mihai Eminesu a cunoscut literatura franceză şi prin intermediul traducerilor în limba germană. În secolul al XIX-lea a început seria traducerilor germane din operele scriitorilor francezi: Lamartine, Musset, E. Sue, Dumas-tatăl, Hugo, Flaubert, Zola .
            Ion Slavici vorbeşte despre deosebita simpatie a lui Eminescu pentru J. J. Rousseau, pe care îl citeau împreună la Viena., unde citise şi ,,Dialogurile” lui Platon în limba franceză.
Alţi scriitori francezi cunoscuţi de Eminescu sunt: Corneille, Racine, Cyrano de Bergerac, Pascal, Voltaire, Michelet, Descartes, Montaigne, Montesquieu, Diderot, Balzac, Sardou, Ponson du Terrail şi alţii.
Astăzi vă prezentăm un CD din colecţia electronică a Centrului Eminescu. Este vorba despre Mihai Eminescu. Les Cinq epitres. Acest CD este rodul colaborării Fundaţiei Culturale Române cu Asociaţia  Spectacolul secolului XXI. Traducerea celor cinci scrisori eminesciene se datorează Elizabetei Isanos, care fiind şi ea poetă a reuşit să transmită în varianta franceză caracterul curgător şi melodicitatea versului eminescian. Scrisorile sunt citite de Alteţa Sa Regală, Principe al României fost Prince de Hohenzollern-Veringer. Interpretarea actorului-principe îmbracă poezia eminesciană într-o suflare romantică.

 Eminescu, Mihai. Les Cinq Epitres [Resursă electronică] / citeşte : Radu, Prince de Hohenzollern-Veringer. – Bucureşti : Electrecord ; Fondation Culturelle Roumaine, 2000. – 1 CD – În lb. fran. – Durata 57′53″.
Conţinut : Première Épître ; Deuxième Épître ; Troisième Épître;Quatrième Épître; Cinquième Épître.

Publicat: V. Sîrbu, şef oficiu. 

18 mar. 2013

   
 La cei 125 de ani de la naşterea preotului-poet AlexeMateevici CAI Eminescu a invitat la o discuţie-dezbatere liceenii din clasele superioare de la Liceul Teoretic Mihai Eminescu, alte instituţii de învăţământ preuniversitar din cartierul Botanica al capitalei.
Moderator a fost scriitorul Valerian Ciobanu, care, sfidând timpurile,  i-a purtat imaginar pe toţi invitaţii, cu ajutorul persoanjelor sale, până în anul 2058, cât şi în alte vremuri apuse, dar şi care, abia peste zeci de ani vor răsări. Şi atunci  îndemnul lui Mateevici  - de a aduna comoara, tot va fi valabil şi actual.
 „Frumos în noi e faptul căutării”, spunea Mircea Eliade. Această dorinţă de a descoperi lucruri interesante şi a crea abatizuri Valerian Ciobanu o are de mult timp, a spus unul dintre invitaţii Dumnealui dl Victor Grebenşcikov, profesor de limbă spaniolă la ASEM, şi profesor de limbă română pentru alolingvi la Casa Limbii Române, un ispanist care îl cunoaşte pe autor încă de pe vremurile primului preşedinte  - Mircea Snegur, că de atunci îl ştie bine. Alt invitat – doamna Ecaterina Urîtu, cît şi doamna Vera Sîrbu, şef de oficiu la CAI Eminescu au susţinut discuţia care a început strict la ora 13 şi 30 şi a durat exact o oră academică, care tuturor le-a părut că s-a consumat foarte repede. Timpul  şi comunicarea cu Valerian Ciobanu devine  atât de interesant încât o oră pare a fi o minută-două, care rămâne a fi memorabilă, a recunoscut Ecaterina Barbăneagră, de la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din capitală.  Şi acţiunile din suita de nuvele semnate de Valerian Ciobanu sunt foarte dinamice. Personajele dumnealui: Alin, Georgeta, Jasmina, Letiţia, Victoir  ba chiar şi  preotul-călugăr Evlampie sunt active, iar timpul şi spaţiul par a fi nelimitate. Autorul oferă generos spaţiu, atât descrierilor care crează atmosferă, cât şi dialogului, monologului, a mai spus tânăra din clasa a X-a. Iar eu am avut impresia că am plutit rapid pe un fluviu de munte”, citind „Fulgere în tunel”, a opiniat o colegă a Ecaterinei.
Raportată la realitate, cartea lui Valerian Ciobanu „Fulgere în tunel„ este realistă, dar şi parabolică, pe alocuri alegorică, apoi devine chiar fantastică cu adevărat, încât citind-o te întrebi: în ce timp se desfăşoară naraţiunea, în zilele de mult trecute, azi sau în viitorul de peste zeci de ani?,  a spus Cristina Gălăţeanu.
Marina Damaschin: Valerian Ciobanu mi-a dat să citesc cartea "Fulgere în tunel". A spus că o să-mi placă. În ea, pe lângă nuvela fantastică "Halucinaţiile Letiţiei Leu, care zboară spre Marte, lăsând în nedumerire părinţii, prietenii, casa părintească, am mai găsit multe povestiri captivante.
Pe mine  m-a impresionat şi  povestirea „Intrusul Ghenadi
Sergheevici”.Despre  partea trasnistreană se vorbeşte aproape în toate povestirile din "Fulgere în tunel" - Georgeta, Alin, Evadarea din oraşul iubirii, etc. Dar m-a impresionat anume “Intrusul Ghenadi Sergheevici”. Aici se povesteşte despre situaţiile în care se pomeneşte un oaspete din Chişinău în Tiraspol - oraş pe care autorul l-a numit "oraşul iubirii", pentru mine el ar fi al despărţirii de neam.
În povestire se descrie cu câtă "bucurie" sunt primiţi cei din dreapta Nistrului, ba li se mai răspunde brutal dacă întreabă ceva în română, ba te ţin prea mult timp pe la vamă, ba se uită chiorâş. Am găsit aici o realitate, dură, dar e o realitate. Cei din stânga Nistrului nu ne respectă valorile. Când Ghenadi Sergheevici a întrebat cât face drumul în lei, a primit aşa un răspuns: - "de două ori mai mult"! şi încă pe un ton! Până la urmă a fost poftit să iasă din transport pe la jumătate de drum.
Mi-a plăcut descrierea Cetăţii Tighina. Am găsit diferite informaţii despre această cetate în mai multe povestioare. Eu în viaţa mea am văzut doar Cetatea Sorocii, dar după ce am citit şi despre Cetatea Tighinei, aş vrea s-o vizitez şi pe ea.
"Fulgere în tunel" e o carte pentru toate gusturile -  e şi pentru cei pasionaţi de S.F., şi pentru cei cărora le place să citească despre politică, şi pentru cei  romantici, căci aici găsiţi crâmpeie şi de dragoste şi despre ce-ţi doreşte inima ta!
 „Aşa este. Nu pot să o contrazic pe tânără”, a spus la încheiere Victor Grebenşcikov, care l-a caracterizat pe autor şi ca pe un bun prieten şi scriitor, care abordează problema părţii transnistrene fără a avea frică. Ca un adevărat urmaş demn al lui Alexei Mateevici!
Valerian Ciobanu

12 mar. 2013

Alain Guillermou (n. 1913 - d. 1998) a fost un lingvist francez, profesor de limba română
la Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale, INALCO) din Paris și eminescolog.

Acum cincizeci de ani, în anul 1963, la Paris apare lucrarea prof. Alain Guillermou La genese interieure des poesies d'Eminescu, teză de doctorat asupra poeziei eminesciene. Cartea a fost publicată şi în limba română, colecţia Eminesciana, în traducerea lui Gh. Bulgăr şi Gabriel Pîrvan (1977).

La Genese interieure des poesies d'Eminescu este un studiu care conţine noi indicatori pentru înţelegerea procesului creaţiei eminesciene, punând pe primul plan personalitatea puternică a lui Eminescu, cu adâncimea meditaţiei sale lirice şi forţa expresivă a talentului artistic.
Guillermou îşi prezintă explicit preocuparea: „să descoperim, scrutând manuscrisele lui Eminescu, cum, prin ce efort de creaţie şi coacere internă s-au născut poeziile sale"; „vom înţelege mai bine - odată circumscris domeniul aportului străin - prin ce Erninescu însuşi aduce o nouă bogăţie originală la fondul comun al literaturii europene."
Fiecare poem e analizat, după ediţia Perpessicius, într-o micromonografie, investigaţia mergând de la primele nuclee lirice până la forma definitivă şi ilustrând astfel evoluţia viziunii şi a expresiei în etapele succesive consemnate în variante. Analizele de detaliu, cu citarea în traducere franceză a fragmentelor lirice constitutive, sunt relevante pentru exigenţa şi capacitatea lui Eminescu de a-şi modela arta la nivelul capodoperelor lirice universale. Cercetarea atentă a poeziilor configurează o imagine a procesului creator, marcând şi evoluţia în timp a tematicii şi a artei expresive eminesciene.
Recomandăm această carte pentru cei care studiază viaţa şi opera lui Mihai Eminescu.
Vă aşteptăm cu mult drag!
Publicat de V. Sîrbu, şef oficiu.

11 mar. 2013

Vasile Romanciuc "Eminescu"


...Şi ne rotim ca nişte fluturi
În jurul geniului tău,
Orbiţi de soarele, ce-l scuturi
De-atîta timp, mereu, mereu.

Cu bogăţia-ţi ne te dărui, 
Cu dor, cu zbucium, cu eres,
Atît de-aproape fiecărui
Şi-atît de mult neînţeles.

"Luceafărul", "Călin", "O, mamă..." -
Cînt de viori, tremur de nai,
Ce-mi ţes pe suflet o maramă
De grea iubire pentru grai...


7 mar. 2013

Dragele noastre domnişoare şi doamne! Cu prilejul Zilei de 8 Martie
Centrul Academic Internaţional Eminescu vă felicită şi vă doreşte  numai zile însorite pline de bucurii şi împlinirea tuturor dorinţelor !

Frumoasă eşti, femeie,
Ca floarea de cireş,
Frumoasă eşti, femeie,
Ca zâna din poveşti.
Te-asemeni tu, femeie,
Cu astrele cereşti
Şi-ntruchipezi, femeie,
Ceva dumnezeiesc.
În ochii tăi, femeie,
E cerul luminos,
În glasul tău, femeie,  
E cântecul duios. 
În părul tău, femeie, 
 Sunt brazdele din câmp
Şi eşti izvorul vieţii,
Femeie, pe pământ.                                                                              
Flori vii, alese, mândre doamne rare, fine, 
E ziua Dumneavoastră şi Ieri şi Azi şi Mâine. 
Sunteţi şi gospodine şi bune-n cele toate, o primăvară-n suflet, noroc şi succes în toate!

4 mar. 2013

Costache, Iulian. Eminescu: Negocierea unei imagini / Iulian Costache. - Bucureşti: Cartea Românească, 2008. - 365 p. 
Fondul Centrului Academic Eminescu se completează în permanenţă cu noi şi noi ediţii.
Revenind la spusele lui Nicolae Iorga privind importanţa tipăririi operei lui Mihai Eminescu, menţionăm doar: şi orice rînd despre Eminescu trebuie să fie tipărit.
Volumul „Eminescu : Negocierea unei imagini”, apărut la editura Cartea Românească este deja cunoscut cititorilor noştri încă din anul apariţiei – 2008. Este mereu solicitat şi studiat.
Pentru acest volum, Iulian Costache a obţinut Premiul pentru debut al revistei Romania literara pentru anul 2008, Premiul pentru debut al revistei Observator cultural (2008), Premiul „Eminesciana” al Salonului International de Carte de la Chisinau, ediţia 2008 ,Premiul Manuscriptum pentru debut (2008), precum şi Premiul „Lucian Blaga”, acordat de Academia Romana pentru anul 2008.
Cartea lui Iulian Costache este o cercetare amplă, ambiţioasa şi provocatoare, ce ţine în egală măsură de istoria literară şi estetica receptării. Autorul demonstreaza ca, în analiza mitului Eminescu, trebuie să avem în vedere şi istoria receptării operei eminesciene. Cartea se citeste cu permanent interes si e plina de idei originale si fertile.” (Alexandru Calinescu).
„Sint multe lucruri noi, de ansamblu şi de amănunt, cu privire la opere dintre cele mai bătute ale lui Eminescu, ceea ce constituie, în sine, un merit excepţional. Studiul este captivant intelectual, fără poncifele obişnuite (de la o vreme) cind e vorba de Eminescu, o contribuţie iesită din comun şi care merita cu prisosinţă a fi citită.” (Nicolae 
Manolescu).
Vera Sîrbu, şef oficiu

1 mar. 2013

Astăzi, 1 martie, acum 176 de ani s-a născut clasicul literaturii române – Ion Creangă. E greu de crezut că este cineva care nu se gîndeşte la Ion Creangă ca la o parte din copilărie. Autobiografia sa „Amintii din copilărie” fascinează şi crează nostalgie fiecărui copil, respectiv adult care o (re)citeşte.
În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui, cu care se împrieteneşte. La îndemnul poetului scrie cele mai importante opere a sale.
Creangă avea un adevărat cult pentru Eminescu şi încă în timpul vieţii acestuia a avut convingerea pe care şi-o nota mândru pe o carte primită în dar de la el: „De la Eminescu, cel mai mare poet al românilor”
Vă recomandăm pentru lecturi suplimentare câteva ediţii, disponibile în colecţia bibliotecii noastre, despre prietenia legendară a acestor doi mari scriitori români.
     Ţugui, Pavel. Eminescu-Creangă: documente biografice inedite  / Pavel Ţugui. - Bucureşti: Vestala, 1996. - 246 p.                                                       

                                                                                                                                              


Parascan, Constantin. Eminescu şi Creangă la Junimea / Constantin Parascan. - Iaşi: Timpul, 2002. - 170 p.











Mămăligă, Dumitru. Oare ce-o fi vorbit oare Eminescu şi Creangă / Dumitru Mămăligă. - Ch.: Ancestrala, 2007. - 16 p. 





Iachim, Ion. Cu jăraticul pe buze / Ion Iachim. - Ch.: Pontos, 2004. - 228 p.






Vera Sîrbu, şef oficiu
Cu drag de Mărtişor, primim primavara in sufletul nostru. Acest anotimp sperăm,să ne aducă în viată implinire şi noroc, fericire şi iubire şi nu în ultimul rînd caldura sufletescă de la cei dragi.
La Centrul Academic Eminescu această sărbătoare se desfăşoară cu genericul: MĂRŢIŞOARE PENTRU ION CREANGĂ ŞI MIHAI EMINESCU.
Evenimentul are şi o mai mare semnificaţie deoarece în această zi s-a născut şi bunicul din Humuleşti – Ion Creangă, care a fost şi un mare prieten cu Mihai Eminescu şi care a tălmăcit la vremea lui atîtea poveşti şi amintiri din copilărie pentru noi toţi.
Expoziţia de mărţişoare organizată în incinta Centrului Eminescu a permis să vedem cîtă fantezie şi dragoste au copiii când confecţionează acest simbol al renaşterii naturii şi al tuturor speranţelor noastre – MĂRŢIŞORUL.
Vă dorim o primavară frumoasă!
Vera Sîrbu, şef oficiu