30 mai 2013

Centrul Academic Eminescu
Vineri, 31 mai, ora 11.00
Vă invită să participaţi la deschiderea 
PROGRAMULUI LECTURILE VERII 2013
GENERIC : VACANŢA FĂRĂ BIBLIOTECĂ NU ARE GUST !!!
ÎN PROGRAM :

·        SPECTACOL »COPILĂRIE – LUNCĂ DE ARGINT»
ÎNTÂLNIRE CU SCRIITROAREA MARIA CARAS-CUMPENICI ŞI CARTEA SA »DULCE E COPILĂRIA»
PREZENTAREA NOILOR EDIŢII » CĂRŢILE COPILĂRIEI

INVITĂM TOŢI DORITORII
i


 Dulce e copilăria

Dulce e copilăria,
Veselă ca ciocârlia
Dar se spulberă, se ştie,
Cu puful de păpădie.

Doamne, aş spune rugi cu mia,
Să-mi lungeşti copilăria.
Şă-i poţi savura dulceaţa,
Uşor să-mi continuu viaţa.       
     Maria Caras-Cumpenici         

27 mai 2013

"Clipa" în ospeţie la CAIE

Eleviii de la LT "Dmitrie Cantemir" au fost recent în ospeţie la Centrul Eminescu împreună cu profesoara de limbă şi literatură română dna Veronica Roşcovanu: Nu este prima lor vizită la CAIE. Liceenii cunosc bine biblioteca noastră, vin cu regularitate şi lecturează cărţile solicitate.
Dar pentru prima dată au venit la o discuţie cu  "Clipa"- revistă de cultură şi creaţie literară a tinerii generaţii, la care a fost prezentă şi echipa lucrativă: Iulia Iodăchescu - director, Aurelia Borzin - redactor-şef  şi Victoria Mărgineanu - colaborator. Preventiv liceenii au făcut cunoştinţă cu articolele publicate în revistă, au pregătit eseuri pentru a pune în dezbatere temele abordate în paginile "Clipei".
 Avem o colaborare specială, una de suflet cu profesoara de limbă şi literatură română dna V. Roşcovanu şi discipolii ei. Cu bucurie aşteptăm solicitările acestui liceu privind desfăşurarea activităţilor în incinta CAIE. Liceenii, vorbitori de limbă rusă dau dovadă de multă stăruinţă, dragoste pentru graiul românesc, tradiţii,  cultură şi istoria neamului.
Dna director Iulia Iordăchescu ne-a lăsat un mesaj, împărtăşind  impresiile create după această întîlnire.
"Doresc Centrului Academic Internaţional Eminescu cât mai mulţi cititori şi cât mai multe evenimente culturale
care să atragă tinerii spre carte, or Grigore Vieru afirma: 
"Să nu laşi ochiul să-ţi ruginească, văzând vei cunoaşte , cunoscând vei iubi, iubind nu vei uita drumul spre casă".
Mulţumesc pentru deschiderea de care daţi dovadă, pentru posibilitatea de a lansa revista "Clipa" în incinta acestui lăcaş de cultură.
Cu deosebit respect, Iulia Iordăchescu, director/coordonator de proiect.
Acesta întîlnire a fost o punte de apropiere cu revista "Clipa" şi speranţa de a colabora pe viitor.

23 mai 2013

O sărbătoare a Limbii Române


Pe data de 21 mai, anul curent am asistat la un eveniment inedit, olimpiada la limba și literatura română pentru clasele a V-a cu genericul Guguță și prietenii săi, organizat la liceul cu instruire în limba rusă D. Cantemir.
Elevii claselor a V-a au citit una dintre minunatele cărți ale lui
Spiridon Vangheli, cunoscutul scriitor român, cărțile căruia sînt citite și apreciate pe toate meridianele lumii.
Olimpiada s-a desfășurat într-un mod neobișnuit, nu în cabinete, cîte un elev în bancă cu testul individual în față, ci în sala de festivități, în format interactiv, într-un dialog deschis cu transparență maximă.
E de menționat faptul că au participat toți doritorii, nu doar elevii ce pretind la nota nouă și zece, 29 de elevi din cei 75 (39%).
V-am intrigat? Imediat vă mărturisesc cum s-a desfășurat concursul.
Elevii participanți, după cum am menționat mai sus, au citit cartea lui Spiridon Vangheli Guguță și prietenii săi. Cît de conștientă le-a fost lectura s-a determinat în cadrul celor patru runde:
Toți participanții au demonstrat inteligență, originalitate și competențe de comunicare fluentă și corectă în limba română. În primele trei runde elevii, răspunzînd la întrebări, au demonstrat cît de atent au citit cartea. În runda a IV-a au ajuns doar cei mai buni. Chiar dacă sarcina a fost destul de dificilă, să alcătuiască un mesaj, în numele lui Guguță, adresat elevilor de la liceul D. Cantemir, finaliștii s-au descurcat excelent.
Aș vrea să vă citez doar cîteva crîmpee din aceste discursuri.
Cred că m-ați recunoscut. Da, sunt Guguță din satul Trei Iezi. Tatăl meu este Spiridon Vangheli.
De fapt, sînt un băiat de treabă, dar ca și oricărui copil, îmi plac șotiile.

Eu mă trezesc cu noaptea în cap, pentru că am o misiune specială, să hrănesc oile. Drept răsplată cușma mea poate să crească cît satul!!!
De-ați ști cum vă invidiez! Și eu tare vreau la școală. Mi-am găsit și ghiozdan, și manuale, dar directorul a spus că trebuie să mai mănînc harbuji.
Nu m-am întristat, tata mi-a făcut o școală în grădină și acum cu drag citesc cele mai frumoase cărți.
Dragii mei prieteni, vă doresc s fiți sănătoși, să faceți daruri mamelor, să fiți toiagul bunicilor, să învățați buchiile lui Ion Creangă și SĂ VORBIȚI CORECT ȘI FRUMOS ROMÂNEȘTE!
Grigorenco Victoria (locul I)

Salut, prieteni! Sunt sigur, știți că îmi iubesc familia: mamei întotdeauna îi fac daruri și chiar am învățat-o să meargă pe bicicletă, sînt toiagul bunicului.
Întotdeauna sunt gata să vin în ajutor: am bătut toba la cumetria Lilianei, am cîntărit grîul lui Ion Cumpănă, am urat orașul unchiului.
Vreau și eu să învăț la școală. Mă primiți în clasa voastră?
Vă promit să fiu un elev sîrguincios și să vă ajut să învățați limba română.
Smirnov Maxim (locul III)

Incitante au fost și pauzele, concursuri pentru spectatori.
Micii actori au înscenat un fragment din textul, Cum o învață Guguță pe mama să meargă pe bicicletă, într-o versiune modernă. Spectatorii au avut misiunea de a identifica prin ce se deosebește sceneta de text.
Și-au dat rînd spectatorii ca să se înfrupte din literele lui Ion Creangă. Luînd o literă- prăjitură, spectatorii trebuiau să alcătuiască cît mai multe cuvinte cu această literă.
Și spectatorii și participanții au rămas mulțumiți, căci au asistat nu doar la o olimpiadă, ci la o adevărată sărbătoare a sufletului, la o adevărată sărbătoare a Limbii Române.
În fine vreau să mulțumesc Centrului Academic Internațional Eminescu și doamnei Veronica Roșcovanu, profesoară de limba și literatura română, pentru organizarea acestui eveniment inedit. De asemenea merită laude profesorilor L. Iacubițchi, O. Brăilă, V. Lupașcu pentru că motivează elevii să meargă la bibliotecă, să citească, nu doar să navigheze prin rețelele sociale de pe internet.
Îmi rămîne speranța ca astfel de activități să devenă o tradiție și ca elevii să tindă cu o mai mare ardoare să descopere frumusețea Limbii Române.
Șcerbacov Ecaterina, elevă, cl. a XII-a, LT D. Cantemir


21 mai 2013

Cugetări eminesciene despre iubire

 Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.
                           (Ce e amorul?)

Şi-apoi ce-i amorul? Visu-i şi părere,
Haina strălucită pusă pe durere.
                           (Care-o fi în lume...)

Amor? O, e amară fericire,
Cît dulce chin e în acest cuvînt!
Un zîmbet e în zile de mîhnire,
Un soare e la-ntunecos avînt.
                          (Amor? O, ce amară fericire...)

A nu iubi nu-i nimica – a nu putea iubi e grozav.
                          (Geniu pustiu)

Amorul nu alege, ci culege. El e ceva elementar ca şi setea sau foamea.

A iubi? A a avea vreme de pierdut. Cine n-are vreme, nu iubeşte.

Dacă iubeşti fără să speri
De-a fi iubit vreodată,
Se-ntunecă de lungi păreri
De rău viaţa toată.
Şi-ţi lasă-n suflet un amar
Şi în gîndiri asemeni,
Căci o iubire în zădar
Cu moartea-i sor de gemeni.
                      (Dacă iubeşti fără să speri)

Căci a iubi fără să speri
De-a fi iubit vreodată:
E semnul vecinicei dureri
Ce cerul ţi-l arată.
                       (Şi oare tot n-aţi înţeles...)

Un amor care se sfîrşeşte cu amiciţie nu a fost amor. 

20 mai 2013

EMINESCIANA - NOUTĂŢI EDITORIALE 2013

Colecţia de documente a Centrului Academic Eminescu recent s-a îmbogăţit cu ediţii valoroase în domeniul eminescologiei.
Acad. Mihai Cimpoi a primit în dar de la eminescologul Nicolae Georgescu volumul MIHAI EMINESCU POESII, apărut la Editura Academiei Române în 2012 cu sprijinul Casei Editoriale Volumul cuprinde o ediţie critică, studiu întroductiv, comentarii filologice şi scenariul probabil al ediţiei princeps de Nicolae Georgescu şi este dedicat Profesorului Florea Fugariu. Referenţi au fost acad. Dimitie Vatamaniuc, acad. Alexandru Surdu şi acad. Mihai Cimpoi.

În Studiu întroductiv şi Notă asupra ediţiei Nicolae Georgescu ne dă explicaţia apariţiei acestui volum: “Cercetarea de faţă reprezintă dezvoltarea tezei noastre de doctorat susţinută în anul 1997 la Universitatea din Bucureşti. Reluând-o pentru un public mai larg, am resimţit impulsul firesc de a aduce oarecum la zi cercetarea şi de a întroduce un anumit filon epic în aridul demonstraţiilor ştiinţifice. Aş dori ca această carte să spună lumii româneşti adevărurile simple pe care se bazează: că n-avem o ediţie critică Eminescu – şi că nu putem avea o asemenea ediţie, mai ales “ne varietur”; că dintre toţi editorii lui Eminescu nu putem găsi cel puţin doi care să semene între ei; că asta nu înseamnă boicot sau conspiraţie împotriva operei lui Eminescu, ci exprimă, mai degrabă, tendinţa continuuă de schimbare a “genomului românesc”, aşa cum continua noastră uitare culturală exprimă aceeaşi tendinţă, dar de data aceasta extrinsecă; apoi că studiile de acest fel au fost abandonate după ultimul război mondial, dar erau foarte frecvente înainte; că schimbându-ne limba (scrierea) de atâtea ori, tot de atâtea ori l-am schimbat pe Eminescu şi întreaga literatură română clasică. Recitind pentru a nu ştiu câta oară această carte – din raţiuni de înduplecare a tipografilor culegători să-mi accepte textul – îmi dau seama că, în ordine constructivă, modul ei de a fi este repetiţia.
Cartea de faţă a crescut într-un timp îndelung, de circa 15 ani, din observaţii mărunte consemnate la început ca simple curiozităţi iar apoi cu sistem.
În încheiere (deci: în deschidere!) – celor care cred că acest tip de muncă sisifică ce constă în colaţionări nesfârşite nu mai este demn de supleţea minţii umane acum, după ce calculatorul a devenit Sisiful ideal, eu le urez  să găsească dea gata, pe alte căi, răspunsul la întrebările ce le ridică imensitatea unui asemenea şantier.
Aceasta nu este o carte de citit, ci de consultat. Oricum, ea n-ar trebui citită de cei
care se feresc de verificări: ea îşi invită cititorii să refacă experienţa autorului- care îi salută.
Trebuie să le reamintesc celor care m-au ajutat la definitivarea acestui şantier că mulţumirile mele îi însoţesc – şi să sper că, împreună cu ei, grupul analiştilor poeziei eminesciene se va lărgi concentric, pornind şi de la această carte.”
Elena Dabija, director CAIE 

18 mai 2013

Eminescu al tuturor românilor

 
 Eminescu este, pentru noi, canonul (vorbind în termenii lui Harold Bloom), el fiind deţinătorul absolut al talentului artistic şi stabilind standardele şi limitele literaturii. Românii îl cred scriitorul clasic şi canonic.
     La primul şi absolut exactul diagnostic maiorescian că este o personalitate europeană vin, chiar acum, argumentele supreme ale europenităţii sale, el fiind şi în plan (inter)cultural un homo oeuropeus, un europocentrist care vedea Europa ca un organism şi care considera necesară la 1870, constituirea unei Ligi Spirituale Europene, în măsură să armonizeze interesele speciale (naţionale) cu cele general-continentale.
     Profesorul italian Marco Cugno urmăreşte într-un masiv studiu monografic felul în care retorica din Luceafărul adună esenţe din filosofia platoniciană şi budistă şi din cea idealist romantică. Un studiu recent al profesoarei Zricha Vaşwani reia dosarul impactului metafizic al gândirii indiene asupra lui Eminescu, supusă analizei de regretata Amita Bhose, constatând cu aer de adevăr: " Un secol şi jumătate de revoluţii şi transformări sociale după Eminescu, timp în care citindu-i versurile, este o obligaţie pentru oricare cititor de a recrea mai înainte în mintea lui o imagine a condiţiilor în care acestea au fost compuse. Chiar astăzi, un bard atingând concepte filosofice vedice şi budiste este o raritate în Europa, iar pentru orice familiaritate are cititorul român, creditul merge la Eminescu. Imaginaţi-vă lipsa acelei familiarităţi în cititorii români şi consideraţi apoi un căutător spiritual dornic a împărtăşi cunoaşterea spirituală din versurile sale. În acest fel îl văd eu pe Eminescu " (Zricha Vaşwani, Eminescu şi gândirea indiană - Effect of indian thought on Mihai Eminescu, ediţie bilingvă româno-engleză, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2011, p. 7). Fie ca aceată cunoaştere spirituală provine, după cum specifică poeta indiană, din mai multe surse, de la un adevărat guru ori din amintiri acshice (cosmice), importante sunt "propriile înclinaţii şi experienţe spirituale ale căutătorului".
      Studiile lui Marco Cugno şi Zricha Vaşwani  sunt o dovadă în plus că, datorită lui Eminescu suntem angajaţi în dezbaterea întelectuală privind exestenţiala relaţionare identitate/Alteritate (Eu-Celălalt). 
       După 1990 opera sa poetică şi cea publicistică (social-etică, politică) a devenit, după cum am mai spus, Biblia lucrătoare a românilor basarabeni, antrenaţi într-un proces istoric de Renaştere naţională şi a românilor de pretutindeni care-şi apără identitatea în situaţii limită, dând dovadă de rezistenţă în timp şi de voinţă identitară.
       În 1964, Grigore Vieru scria un memorabil Legământ care nu se limitează la a fi doar o ars poetica; este un program de luptă şi rezistenţă, este recunoaşterea supremă a faptului că Eminescu este Poetul, este rostitorul exponenţial al Fiinţei, al Fiinţei româneşti în speţă: "Ştiu: cândva la miez de noapte, / Ori la răsărit de soare, / Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărţii sale// Am să ajung atunce, poate, / La mijlocul ei aproape. / Ci să nu închideţi cartea / Ca pe recele pleoape. // S-o lăsaţi aşa, deschisă, / Ca băiatul meu sau fata / Să citească mai departe/ Ce n-a reuşit nici tata - / Iar de n-au să auză dânşii / Al străvechii slove bucium, / Aşezaţi-mi-o ca pernă / Cu toţi codrii ei în zbucium".
       Mitul Eminescu a fost reluat şi coborât pe baricadele luptei pentru limba română şi pentru fiinţa românească, înstrăinată şi terorizată de istorie.
Mihai Cimpoi, academician, critic literar

14 mai 2013

Frumoasă eşti femeie...

Citind din Eminescu şi despre Eminescu


Îmbucurător este faptul că colecţia Centrului Academic Eminescu  se completează în permanenţă,cu opera lui Mihai Eminescu , critică şi istorie literară despre opera eminesciană. Vă propunem să luaţi cunoştinţă de câteva documente  intrate în fondul bibliotecii noastre.


Cristea, MironViaţa şi opera lui Mihai Eminescu / Miron Cristea. - Bucureşti: Editura Dacoromână TDC, 2010. - 57 p.

Este vorba de o teză de doctorat excepţională, prima sinteză a vieţii şi operei lui Mihai Eminescu făcută în lucrarea de doctorat a lui Miron Cristea, pe atunci susţinută la Universitatea din Budapesta în anul 1895, la doar şase ani de la trecerea în eternitate a geniului naţional. Ea este, probabil prima teză de doctorat despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu susţinută în capitala Ungariei. Fie ca rândurile scrise la 1895 să rămână tot atât de vii ca şi spiritul eminescian care adună întreaga dacoromânitate în unanimitate de gândiri şi simţire întru naţiune şi limba noastră strămoşească.  



Popa, George. Eminescu sau dincolo de absolut / George Popa. - Iaşi: Princeps Edit, 2011. - 514 p.
Autorul desfăşoară,pe structura poeziei eminesciene şi situându-se între sisteme filosofice bine individualizate, premisele unei ontologii proprii, s-ar putea zice, în a cărei ţesătură se citeşte în filigran tristeţea "metafizică", angoasă, melancolică - în general aceste stări sufleteşti se nasc din întrebările mari privind rostul omului în lume, pe pământ, sub sfinţi şi stele, între ceea ce se numeşte impropriu viaţă şi moarte.
Publicat de Vera Sîrbu