26 iun. 2014

In memoriam Dumitru Matcovschi



Dumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, în prezent raionul Șoldănești — d. 26 iunie 2013, Chișinău) a fost un poet, prozator, academician, publicist și dramaturg  din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. Este recunoscut în critica literară pe plan internațional și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia.
V. Sîrbu

24 iun. 2014

Emineste-ne, Doamne!

Domnul  Puiu Răducan,  este inginer de profesie și totodată un poet romantic, un poet al sufletului însingurat. A lansat în 2010 volumul de versuri De-ale lui Gheorghe la Centrul Eminescu și a rămas prietenul nostru devotat. Comunicăm mai mult prin rețelele de socializare. Paginile blogului Centrul Academic Eminescu sunt mereu la dispoziția tuturor celor care sunt preocupați de studierea universului eminescian. Recent am primit de la domnul inginer Puiu Răducat un eseu pe care îl propunem spre atenția cititorilor noștri.   

Emineste-ne, Doamne! Emineste-ne, Doamne, ca…“Eşti tu nota rătăcită/ Din cântarea sferelor/ Ce eternă, nefinită/ Îngerii o cântă-n cor?/ Eşti fiinţa armonioasă/ Ce-o gândi un serafin,/ Când pe lira-i tânguioasă/ Mâna cântecul divin?” Emineste-ne, Doamne, ca…“Din chaos, Doamne, - am ieşit/ Şi m-aş întoarce-n chaos …”. Emineste-ne, Doamne… “Când corpul tău cădea-vă în vreme risipit,/ Vei coborâ tu singur în viaţa-ţi sufletească/ Şi vei dura în spaţiu-i stelos nemărginit;/ Cum Dumnezeu cuprinde cu viaţa lui cerească/ Lumi, stele, timp şi spaţiu ş-atomul nezărit,/ Cum toate-s el şi dânsul în toate e cuprins/ Astfel tu vei fi mare ca gândul tău întins”. Ca şi la întreaga operă şi referitor datei de naştere a lui Mihai Eminescu au apărut nenumărate ... controverse. Astfel, într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși și-a trecut data nașterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți unde a studiat este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuși, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu și poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu și ... concluzionează ca data și loc al nașterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoșani. Contează sau nu, cat şi cum aceste lucruri, dar El, Eminescu, exista, este al nostru, şi Doamne, Eminestene! În ciuda faptului că s-au găsit câţiva… care să-l bage pe Eminescu al nostru în «debara», rămân destui de mulţi cei care i se închina, şi, Doamne, Emineste-i! Eminescu a fost de toate, este de toate, dar nu mulţi ştiu că a fost şi este un om de ştiinţă. În spectrul culturii naţional-literare şi culturale, Geniul poeziei româneşti a fost obiectul celor mai frecvente şi pasionante preocupări, destul de variate, dar şi cu tentă pur ştiinţifică. În timpul în care studia la Viena şi Berlin, a luat contact cu aceste aspecte – date ale fizicii, chimiei, matematicii şi cu spiritul său pătrunzător şi entuziast a început să le aştearnă pe hârtie, să le analizeze, să dea verdicte stiintifice, chiar. Acest lucru s-a întâmplat nu numai prin lectura cărţilor de popularizare a ştiinţei sau prin audierea unor cursuri de ştiinţe ale naturii, ori alte ştiinţe, dar şi prin discuţii libere în cafenele unde putea găsi reviste ştiinţifice conţinând ultimele noutăţi ale domeniului. Tot pe la începutul studiilor de la Viena şi Berlin, Eminescu nu avea să ştie, să ne spună că timpul nu este absolut, că este relativ, şi n-avea de unde să ştie că vreodată se va vorbi despre acest fapt ca o realitate logică în fizică, EL, «propovăduia», doar. A observat, a constatat şi s-a exprimat ca această alternanţă logică, subiectivă, întâlnită şi în practică exista, a explicat-o pe toate înţelesurile, atât în «Caiete», cât şi în poezie.. După 45 de ani, marele Albert Einstein a descoperit şi el acest fenomen…eminescian, subiectiv şi, fiind de specialitate şi foarte deştept, a calculat matematic fenomenul privind relativitatea timpului şi, găsindu-i soluţia, i-a dat numele de Teoria Relativităţii Restrânse, în 1905 şi a fost generalizată în 1916. Această teorie a Relativităţii începută de Eminescu şi terminată de Einstein, a fost explicată de acesta din urmă secretarei sale, Helen Dukas în felul următor: - «O oră petrecută în parc pe o bancă lângă o fată frumoasă trece ca un minut, dar un minut petrecut pe o plită încălzită pare o oră». Se poate concluziona faptul că dacă Einstein a fost una dintre cele mai mari personalităţi ale tuturor timpurilor, aşa cum îl caracteriza Robert Oppenheimer, Eminescu a urcat toate treptele valoroase ale lumii ştiinţei, fiind la început un geniu naţional, apoi geniul latinităţii, cum l-a numit Mircea Eliade, şi în ultimul timp, prin descoperirea previziunilor ştiinţifice din viaţa şi opera lui, a devenit o personalitate universală, care stă alături de mari oameni de ştiinţă şi cultură ai lumii ca: Leonardo daVinci, Michelangelo şi Albert Enstein. Imaginaţia ştiinţifică a lui Eminescu în comparaţie cu viaţa şi opera celui mai mare fizician al secolului al XX-lea, Albert Einstein, ale cărui realizări celebre au fost anticipate cu mult timp înainte sub forma unor previziuni ştiinţifice în operă beletristică a genialului nostru poet, devine realitate. În multe poezii, considerate geniale, sunt cuprinse şi cele mai multe previziuni ştiinţifice eminesciene, care reflectă o nouă aură de geniu pe fruntea poetului. Dintre acestea, în capitolul Actualitatea reactualizată a lui Eminescu, geneza universului, ca şi Apocalipsa lui, reconsiderate ştiinţific, prin confirmările lor structurale de către numeroşi astrofizicieni, devin nişte teorii mult mai plauzibile, teorii palpabile, dar ştiinţifice. Teodor Codreanu ne dezvăluie taina cum că «Eminescu a vrut să transpună fiinţa totală» în limbaj matematic, într-o ecuaţiune universală». Ca şi Platon, Eminescu vroia să găsească cheia de boltă a filozofiei în limbajul matematicii: «Limba universală»; limbă de formule, adică de fracţiuni a celor trei
unităţi; timp, spaţiu, mişcare (manuscris 2267, p. 160). Tematica ştiinţei este binevenită a fi discutată, deoarece ea se întâlneşte atât la Eminescu cât şi la Einstein, este mai apropiată lui Einstein, fiindcă el este omul de ştiinţă ce s-a impus pe eşicherul lumii ca fizician şi matematician, cucerind chiar premiul Nobel prin legile descoperite de el, dar putem spune ca poetul nostru national este deschizatorul acestui drum stiintific. Studiul matematicilor, care îi fusese-ra în copilărie atât de urâte, i se păreau acum uşoare şi unic instrument de formulare a legilor cosmosului. Interesul lui Eminescu pentru ştiinţă reiese şi din M. 2258, în care este redată lista autorilor cărora el se simţea dator cu ceva! Din această lipsă nu lipsesc nume ale oamenilor ştiinţelor exacte ca: Robert Mayer, Kant, La Place, Pitagora. Şi G. Călinescu notează: «ca student la Viena, el urma cursuri benevole de anatomie, fiziologie, chimie şi fizică, şi bineînţeles, de matematică.» Adrian Marino, despre Eminescu spunea: “În jurul lui Eminescu s-a adunat o erudiţie imensă” şi “intenţia spiritului eminescian nu devine prin acesta inutilă”. S-au găsit multe notiţe răspândite în manuscrisele poetului (îndeosebi în manuscrisul 2270) cu însemnări despre legea conservării energiei (este, credem, primul traducător în limba română al celebrei legi folosind originalul celui ce a descoperit-o, J.R.Mayer), gravitaţie, magneţi, electricitate, mecanica newtoniană, calorimetrie, teoria mecanică a căldurii şi propagarea sa, legile gazelor, însemnări cu caracter pur ştiinţific, dar nu numai atât, ci şi aplicarea lor în tehnica modernă, în tehnica mondială a acestora. Acestea sunt „cuvinte cheie", care atestă o preocupare serioasă şi aprofundată pentru înţelegerea unor concepte fundamentale nu doar teoretice, dar si cât se poate de practice ale fizicii. Se găsesc în manuscrisele sale multe însemnări şi raţionamente corecte de fizică şi ştiinţele naturii în general, transformate de poet, printr-o alchimie genială, în metafore şi poezie, în poetică ştiinţifică de fapt. Viziunea Eminesciană şi ideile exprimate de poet atât de sigur şi incisiv sunt consecinţa firească a cunoaşterii şi nu pesimism maladiv cum greşit interpretează chiar cărturari şi eminescologi reputaţi. Puternicele argumente ştiinţifice ce rezultă din studii dar şi din metaforia acestui genial poet vor conduce la o receptare modernă a creaţiei eminesciene iluminând şi “partea ascunsă” a acesteia. Eminescu a studiat şi s-a inspirit din mari genii fie literaţi, fie oameni de ştiinţă, a fost de accord chiar cu introducerea neologismelor în limba română, dar acestea să fie cu control, să fie “dacizate”. Şi de aici putem trage concluzia că la Eminescu totul era sub control, totul era sub procedură ştiinţifică. Elementele platoniciene din Ondina se păstrează integrate definitiv figuraţiei poetice – ştiinţifice eminesciene, care le reactualizează, în contexte diferite însă, chiar după ce în Memento Mori, Scrisoarea I, Luceafărul – abandonează modelul cosmologic platonician. În analiza operei genialului Poet Naţional – Mihai Eminescu, se discută despre Cosmos, despre Univers, dar ştim bine că atât Cosmosul, întreg Universul sunt supuse unor studii, teze, teoreme ştiinţifice, totul este o ştiinţă, ca de altfel întreaga operă eminesciană. Mihai Eminescu reprezintă continuitatea culturii şi a literaturii române, în ceea ce a realizat ea până la EL, deschizând, prin modernitatea gândirii şi a creaţiei eminesciene, drumul spre deplinele împliniri literar - cultural – istoric – religios şi ştiinţific. Mihai

23 iun. 2014

JURNAL DE VACANȚĂ

Jurnal de vacanţă (continuare)
III
15 iunie
„La Cireşe”. Nu mai vorbesc despre altceva că festivalul a fost în centrul atenţiei pentru toţi. Toată admiraţia pentru organizatorii festivalului, echipa Jurnal TV. Cu toate lacunele care au fost, că intrarea a fost anevoioasă, că torta prea mică, cireşe prea puţine...contează faptul că tot ce s-a făcut a fost exclusiv pentru oameni şi cu toată dragostea. Ferice de cei care au înţeles-o şi păcat de cei cărora nu le-a ajuns îngăduinţă şi omenie pentru a înţelege şi accepta liniştit situaţia. La urma urmei a fost o zi minunată. J

16 iunie
Şi pentru că nu se poate să fie numai bine pe lume...vorba lui Bulgakov:”Ce s-ar face binele, dacă n-ar exista răul”. Planurile de emisie s-au cam răsturnat, dar până la urmă Leontina Vatamanu e la fel de minunată pe cât de extraordinar este Virgiliu Mărgineanu, iar situaţia s-a rezolvat pănâ la urmă.
P.S.: Felicitări norocoşilor care au văzut filmul „Te iubesc, Ion şi Doina”...
17 iunie
Prin exemplul a doi copii sirieni m-am convins că e suicient să fii Om pentru a îndrăgi Moldova şi Limba Română. Şi mi-am răspuns sigur că nu voi fugi de-aici nici sub presiunea unui război...
18 iunie
Veşti bune, cărţi neaşteptate (şi frumoase pe deasupra), plăcinte ca-la-mama-acasă, îngheţată colorată, „floare dulce de tei”, cer senin...ce-ţi mai poţi dori într-o zi de vară?
19 iunie
Pentru că vară fără mare nu se poate, a venit le cinematograful Odeon filmul „#Selfie” cu tot cu o parte din echipă. Un film dinamic, interesant, nou ca stil pentru România, dar nu chiar românesc ca idee. Totuşi e un succes indubitabil al echipei  şi merită toată aprecierea. Mai ales că s-au ostenit să vină pănâ la Chişinău Vlad Logigan, Sali Levent, Alex Călin şi Cristina Dobriţoiu cu prietenie şi iz de mare...
20 iunie
Şi pentur că eu nu uit în vacanţă de şcoală am fost azi la (deja cunoscutul) nostru Club de Lectură de la L.T.”Spiru Haret”, iar pentru că Dumnezeu ştie mereu unde să te ducă am mai ajuns şi la teatru după asta ca să mă asigur că ajung la ultima premieră a Teatrului Naţional „Copiii foametei. Mărturii” regizat de Luminiţa Ţâcu. Aşa a fost ziua cu o bucăţică de Americă venită în Moldova...cu teatru şi cu „Omul frumos” - Dan Puric.
21 iunie
Ziua asta a fost plină de suflet. Am citit atâtea lucruri interesante, bunăoară că sculprturile lui Constantin Brâncuşi au de fapt alte nume, care au fost schimbate din motive ideologice: Poarta înfrăţirii între neamuri – Poarta sărutului; Masa celor doisprezece apostoli – Masa tăcerii; Coloana pomenirii fără de sfârşit – Coloana infinită...Numele iniţial sunt mai lămuritoare, chiar mai româneşti...şi-am mai aflat o idee minunată spusă de un Om Frumos – Adrian Pintea – Cartea este „un semn sigur că mai există cineva pe lume care simte şi gândeşte ca tine, dar ştie să o spună mai bine.”
P.S.: Căutaţi să-i cunoaşteţi pe martirii acestui neam (Constantin Brâncoveanu, Radu Gyr, Petre Ţuţea, Constantin Noica...); Priviţi „Binecuvântată fii, închisoare”.
Natalia Țurcan

19 iun. 2014

18 iun. 2014

AUREL DAVID - UN PICTOR FASCINAT DE CULOARE

"... am fost animat doar de întenţia să-mi exprim, prin ceia ce-mi stă în puteri, recunoştinţa şi preţuirea faţă de cel ce a fost şi a rămas pentru noi Eminescu..."    
Aurel David
    Aurel David s-a născut la 18 iunie 1935, în familia publicistului şi bibliografului Alexandru David. Studiază la Şcoala de Arte Plastice "V. Suricov" din Moscova (1960).
         S-a realizat în domeniul portretisticii. La muzeul republican de literatură "D. Cantemir" se păstrează  portretele mai multor scriitori executate de A. David: Al. Donici, S. Vangheli, L. Damian, I. Bolduma, P. Darienco, A. Marinat ş.a. S-a remarcat  mai ales prin stampa "Mihai Eminescu"- binecunoscutul Arborele Eminescu (48x44 cm), creată de pictor în 1967, la doar 30 de ani. Realizată în tehnica linogravurii policrome, tirajată şi larg difuzată în original, a devenit cea mai cunoscută lucrare de artă grafică din Republica Moldova. În mod similar, simbolistic, a conceput mai târziu  chipul lui L. Tolstoi şi Al. Puşkin, conturate însă prin configuraţiile unei flăcări.
         Aurel David este auturul unor tablouri tematice, printre care "La culesul viei", "Răsărit de soare","În livadă","Amiază","Dimineaţa" etc.
A creat şi compoziţii monumental - decorative (mozaicul "Plugarul în Univers" pe faţada Centrului Republican al Tineretului, mozaicul de la Uniunea Scriitorilor).
Începând cu 1960 lucrările sale sunt expuse la majoritatea expoziţiilor de pictură grafică din Chişinău, precum şi în Moscova, Sankt - Petersburg, Vilnus, Tallin, Minsk, etc.
         Operele sale se află în fondurile Muzeului Naţional de Artă, Asociaţia "Arta", la Muzeul Literaturii Române "M. Kogălmiceanu", în colecţii particulare.
În iunie 1984, la doar 50 de ani împliniţi, Aurel David pleacă spre "tărâmul neuitatelor umbre", lăsând după sine creaţii de o incontestabilă valoare, care, fără îndoială, ţin de tezaurul clasic al artei plastice contemporane.
         Post-mortem, Aurel David devine Laureat al Premiului de Stat (1990). Şcoala din satul său natal Bardar îi poartă numele.

Un omagiu, şi o înaltă apreciere i-o aduce artistului plastic Aurel David, Gheorghe Vrabie grafician de o mare forţă expresivă prin monografia - album: Aurel David. Timpul, artistul şi opera, tipărită în 2004 la Editura Cartea Moldovei. Lucrarea se constituie într-o abordare complexă şi integrală a vieţii şi operei unui creator emblematic pentru spaţiul românesc dintre Prut şi Nistru, un artist proteic, cu o existenţă frântă înainte de vreme, la doar 50 de ani. Autor al unei creaţii ce a făcut vâlvă şi epocă, linogravura „Arborele Eminescu”. E o viziune de forţă, răscolitoare, şi cu adevărat iluminatoare, ce l-a cutreierat pe pictorul Aurel David în momentul plămădirii acestei creaţii, aşa cum reiese din mărturisirile din cele două interviuri antologate parţial în carte, semnate de doi marcanţi scriitori basarabeni, Andrei Burac şi Leo Butnaru. Spovedindu-se, pictorul Aurel David îşi aduce aminte că se afla într-o zi în atelier cu un prieten şi parcă fără ştiinţa sa mâna a început să umble pe hârtie şi să deseneze un copac, ce lua miraculos chipul lui Mihai Eminescu. Se gândise de multe ori să-l facă, dar încercările lui eşuaseră de fiecare dată ca sub puterea unui blestem. Şi deodată – iluminarea. Plăsmuirea de vis. Nerostitul. Se întrupa chipul Eminescului aşa cum se rostuise de atâtea şi atâtea ori în închipuirea sa, fără să fi izbutit să-l dea însă la iveală. Privitor la acest moment sublim, Aurel David se destăinuie revelator într-un interviu acordat lui Andrei Burac şi publicat în Tineretul Moldovei din 2 mai 1975: „…vroiam să văd chipul acelui om pe hârtie”. Era personajul din Rugăciunea unui dac, care i se părea lui că se asemăna până la identificare cu Mihai Eminescu. Fiinţa din acele versuri cu sonorităţi profetice: „gonit de toată lumea prin anii mei să trec / Pân’ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec…”.
Monografia - album: Aurel David. Timpul, artistul şi opera are patru compartimente.
În primul compartiment sunt abordate şi tratate problemele timpului istoric şi condiţiile sociale cu atmosfera specifică în care a trăit şi a activat artistul plastic Aurel David.
Partea a doua a monografiei  prezintă problemele legate de evoluţia şi afirmarea personalităţii creatoare ale artistului, originea, pregătirea profesională, relaţiile cu colegii de creaţie şi mediul social.
A treia parte a monografiei este dedicată analizei operei şi expunerii valorii artistice a creaţiei cu descrierea şi argumentarea amănunţită referitoare la cele mai semnificative lucrări din toate genurile şi domeniile în care s-a manifestat: pictură grafică, afiş, arta monumentală - decorativă, sculptură.
Un spaţiu considerabil în cadrul monografiei este rezervat lucrării Arborele Eminescu, linogravură policromă, relevând geneza, implementarea, calvarul şi gloria acestei capodobere ce reprezintă un caz deosebit în istoria artelor, datorită multitudinii de forme prin care a fost recreată.
Compartimentul al patrulea presupune un grupaj de reproduceri policrome, ţinându-se cont că majoritatea picturilor de şavalet, grafică de şavalet, artă-monumentală decorativă e bazată pe culoare.
Gheorghe Vrabie se consacră prin acestă monografie de o distinsă ţinută grafică nu doar ca un iscusit ilustrator de tipărituri, ci şi ca autor de carte de certă vocaţie.
Selecţie V. Sârbu

16 iun. 2014

JURNAL DE VACANȚĂ

Jurnal de vacanţă (continuare)
II
8 iunie
M-au trezit rândunicile şi vrăbiuţele cu trilurile lor. Una dintre plăcutele zile ale verii în care mă trezesc la ora 5 dimineaţa, odihnită şi dornică să trăiesc.  Și de parcă n-ar fi fost suficient chiar de pe prispă m-a învăşuit aerul curat şi m-a izbit peisajul din zare care nu era mai puţin decât divin, edenic. Oare poate începe o duminică mai frumos?
9 iunie
Luni. E sărbătoare şi la ţară nu se lucrează. Facem o plimbare pe câmpia şi dealul din preajmă. Printre spice de grâu, corovatică ( aşa cum i se spune la noi la Făleşti levănţică) sub un cer senin şi cel mai fierbinte soare e o binecuvântare să-ţi duci veacul.
10 iunie
Mi-am dat seama că la ţară timpul trece mai încet, mult mai încet... „Prind coadă cât mi se distribuie încă soare pe gratis...” dau pagina 112 din „Parfumul” lui Suskind şi sper să mă mai pot ține cu ochii în carte, căci mă absorb colinele din depărtare care-s cu adevărat mângâiate de Dumnezeu.
11 iunie
Ce poate fi mai frumos decât să bei apă dulce de izvor (ca în basme) să te trezească dimineaţa cântecul cocoşului şi să stai pe iarba înmiresmată...
12 iunie
Mă adâncesc în istorie. Bunica mea e cea mai bună carte de istorie, adevărata întruchipare a multpătimitului, dar eminamente mântuitului nostru pământ.
13 iunie
Aseară a fost lună plină, a adus-o tata de la Chişinău probabil ­J. Am şi uitat că e vineri 13, am colindat satele bunicilor, deşi ”în copilărie nu te întorci cu taxiul”..., măcar cu sufletul merită să încerc. Bucuria întâlnirii cu oameni frumoşi e una dintre cele mai mari satisfacţii. Întoarcerea acasă după lungul drum e foarte plăcută. Nimic nu se compară însă cu ţara asta, grădina Maicii Domnului, unde şi-a găsit sălaş divinitatea. Aici creşte aur din pământ şi picură argint din ceruri, cine oare îndrăzneşte să părăsească benevol paradisul...?
P.S.: Acolo este ţara mea
         Şi neamul meu cel românesc
         Acolo eu să mor aş vrea
         Acolo vreau eu să trăiesc...
14 iunie
M-am trezit cu gândul că sunt la Chişinău deja. Oraşul acesta minunat m-a răsfăţat azi cu flori de tei şi oameni minunaţi la Teatrul Eugen Ionescu. Regizorul din România Alexandru Dabija (cu care a fost discuţia) şi pe deasupra: Petru Vutcărău, Val Butnaru, Andrei Sochircă, Gheorghe Pietraru, Ninela Caranfil, Nelly Cozaru, Larisa Ungureanu, Mihai Fusu, Dan Melnic, Anatol Guzic, Pavel Bartoş! Şi multă altă lume bună, ce mai, o adevărată binecuvântare şi când mă gândesc că mâine voi mai merge „La cireşe”...Gata, la citit! Neapărat şi ceva de Eminescu pentru că mâine, 15 iunie 2014 se fac 125 de ani de la moartea sa...
P.S.: Pentru delectare recomang filmul „Un bulgăre de humă” cu Adrian Pintea în rolul lui Mihai Eminescu.  
Natalia Țurcan

13 iun. 2014

AL MEU NUME O SĂ-L POARTE SECOLII DIN GURĂ-N GURĂ...

Poet naţional şi universal " geniul tutelar al culturii neamului", Mihai Eminescu s-a înscris în durata eternă a poporului român. Mihai Eminescu a scris peste 800 de pagini de poezie, din care în timpul vieţii a publicat doar o pătrime. A avut totuşi bucuria să-şi vadă munca sa aşezată într-o carte , la sfârşitul anului 1883, prin strădania lui Titu Maiorescu. Pe lângă poezie Mihai Eminescu s-a remarcat prin proză desăvârşită. Centrul Academic Eminescu deţine un valoros fond eminecian, care este la dispoziţia cititorilor. 
Vă aşteptăm, să faceţi cunoştinţă cu tainele universului eminescian.
Publicat Fărîmă M.

MEMORIA DEPORTĂRILOR

Astăzi, se împlinesc 73 de ani de la prima deportare în masă a basarabenilor. Imediat după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, regimul sovietic a dezlănțuit teroarea deportărilor, represiunile și maltratările ca mijloc de intimidare, înfricoșare a populației.Într-o singură noapte, din 12-13 iunie 1941  la indicaţia regimului comunist sovietic, din Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor şi duşi în Siberia şi Kazahstan 29.839 de persoane. Din acest total,doar în RSS Moldovenească au fost ridicate 18.392 persoane – 4507„capi de familie” arestaţi (4342 din considerente politice şi165 cu dosare penale) şi 13.885 persoane deportate.În gări, cei arestaţi de familii şi încărcaţi în eşaloane speciale. Ajunşi în lagăre, aceştia au fost supuşi unor represiidure, mulţi fiind condamnaţi la pedeapsa capitală.Deportarea s-a făcut cu vagoane de vite (pentru Chişinău au fost repartizate1.315 vagoane, iar pentru Cernăuţi 340 vagoane).În GULAG, la aceaa dată, din RSSM se aflau 22.648 de persoane.În urma unei hotărâri a Biroului Politic al CC al PC al URSS (nr.1290-467 cc din 6 aprilie 1949), din Basarabia  în perioada 6-7 iulie 1949 au fost deportate în Kazahstan, Asia Centrală şi Siberia 11.293 de familii – 35.796persoane. 7.620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte acuzate de „colaborare cu fascistii”, de „apartenenţăla partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”. Acestor„deportaţi pe vecie” li s-au confiscat averile şi li s-ainterzis să-şi ia cu ei bunuri materiale. Acţiuneaa început la ora 04.00 şi s-a încheiat la ora 20.00 în aceeaşi zi. Au fost arestate şi deportate în Siberia 723 de familii,respectiv, 2.617 persoane în aprilie 1951.Deportareas-a făcut în două eşaloane, cu vagoanele care au ajuns ladestinaţie la 13-14 aprilie 1951. Pe drum s-au născut câţivacopii şi au murit mai multe persoane bolnave.Între anii 1948-1960, 196 mii de basarabeni au fost recrutaţi şi trimişila lucrările de desţelenire a stepelor Kazahstanului.În această perioada au apărut mai multe lucrări artistice în care au fost oglindite calvarurile deportărilor, suferințele oamenilor nevinovați. Vă prezentăm unele cărți care abordeză această tragedie dîn istoria neamului nostru.

Romanul-cronică „Foka”,autor Ion Anton este bazat pe date istorice şi fapte concrete din viaţa străbuneiilor, buneilor, părinţilor şi, parţial, a scriitorului. Astfel pânza epică oglindeşte o perioadă istorică de peste 100 de ani din viaţa comunei de răzeşi Ghelăuza din părţile Străşenilor, cuprinzând asemenea evenimente istorice cum ar fi Primul Război Mondial, Revoluţia social-democratică şi cea bolşevică din Rusia. Marea Unire din 1918, ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, al Doilea Război Mondial, deportarea basarabenilor în Siberia, colectivizarea şi înstrăinarea ţăranilor de pământ (autorul identifică acest proces cu un fel de deportare social-psihologică din „normalitate” în „anormal” prin aducerea Siberiei... în satele Moldovei).
Evident, adevărul artistic predomină asupra celui de cronică. Scriitorul ar fi putut să-şi plaseze acţiunea romanului în oricare dintre satele noastre, iar eroii să poarte nume inventate. Însă, pentru a amplifica veridicitatea perceperii evenimentelor cronologice descrise, scriitorul a „populat” lucrarea sa cu eroi care poartă nume concrete din sat, doar unele suferind anumite modificări, deoarce semnifică personaje cu trăsături de caracter cumulative, adică adunate de la persoane-prototip întâlnite în diferite sate de la noi.
Lucrarea este destinată liceenilor, studenţilor, profesorilor şi, în general, tuturor cititorilor interesaţi de trecutul nostru istoric.

Propunem cititorilor noştri un roman apărut la editura „Cartier” semnat de
politicianul şi diplomatul, scriitorul Oleg Serebrean.
În anul  2012 acest roman a fost distins cu Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Autorul dedică această carte „sutelor de mii de bucovineni şi basarabeni care au trecut prin calvarul exodului din anii 1940 şi-n mod special, amintirii bunelului meu, Petru, fost secretar al primăriei din Hădărăuți, Guvernămân-tul Bucovinei, refugiat în Banat şi străbuneilor mei, Alexandra şi Dumitru, deportați în Siberia”.
Criticul literar, membru al Academiei Braziliene de Litere, Marco Lucchesi spune: „Această carte a lui Oleg Serebrian atinge profund. E un roman dictat de urgențe: dureros, dar, în același timp, luminos, împărțit între o proză poetică și transparența unui eseu. De pe poziția unei ambiguități inteligente, el abordează istoria care lipsește și despre care trebuie spuse atâtea, istoria Europei Centrale, cu frontierele ei rănite și privirea încă rătăcită într-un orizont necunoscut. E un roman viu, cu dialoguri profunde, deși adesea situate parcă dincolo de speranță. Cartea ne oferă o lectură generoasă, produs al unui istoric sensibil, dar și al unui poet îndrăgostit de rădăcinile multiculturalității mitteleuropene, care se hrănesc din solul unei memorii încă vii, dar și din niște vise, care ne atingși ne reasigură timid că suntem datori să clădim un viitor continuu”. 

Boris Vasiliev, profesor din Sărătenii Vechi, Telenești. A fost arestat pe când avea câțiva anișori, când a fost trimis în Siberia. Când a mai crescut, a fugit din taiga, revenind la casa părintească. Boris Vasiliev are un destin incredibil. Autorul spune: Am scris această carte lăcrimând, dezgropând acea mare tragedie, al cărei martor am fost eu, - copil de țăran de pe plaiul orheian - când Basarabia a fost ruptă de la sânul României Mari și răstignită...Cartea-document Stalin mi-a furat copilăria e despre genocidul copiilor basarabeni, ucraineni, ruși, evrei, bulgari, comis în gulagul comunist.
Vă aşteptăm cu drag să lecturaţi aceste romane captivante!



9 iun. 2014

JURNAL DE VACANȚĂ

               
 Fidela noastră cititoare și prietenă NATALIA ȚURCAN a pășit în prima zi de vară cu bucuria împlinirii a 18 ani. Noi, echipa Centrului Eminescu i-am urat sănătate și mulți ani însoriți, dorințe realizate și bucurii fără limită!
                La întrebarea: care vor fi preocupările pe parcursul vacanței? ea ne-a răspuns că-și dorește să evadeze în lumea cărților și să citească pe săturate și din plăcere, să fie și voluntar la Centrul Eminescu.
               
I-am propus să scrie un JURNAL DE VACANȚĂ la care ea a răspuns promt. Propunem spre lectură cele mai impresionante momente din primele zile de vară:
JURNAL DE VACANȚĂ 2014
1 iunie, duminică
Ziua mea de naştere. Am împlinit 18 ani. Sunt sigură de această realitate, dar deocamdată nu este palpabilă.
Deşi îmi place enorm soarele şi lumina, nu prea mă pot bucura de aceasta astăzi, dar, deşi straniu, nu mă întristează. Mă gândesc că e prima zi de vacanţă şi asta îmi dă speranţa că am şansa să am o vară de neuitat.
2 iunie, luni
Luni, merg la Centrul Eminescu la inaugurarea Programului LECTURILE VERII 2014, unde am întâlnit copii dornici de carte, de bucurii şi de distracţii. M-au uimit aceşti micuţi, sunt atât de inteligenţi, independenţi, majoritatea ştiu să citească, unii şi să scrie, acum 15 ani, eu eram singura din grupă care ştia s-o facă. Am discutat cu ei despre miraculoasa lume a cărților, a eroilor din povești și le-am povestit basmul Tinerețe fără bătrânețe. În acest timp a venit scriitoarea și ziarista Angela Chicu, care a avut un dialog pe marginea cărților sale După soare fug și eu și ABC: Minienciclopedie pentru elevi. Întâlnirea a fost cu totul diferită de cum mă aşteptam, dar nu m-a intimidat acest lucru, eu mă simt la Centrul Eminescu ca acasă, poate chiar ca acasă la Eminescu. Şi pentru că eu nu pot ieşi din bibliotecă fără să-mi aleg cărţi, m-am dus acasă ţinând la piept Portocala mecanică de Anthony Burgess şi Albul şi Negrul lui Eugen Ionescu, un jurnal original cu pituri pe care l-am gâsit absolut neaşteptat. Soarele şi-a ocupat locul binemeritat pe cer-a început vara definitiv!
3 iunie, marți
Astăzi mă duc la radio, vorbim despre vacanţă şi asta înseamnă că trebuie să-i facem pe ascultători să se simtă bine şi să zâmbească. Sunt moderatoare-asta e misiunea mea. Pe drum am trecut pe lângă o şcoală şi m-am oprit. Cineva care mergea cu mine a spus „Ce ziduri distruse şi dărâpănate...” i-am zis: „uite cât de senin e cerul deasupra lor...”.
4 iunie, miercuri
Ieri am finalizat manuscrisul unei cărţi atât de frumoase încât aş fi vrut să spun tuturor s-o citească. În câteva zile mă voi întâlni cu autorul ei la lansarea cărţii, am fost invitată să-mi spun părerea, iar valoarea cărţii mă bucură să fiu acolo.
Astăzi însă de dimineaţă am citit dintru-n suflet jurnalul lui Eugen Ionescu, mândră că este român şi că sunt de acelaşi neam cu oameni minunaţi. Am început Parfumul de Patric Suskind, original, diferit de ce am citit până acum, să vedem ce va urma...
5 iunie, joi
„Plouă...şi umbrela mea e un alt troleibuz...”. În secolul ăsta grăbit Eu! Nu mă grăbesc nicăieri. Respir adânc ca să-mi umplu sufletul de libertate şi uitare, una care trezeşte o conştiinţă a unei cunoaşteri interioare, a simţurilor. Aerul proaspăt îmi picură-n suflet stropi de linişte. Nimic mai frumos decât libertatea, că doar „cine crede în zbor e stăpân peste zare” şi „ferice de cei pe care aeru-i iubeşte şi-i ţine”...
6 iunie, vineri
O zi plină cu de toate, dimineaţa a început printre cărţi, la o lansare de carte. Un roman pentru copii scris de Petre Crăciun. Un roman frumos prin seninătatea sa care e redată de oamenii buni pe care-i ilustrează.
Dar asta nu e tot, seara am fost la proiecţie filmului Te iubesc, Ion şi Doina de Leontina Vatamanu şi Virgiliu Mărgineanu, un film extraordinar despre doi oameni minunaţi. E important să ne cunoaştem valorile şi să le urmăm, asta ne întăreşte şi ne dă încrederea că suntem mai presu de toată mizeria care ne învăluie peste tot.
7 iunie, sâmbătă
Dimineaţă, finalizez tot ce mai am de lucru ca să merg liniştită la ţară, acolo unde s-a născut veşnicia sau cum zicea Eugen Cioclea „Admit că veşnicia nu s-a născut la sat,/(contrarul ar fi frumos să fie)/, eu ştiu că bunătatea de-acolo s-a luat/ şi-această urmă-n noi de omenie...”. Ce mai atâta vorbă...LA DRUM!!!
Natalia Ţurcan

2 iun. 2014

Vacanța fără lectură nu are gust

Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune‟ spunea Francesco Orestano.
Astăzi, 2 iunie, a fost un prilej de-a sărbători copilăria! Centrul Academic Internațional Eminescu, a continuat sărbătoarea de ieri, Ziua Internațională a copiilor, lansând cu această ocazie, programul Lecturile verii 2014, cu genericul „Vacanța fără lectură nu are gust‟. Invitați speciali la spectacolul „După scumpa primăvară, dor îmi este și de vară‟ au fost copiii grupelor nr. 2, 7, 8, 10, ai Grădiniței nr. 40 împreună cu doamnele educatoare Prodan Aurica, Donica Antonina, Vitoroi Maria și Prohorov Vera. Împletind muzica cu poezia, a
reieșit o colaborare frumoasă cu conducătorul muzical Ohladciuc Svetlana, una din prezențele nelipsite de la manifestările organizate de Centrul Academic Eminescu.
Copilăria trezește în sufletul omului sentimentul de melancolie, melancolici am devenit și atunci când în deschidere, copiii au interpretat „Cântecul grădiniței‟.
Doamna Elena, directorul Centrului, i-a primit pe aceștia cu multă căldură: „Bună ziua vară, bună ziua carte, bună ziua, copii‟! Dat fiind faptul că tot cărțile cu gânduri bune i-a îndemnat pe micuți să vină la noi, doamna Elena le-a recitat poezia „Cartea – prietenul dintâi‟ de C. Popa. Pentru că Centrul Academic Eminescu nu duce lipsă de cititori fideli și talentați, în prezidiu au fost invitate Natalia Țurcan, o domnișoară frumoasă la chip și la suflet, talentată, care compune muzică, cântă duios dar care, deloc întâmplător, citește multe cărți. O altă invitată la fel de frumoasă și de talentată, în vârstă de numai 5 anișori,  a fost Bianca Bandalac, care a venit cu o expoziție de desene „Culorile copilăriei‟.
Natalia a venit cu niște recomandări de carte, pentru a le insufla picilor dragostea pentru lectură. Cu mult entuziasm aceștia au enumerat cele mai îndrăgite povești pe care le-au ascultat fie la grădiniță, fie de la părinți sau bunici. Dacă tot mergea vorba de povești, Alexandra, deținătoarea locului I la concursul „Ploaia steluțelor‟ a interpretat piesa „Făt-Frumos‟. Și pentru că tot s-a menționat de curajul și frumusețea acestuia, Natalia le-a povestit basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte‟. Programul a continuat cu un cântecel cu niște personaje hazlii din povești: „Păcală‟, apoi ansamblul „Floricelele muzicale‟ au interpretat piesa „Vara‟.
Cu aplauze frenetice a fost întâmpinată poeta și ziarista Chicu Angela, însoțită de cărțile copilăriei „ABC
Minienciclopedia pentru elevi‟ în care sunt redate informații sumare despre animale sălbatice din diferite țări, poezii, ghicitori, curiozități, imagini pentru colorat cât și cartea „După soare fug și eu‟ - o călătorie  în lumea naturii și a plaiului nostru moldav.
Gh. Postolache afirma: „Nu găsești un remediu mai bun pentru purificarea minților decât lectura povestioarelor Angelei Chicu‟.
 I-a salutat pe micii poznași care așteptau nerăbdători să le vorbească. Doamna Chicu le-a citit poezia „Cocoșul‟ și „Harababura‟.
S-a cântat, s-au recitat poezii, s-au spus ghicitori iar veselia și buna dispoziție a fost prezentă pe tot parcursul manifestării. Bianca Bandalac, micuța talentată, a recitat poezia „Maimuța‟ apoi, toți copiii au fost invitați să admire picturile acesteia. O supriză inedită pentru doamna Elena, a fost cele două tablouri dăruite de către mama Biancăi. Sufletul copiilor păstrează o inocență sub atingerea căreia totul împrumută ceva din farmecul unui basm. La final, după ce-au răsfoit volumele din expozițiile de carte „Cartea cu povețe-i plină, precum ziua de lumină‟ și „Mihai Eminescu – cel mai drag poet‟, copiii au mers afară pentru a expune în desene tema: „Copilărie – luncă de argint‟, un joc al copilăriei care va rămâne mereu în inimile noastre.
 Centrul Academic Internațional Eminescu, mulțumește tuturor pentru prezență și participare activă! Iar pentru ceilalți iubitori de carte și de frumos, venim cu un îndemn semnat de Vasile Romanciuc:

Dragii mei copii deștepți
Înțelegeți foarte bine:
Una este să ai cărți, alta este să ai carte.

Însă pe de altă parte,
Dragii mei copii deștepți!
Cine vrea să aibă carte
Trece mai întâi prin cărți!

Vă așteptăm să descoperiți fascinanta lume a cărților!

 Irina Țurcanu