29 mai 2014

Feedback@tinerii pentru Centrul Eminescu

În aceste zile este mare forfotă la filialele BM B. P. Hasdeu. Toate echipele se pregătesc pentru cea de a II-a ediție a zilelor FedEx@Hasdeu. Pentru cei care nu cunosc încă acest teremen le explicăm: Zilele FedEx@Hasdeu este o metodă non formală de învățare prin care se colectează și promovează ideile angajaților. Promovarea ideiilor angajaților a devenit astăzi, o competență-cheie, esențială pentru toți. Această competență este și un schimb de experiență colegială pentru a îmbunătăți activitatea, a ne promova profesia și serviciile prestate, pentru a fideliza și loializa comunitatea.
Echipa Centrului Eminescu în această zi nu și-a închis ușile, dar și-a invitat o parte din utilizatorii fideli pentru a pune în discuție acest subiect și a decide ce produs inovativ ar fi bine să realizăm. Ca să nu infuiențăm invitații cu ideile noastre le-am propus să-și expună singuri părerea. Astfel am decis de comun acord să facem un video clip de promovare și invitație la lectură – Feedback @tinerii.
Vă propunem să vizionați cum adolescenta Natalia Țurcan pasionată de lectură, muzică, poezie, teatru din copilărie poate promova biblioteca ei dragă. Ne bucurăm pentru succesele Nataliei și că este prietena noastră fidelă.

20 mai 2014

Sub semnul recunoștinței

Centenar Eminescu 1889
  În primăvara anului 1964, regretata poetă Veronica Porumbacu oferea muzeului Literaturii Române manuscrisul sonetului Eminescu al poetului spaniol Rafael Alberti. Alături de semnătura poetului o găsim și pe aceea a soției sale, traducătoarea operei lui Eminescu în limba spaniolă, Maria Teresa Leόn. Oferta Veronicăi Porumbacu venea în întîmpinarea pregătirilor pentru sărbătorirea celor 75 de ani de la intrarea în neființă a lui Eminescu. Perpesicius, împreună cu colectivul Muzeului Literaturii Române, trăia clipele febrile ale organizării unei expoziții închinate marelui creator, cît și al festivităților legate de acest eveniment. Editorul operei Luceafărului poeziei românești făcea apel la toți scriitorii deținători de documente legate de viața și opera poetului național, pentru a le pune la dispoziția muzeului.
   Manuscrisul lui Rafael Alberti se afla în posesia Veronicăi Porumbacu încă din 1957, cînd poetul i-l oferise cu ocazia venirii sale în țara noastră, în urma apariției primului său volum de Poezii tradus în limba română. Dar anul 1964 mai avea o semnificație: Poeziile lui Rafael Alberti apăreau în traducerea Veronicăi Porumbacu și a lui Geo Dumitrescu la Editura pentru literatura universală. Poeta se putea despărți acum de poemul Eminescu, el intrînd astfel în patrimoniul nostru literar, alături de numeroase fotografii oferite de Muzeul memorial „Arany Janos‟ din Salonta, ce înfățișau vechile clădiri ale Școlii din Cernăuți, unde Eminescu învățase primele clase primare, ale gimnaziului, ale clasei ce i-a aparținut lui Aron Pumnul, unde elevul Eminescu a și locuit pînă în 1866. Realizarea expoziției s-a făcut în localul din Șos. Kiseleff nr. 10, unde manuscrisul sonetului a fost expus. Lumina tiparului nu a văzut-o însă pînă astăzi. El este un omagiu adus memoriei lui Eminescu.

Ileana ENE


Eminesco

Los aὴos han pasado y otros más pasarán
desde la hora sagrada en que nos encontramos.
Io pienso sin cesar en cuándo nos quisimos,
maravilla de ojos grandos y manos frescas.

!Oh, regresa de nuevo! Inspireme palabras,
que otra ves tu mirada descienda sobre mi,
que bajo su reflejo me devuelva la vida,
y de mi lira arranques otra vez nuevos cantos.

Tu mi siquieras sabe que tu sola presencia
mi corazόn confuso calma profundamente,
come la silenciosa aparicion  de un astro.

Y cuando te conteplo riente como un niὴo,
en mi se extingue entonces el dolor de vivir,
mi pupila se incendia y se alegra mi alma.

 Rafael ALBERTI
Maria Teresa Leόn


Eminescu

Trecut-au anii și alții vor mai trece
De la sfințita oră cînd noi ne-am întîlnit
și mă gîndesc întruna c-atîta ne-am dorit,
minune cu ochi mari și răcoroasă mînă.

Revino, te întoarce! Inspiră-mă cu vorbe,
Asupra-mi să coboare din nou a ta privire
și să mă întorc la viață sub rara ei sclipire,
iar lira-mi înc-o dată un cîntec nou să iște.

De-ai ști măcar cum doarăși singura-ți ivire,
în sbuciumatu-mi suflet tot calmul îmi aduce,
așa precum apare în mantia tăcerii înfășurat un astru.

Și cînd mă uit la tine rîzînd ca un copil,
durerea-mi de-a fi viu pornește a se stinge
și mi se-aprinde ochiul, iar inima-mi tresaltă.


(Traducere de     
Dumitru TRANCĂ)
                                                                                                         Rafael ALBERTI
                                                                                                                                           Maria Teresa Leόn


Sursa: Manuscriptum. – 1989. – Nr. 3. –. p 12-14.

Publicat: Irina Țurcanu

16 mai 2014

Ziua mondială a telecomunicațiilor și a societății informaționale

Ziua mondială a telecomunicațiilor și a societății informaționale marchează fondarea Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor la 17 Mai 1865 și amintește de rolul acesteia în interconectarea lumii.
În ultimele două decenii, Internetul a devenit o resursă globală inegalabilă ce amestecă lumea cunoașterii cu cea a divertismentului. Av
ând miliarde de utilizatori peste tot în lume, Internetul este mijlocul de comunicare cu cea mai mare dezvoltare. Pune în mișcare economiile din lume, stimulează schimburile și comerțul și promovează servicii îmbunătățite de sănătate, producția alimentară și educația.
Odată cu acest progres, păstrarea în funcțiune a infrastructurii Internetului și protejarea împotriva atacurilor infractorilor virtuali a căpătat o importanță majoră. Copiii
și tinerii sunt printre cei mai frecvenți utilizatori ai Internetului și ai telefoanelor mobile. Navigând prin spațiul virtual în căutare de informații, distracție și creându-și rețele de prieteni, ei devin unele dintre cele mai vulnerabile ținte ale exploatării. Fără protecție împotriva infractorilor virtuali și a pedofililor, viața copiilor este amenințată.
Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului recunoaște dreptul la educație și la accesul la informație, precum și dreptul la joacă și la activități recreaționale. De asemenea, Convenția acordă copilului protecție împotriva tuturor formelor de exploatare și de atragere a acestora în orice activitate ilegală. Este de datoria noastră să ne asigurăm ca prevederile Convenției sunt aplicate riguros, astfel încât copiii să acceseze în siguranță Internetul și alte resurse online fără teama că ar putea cădea pradă unor indivizi fără scrupule.


Sursa: Onuinfo.ro; wikipedia

Publicat: Irina Țurcanu

FAMILIA NE UNEȘTE

   
  În ziua de 15 mai Centrul Academic Eminescu a sărbătorit Ziua Internațională a Familiei în parteneriat cu Grădinița nr. 40, director Maria Cristofor, metodist Vera Diocher. La masă rotundă cu genericul ABC-UL FAMILIEI au participat: scriitoarea și profesoara Maria Caras-Cumpenici, scriitorul Ion Cuzuioc, compozitorul Ilie Văluță cu fiica Diana Văluță profesor titular la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, psihologul-consilier Irina Novac și tinerii părinți ai copiilor, care frecventează Grădinița nr. 40 și care sunt cei mai activi și pasionați cititori ai Centrului Eminescu

         Am invitat acește persoane deoarece au acumulat o experiență de viață, au crescut copii educați și realizați în viață. Bunăoară, dna Maria Caras-Cumpenici este învățătoare cu o experiență de 30 de ani în domeniul pedagogiei, a editat cărți care întrunesc materiale din domeniul pedagogiei familiei, psihologiei vârstelor, care pot servi drept ghid în soluționarea variatelor și complexelor probleme, pe care viața și realitatea le abordează în fața noastră. Si-a realizat și un vis: dumneaei a deschis un centru pentru copii și părinți MIRIAM, unde organizează: activități de dezvoltare creativ-cognitivă, pregătirea copiilor pentru școală, meditații și recuperare, arta vorbirii, lucrul manual, și ateliere diverse. pentru a cunoaște acest centru accesați: www.miriam.md.  In mod aparte doamna Caras s-a referit la rolul părinților în educație, abilitățile părintești, efectul iubirii părintești. Doamna Maria Caras-Cumpenici a realizat și un test pentru public, astfel fiecare în parte au completat un chestionar-continuare a expresiilor confirmate de marii înțelepți ai lumii: Care este considerată cea mai veche meserie?, Ce stă la temelia vieții umane?, Cel mai fericit părinte este acel care..., Cel mai fericit copil este acel care..., Copiii nu datorează părinților viața ci...(N. Iorga), Natura ne aseamănă, iar... ne deosebește (Conficius), Copiii vor face în viață... (Ioan Gură de Aur), Singura cale de a crește copii buni este...     Scriitoarea a prezentat și cărțile personale: ABC-ul familiei, Vrei să devii părinte de succes?, Dulce e copilăria, Rugă pentru suflet, Fenomenele naturii prin povestea picăturii.
         A fost binevenit și discursul psihologului-consilier Irina Novac, care a venit cu sfaturi utile pentru părinți: relația de prietenie cu copiii, creșterea unui copil sănătos, cum să le facem cadouri copiilor, educația unei atitudini corecte pentru lectură, despre cum părintele ar putea fi cel mai bun model copilului propiriu, cum să educăm un om onest, corect, pregătit pentru a înfrunta viața cu toate bucuriile și greutățile ei.

         Prietenul nostru, scriitorul și medicul Ion Cuzuioc, este cunoscut ca un bun familist, care pledează pentru un mod sănătos de viață. Dl. Cuzuioc a împărtășit tinerilor părinți despre educația care a primit-o, fiind băiat de la țară cu părinți simpli, dar care au știut să-i altoiască cei șapte ani de acasă, dumnealui rămănând recunăscător pentru aceasta părinților. Și pentru că, scriitorul Ion Cuzuioc este cunoscut și ca un epigramist talentat, a dat citirii și ultimilor creații publicate recent, astfel publicul a rămas încântat de adevărul atât de artistic din epigrame și au râs cu poftă.
         Familia Văluță este cunoscută ca o dinastie de muzicieni: Ilie Văluță este compozitor și interpret, a scris muzică la peste 80 de spectacole, romanțe, cântece și muzică instrumentală. Diana Văluță este o cântăreață talentată, care are o profunzime deosebită în voce, este laureată a mai multor concursuri naționale și internaționale. Tatăl și fiica Văluță au interpretat câteva piese din repertoriul familiei, care a plăcut mult publicului: E luna mai, Bucuria părinților, Trubadur.

         A fost binevenită și expoziția de carte cu genericul FAMILIANUCLEUL CIVILIZAȚIEI, aceste cărți sunt un ajutor în păstrarea relațiilor familiare.

         A fost o zi deosebit de interesantă, productivă și emoționantă, care ne-a bucurat pe toți și prin faptul că fiecare a primit în dar și câte un trandafir din partea Grădiniței nr. 40.

         Astfel de Ziua Internațională a Familiei ne-am simțit cu toții la Centrul Academic Internațional Eminescu O FAMILIE!

E, Dabija, director
V. Sîrbu, şef oficiu

Ziua Internaţională a Muzeelor

Ziua Internaţională a Muzeelor este sărbătorită la nivel mondial pe 18 mai începând din anul 1977. Evenimentul este patronat, în mod tradiţional, de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM). Aproximativ 3.000 de muzee din Europa sărbătoresc anual evenimentul.
Prin obiectele pe care le conservă, muzeele colecţionează, în fapt, povestiri pe care le transmit memoriei comunităţilor în care trăim. Aceste obiecte reprezintă în cea mai mare măsură expresia patrimoniului nostru cultural şi natural. Foarte multe dintre ele sunt fragile, unele dintre ele sunt chiar în pericol de a fi distruse şi au nevoie să fie conservate cu o atenţie deosebită. Ziua Internaţională a Muzeelor oferă, prin activităţile pe care zeci de muzee din Republica Moldova le organizează, ocazia ca vizitatorii să descopere şi să redescopere memoria lor colectivă şi individuală.
Ziua Internaţională a Muzeelor încearcă să atragă atenţia publicului asupra rolului crucial pe care îl joacă muzeele în ceea ce priveşte respectul şi recunoaşterea diferenţelor.
Pe de o parte, muzeele dau un sens nou comunităţii, punând în valoare patrimoniul cultural comun, iar pe de altă parte, ele pot să aducă la lumină rolul indivizilor şi al grupurilor, ale căror singularităţi şi diferenţe sunt pietrele unghiulare ale diversităţii, ea însăşi inerentă acestui patrimoniu comun.

Noaptea Europeană a Muzeelor 2014

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei vă invită pe 17 mai la Ziua şi Noaptea Muzeelor.
Evenimentul se va desfăşura sub genericul „Colecţiile muzeale dezvoltă legături... create între vizitatori, generaţii şi culturile lumii"
ZIUA MUZEELOR
Vizitare gratuită între orele 11:00 - 17:00
Din program: vernisajul expoziţiei de decoraţii militare, ateliere de creativitate, concerte, jocuri şi concursuri, târgul copiilor.
Copiii sunt aşteptaţi la târg cu jucării, pe care nu le mai folosesc, ca să facă schimb cu ceilalţi sau să le doneze unui orfelinat.
Petreceţi timpul frumos, alături de copiii Dumneavoastră, la un eveniment de tradiţie - Ziua Internaţională a Muzeelor!

NOAPTEA MUZEELOR, ediţia a X-a.

În anul 2014 Noaptea Europeană a Muzeelor este organizată sub patronajul Ministerului Culturii al Republicii Moldova
Program de vizitare: 18.00 - 02.00
Te aşteptăm la expoziţii, reconstituiri istorice, proiecţii de film francez, demonstraţii de mânuire a armelor medievale, jonglerii cu foc, spectacole de muzică, tur nocturn al Chişinăului.
Vino la muzeu cu o fotografie de familie (mai veche de 30 de ani) şi participă la expoziţia interactivă „Ţara mea, Familia mea". Recuperează, împreună cu noi, un secol de istorie a comunităţii locale.
Găseşte timp pentru tine. Petrece o noapte magică la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei!

Condiţii de participare la flash expoziţia cu caracter interactiv  „Ţara mea, Familia mea"

La 17 mai, începând cu ora 18.00, pe holul de la etaj al muzeului va fi realizată în mod expres, cu ajutorul publicului vizitator, o expoziţie de fotografii de familie cu genericul „Ţara mea, Familia mea".
Expoziţia urmăreşte recuperarea şi valorificarea unui patrimoniu fotodocumentar din arhive personale, cu certă valoare istorică sau etnografică, care să reconstituie un secol de istorie locală în imagini.
Participanţii la expoziţie trebuie să vină pe 17 mai la muzeu cu o fotografie de familie, mai veche de 30 de ani, din colecţiile personale sau ale familiei.
În expoziţie vor fi incluse fotografii de familie cu caracter istoric sau etnografic: despre viaţa de familie, evenimente importante din ciclul vieţii omului, ocupaţii, industria casnică, costume populare, obiceiuri tradiţionale.
Fiecare fotografie acceptată în expoziţie va fi însoţită de următoarele date: nume de familie, localitatea de provenienţă, datare, scurtă descriere a evenimentului fotografiat.
Expoziţia va putea fi văzută în muzeu până la 21 mai.
Participanţii la expoziţie vor primi în dar o fotografie, realizată în cadrul atelierului „Retro-muzeu".


Sursa: wikipedia; nationalmuseum.md; cotidianul.ro

Publicat: Irina Țurcanu

Tatăl meu își amintea de Eminescu...

   
   Față de Eminescu, față de opera lui, noi, cei de astăzi, avem un adînc sentiment de recunoștință, o recunoștință care trece dincolo de predilecțiile noastre personale. Datorăm recunoștință lui Eminescu pentru că el a dovedit în chip suprem, cu rigoarea evidenței incontestabile, că limba românească oferă imense posibilități pentru compunerea poeziei mari. Datorită lui s-a văzut că pentru expresia poetică limba noastră are bogății sigure și inepuizabile. Prin mijlocirea lui, poeziei de limbă românească i s-au deschis toate drumurile pentru o dezvoltare infinită. Curentul eminescian aparține acum istoriei literaturii. Nimeni, astăzi, nu mai imită pe Eminescu. Cu toate acestea, cîntecul lui sună și azi tot așa de curat, tot așa de adînc cum a sunat și în inimile celor care l-au ascultat chiar pe poet rostindu-l.
   Nici unul din aceștia nu mai este în viață. Nici cei care s-au născut cînd încă Eminescu mai trăia nu mai sunt mulți. Scade, astăzi, tot mai tare chiar și numărul acelor care au cunoscut oameni contemporani ca Eminescu, oameni care au stat de vorbă cu el. Încep și eu să mă număr printre acei puțini care au mai rămas și care au stat de vorbă cu prieteni ai lui Eminescu. Unul dintre aceștia a fost tatăl meu.
   Tatăl meu a intrat la Junimea prin 1881. Cam tot în acei ani a ocupat postul de subbibliotecar la Biblioteca Universității din Iași. El a părăsit acest post în toamna anului 1884 cînd a fost numit profesor la Liceul Național. Postul de subbibliotecar l-a luat atunci Eminescu care, după îmbolnăvirea lui în 1883, se însănătoșise oarecum, dar nu se putuse vindeca deplin. Tata l-a cunoscut pe Eminescu înainte de 1883 și după aceea. Avea față de el o mare stimă. Spunea că rar se pot întîlni oameni care, ca Eminescu, să întrunească în ei pasiunea științei și talentul poetic. Pe lîngă adîncimea gîndirii poetice, tata admira în poezia lui Eminescu frumusețea limbii. Nu l-am auzit recitînd versuri decît din Homer, ai cărui hexametri îi scanda cu un ton ușor cîntat marcînd cu grijă silabele lungi și silabele scurte, și din Eminescu, din care știa pe de rost poezii întregi, în frunte cu Scrisoarea I, din care cu predilecție recita.
   Eminescu, spunea tata, era un om profund serios și profund cinstit în tot ce gîndea și în tot ce lucra. Firea lui, concepția lui sănătoasă despre viața morală a omului, îl făceau să deteste ipocrizia și minciuna, să nu sufere nici un compromis și să nu admită nici o concesiune care ar fi jignit dragostea lui de adevăr și de dreptate. Nu-i plăcea elocvența goală, nu-i plăceau vorbele frumoase și deșarte. Nu gusta deloc spiritul zemflemist și obiceiul de-a lua peste picior orice numai din plăcerea de-a glumi răutăcios, obicei care, pe lîngă un ascuțit spirit critic foarte folositor, făcea parte din atmosfera spirituală a Junimii, sau cel puțin a cîtorva dintre corifeii ei. Lui Eminescu îi plăcea însă umorul sănătos și lipsit de răutate al țăranului român, și aici stătea desigur și unul din motivele prieteniei sale cu Creangă. Tata prețuia aceste însușiri ale lui Eminescu, și aceasta cu atît mai mult cu cît aceste însușiri erau și ale lui. Deși era foarte zgîrcit cu amintirile, despre Eminescu el vorbea cu însuflețire ori de cîte ori îl întrebam eu. Lui Eminescu, spunea el, nu-i plăcea anecdota, care învăluie de-atîtea ori în umor batjocura și clevetirea. Era aici încă un punct de apropiere între el și tata, care nici el nu arăta vreun entuziasm față de spiritul anecdotist (ceea ce era iar o deosebire a lui Eminescu și a lui față de Junimea, unde se știe că întrunirile începeau cu «anecdota primează»). Tot din cauza aceasta că nu-i plăcea, ca și lui Eminescu, anecdota clevetitoare, tata ocolea întotdeauna întîmplările neplăcute sau penibile din viața lui Eminescu de după îmbolnăvire (și dintre care chiar foarte multe le considera drept false, drept «scornituri», cum le zicea el). Își aducea aminte întotdeauna de Eminescu cel sănătos și desăvîrșit ca om și ca poet și priceput în multe discipline ale minții («a învățat și sanscrita!» exclama el cu admirație). Și mai zicea că numai de acest Eminescu se cuvine să ne aducem aminte, așa cum îl găsim înălțat în tot ce el a gîndit și a scris. În ce mă privește, eu am urmat și urmez mereu aceste îndemnuri și spun despre Eminescu ce spuneam odată despre Virgiliu: să ne apropiem de el ca de un contemporan în durata eternă.

Alexandru PHILIPPIDE

Sursa: Manuscriptum. – 1975. – Nr. 3. – p. 6-7.

Publicat: Irina Țurcanu

15 mai 2014

ZIUA INTERNAŢIONALĂ A FAMILIEI


Publicat: Fărîmă Marcela

Eminescu - călător neabătut prin meleagul de taină al artei

Decembrie 1982

La Eminescu

Nici umbra nu mai este pieritoare,
părelnic pasul să i-l spună-n ierbi,
cînd melancolic, calea luceferii și-o taie
ca să răsară în stemele de cerbi...

Nici glasul, însoțindu-l din cuvînt,
nu s-a păstrat ca tainic să-l rostească.
Poate-n adîncuri, grav cutreierînd,
Își poartă-ascunsa mantie regească.

Buciume sună fără să-l ajungă
acolo, unde duhul e-mpărat...
Își bate clipa clopotele-n dungă
urcînd al frunzelor solemn palat.

Vin voievozi lunateci pe poteci
nimbate în argintul pal al lunii
de parcă drumul le-ar fi fost pe veci
sortit să-l poarte spre tărîmul lumii.

Viu tresărind, stă lacul să apună
în pleoapa unui nufăr singuratec
cînd o Ofelie își ia cunună
al soarelui profil primăvăratec.

«Alunecînd pe-o rază», vin pașnice fantasme,
gingaș cuprinse de un tandru dor
și drumul de la viață pînă-n basme
trece prin umbra vagă-a unui nor.

Nu, umbra pieritoare nu-ntretaie
părelnic pasul să-l șoptească-n ierbi,
cînd vin luceferii-n nestinsă ploaie
zidindu-se-ntr-un veșnic, tînăr cerb.

Nu, trista, pieritoare umbră nu e!
Doar lacul poartă-n nuferi o statuie.


        Nicolae Dragoș


Sursa: Manuscriptum. – 1983. – Nr. 1. – p. 8

Publicat: Irina Țurcanu


14 mai 2014

Verba volant, scripta manent

Latini din cele 37 de state membre ale Uniunii Latine marchează la 15 mai, Ziua Latinității. Astfel este aniversată Convenția constitutivă a Uniunii Latine, semnată la Madrid pe 15 mai 1954, decizie luată în decembrie 2000, la Paris, în cadrul celui de-al XIX-lea Congres al Uniunii Latine. Republica Moldova a aderat la Uniunea Latină în 1992, iar în 1995 la Chișinău a fost deschisă o reprezentanță a Uniunii Latine. Scopul Uniunii Latine este de a promova și de a păstra valorile culturale latine, cuprinzând la momentul actual 37 de țări membre. Limbile oficiale ale acestei organizații sunt franceza, italiana, portugheza, româna și spaniola. Limba latină, deşi este considerată o limbă moartă, este încă în uz în cel mai mic stat din lume, Vatican! Latina era limba vorbită în antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium. A câștigat o importanță majoră ca limbă oficială în Imperiul Roman.
Toate limbile romanice provin din latina-mamă, iar multe cuvinte la baza cărora stă limba latină sunt răspândite în alte limbi moderne, precum engleza. Mai mult, în lumea vestică medievală, pentru mai mult de o mie de ani, latinaa fost o lingua franca, fiind limba învățată și vorbită pentru conducerea afacerilor Bisericii Romano-Catolice și soluționarea problemelor de ordin științific, cultural și politico-juridic. Mai târziu a fost înlocuită de franceză, în secolul al XVIII-lea, și de engleză la sfârșitul secolului al XIX-lea. A rămas limba formală a Bisericii Romano-Catolice chiar și în ziua de astăzi, ceea ce include și statutul său de limbă oficială a Vaticanului.
 În fiecare an la 15 mai, membrii Uniunii Latine organizează diferite activităţi. Guvernele şi organismele internaţionale dar şi organizaţiile neguvenamentale care împărtăşesc valorile latinităţii se asociază deasemeni la această festivitate.

Drag cititor, implică-te și tu citind o carte scrisă de un autor latin, participând la un concert, proiect sau expoziție ce are ca temă latinitatea.

Sursa: basarabeni.ro; wikipedia

Publicat: Irina Țurcanu

Eminescu a trăit aevea trecutul și viitorul neamului românesc

(...) Nu știm cît cunoștea Liviu Rebreanu din și despre Eminescu pînă la stabilirea sa în București. Cert este că, în august 1914, în momentul declanșării primei conflagrații mondiale, o elegantă dar efemeră publicație teatrală bucureșteană, publica un articol azi uitat, despre Eminescu, sub semnătura sa. Ocazionat de împlinirea unui sfert de veac de la moartea acestuia, articolul constituia, un elogiu neprecupețit și un apel pasionat la prețuirea «celui mai mare poet român»...
Nicolae LIU
  În sufletul și-n opera unui poet mare se concentrează toate aspirațiile nobile ale neamului care i-a dat viață.
   Pentru neamul românesc mult încercat, Eminescu a fost profetul providențial. Într-o vreme cînd granițe artificiale brăzdau pămîntul nostru strămoșesc, despărțind frați de frați, cînd mai bine de jumătate din poporul român se ((gemea greu)) ‹afla› sub jugul străinilor lacomi; în vremea aceea unirea tuturor fraților români într-o țară unică și liberă părea mai depărtată și mai puțin pipăibilă ca un vis frumos: Eminescu cînta durerile tuturor românilor. [...] Ochii lui vedeau țara pe care o vedem noi azi aevea, sufletul lui îmbrățișa, dincolo de timpul nesigur, unirea cea mare a tuturor românilor.
   În Eminescu a trăit aevea trecutul și viitorul neamului românesc , în opera lui s-a exprimat glasul tainic al milioanelor de români care au suferit veacuri multe robia, precum s-a înălțat nădejdea  în împlinirea visului și bucuria cea mare a realizării unirii ce avea să vie... El a găsit accente veșnic vii ale durerilor și nădejdilor noastre de totdeauna. De aceea a fost poetul neamului în înțelesul cel mai nobil al cuvîntului.
   Și  neamul întreg a înțeles că avea într-însul pe marele său purtător de cuvînt. Deși arta lui era nouă, s-a impus tuturor românilor ca o adevărată evanghelie. De aproape cincizeci de ani trăim în epoca Eminescu. Nu numai literatura, dar și cultura românească întreagă e dominată de spiritul lui. Cu cît trec anii, cu atît opera lui devine mai vie. Cultul lui Eminescu deabia acuma, cînd visul lui s-a împlinit, începe aevea.
   Scriitorii români de azi și de totdeauna văd în Eminescu adevăratul reprezentant al scrisului românesc. Eminescu n-a fost decît poet și scriitor care, de pe urma scrisului său, a trăit cum a putut, mai mult rău decît bine. N-a ajuns în țara sa, pe care a iubit-o atît de mult că i-a înțeles toate palpitațiile, nici măcar ministru. Bunurile pămîntenești nu i-au fost hărăzite... Înaintea lui și chiar după el, scriitorii și poeții, ca să fie priviți cu adevărat mari au fost și oameni politici, au făcut sau condus partide politice, s-au frămîntat... Eminescu n-a făcut decît o singură politică, aceea a neamului românesc. În vreme ce alții se zbuciumau pentru scopuri mărunte și trecătoare, el a avut un singur ideal și idealul lui a rămas idealul tuturor.
   Eminescu e o pildă a scriitorilor români. Avînd o credință și un ideal, ele s-au întrupat în arta lui, fără a i-o altera, fără a o lega de timp și de spațiu. A rămas artist, fiindcă n-a exprimat decît ceea ce era viu în sufletul lui românesc.
   Hotarele neamului românesc Eminescu le-a fixat întîi cu o precizie care ar face cinste geografilor. El a cutreerat pămîntul românesc în lung și-n lat, pînă la marginile lui.
   În numele Societății Scriitorilor Români, mulțumind inițiatorilor acestui monument înălțat aici la marginea pămîntului românesc. Îmi permit a sfîrși cu o urare. Eminescu a propovăduit unirea și înfrățirea românilor pe care-i vedea cotropiți de străinătate. Azi, cînd toți frații ne aflăm împreună, unirea e și mai trebuincioasă poate. Cotropitorii de ieri ne pîndesc de pretutindeni. Numai uniți în cuget și-n simțiri vom putea ține piept valurilor ce ne amenință din toate părțile. Să ne întărim inimile și să ne luminăm sufletele. Înfrățirea nimic n-o poate propaga mai puternic decît arta și cultura. Monumentul lui Eminescu prin care vom putea cimenta unirea.

 Liviu Rebreanu
Sursa: Manuscriptum. – 1972. – Nr. 1. – p. 14-20.

Publicat de: Irina Țurcanu

EMINESCU. NATALA MEA VÂLCIOARĂ

Familia Eminovici

"Părinţii din părinţi" nu este numai o memoramilă metaforă eminesciană, ce reprezintă afirmarea deplină a obârşiei sale de neam, venind din adâncimea  "timpilor imemorabili".

Locuinţa părintească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de ţară dar încăpătoare şi gospodărească, nu lipsită de anume eleganţă rustică. Era o construcţie geometrică, puţin ridicată asupra solului, cu câte două ferestre mari în laturi. Un pridvor înalt in faţă, la care suiai pe vreo şapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane svelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic

George Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu


1812, febr. 10. Se naşte la Călineşti (Suceava) tatăl lui Mihai Eminescu, Gheorghe Eminovici, fiul mai mare al dascălului din Călineşti, Vasile Eminovici şi al Ioanei Sărghei. Provenind dintr-o familie numeroasă şi nu prea înstărită, Gheorghe Eminovici părăseşte de timpuriu satul natal. Este, pe rând, scriitor de cancelarie la baronul Jean Mustaţă, apoi administrator al moşiei Dumbrăveni a boierului Balş, care îl ajută să obţină de la domnitorul Mihail Sturza titlul de sluger. în 1841 Eminovici este ridicat la rangul de căminar. Stabilitatea materială la care râvnea Eminovici ar fi putut fi în sfârşit obţinută prin cumpărarea, în 1847, a moşiei de la Ipoteşti, unde familia căminarului se va muta definitiv abia în 1857, o dată cu terminarea noii case. însă mare parte din veniturile moşiei vor fi folosite de Eminovici pentru a asigura fiilor săi studii liceale şi universitare, costisitoare chiar şi pentru o familie mai înstărită, aşa încât în 1878, Eminovici este nevoit să vândă Ipoteştii pentru a-şi plăti datoriile; rămânând ca administrator al noului proprietar până în 1884, anul morţii sale. • Crescut la tradiţie şi la Biblie, Eminovici a facut toata viaţa eforturi să se „chivernisească” convins fiind ca fetele trebuie să aibă o dotă frumuşică, iar pe baieţi i-a îndrumat spre meserii practice.

1816. Se naşte la Joldeşti mama poetului, Raluca Iuraşcu, a treia fiică a stolnicului Vasile Iuraşcu şi a Paraschivei Iuraşcu. Se căsătoreşte în 1840 cu Gheorghe Eminovici, aducând o zestre destul de frumoasă, care părea să fie de bun augur pentru tânăra familie. Are unsprezece copii; pe şase dintre ei îi va pierde încă din timpul vieţii sale. Moare în 1876, la Ipoteşti.



 1841. Se naşte Şerban, primul copil al familiei Eminovici. Urmează cursurile primare şi gimnaziale la Cernăuţi; studiază medicina la Viena şi Erlagen. Deşi nu-şi obţinuse titlul universitar, profesează ca doctor la Berlin; moare la 33 de ani, bolnav de tuberculoză.





1843, febr. 2. Se naşte Nicolae (Nicu), al doilea copil al familiei Eminovici. După terminarea gimnaziului la Cernăuţi, Nicu studiază dreptul la Timişoara, în biroul avocatului Emmerich Christian; lipsurile materiale şi boala îl determină să se întoarcă în 1881 la Ipoteşti, unde îşi ajută tatăl în administrarea fostei moşii a familiei. în 1884, nu mult după moartea tatălui său, Nicu se sinucide; e înmormântat la Ipoteşti.



1844, apr. 16. Se naşte Gheorghe (George, Iorgu), al treilea copil al familiei Eminovici. Face şcoala la Cernăuţi şi studii militare în Prusia. îşi întrerupe cariera militară şi se retrage la Ipoteşti, bolnav de tuberculoză; în ciuda îngrijirilor, moare în 1873, la 29 de ani.

1845, mai 5. Se naşte Ruxandra, prima fată a familiei Eminovici; trăieşte doar câteva zile. 

1846, iul. 1. Se naşte Ilie, al cincilea copil al familiei Eminovici. Face şcoala la Cernăuţi, după care urmează la Bucureşti cursurile Şcolii de medicină a doctorului Carol Davila. Se îmbolnăveşte de tifos şi moare în 1863. 

1848~1856 Se naşte Maria, al şaselea copil al familiei Eminovici. Moare la şapte ani şi jumătate. 


1850, ian.15. Se naşte al şaptelea copil al  familiei Eminovici, Mihai - "poetul naţional" - "geniul tutelar al culturii neamului" se naşte la 15 ianuarie 1850, în oraşul Botoşani, pe Calea Naţională, imobilul 179, unde există o placă memorială, unde se precizează aceasta. Botezul micuţului Mihai are loc la Biserica Uspenia din Botoşani (ctitoria doamnei Elena Rareş - anul 1552). Moare la data de 15 iunie 1889, la Sanatoriul doctorului Al. Şuţu din Bucureşti. Este înmormântat în cimitirul Belu din Bucureşti.




1852, mai 7. Se naşte Aglaia, al optulea copil al familiei Eminovici. În 1870 se căsătoreşte cu profesorul Ioan Drogli, stabilindu-se în Bucovina, la Suceava, şi mai apoi la Cernăuţi. Din această primă căsătorie are doi copii, Ioan şi George; rămâne văduvă în 1887. Se recăsătoreşte în 1890 cu Heinrich Gareiss von Dollitzsturm. Moare în 1900.Avea înclinaţii pentru muzică şi arta scenică.




1854. Se naşte Harieta, al nouălea copil al familiei Eminovici. 
Înzestrată cu o inteligenţă deosebită, dar marcată din copilărie de o deficienţă fizică, nu va putea urma cursuri şcolare regulate; tenacitatea şi energia cu care s-a autoinstruit tot timpul vieţii se regăsesc şi în felul cum şi-a asumat îngrijirea poetului între anii 1887-1888. îi va supravieţui lui Mihai doar câteva luni. Moare în octombrie 1889.




1856, nov. 16. Se naşte Matei, al zecelea copil al familiei Eminovici. 
Absolvent al Institutului Politehnic din Praga; ofiţer în armata română, din care se retrage pentru a face carieră în administraţie. Spre deosebire de fraţii săi mai mari, Matei moşteneste longevitatea bătrînului Eminovici, fiind şi singurul dintre fii săi care lasă urmaşi. Moare în 1929.


Ultimul copil, al unsprezecelea - băiat - este Vasile Eminovici, care moare la vârsta de 1 an şi jumătate.
Sursa: http://www.eminescuipotesti.ro/primapagina.htm
Vă recomandăm să consultaţi următoarele surse din fondul de documente a 
Centrului Academic Internaţional Eminescu:
  • Crăciun, Victor, prof. dr., Mihai Eminescu / O imagine totală a omului şi operei la 160 de ani de la naştere - 15 ianuarie 1850 - 15 ianuarie 2010/ partea I - Viaţa. -  Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, Editura Semne, 2010. - 256 p.
  • Coşereanu, Valentin. Eminescu Ipoteşti Eminescu / Valentin Coşereanu. - Ipoteşti: Memorialul Ipoteşti Centrul Naţional de Studii "Mihai Eminescu", 2000. - 305 p.
  • Ungureanu, Gheorghe. Eminescu în documente de familie - documente literare / Gheorghe Ungureanu. - Bucureşti: Minerva,1977. - 398 p. 
  • Călinescu, G. Viaţa lui  Mihai Eminescu / G. Călinescu. - Bucureşti: Academia Română, 2002. -265 p.
  • Dorian, Gelu. Iordache Emil. Paşii Poetului. - Iaşi: Timpul, 2000. - 365 p.

F.M.

13 mai 2014

În sânul familiilor se naşte pacea.

Ziua Internațională a familiei este celebrată la data de 15 mai, în conformitate cu decizia Adunării Generale a ONU, adoptată prin Rezoluţia 47 / 237 din 20 septembrie 1993. Obiectivul principal al acestei zile este de a sublinia importanţa familiilor în societate şi a promova valorile familiei - egalitatea, împărţirea responsabilităţilor casnice, dragostea, respectul, combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, copiilor, persoanelor bătrâne.
 În anul 2009 Ziua Internaţională a Familiei a fost celebrată în Moldova prin organizarea, în premieră, a Festivalului Familia. Evenimentul a fost organizat de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (MMPSF), cu suportul agenţiilor ONU în Moldova, în special al UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie, UNIFEM, Fondul Naţiunilor Unite pentru Femei, precum şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM). Festivalul s-a desfăşurat în trei oraşe - Chişinău, Bălţi şi Cahul, reuşind să adune aproape 30 000 de persoane. Mesajul de bază al evenimentului a fost  „Valorile creează Familia - Familia Creează Valori”. Această primă iniţiativă de organizare a Festivalului Familia în Republica Moldova a sporit gradul de conştientizare al participanţilor cu privire la valorile de familie, precum şi capacitatea de reacţie a autorităţilor centrale şi locale faţă de problemele cu care se confruntă familiile în ziua de azi. Pentru a menţine subiectul instituţiei familiei pe agenda publică, precum şi a sensibiliza societatea cu privire la importanţa mediului familial sănătos, celebrarea Zilei Familiei trebuie să devină o tradiţie în Republica Moldova.
Scopul evenimentului este să consolideze importanţa valorilor familiei şi să sensibilizeze cu privire la problemele cu care se confruntă instituţia familiei şi să înainteze soluţii practice pentru depăşirea lor.
Potrivit Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, duminică va fi organizat un program cultural-artistic. Acțiunea va avea loc în Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Chișinău, de la ora 11:00.
Joi, 15 mai, la Chișinău va fi organizat un flash-mob în Scuarul Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieşu” în vederea sensibilizării publicului larg cu privire la importanța valorilor familiei.
Și în raioanele republicii vor fi organizate activități, printre care concursuri pentru elevi, pentru familii remarcabile, acţiuni publice de informare, evenimente festive.
Ziua Internaţională a Familiei a fost stabilită de ONU în 1994 în vederea sensibilizării privind importanţa institutului familiei, promovării cunoştinţelor despre tendinţele socio-economice şi demografice care afectează familia şi eforturile de stimulare a răspunsurilor la provocările cu care se confruntă astăzi familia contemporană.
Această zi ar trebui să reprezinte pentru noi toți o ocazie de sărbătoare, de liniște și pace în cadrul fiecărei familii.


Sursa: trm.md; artico.md

Publicat: Irina Țurcanu

12 mai 2014

Întâlnire cu scriitorul Mihai Ștefan Poiată

,,Scrisul este un ,,alter ego”, un cod prin care autorul îşi face prezentă imaginea în faţa cititorului...”

Cartea întotdeauna l-a înnobilat pe om prin lectura ei, căutînd mereu să pătrundă în adîncurile raţiunii celui care o citeşte. De aceea, printre miile de cărţi ale literaturii, cititorii pasionaţi de la Liceul Teoretic Mircea cel Bătrân (elevi din clasele a VIII-a şi a IX-a), ,,merg la braţ cu lectura” de fiecare dată cînd li se propune o inovaţie, mai ales atunci cînd e vorba de literatura basarabeană.
Una din instituţiile culturale din Republica Moldova, care oferă elevilor un orizont de lectură vast, dar şi variat este Centrul Academic Internaţional Eminescu, locul unde elevii L.T. Mircea cel Bătrân se regăsesc printre filele literaturii artistice, lecturate cu multă ardoare.
De fiecare dată, elevii liceului sus-numit, dar şi doamnele profesoare de limba şi literatura română A. Dascal şi T. Negrescu, care îi ghidează pe elevi în varietatea lumii artistice a Centrului Academic, sînt plăcut surprinşi de atmosfera creată în această instituţie de cultură. Colaboratorii Centrului, ghidați de d-na director Elena Dabija, creează o ambianţă benefică, ce contribuie la educarea spiritului românesc în inimile copiilor, furaţi de lumea internetului.
În luna aprilie a anului curent, cînd primăvara îşi intrase în drepturi depline, doamnele profesoare împreună cu discipolii lor, au asistat la o lecţie de suflet, fiind în preajma omului de artă Mihai Ştefan Poiată.

Elevii şi-au expus gîndurile flexibil pe marginea lecturii romanului Voiaj de nuntă în trei. Au rămas profund emoţionaţi de discursul autorului ce a comunicat deschis cu auditoriul, motivîndu-i să-şi lărgească orizontul cognitiv, prin lectură permanentă. Discuţia dintre autorul M. Şt. Poiată şi elevii pasionaţi de scrierile acestuia, a creat o atmosferă emoţionantă în sala de lectură, iar decorul acesteia au fost ideile despre romanul citit, sfaturi ale acestuia pentru tinerii cititori.
Cadrele didactice A.Dascal și T.Negrescu, elevii claselor a VIII-a, a IX-a apreciază activitățile organizate în Centrul Academic Internațional Eminescu, ce motivează elevii, stimulîndu-le interesul pentru lectura suplimentară.
Angela Dascal și Tatiana Negrescu,
profesoare de limba şi literatura română

Ziua Internaţională a asistenţilor medicali

Prin noţiunea serviciului de Nursing / asistent medical, Organizaţia Mondială a Sănătăţii vrea să atragă atenţia asupra acestui serviciu, ca fiind cel mai important în îngrijirea pacienţilor. Ziua de 12 Mai a devenit Ziua Internaţională a asistenţilor medicali din întreaga lume, la iniţiativa Consiliului Internaţional al Asistenţilor Medicali, creat în anul 1899, în cinstea zilei de naştere a dnei Florence Nightingale, fondatoarea primei şcoli laice de asistent medical din lume.
În Republica Moldova, personalul asistenţilor medicali constituie una din cele mai numeroase grupe profesionale în structura cadrelor medicale, care la finele anului 2011 a constituit cifra de 22855 persoane, anunță ministerul Sănătății.
În Republica Moldova, prin decizia Ministerului Sănătăţii, Ziua Internaţională a asistenților medicali este sărbătorită începând cu 1994. Nursing/asistenţă medicală este o activitate
profesională, desfăşurată în scopul promovării şi menţinerii sănătăţii, prevenirii îmbolnăvirilor, îngrijirii şi recuperării persoanelor bolnave şi sănătoase de la concepţie pînă la sfârşitul vieţii. Tema aleasă pentru a marca Ziua asistentului pentru acest an este “Asistentul medical - o forţă pentru schimbare, o resursă vitală pentru sănătate”. Se subliniază faptul că sănătatea populaţiei depinde în mare măsură de concordanţa între nevoile de servicii de îngrijiri şi numărul, pregătirea corespunzătoare, profesionalismul şi gradul de motivaţie ale asistenţilor medicali din întreaga lume. 

Sursa: Timpul.md; telegrafonline.ro;

Publicat: Irina Țurcanu