31 oct. 2013

Cele douăsprezece clopote ale sufletului

Comentariu poetic la poezia Limba noastră de A. Mateevici
    
În cer ajunge-a lor sunare...
    Limba noastră-i o comoară... Prima treaptă spre altarul sfînt al neamului, primele sonuri sacre ale şiragului de piatră rară, început al nesfîrşitului, freamăt al sufletului incandescent în necuprins.
    Limba noastră-i foc ce arde... Raţiune a unui înalt crez, răsuflare ce-şi desfăşoară larg aripile întru a se împărtăşi din zările nemărginirii văzduhului, înălţare la lumină.
    Limba noastră-i numai cîntec... Verbul străbate spaţiile eternului pur, transfigurîndu-se în eterna doină a dorurilor unui popor, roi de fulgere la care într-o clipă miraculoasă ni se înfăţişează creaţia divină, patria, Universul.
    Limba noastră-i graiul pîinii... Cuvîntul diamant răsfrînge în nesfîrşitele-i oglinzi acel alter ego al divinităţii, şiragul de oameni care în Rostirea Ei cu sudori sfinţit-au ţara.
    Limba noastră-i frunză verde... Profund refren al zbuciumului din codrii veşnici, muzică de sfere a istoriei acestui pămînt românesc cu magică lumină de luceferi în curgerea rîului pe nume Timp.
    Limba noastră-i vechi izvoare... Icoana de aura graiului matern, picătură de argint în auz,  înfiorare de tremur, salbă de mărgăritare, cîntare a cîntărilor.
    Limba noastră îi aleasă... Periheliu al acestui picior de plai, binecuvîtată şi binecuvîntătoare gură de rai prin care vorbeşte Făcătorul cerului şi al pămîntului.
    Limba noastră-i limbă sfîntă... Măsură a măsurilor, scriptură a vechilor cazanii, plămadă de ţărînă şi veşnicie, Purgatoriu şi Paradis.
    Învăţaţi-vă dar graiul... În cer ajunge-acea sunare. Testamentar mesaj de rezistenţă în faţa timpului ostil, chemare a chemărilor, întru dăruirea luminii fiecărui din noi, întru victoria unui sacru ideal- grai matern.
    Strîngeţi piatra lucitoare... Undelemn de candelă, mirt de închinăciune, floare de cununie, leagăn dulce de cuvinte, conştiinţă vie, datorie supremă, piatră din soare.
    Nu veţi plînge-atunci amarnic... Punţi de văzduh, arcuiri de gînd peste veacuri, dragoste dumnezeiască, tinereţe fără bătrîneţe, viaţă fără de moarte prin rostirea de grai strămoşesc întru frumos şi bine.
    Răsări-va o comoară... Al doisprezecelea dangăt de taină, cea mai adîncă bătaie de inimă şi cuget, profetică, înflăcărată urare de renaştere de sine, de cinstire în orice clipă a vieţuirii noastre  a nemuritoarei limbi materne – imn al fiinţei naţionale.
    Iată-le cele doisprezece clopote ale sufletului, comoară din comoară, foc viu, cîntec îngeresc, grai al pîinii, frunză verde, vechi izvoade, mîntuitoare, sfîntă Limbă română, ce-i aleasă să ne spuie-n hram şi-acasă veşnicile adevăruri.
    În cer ajunge-a lor sunare...
Agnesa Roşca

30 oct. 2013

În lumea Renatei Verejanu

E mare decalaj între mine şi călăul ce crede
Că de el mă tem…
În aceste zile senine ale unei toamne ”pro europene”, nespus de benefice pentru oamenii de creaţie, când frigul a cedat şi temperatura urcă în surâsul de bunătate şi dragoste de neam  - anume într-o asemenea amiază îndrăgostiţii de frumos au intrat “în lumea Renatei Verejanu” pentru a descoperi unul dintre cei mai curajoşi şi metaforici poeţi contemporani. Această constatare o facem ascultând elevii de la Liceul Teoretic “Liviu Rebreanu” din capitală care, aici, la Centrul Academic Eminescu, recitâ cu mult suflet din poemele Renatei Verejanu.
Prezentând invitaţii, întâlnirea a fost deschisă de doamna directoare Elena Dabija, cea care ştie să invite la Centrul Eminescu importante personalităţi ale culturii şi literaturii mileniului trei şi să producă evenimente cultural-educaţionale deosebite. Doamna Maria Chirilă, bibliotecar principal, a oferit un laudaţio pe marginea creaţiei poetei Renata Verejanu, recunoscând că a fost nespus de bucuroasă să descopere, acum câţiva ani, un mare poet, un luptător pentru adevăr şi dreptate, pentru renaşterea valorilor naţionale în cultură şi procesul educaţional al tinerei generaţii, un destin cu un Curiculum Vitae atât de bogat şi interesant cum nu a găsit la nici un alt scriitor basarabean. În discursul său remarcabil, dna Chirilă a punctat principalele momente ale creaţiei poetei, menţionând cele mai importante titluri editoriale ale scriitoarei, dar în acelaşi timp relevând importanţa activităţii poetei în societatea civilă.
Evenimentul a durat peste două ore, timp în care Renata Verejanu, poetul, şi-a prezentat cărţile editate în ultimul an, dezvăluind destinul fiecărei cărţi  (douăsprezece! volume, editate pe cont propriu în limbile română, rusă, engleză: cărți de poezii, maxime şi cugetări, pledoarii, opinii, eseuri, portrete…). Poetul a citit mai multe poeme din cărţile Eu am ştiut să fac din viaţa mea o sărbătoare, Metaforele nemuririi, Provocaţi-mă… să devin genială, Pledoariile Renatei Verejanu

Renata Verejanu, editorul, a destăinuit cum e să editezi în Moldova o revistă cu adevărat liberă şi independentă, o revistă color cum ar fi Revista Micul Prinţ, cea mai originală revistă de cultură română pentru copii, a cărei Colegiu de Redacţie se constituie doar din copii talentaţi din diferite ţări, - nu a uitat nici de frăţiorul mai mic al Revistei Micul Prinț - Ziarul Copiii Europei, unicul ziar pentru copii care luptă cu corupţia, dăruind câte un exemplar al acestor publicaţii fiecărui elev, dar şi un set pentru biblioteca LT Liviu Rebreanu.
Renata Verejanu, liderul Societăţii Civile, a vorbit elevilor claselor a VIII şi a IX despre Mişcarea UNESCO, despre politicile Consiliului Europei, despre proiectele sale binecunoscute în lume şi devenite o tradiţie, cum ar fi Festivalul-Concurs Internaţional al Talentelor Lumii “Micul Prinţ”, un original dialog dintre culturi şi popoare, desfăşurat de peste 20 de ani, Caravana Culturii Păcii, Marşul Voluntarilor pentru Drepturile Omului, despre Balul Micului Prinţ şi lecţia deschisă EU AM  DREPTUL…
Poeta Renata Verejanu are deja o tradiţie – după ziua sa de naştere merge la întâlniri cu cititorii săi, zi de zi, astfel împărtăşindu-şi bucuria de a trăi şi crea, susţinând cu zâmbet: “Doar cititorul te poate face genial”.
         
 Elevii au recunoscut că foarte rar au asemenea dialoguri deschise, sincere, drastice pe alocuri, or, Renata Verejanu a implicat în pledoariile sale şi auditoriul, vorbind de la egal la egal, atitudine pentru care elevii i-au mulţumit poetei. Câteva eleve au dorit să recite din poemele Renatei Verejanu, mărturisind că au fost pur şi simplu vrăjiţe de metaforele şi experienţa de viaţă a poetei; iar Adriana Fedeo, la finele întâlnirii s-a apropiat timidă de poetă, susținând că o admiră foarte mult şi i-a înmânat o poezie proprie a sa, pe care a compus-o special pentru acest eveniment. La finele întâlnirii elevele de la Liviu Rebreanu i-au dăruit poetei buchete de crizanteme şi o gutuie mare de tot.
Dan Verejanu, liderul Cluburilor Consiliului Europei, doctorand la AŞM, care în această toamnă a ţinut mai multe Lecţii Publice, a fost alături de Renata Verejanu cu cărţile alcătuite, îngrijite şi editate în acest an, printre care antologia Limba Noastră Română şi volumul Eminescu ni l-a dat pe Mihai Cimpoi.
 De menţionat că atmosfera întâlnirii de la acest sfârşit de octombrie cu poeta Renata Verejanu a fost deosebită, fascinantă chiar, şi nimeni nu a observat cum au zburat cele două ore preconizate evenimentului, şi elevii de la Liceul TeoreticLiviu Rebreanu” nu se grăbeau să plece de la Centrul Academic Eminescu, dorind să imortalizeze acele clipe ale vieții lor alături de una dintre personalitățile acestui neam. Dna Vera Sîrbu, şef oficiu a prins în obiectiv emoţiile celor prezenţi la întâlnire. Au urmat autografe, poze şi filme ca amintire.
 Victor Rusu, reporter AMP-Internaţional
Publicat de V. Sîrbu, şef oficiu

29 oct. 2013

O carte utilă pentru toţi

Astăzi am primit în dar o carte de la o cititoare fidelă care se numeşte Victoria Lozovan, acum studentă la Universitatea Tehnică. O cunoaştem pe Victoria încă fiind elevă la LT Iulia Hasdeu şi care a venit la biblioteca noastră zi de zi pentru a-şi pregăti temele. Fiind în sala de lectură a auzit că este foarte solicitată cartea Tată bogat, tată sărac. S-a oferit cu mare plăcere să doneze aceast volum nominalizând: „Pentru Centrul Mihai Eminescu această carte utilă tineretului din partea cititoarei fidele, Victoria Lozovan”. Îi mulţumim pentru acest gest mărinimos.

Kiyosaki, Robert. Tată bogat, tată sărac:
Educaţia financiară în familie. - Bucureşti, 2008. -
228 p.
Această carte aruncă în aer mitul care spune că trebuie să câştigi mult ca să te îmbogăţeşti.
Combate ideea potrivit căreia, dacă ai o casă, eşti înstărit. Le arată părinţilor de ce nu se pot baza pe sistemul de învăţământ, dacă vor să-şi vadă copiii învăţând câte ceva despre bani.
Vă învaţă ce şi cum să le spuneţi copiilor despre bani, astfel încât să aibă succes financiar în viitor.
Tată bogat, tată sărac este una dintre cărțile de finanțe pe care fiecare trebuie să o citească, fie și doar pentru că ne învață să gândim un pic în afara normelor și tiparelor. Este o carte care motivează în primul rând, o carte care în cei peste 10 ani de când a apărut a schimbat mentalitatea multor oameni. O carte care a deschis multora ochii și asupra educației financiare.
Vă aşteptăm cu drag, să lecturaţi acest volum în biblioteca Centrului Eminescu.
Vera Sîrbu, şef oficiu.

18 oct. 2013

SOCIETATEA CULTURALA BUCOVINEANĂ – UN FACTOR MARCANT ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII EMINESCIENE

 Centrul Academic Internaţional Eminescu colaborează de mai mulţi ani cu eminescologi din intreaga lume. Paginile blogului nostru sunt mereu la dispoziţia tuturor celor care sunt preocupaţi de aprofundarea universului eminescian. Recent am primit de la doctor în filologie dna Lucia Olaru-Nenati un studiu despre înfiinţarea în 1862 a  Societăţii Culturalale Bucovinene şi importanţa acestei în formarea personalităţii eminesciene.
  
In 1862 ia fiinţă la Cernăuţi Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (S.C.L.R.B) care a avut scopuri culturale înalte şi a produs efecte şi rezultate de mare anvergură şi întindere în timp, definind, am putea spune, o întreagă epocă de efervescenţă culturală care ar merita să-i poarte numele în istoria culturii române şi fără de care nu se ştie ce ar mai fi rămas din identitatea culturală a acestei provincii. Întemeind şcoli româneşti şi internate pentru elevi, trimiţând şi întreţinând la studii cadre didactice pentru aceste şcoli, îngrijindu-se de manuale, iniţiind şi dotând biblioteci cu cărţi româneşti şi străine, stimulând preocupările teatrale şi muzicale, prin numeroase spectacole de acest gen - creind şi o societate teatrală! -, deschizând linia cercetărilor arheologice, a organizării şi conservării muzeale a patrimoniului, exprimându-se printr-un organ jurnalistic propriu, promovând culegerea şi conservarea folclorului şi, mai cu seamă, publicând şi impulsionând creaţia literară, punând  accent  pe unificarea şi dezvoltarea limbii, pe valorile naţionale, deci pe creativitate şi conştiinţă naţională, implicată fiind mai târziu şi în apariţia Societăţii scriitorilor bucovineni şi, implicit a revistei Bucovina literară,  S.C.L.R.B. a funcţionat ca un minister al culturii bucovinene, mai mult, ca o adevărată „Academie a Nordului" ţării, având conştiinţa misiunii şi datoriei sale iluminatoare.
            De aceea, nu e de mirare că, patru ani mai târziu, când s-a înfiinţat Academia Română,  S.C.L.R.B. a fost unul dintre stâlpii de fundaţie ai acesteia, nu numai prin cei doi membri fondatori, delegaţi să participe la marea întemeiere, Alecu Hurmuzachi şi Ambroziu Dimitroviţă, dar îndrăznim să credem, şi printr-o masivă infuzie de spirit luminat ce-a devenit apoi spiritul academic. Editorialul Către cititorii noştri, apărut în 1866 în Foaia Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina relevă în chip elocvent liniile de program ale acestei publicaţii  ce a funcţionat ca organ al Societăţii: „Facem invitarea tuturor bărbaţilor naţiunii, care duc arma cea puternică de astăzi, peana (nota bene!) în mâna lor cea dibace spre apărarea a tot ce e bun şi drept, nobil şi frumos, a ne ajutora întru atingerea scopurilor ce şi-a propus această foaie: ale culturii poporului şi a dezvoltării literaturii române".
Elevul Mihail Eminovici, bibliotecarul voluntar al Bibliotecii gimnaziştilor aflată în casa profesorului Aron Pumnul – acesta fiind un membru marcant al Societăţii - este cel care înscrie şi această publicaţie a Societăţii în registrul inventar al bibliotecii, numit pe atunci în idiomul pumnulean, Cunsemnăciunarul  bibliotecii. Asta denotă că nesăţiosul cititor, însărcinat şi cu misiunea administrării cărţilor, a citit desigur cu mare atenţie tot  ce se publica în paginile acelei reviste, şi a fost deci la curent cu toate faptele, ideile, informaţiile, opiniile exprimate acolo. De acolo se va fi pus la curent cu stadiul literaturii române şi cu evenimentele vieţii literare din ţară care figurau la loc de cinste în paginile ei. Mai mult, acolo va fi  citit  notaţia poeziilor populare pe care apoi le-a copiat şi care i-au inspirat şi jalonat întrucâtva modelul primelor sale creaţii proprii. Dar nu numai atât, ştim că una dintre marile lui pasiuni ale vieţii a fost aceea a dobândirii culegerilor de  producte folclorice, că a avut asemenea culegeri, că a urmărit cu tenacitate pe toţi cei bănuiţi măcar ori pârâţi a poseda asemenea comori şi, spun contemporanii, (mărturii venind dinspre Ştefan Cacovean, Vasile Conta ş.a.), nu se da bătut până nu le obţinea dorind să fie ale lui, cu pasiunea unui colecţionar împătimit care e fericit doar atunci când obiectul râvnit devine proprietatea sa. Pentru un om fără avere materială cum a fost el, aceasta pare a fi fost singura lui „manie” de colecţionar. A nu se uita că profesorul său de la Cernăuţi, membru marcant al S.C.L.R.B. şi redactor al Foii acesteia, I.G. Sbiera, era el însuşi culegător de folclor şi, mai ales, că îi îndemna asiduu pe elevi să culeagă şi ei, stimulându-le astfel apetenţa descoperirii şi preţuirii unor asemenea comori.
 Ca atare, roadele acestei pasiuni sunt vizibile şi în preţioasa lui moştenire documentară păstrată la Academia Română în care se găsesc şi asemenea creaţii populare numărând circa 8000 de versuri, poezii despre care nu se ştie de cine au fost culese, fiind adunate, de aceea, într-un document numit Caietul anonim. Intre manuscrisele sale de la Academie se păstrează tăieturi din paginile revistei Foaia Societăţii pentru Cultua şi Literatura Română în Bucovina şi anume versuri populare din perioada noviciatului cernăuţean care, se vede, l-au interesat  de pe atunci: Câte flori pe iaz în sus, Frunză verde, baraboi, Câte flori îs pe pământ, Mămuţa m-a măritat  şi Câte paseri sînt pe lume.  Aşadar nu cred că greşesc afirmând că tot de acolo, din mediul cernăuţean, a pornit şi germenele acestei pasiuni, din lectura  poeziilor populare publicate în acea Foaie... pe care el o înseamnă şi din care copiază sau decupează asemenea texte, şi, mai ales, se iniţiază ca nimeni altul în aria folclorului naţional. Am găsit şi am avut posibilitatea de a valorifica un asemenea exemplu  şi anume, poezia populară Câte flori îs pe pământ, de fapt „libretul” unui cântec popular, cules mai târziu şi de către specialistul în muzică Alexandru Voevidca în monumentala  lui colecţie  folclorică bucovineană şi publicat în cartea editată de Mathias Friedwagner [1]. Acel text de cântec, unul dintre cele publicate în Foaia Societăţii, care a fost citit şi copiat de către poet, mi-a dat posibilitatea de a-l însera printre cele câteva cântece populare  pe care le-am reconstituit prin suprapunere cu Colecţia Voevidca, ca făcând parte  din categoria pieselor muzicale ce au fost interpetate de poet [2].

12 oct. 2013

MIHAI EMINESCU POESII ALESE-POESIAS ESCOGIDAS


Elena Dabija, director
Centrul Academic Eminescu
În cadrul Congresului Mondial al Eminescologilor, ediţia a II-a au avut loc numeroase lansări şi prezentări de carte, care au completat patrimoniul eminescian la Centrul Academic Internaţional Eminescu, fiind donate cu autografe de la autori şi traducători. 
Cartea Eminescu, Mihai. Poesii alese=Poesías escogidas este o ediţie bilingvă româno-spaniolă, care a apărut la editura Contact Internaţional din Iaşi în anul 2012 şi cuprinde 95 pagini. Prefaţa, selecţia şi traducerea poeziilor eminesciene îi aparţin lui Mario Castro Navarrete, poet, filozof şi traducător din Chile.
În prefaţă dumnealui menţionează: „Datorită puţinelor încercări de traducere şi a lipsei unei fidelităţi şi continuităţi a uriaşei opere poetice a lui Mihai Eminescu, trebuie să spunem să acest mare poet este poetul naţional al României. Opera sa simbolizează întreaga spiritualitate românească şi oglindeşte în totalitate cultura românească. Este pe bună dreptate poetul naţional prin excelenţă, un poet romantic, liric, care totodată a închinat parte a operei sale literare patriotismului, iubirii sale pentru România şi oamenii ei. Dar Eminescu prezintă o serie de dificultăţi în încercarea de-a fi tradus, fiindcă e necesar să avem în vedere că acest poet a aparţinut curentului romantic, unde regulile aşa numitelor versuri fixe erau parte a formei şi esenţei poemului, adică atât metrica cât rima, sunt predominante. ...poezia eminesciană este destul de complicată pentru a păstra metrica şi rima. Fireşte că putem găsi ajustarea metrică şi a rimei, dar există riscul cert că se va face în detrimentul sensului, adică, a reuni forma şi conţinutul în lirica lui Eminescu este o chestiune ce aduce riscul propriu al traducerii în sine. Să nu uităm minunata şi fantastica versalitate eminesciană în limba română. În ciuda dificultăţilor de ma sus, am fost nevoit să mă apropii în primul rând de sens, ritm şi rimă de fiecare şi în toate poeziile lui Eminescu, aici traduse pentru a fi prezentate cititorilor de limbă spaniolă, cu cea mai mare fidelitate posibilă pentru a se bucura de o lectură plăcută, cu speranţa că în acest fel vor descoperi genialitatea ”
În culegere au au fost incluse poeziile: Ce e amorul?, Adio, Şi dacă..., De aş avea, Nu e steluţa, Replici, Atât de dulce, Colinde, colinde, Philosophia copilei, Dona sol, Odă (în metru antic), Melancolie, Ce suflet trist, Patria vieţii e numai prezentul, Glossa, Iubind în taină. Traducătorul a selectat aceste poezii „cu o oarecare dificultate, căci este într-adevăr o mare dilemă alegerea câtorva dintre ele, în contextul uriaşei sale creaţii. Criteriul pe care mi l-am asumat este pur şi simplu, pentru a-l prezenta pe Eminescu, aşa cum îl percepe cititorul român, luând în seamă cele mai diverse tematici ale creaţiei sale, precum poeziile de dragoste, filozofice, patriotice şi istorice pentru a oferi cititorilor hispano-americani o versiune completă a universului eminescian.”
Domnul Mario Castro Navarrete în discursul său la Congres a mărturisit: „Mi-au trebuit 30 de ani de viaţă ca să pot traduce din opera lui Mihai Eminescu în limba spaniolă. Am expediat traducerile în Mexic, Brazilia, Chile unde au fost acceptate cu brio, deoarece poezia lui Mihai Eminescu le-a plăcut şi a fost publicată.
Această traducere Eminescu, Mihai. Poesii alese=Poesías escogidas a completat colecţia de documente a CAI Eminescu cu următorul autograf: „Domnului Mihai Cimpoi cu aleasă preţuire. Elenei Dabija cu multă preţuire şi simpatie împreună cu mulţumirile Centrului Academic Internaţional Eminescu. Mario Castro Navarrete Chişinău, 04.09.2013”, pentru care îi mulţumim.
Vă invităm să cunoaşteţi acest volum şi vă doresc lectură plăcută a poeziilor eminesciene în limba spaniolă!

10 oct. 2013

LARISA UNGUREANU ŞI PORTRETELE ÎN TIMP


Elena Dabija,
director, Centrul Academic Eminescu
„Deprindeţi-vă a preţui oamenii după faptele ce le fac,
nu după acele ce ar fi în stare să le facă.”
Nicolae Iorga

La CAI Eminescu continuă activităţile în cadrul Decadei „Oraşul meu”, care au ca scop promovarea documentelor despre istoria Chişinăului şi cunoaşterea personalităţilor care zi de zi muncesc pentru cultura şi destinul oraşului şi a neamului nostru. Întâlniri interesante şi captivante am organizat pentru liceenii de la L.T. „L. Rebreanu”, „Mihai Eminescu” şi copiii de la Grădiniţa nr. 91 şi nr. 40 cu domniile Ion Daghi şi Raisa Plăieşu, care au avut un dialog cu tânăra generaţie despre preocupările şi activitatea în domeniul profesat, au făcut cunoştinţă cu cărţile editate despre istoria şi oamenii Chişinăului.
O zi deosebită a fost pentru noi şi liceenii clasei XI-a „A” din L.T. „E. Alistar” cu profil teatral, ghidaţi de directorul adjunct Lidia Zuba, deoarece i-am avut ca oaspeţi pe: Larisa UNGUREANU – jurnalistă, critic de teatru şi film, doctor în studiul artelor; Andrei STRÂMBEANU – prozator, dramaturg, poet, scenarist şi Alecu DELEU – istoric, cineast, librar.
Motivul acestei întâlniri a fost o replică a doamnei Larisa Ungureanu, care îmi este şi colegă de breaslă şi activează la Filiala „Târgovişte”, care mi-a zis că nu a fost în vizită la Centrul Eminescu niciodată şi ar dori să organizăm împreună o activitate culturală despre cinematografia eminesciană. Mi-am amintit de această doleanţă a doamnei Larisa Ungureanu când am primit, am înregistrat şi am studiat una din cărţile dumneaei „PORTRETE ÎN TIMP: oameni de teatru şi film”. Am decis să organizez această întâlnire şi să lansăm această carte, deoarece se potriveşte de minune în cadrul Decadei „Oraşul meu”, prin faptul că publicul o v-a cunoaşte pe autoare şi v-a descoperi personalităţile cu renume incluse în această culegere.
Maria Chirilă, bibliotecar principal, a vorbit despre unele crâmpeie din biografia Larisei Ungureanu, care i-a fost şi colegă de facultate, despre cărţile autoarei: „TOT AICI MĂ-NTORC: cronici de teatru” (2011), „Biobibliografia LARISA UNGUREANU: popas în lumea cuvintelor” (2012), despre unele aprecieri cu referire la activitatea sa profesională.
Andrei Strâmbeanu a mulţumit doamnei Larisa Ungureanu pentru articolul scris despre spectacolul „Minodora”, a felicitat-o cu apariţia noilor cărţi şi a mărturisit: „Larisa Ungureanu era foarte dornică de a afla multe, era mereu la spectacole şi filme, alături de actori şi regizori. Curiozitatea şi munca ei nu au fost zadarnice, a scris multe articole şi au apărut aceste cărţi în care ea explică fenomenele şi tainele teatrului şi a filmului, a oamenilor care sunt în acest domeniu. Teatrul trebuie fixat, şi criticii de teatru sunt cronicari.” Dumnealui a mai povestit despre unele momente din creaţia şi activitatea sa, a îndemnat tinerii să fie curioşi, să cunoască istoria, limba, arta, personalităţile neamulu şi să „îmbătrânească” mai repede în sens spiritual.
Am prezentat cartea domniei
sale „CONTRAPUNCT” apărută în colecţia „Biblioteca şcolarului”.
Alecu Deleu, fiind şi eroul cărţii „PORTRETE ÎN TIMP: oameni de teatru şi film”, a mărturisit că este bucuros, fiind astăzi împreună cu noi la această activitate şi a vorbit despre autoarea Larisa Ungureanu ca un critic de film foarte important – care „punctează partea bună, dar şi spune și la ce este cazul să mai muncim”. Dumnealui a dat frâu amintirilor despre activitatea sa la „Moldova-film”, despre funcţia sa, la început, ca asistent de regie la Asociaţia de filme documentare „Viața”, despre renumiţii regizori Emil Loteanu, Anatol Codru, pe care-i consideră părinții săi spirituali, a vorbit despre primele sale filme: „Muguri de-nviere” (1989), „Binecuvântare” (1990), „Limba noastră: 31 august 1990” (1991), „Buburuza” (1991), „Mioriţa”, a menţionat, cu regret, dispariţia industriei cinematografice în republica noastră. În final, a adresat un mesaj pentru tineri: „Să faceţi lucrurile care vă plac şi să primiţi satisfacţie de la ele. Deşi ne aflăm în era virtuală, să citiţi cărţi şi să studiaţi ca să aveţi un viitor şi o profesie. Nu uitaţi de carte, precum a spus Umberto Eco: „Cărţile vor supraveţui!”.
Larisa Ungureanu s-a bucuat de prezenţa domnilor Andrei Strâmbeanu şi Alecu Deleu, despre care a scris în cărţile sale, şi le-a mulţumit din suflet pentru că a avut posibilitatea să-i cunoască prin munca şi operele lor create, oferindu-le câte o carte cu autograf.

În discursul său invitata a vorbit despre curozitatea şi dragostea sa încă din copilărie pentru teatru și pentru cărți: teatru la microfon, spectacole, cărţi, lectură, operele de artă, întâlniri cu mari personalităţi; despre perioada benefică, când s-au făcut multe lucruri bune în cultură, şi anume la Teatrul „Luceafărul”, studioul „Moldova-film”; şi-a amintit despre multe piese şi roluri jucate de renumiţi actori de la noi și din alte părți; despre studiile sale şi susţinerea tezei de doctor în studiul artelor la Moscova; despre perioada lui Loteanu, Ioviţă, Gagiu, Druţă ş. a.: „A fost perioada care a coincis cu perioada formării mele ca personalitate. Am realizat că este absolut imperios să fiu în stare, cu cunoştinţele acumulate, să-mi creez propria mea imagine, imaginea unui domeniu sau chiar imaginea unei ţări. Farmecul profesiei de critic este de a „prinde” lumea teatrului şi a filmului în imaginea şi forţa cuvântului scris.” Doamna Larisa Ungureanu a adresat un mesaj tinerilor prezenţi în sală: „Munciţi dacă doriţi să fiţi continuatorii acestei culturi naţionale, trebuie să cunoaşteţi rădăcinile, identitatea, predecesorii acestui neam, fiţi curioşi, citiţi piese, citiți cărți, priviți filme, spectacole. În voi este speranţa ca să apară continuatori ai lui Loteanu, Gagiu, Codru, ş.a.”

8 oct. 2013

Întâlniri cu personalităţi chişinăuiene

Astăzi am avut fericita ocazie de a organiza o întîlnire de suflet cu poeta, compozitoarea Raisa Plăieşu, la care au participat elevii clasei a V-a de la LT Mihai Eminescu”. Copiii au savurat cu plăcere versurile poetei Plăieşu,au ascultat cântece interpretate cu o voce cristalină şi frumoasă. La acest dialog scriitoarea a prezentat cărţile: Făclii de cântec şi de dor : poezii dedicate celor doi martiri naţionali Doina şi Ion Aldea-Teodorovici.şi cartea de psalmuri „Poetul cântă”, "Credinţa calea sufletului".
După cum menţionează poetul Nicolae Dabija în prefaţă: „ Prin cuvânt şi muzică, poeta retrăieşte înţelesuri străvechi, pe care le-a trecut prin inimă şi suflet, cu dorul de a le pătrunde nesfârşitul. În aceste lucrări ale Raisei Plăieşu sufletul ei coboară în inimă şi bate în ritmul de poem care, însoţit de melodie, devine psalm, adică rugă-cântec-poem”.
Prin versurile sale poeta ştie să se apropie de sufletul copiilor, să le insufle credinţă în Dumnezeu, omenie, bunătate, dragoste. Dna Livia State, diriginta clasei a V-a, profesoară de limbă şi literatură română i-a mulţumit dnei Raisa Plăieşu pentru tot ceea ce face, pentru sinceritate, căldură, bunătate.

În aceeaşi zi picii de la grădiniţa Nr 91, ghidaţi de directoarea Tatiana Rotaru şi educatoarea Rodica Moraru au prezentat un recital oraşului natal, au iterpretat cântece despre Chişinău.
Apoi dna Raisa Plăieşu le-a vorbit despre credinţa în Dumnezeu, i-a îndemnat pe copii să fie mândri de oraşul în care s-au născut, de ţara în care trăiesc, să asculte părinţii, educatorii, să iubească mult cartea.
Oaspetele nostru, dna Raisa Plăieşu a dăruit pentru biblioteca Centrului Eminescu cărţile lansate cu următoarea dedicaţie: „Tuturor cititorilor de la Centrul Academic Emnescu cu multă sănătate. Cu drag R. Plăieşu” şi vă invităm să le lecturaţi.
 Sperăm că întâlnirile cu personalităţile Chişinăului sunt întâlniri care educă la tânăra generaţie dragostea de cultură, cum să faci fapte bune şi de folos societăţii.
Maria Chirilă, bibliotecar principal

7 oct. 2013

TRECUTUL, PREZENTUL ŞI VIITORUL TRADIŢIILOR MILITARE



Se consideră că lunea este o zi grea, dar pentru noi, angajaţii CAI Eminescu, lucrurile bune s-au început chiar de luni dimineaţa: în primul rând au venit doi bravi cavaleri bine dispuşi pe nume Dragoş Cernat şi Vasile Cimbriciuc şi ne-au făcut donaţie o carte din numele Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI şi în al doilea rând a luat start reparaţia la primul nivel.
Cartea „TRADIŢII MILITARE: Trecut, prezent şi viitor”, însoţită şi de un CD, a văzut lumina tiparului anul acesta la Casa Editorial Poligrafică BONS OFFICES sub egida Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei cu un tiraj de 2000 ex. Autorii care au realizat această apariţie editorială sunt Simion CARP, Ghenadie CHIRIŢA, Terentie CARP şi Ecaterina GÎRBU. Ca recenzenţi sunt: Eugen SAVA, Ion TENTIUC, Ion CARP, Silvia ŞAPTEFRAŢI şi Eduard PUIU.
Acest volum este este la a doua ediţie, este un volum de pionierat pentru spaţiul românesc şi are ca scop să familiarizeze cu tradiţiile militare ale înaintaşilor noştri, începând cu perioada antică şi până în epoca modernă şi contemporană. Din cuprins aflăm despre: Momente din istoria artei militare; De la tactica strămoşilor la profilul unei şcoli contemporane; Caracteristici ale stilului de luptă „vânători de tigheci”; Identificarea soluţiilor pentru implicarea societăţii în activitatea militaro-patriotică; Ţări şi tradiţii. Cartea cuprinde: Glosar; Indice de fotografii; Anexe; Rezumate; Bibliografie.

Prefaţa şi postfaţa sunt traduse şi în limbile germană, rusă, franceză, engleză şi italiană.
Ne bucurăm că colecţia de documente cu autograf a CAI Eminescu s-a îmbogăţit încă cu o carte preţioasă pe care donatorii au scris: „Cu drag, Bibliotecii „M. Eminescu” din partea studenţilor Academiei „Ştefan cel Mare”. 07.10.2013. Dragoş Cernat şi Vasile Cimbriciuc.”.
Am făcut la despărţire şi o poză ca să rămâe în amintirea şi istoria activităţii CAI Eminescu. Vă nvităm să cunoaşteţi şi să studiaţi acest volum.
Elena Dabija,
director, Centrul Academic Internaţional Eminescu

4 oct. 2013

ELEVII ALOLINGVI ÎNDRĂGOSTIŢI DE PĂŢANIILE LUI GUGUŢĂ



Elena Dabija,
director, Centrul Academic Eminescu

„La sfat cu creaţia lui Spiridon Vangheli” am întitulat ora de lectură consacrată distinsului scriitor Spiridon Vangheli, dar care de fapt a fost o lecţie deschisă- un spectacol realizat şi prezentat de liceenii din clasa a VII „V”de la L.T. „D. Cantemir”. Îndrumaţi de profesoara de limbă şi literatură română doamna Galina Munteanu elevii au venit în incinta Centrului Academic Eminescu cu gazete de perete despre viaţa scriitorului Spiridon Vangheli, cu proverbe, zicători şi fraze înţelepte..
Au ieşit în scenă prezentatorii, care au povestit crâmpee din viaţă şi despre opera scriitorului, apoi au înscenat povestioara „Şalul”, au pus unele întrebări la care au răspuns colegii din sală.
Prezentă în sală doamna Veronica Roşovanu, care este şi autoarea manualului de limbă şi literatură română din care studiază elevii, a făcut o analiză a cunoştinţelor de care au dat dovadă. Dumneaei a atenţionat că elevii trebuie să facă mai multe exerciţii ca pronunţarea cuvintelor să fie mai corectă în limba română şi să studieze mai profund opera scriitorului Spiridon Vangheli pentru a participa la un concurs de literatură, care se preconizează.
Colega Maria Chirilă a făcut o trecere în revistă despre traducerea cărţilor lui Spiridon Vangheli în alte limbi şi despre eroul principal GUGUŢĂ, care este cel mai drag personaj în ţara noastră Moldova şi acel care ne-a dus faima pe meridianele lumii. De la mic la mare îl cunoaşte pe Guguţă şi este prieten cu el şi cu toate peripeţiile lui.
Am atenţionat că în sfârşit deţinem ultimele culegeri reeditate: Ştrengaria, Tatăl lui Guguţă când era mic, Pantalonia-Ţara năstruşnicilor, Băieţelul din Coliba Albastră de care am dus lipsă mulţi ani, deşi erau solicitate. I-am invitat să lectureze aceste cărţi pentru a fi în lumea peripeţiilor lui GUGUŢĂ.
Astăzi elevii de la Liceul Teoretic alolingv Dimitrie Cantemir” au demonstrat că sunt prieteni adevăraţi cu cărţile lui Spiridon Vangheli – tatăl lui Guguţă şi împreună cu ei îi dorim scriitorului un La mulţi ani cu sănătate şi eternitate prin slova scrisă!!!”.
Fiindcă este în ajunul ZILEI INTERNAŢIONALE A PROFESORULUI am felicitat doamnele profesoare cu acest prilej dăruindu-le câte o carte LUCEAFĂRUL de Mihai Eminescu şi diplome „Pentru contribuţie prodigioasă în educarea tinerei generaţii prin lectură şi cultură” urându-le: „La mulţi ani, sănătate, răbdare şi să samene cât mai multe seminţe roditoare în domeniul cunoştinţelor.”