30 aug. 2013

“A-l cunoaşte pe Eminescu, a-l face cunoscut lumii”
Congresul Mondial al Eminescologilor
Ediţia a II-a
Chişinău
        3-4 septembrie 2013 
Invitaţi-participanţi la congres din alte ţări:

Acad. Eugen Simion (Bucureşti)
Prof. Mihai Stan (Târgovişte)
Mario Castro Navarrette (Chile)
Prof. Su Yan (China)
Oleg Goncearenco (Ucraina)
Dmitri Karalis (Sankt-Petersburg)
Prof. Giuseppe Manitta (Italia)
Prof. Irfan Ünver Nasrattinoğlu (Turcia)
Kopi Kyçyku (Republica Albania)
Acad. Dimitrie Vatamaniuc (Bucureşti)
Prof. Nicolae Georgescu (Bucureşti)
Prof. Victor Crăciun (Bucureşti)
Florina Ilis (Bucureşti)
Alex Ştefănescu (Bucureşti)
Ştefan D. Popa (Bucureşti)
Prof. Theodor Codreanu (Iaşi)
Catinca Agache (Iaşi)
Prof. Dan Mănucă (Iaşi)
Mircea Radu Iacoban (Iaşi)
Cassian Maria Spiridon (Iaşi)
Dumitru Grumăzescu (Iaşi)
Lucia Cifor (Iaşi)
Prof. Constantin Cubleşan (Cluj)
Prof. Mircea Popa (Cluj)
Prof. Tudor Nedelcea (Craiova)
Constantin Barbu (Craiova)
Prof. Adrian Dinu Rachieru (Timişoara)
Florian Copcea (Drobeta-Turnu Severin)
Marian Mărgărit (Râmnicu-Sărat)
Prof. Dumitru Tiutiuca (Galaţi)
Viorel Dinescu(Galaţi)
Prof. Lucia Nenati-Olaru (Botoşani)
Prof. Diana Câmpan (Alba-Iulia)
Săluc Horvat (Baia- Mare)
Prof. Ştefan Munteanu (Bacău)
Prof. Ion Filipciuc (Câmpulung-Moldovenesc)
Ioan Pavăl, (Dumbrăveni, judeţul Suceava)
Mihai Chiriac, (Dumbrăveni, judeţul Suceava)
Adam Victor (Ploieşti)
Prof. Avram Crăciun (Oradea)
Mihai Sălcuţan (Buzău)
Dumitru Copilu-Copilin (Târgovişte)
Mircea Niţă (Târgovişte)
George Coandă (Târgovişte)
Ion Mărculescu (Târgovişte)
Corin Bianu,(Târgovişte)
 Academia de Ştiinţe a Moldovei
Institutul de Filologie
Institutul Cultural Român, Chişinău
Centrul Academic Internaţional Eminescu
organizează

 CONGRESUL MONDIAL AL EMINESCOLOGILOR
Ediţia a II-a
 Chişinău
3-4 septembrie 2013
  PROGRAM
 Marţi, 3 septembrie 2013
Sala azurie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 1, et. 1)

9.30-10.00 – Înregistrarea participanţilor
10.00 Inaugurarea lucrărilor Congresului Mondial al Eminescologilor, Ediţia II
I 
Alocuţiuni de deschidere:
Acad. Gheorghe DUCA, preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Nicolae TIMOFTI, preşedinte al Republicii Moldova
Acad. Valeriu MATEI, director al Institutului Cultural Român, Chişinău
 Mesaje de salut
 II
 11.30-14.00 – Comunicări: “A-l cunoaşte pe Eminescu, a-l face cunoscut lumii”
 III
 14.00-15.00 – Lansări de carte apărute la editurile:
GUNIVAS (Chişinău), Semne (Bucureşti), Bibliotheca (Târgovişte), Fundaţia Scrisul Românesc (Craiova)
 17.00 – Inaugurarea Cafenelei literar-artistice Galbenă gutuie, Hotel Bella Donna (str. Bucureşti nr. 9)
 Miercuri, 4 septembrie 2013
Centrul Academic Internaţional Eminescu (bd. Dacia nr. 20)
 10.00 - Comunicări: “A-l cunoaşte pe Eminescu, a-l face cunoscut lumii”
 Masă rotundă:
„Modelul de existenţă - acad. Eugen Simion”. Omagierea a 80 de ani de la naştere
Lansarea noilor ediţii eminesciene.

21 aug. 2013

Eminescu - bibliotecar

Există în istoria cărţii româneşti multe exemple de pasiune arzătoare pentru carte, dar niciunul nu întrece ardoarea şi constanta iubire a bibliofilului Eminescu. Pasiunea adâncă pentru studiu şi erudiţie, nepotolita sete de lectură, interesul pentru cronici bătrâne şi pentru informaţia căutată în fondurile arhivistice ale instituţiilor publice sau private constituie una dintre coordonatele personalităţii eminesciene.
Pe lângă meseriile de revizor şcolar şi gazetar, care l-au ajutat să supraveţuiască în momentele dificile ale vieţii sale, Mihai Eminescu a îndeplinit de patru ori atribuţii de bibliotecar, lucru mai puţin scos în evidenţă.
În 1865, la Cernăuţi, ca elev de gimnaziu, Eminescu este găzduit în casa lui Aron Pumnul, unde “se afla şi o mică bibliotecă a gimnaziştilor români, ferită de ochii profesorilor străini, căci, după legile şcolare, elevii nu aveau voie să întreţină biblioteci şi ar fi fost confiscată şi această bibliotecă, dacă în ochii lumii nu ar fi trecut drept proprietate a lui Pumnul. [...] Bibliotecarul era totdeauna un elev găzduit de Pumnul, care locuia în camera în care se afla şi biblioteca.” Astfel, Eminescu “începu să trăiască, să doarmă şi să viseze printre cărţi”.
A doua oară Eminescu a fost bibliotecar la Viena, în vremea studiilor universitare. La 8 aprilie 1871, societăţile studenţeşti de atunci “România” şi “Societatea literară şi ştiinţifică a românilor din Viena” se contopesc în “România jună”. În şedinţa de înfiinţare a noii societăţi, Slavici a fost ales preşedinte, iar “Eminescu, membru ordinariu, cu 30 de voturi, se alege bibliotecar, hotărât să vâneze cu orice chip cărţile împrumutate şi nerestituite”.
În perioada 1 septembrie 1874 – 1 iulie 1875 a fost directorul Bibliotecii Centrale din Iaşi (azi Biblioteca Centrală Universitară “Mihai Eminescu”). Mulţumirea resimţită la primirea acestui post Eminescu şi-o exprimă într-o scrisoare adresată Veronicăi Micle (sept. 1874): “Sunt fericit – zice Eminescu – că mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratică şi dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâine, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreţ în fapte şi oameni...”. În acest scurt răstimp, Eminescu a demonstrat consecvenţă în ceea ce şi-a propus şi, cu primul prilej, întocmeşte o listă şi mai amplă de cărţi vechi, printre care Psaltirea în versuri a lui Dosoftei (1673), Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea de D. Cantemir (1698), motivând alegerea lor: “Netăgăduită este, însă, valoarea lor stilistică şi lexicală. Stilistică, căci nu sunt scrise sub influenţa limbelor moderne, cel puţin nu a celei franceze, şi se găsesc în ele locuţiuni cari încep a dispărea din limba de astăzi şi se înlocuiesc prin şabloane de fraze străine dezvoltărei de pân-acum a limbei noastre; lexicală, prin mulţimea de cuvinte originale pe cari scriitorii bisericeşti şi laici, siliţi să recurgă la proprii mijloace, le întrebuinţază în compunerile lor”. Din păcate, toate intenţiile nobile ale poetului legate de îmbogăţirea colecţiilor şi de o mai bună organizare a bibliotecii ieşene nu şi-au aflat o împlinire, el fiind destituit din post la 1 iulie 1875, pe motiv că ar fi sustras din bibliotecă anumite piese de inventar. De fapt fusese o înscenare a unor liberali defăimaţi de către poet. Mai mult,poetul este hărţuit cu un proces vizavi de directoratul lui, proces care se încheie fără urmări, nefiind găsit vinovat.
A patra oară, Eminescu lucrează ca subbibliotecar, tot la Biblioteca Centrală din Iaşi, în perioada septembrie 1884 – decembrie 1886, îndeplinind unele mărunte sarcini birocratice şi servind cititorii în sala de lectură. Poetul, bolnav deja, a găsit în bibliotecă, încă o dată, un liman de linişte.
Om de o largă erudiţie şi de o cultură înaltă, Eminescu este prototipul bibliotecarilor români de aleasă ţinută intelectuală şi ştiinţifică, situîndu-se printre deschizătorii seriei de eminenţi bibliologi români.
Cristina Popa

19 aug. 2013

O sagă despre destinul basarabenilor

Anton, Ion. Foka: [roman-cronică]
 // Ion Anton. - Ch.: Silvius Libris, s.a. - 336 p.
Romanul-cronică „Foka”,autor Ion Anton este bazat pe date istorice şi fapte concrete din viaţa străbuneiilor, buneilor, părinţilor şi, parţial, a scriitorului. Astfel pânza epică oglindeşte o perioadă istorică de peste 100 de ani din viaţa comunei de răzeşi Ghelăuza din părţile Străşenilor, cuprinzând asemenea evenimente istorice cum ar fi Primul Război Mondial, Revoluţia social-democratică şi cea bolşevică din Rusia. Marea Unire din 1918, ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, al Doilea Război Mondial, deportarea basarabenilor în Siberia, colectivizarea şi înstrăinarea ţăranilor de pământ (autorul identifică acest proces cu un fel de deportare social-psihologică din „normalitate” în „anormal” prin aducerea Siberiei... în satele Moldovei).
Evident, adevărul artistic predomină asupra celui de cronică. Scriitorul ar fi putut să-şi plaseze acţiunea romanului în oricare dintre satele noastre, iar eroii să poarte nume inventate. Însă, pentru a amplifica veridicitatea perceperii evenimentelor cronologice descrise, scriitorul a „populat” lucrarea sa cu eroi care poartă nume concrete din sat, doar unele suferind anumite modificări, deoarce semnifică personaje cu trăsături de caracter cumulative, adică adunate de la persoane-prototip întâlnite în diferite sate de la noi.
Lucrarea este destinată liceenilor, studenţilor, profesorilor şi, în general, tuturor cititorilor interesaţi de trecutul nostru istoric.
Vă aşteptăm cu drag să lecturaţi acest roman captivant.
Vera Sîrbu, şef oficiu

15 aug. 2013

Versuri eminesciene traduse în limba lui Puşkin

Versurile lui Mihai Eminescu au ajuns în aproape toate colţurile lumii, scrierile sale fiind traduse în peste 70 de limbi, pe toate continentele.
Primele traduceri din poezia eminesciană în limba rusă au fost realizate la doi ani după moartea scriitorului român.Este vorba de poezia Sonet postum apărută în anul 1891.
De o largă audienţă în rândul cititorilor de limbă rusă poezia lui Eminescu se va bucura de-abia în anii 1950-1980. Opera lui Mihai Eminescu a fost tradusă în ruseşte aproape complet.
Printre cele mai reprezentative volume de traduceri a creaţii artistice eminesciene în limba rusă şi care sunt în fondul de documente al CAIE se numără ediţia:  Эминеску, Михаил. Стихи. Apărută la Moscova în 1958 sub îngrijirea lui Iurii Kojevnikov, un specialist care a dovedit o doctă cunoaştere a limbii şi culturii române, fiind un prodigios traducător al literaturii române.

Volumul Лирика unde alcătuitor este Iraklii Andronikov, cunoscut scriitor şi critic literar rus  a fost editat în limba rusă în 1968 se numără printre ediţiile unicat care le deţine biblioteca noastră.

Volumul Izbrannoe (Opere alese), editat la Chişinău în 1981 cu prefaţa şi comentariile lui Constantin Popovici, cunoscut eminescolog şi savant al culturii basarabene. Acest volum include şi numeroase pagini din proza eminesciană la fel este disponibil în fondul de documente al Centrului Eminescu. 
Vă invităm să cunoşteţi versul melodios al Marelui Eminescu în traducerile  scriitorilor ruşi: Anna Ahmatova, Alexandr Brodsky şi altor personalităţi ai culturii ruse. 
V. Sîrbu, şef oficiu

5 aug. 2013

IN MEMORIAM MARIA BIEŞU


Elena DABIJA
director, Centrul Academic Internaţional Eminescu

„Deprindeţi-vă a preţui oamenii după faptele ce le fac,
nu după acele ce ar fi în stare să le facă”
(Nicolae Iorga)

Datorită primadonei Mariei Bieşu Centrul Academic Internaţional Eminescu a achiziţionat pianul, care mai apoi a şi fost botezat de distinsa doamnă.
Era în luna iunie a anului 2002 cînd Uniunea Muzicienilor din Moldova în persoana vicepreşedintelui doamna Parascovia Berghie a făcut o vizită la Centrul Eminescu cu dorinţa de a organiza o seară de creaţie  împreună cu doamna Maria Bieşu şi oaspeţii Festivalului Internaţional „Vă invită Maria Bieşu”. Am apreciat şi salutat iniţiativa.
Apoi a urmat şi o scrisoare oficială cu următorul conţinut: „Onorată dnă Elena Dabija, am fi foarte bucuroşi dacă Dumneavoastră aţi susţine ideea de a organiza la Centru o întâlnire cu oaspeţii festivalului „Vă invită Maria Bieşu”, ediţia a XI-a (6-15 septembrie). În lumina spiritului eminescian, ne-ar face inimă bună tuturor – vedetelor, dar şi organizatorilor o expunere de carte Eminescu şi despre Eminescu (în română şi în traduceri); o expoziţie de pictură consacrată marelui poet; un pian care să adune în jurul lui muzicieni şi cântăreţi, poeţi, actori, critici literari şi la sigur cuvântul de consolidare al academicianului Mihai Cimpoi. În mini-concert vor evolua vedete din Moldova. Întâlnirea este preconizată pentru septembrie, data de 10, ora 14.30. În speranţa că vom colabora. Vă mulţumim anticipat. Vicepreşedintele Uniunii Muzicienilor P. Berghie.”
Unica problemă era că nu dispuneam de pian. Şi iată că datorită acestui eveniment care urma să fie organizat au început căutările de a achiziţiona un pian. Nu scriu în detalii cum am soluţionat această problemă, dar am făcut-o fulger fiindcă se merita.
Am făcut cunoştinţă cu domnul Ion Bufteac, care este specialist în domeniu şi am plecat în căutarea pianului. Astfel am poposit în apartamentul vânzătorului de instrumente muzicale din Bd. Traian 23/1 unde a locuit şi scriitorul Ion Vatamanu. Acest bloc îmi era cunoscut deja, deoarece acolo am pus temelia Bibliotecii Traian în anul 1985 şi am activat 15 ani până a deveni director la Centrul Eminescu. Domnul Ion Bufteac a ales pianul cel mai ideal pe care l-a acordat.
În ziua de 10 septembrie 2002 oaspeţii Festivalului Internaţional „Vă invită Maria Bieşu”, ediţia a XI-a, au participat la o seară literar-muzicală de romanţe eminesciene la care în premieră absolută amfitrioana Maria Bieşu a fost acompaniată şi acesta a fost botezul pianului. Printre oaspeţii-participanţi au fost şi vedete ai muzicii : Ana-Camelia Ştefănescu (Bucureşti); Lucia Papa (Timişoara); Olga Nagornaia (Kiev); Nicolai Koleadko (Minsk); Alexandru Samoilă (Antalia); Elena Ostrovskaia (New-York); Miodrag Iovanovici (Belgrad); Mauro Augustini (Neapol); Vladimir Piavko, Ecaterina Şipulina, Ludmila Kuriţkaia (Moscova); Evghenii Akimov, Dmitrii Hohlov (Sankt-Petersburg) şi alte personalităţi din Moldova. A fost o seară feerică în armonia muzicii clasice şi a romanţelor eminesciene. Doamna Maria Bieşu a rămas încântată şi foarte mulţumită de această seară şi bineînţeles de profesionalismul domnului Ion Bufteac, care a acordat pianul.
A doua vizită a doamnei Maria Bieşu la Centrul Eminescu a fost în ziua de 14 martie 2003, ca invitată de onoare la sărbătorirea a 55 de ani de la naşterea maestrului Constantin Rusnac. Un eveniment îmbucurător în şirul de manifestări organizate cu acest prilej, a fost şi seara literar-muzicală  Ah cerut-am de la zodii. Cu acest titlu a văzut lumina tiparului la editura  PRINCEPS culegerea de romanţe pe versurile celui mai mare poet al neamului Mihai Eminescu, care a fost lansată în acea zi.
Constantin Rusnac a găsit locul potrivit şi binemeritat, unde în totalmente dăinuieşte aura eminesciană, pentru aşi invita cei mai dragi prieteni. Printre ei au fost: inconfundabila divă Maria Bieşu, Margareta Ivanuş, laureatele concursului Crizantema de argint: Svetlana Moţpan, Silvia Grădinaru, Cristina Pintilie şi Cristina Scarlat, regretatul Sergiu Pojar, acad. Mihai Cimpoi, Ioan Mânăscurtă, Ion Borş, Andrei Viziru, Galina Mărza, Nicolae Paliţ şi mulţi alţi admiratori. A fost vorbă bună spusă din toată inima la adresa sărbătoritului Constantin Rusnac şi bineînţeles un buchet de romanţe pe versurile lui Mihai Eminescu şi pe versurile altor autori. În acea zi doamna Maria Bieşu a scris autografe tuturor acelor prezenţi în sală pe fotocopii cu poza ei, pentru Centrul Eminescu nominalizând: „Centrului Academic Mihai Eminescu cu drag Maria Bieşu. 14.03.2003.
Colecţia noastră deţine cărţi despre viaţa Mariei Bieşu, casete şi CD cu interpretări. Vă invităm să ne vizitaţi, să utilizaţi şi să cunoaşteţi meritele Mariei Bieşu.
Apoi am organizat multe activităţi de amploare la care au evoluat maeştri ai muzicii: Eugen Doga, Mihai Munteanu, Constantin Rusnac, Sergiu Pojar, Margareta Ivanuş, Inessa Saulova, studenţi şi liceeni, laureaţi ai concursurilor de muzică de la diferite instituţii de învăţământ.
A fost într-un ceas bun acest botez al pianului de către Maria Bieşu. Sperăm să fie o continuitate şi o evoluare a talentelor aici la Centrul Eminescu.
Vreme trece, vreme vine...scria Mihai Eminescu în Glossă, tot aşa şi noi, oamenii, venim şi ne trecem... lăsând urme în eternitate. Talentul, meritele şi urmele lăsate de doamna Maria Bieşu pentru noi şi pentru cultura universală sunt brazde adânci, irepetabile şi inconfundabile. Dumnezeu s-o odihnească iar în inimile şi amintirile noastre să fie mereu cu noi, aşa precum am cunoscut-o: blândă, simplă, atrăgătoare, cu vocea ei splendidă.

1 aug. 2013

Citate celebre de Mihai Eminescu

·                   

·                    Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.
·                    Fiecare lucru poartă în sine însuși măsura sa.
·                    Fiecare [om] e o întrebare pusă din nou spiritului Universului.
·                    În om e un șir nesfârșit de oameni.
·                    Moravurile [bune] fără legi pot totul, legea fără moravuri, aproape nimic.
·                    Oamenii se împart în două categorii: unii caută toată viața și nu găsesc, alții  găsesc şi nu sunt mulţumiți.
·                    Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă.
·                    Pasiunile înjosesc, pasiunea înalță.
·                    Pentru cel ce înțelege, un ţânțar sună ca o trâmbiţă, iar pentru cel ce nu înţelege, tobele şi surlele sunt în zădar; și, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi.
   Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas. (Memento Mori)
Publicat de V. Sîrbu