28 iul. 2014

INVITAȚIE LA LECTURĂ: POEZII DE MIHAI EMINESCU ÎN COLECȚIA „OPERE FUNDAMENTALE”

Elena DABIJA, director CAIE
            Colecția de documente a Centrului Academic Internațional Eminescu zilele acestea s-a valorificat cu un volum nou Eminescu, Mihai. Opere: (poezii). Acest volum este doar unul din acele 150 de volume, editate în colecția OPERE FUNDAMENTALE coordonată de acad. Eugen Simion și editat la București de Academia Română la Editura Fundația Națională pentru Știință și Artă în 2013. Cartea a apărut cu sprijinul Primăriei Dumbrăveni, județul Suceava, primar Ioan PAVĂL și a fost donată pentru colecția Centrului Academic Internațional Eminescu.
            Eminescu, Mihai. Opere este un volum de poezii care cuprinde: Ediție critică, cronologie, note și variante de PERPESSICIUS, Întroducere de Eugen SIMION, Diferențe textuale și un comentariu asupra ediției Perpessicius de Nicolae GEORGESCU; Poezii publicate în timpul vieții, Poezii postume, Anexa I, Anexa II, Poezie originală de inspirație folclorică, Indice alfabetic al poeziilor (după primul vers), Indice alfabetic al poeziilor (după titlu)
            În Întroducere acad. Eugen Simion scrie: „Orice lectură nouă din Eminescu ne pune în fața aceleiași dileme: ce ne place din Eminescu, ce primește, azi, sensibilitatea noastră postmodernă din acest mare liric apărut într-o epocă în care romantismul european abia se încheiase și simbolismul își anunțase deja prin Baudelaire primele acorduri?
            Când eram absolvent, citeam Luceafărul și poeziile erotice; mai târziu am descoperit Scrisorile și marile poeme filozofice, am trecut, apoi, la Odă (în metru antic), Rugăciunea unui dac și la micile poeme onirice cu accente baudelairiene și nervaliene, cum ar fi Iar fața ta e străvezie. sub influența lui Cioran m-am întors, într-un timp, la Rugăciunea unui dac și la alte poeme în care negația lumii atinge dimensiuni metafizice. Blestemele argheziene m-au trimis, din nou, spre Eminescu și cu ce uimiore am descoperit în Mureșanu și Gemenii, mai ales în ultimul poem, forța imprecației romantice, blestemul ca discurs asupra întregului univers! Un Eminescu nebănuit, cu o imaginație colosală și un limbaj sensibil concretizat iese din aceste poeme ample, demonstrative, imperfecte.
            Azi le citesc pe toate cu o stare de spirit pregătită de poezia modernă și post modernă. A zis bine cine a zis ă apariția unui poet original schimbă ceva esențial în trecutul unei literaturi.
            ...Ce alegem, azi, din Eminescu, ce ne place încă din poemele pe care, de mici, le-am învățat pe de rost?”
            În viziunea mea, fiecare din admiratorii lui Mihai Eminescu, își pune această întrebare ori de câte ori revine la opera eminesciană.
            În Referințe critice citim din Titu MAIORESCU (1889): „... Tânăra generație română se află astăzi sub influența operei poetice a lui Eminescu.
            Se cuvine dar să ne dăm seama de partea caracteristică a acestei opere și să încercăm totodată a fixa individualitatea omului care a personificat în sine cu atâta strălucire ultima fază a poeziei române din zilele noastre
            ... Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omenește prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui, și forma limbii naționale, care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veșmântului cugetării românești.”
            Cât adevăr în aceste spuse despre Eminescu, care a ajuns și la vremea noastră, fără nici o schimbare! Eminescu este contemporan cu noi! Vă invit să lecturați din capodoperele eminesciene cuprinse în acest volum.

JURNAL DE VACANȚĂ (continuare)

 20 iulie
E duminică. Sunt în așteptarea unei cărți minunate promise recent, între timp, mă așez la pian și cu fiecare notă mă îndepărtez tot mai mult de realitate...
 21 iulie
A ajuns la mine cel mai frumos bilet spre Marea Mediterană – o carte frumoasă și plină de suflet, de mare și soare.
 22 iulie
Iarăși bagaje. Ce bine e că atunci când călătorești în cărți nu e deloc nevoie să faci bagaje, doar să ai bucuria călătoriei.
 23 iulie
Am revenit la Prut cu gândul ca de data asta să ajung la bibliotecă, dar asta se va întâmpla în zilele ce urmează.
 24 iulie
Am revenit cu ”biletul” tur-retur de 253 de pagini din Mediterana. O carte care m-a făcut să mă gândesc  la cât de dureroasă e singurătatea și fatală despărțirea.
 25 iulie
Am ajuns la bibliotecă. M-a uimit. E plină de colecții noi, dar are foarte puțini cititori...am găsit “Traversare”-a lui Marin Sorescu. Am luat-o. E minunată.
 26 iulie
Am găsit “Dilema” lui Marin Sorescu. Vă las s-o lămuriți:

Dilemă
 Îmi pare rău de mine și de voi,
Sărmane versuri, să vă țin la beci,
De mine doar știute, aripi reci,
Ce-au fâlfâit o clipă, din noroi.

Da, să vă scot în lume-ar fi mai bine,
Din mână-n mână, explotând, pe tard,
Și buzele, rostindu-vă să ardă.
Însă atunci mi-e milă și de mine.

Că-n locul vostru-acolo, pus în fiare,
M-aș mistui-n neștire și uitare
Păzit de-un mizerabil gardian:
 
Mândria lui: ocnașul peste plan.
Și nu am chef, cu dinții-n buzunare,
Știrb, să-l întreb: “Azi suntem...în ce an?
Natalia Țurcan

24 iul. 2014

„TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE” DOMNULUI VLADIMIR BEȘLEAGĂ


„...uite-o lumea
            e toată în fața ta
            poți face cu ea orice dorești
            vrei trăiește în ea
            nu vrei părăsește-o
            iar de nu ți-e pe plac
            și nici nu te înduri a o lăsa
apucă-te de-o frământă ca
                                    pe un boț de lut
            fă-ți din el un ulcior
            și umple-l cu visele și
lacrimile tale...

Vladimir Beșleagă

          



    Multstimate domn și prieten Vladimir Beşleagă! Eu, Elena Dabija, împreună cu colegele de la Centrul Academic Internațional Eminescu vă felicităm cu ziua de naștere și vă urăm să fiți sănătos și să aveți încă mulți-mulți ani de tinerețe fără bătrânețe!
            Adesea țin în mână cărțile dumneavoastră din diferite motive: cărți noi primite care trebuie să le înregistrez, opere solicitate de utilizatori, organizez o expoziție, le aranjez la raft sau am poftă să lecturez din capodoperele ce le-ați scris, imaginar îmi apare chipul vesel și luminat al dumneavoastră. Iar orice întâlnire cu dumneavoastră și soția este o mare bucurie pentru mine, cred și pentru dumneavoastră, deoarece ne întâlnim la evenimente de bucurie și ne permitem să mai glumim și să ne mai descrețim frunțile.
            Sunteți mai tânăr decât orice tânăr chiar și la acest buchet de ani trăiți în armonie cu sine! Deși anii trec-fug repede, mulți dintre noi se mai întristează, neînțelegând că anii, mai mulți trăiți-sunt pentru fiecare cea mai mare bogăție. Vă admir că adesea sunteți împreună cu soția, este un exemplu de urmat și pentru alți bărbați.
            Toată creația dumneavoastră este o capodoperă pentru neamul nostru, este o sămânță care o semănați cu atâta măiestrie și responsabilitate pentru eternitate! Sunteți pentru noi O CARTE! Și noi, bibliotecarii, avem menirea să ajungă cărțile la inimile cititorilor. În acest an avem onoarea să vă promovăm îndeosebi cartea ZBOR FRÂNT în cadrul Programului Chișinăul citește o carte, inițiat de Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu”. Suntem bucuroși că chișinăuienii citesc cărțile Dvs.
            Plecăciunile noastre NEOBOSIT DOMN VLADIMIR BEȘLEAGĂ! Așteptăm noi creații precum ne mărturisiți în rândurile:
...cu fiece zi sufletul meu
            se mută să trăiască în cuvinte
                        în rânduri de carte
acolo mă puteți găsi
                        voi
            cei ce veți veni mai târziu
            când nu voi mai fi pe
                        lume
în rânduri lungi de carte
în cuvinte...
                          „TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE!

Elena Dabija
23.07.2014, ora 15.52

21 iul. 2014

Jurnal de vacanţă (continuare)

VII
 13 iulie
 E luni, toată ziua pe drumuri nu e chiar atât de uşor...dar mi-am amintit de romanul „Viaţa pe un peron” de Octavian Paler şi m-am gândit că e mai bine să te îndrepţi mereu undeva, decât să fii în continuă aşteptare în aceeaşi gară, poate degrabă am să recitesc romanul...
 14 iulie
 Paradisul nu s-a lăsat mult aşteptat, cel mai bine e atunci când ai aproape oameni care să-ţi fie devotaţi şi pe care te poţi bizui. La Nistru, alături de elita liceului în care învăţ e unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-a putut întâmpla. S-a anulat timpul, s-a anulat ritmul nebun al vieţii de oraş...e ca într-un roman care se petrece pe malul mării, un loc absolut minunat şi fascinant.
 15 iulie
 Astăzi mi-am amintit că stă Cioran la mine acasă, cu ideile sale despre Schimbarea la faţă a României, şi ar cam fi cazul să văd şi eu ce vrea să spună...de aceea m-am apucat să continui lectura începută acum câteva zile. Nu e deloc o carte de vacanţă, dar e una care te face să accelerezi viteza de gândire şi mai ales de percepere a ceea ce spune, ceea ce confirmă propoziţia lui Eminescu:” Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi şi filosofia vieţii.”
 16 iulie
 Pentru că Cioclea s-a reîntors azi pe raftul bibliotecii, am apucat să mai răsfoiesc din cărţile care urmează pe lista de lectură. Adică Umberto Eco  “Confesiunile unui tânăr romancier”, “Zilele regelui” de Filip Florean…DAR, asta nu înseamnă că trebuie să uit de munca mea zilnică, pentru că muzica mi-a devenit meserie, iar asta înseamnă că plăcerea poate fi şi utilă şi necesară.
 17 iulie
 Nu ştiu de ce, dar în ultimul timp sunt interesată tot mai mult de legendele româneşti, îndepărtate sau mai apropiate…aşa că am găsit pe raftul unei biblioteci cartea cu legende despre Ştefan cel Mare şi m-am gândit, de ce au rămas ele până azi cunoscute încă din secolul XV? E foarte simplu, pentru că oamenii credeau în ele. E atât de frumos să crezi într-o legendă, îţi dă un sentiment special, o taină care TE TRĂIEŞTE şi simţi că faci parte din acea taină.
 18 iulie
În sfârşit cu poeziile lui Radu Gyr acasă. Sunt fascinată de cât de valoros este şi fericită să împărtăşesc aceasta cu ceilalţi. Dar ca să nu vorbesc mult…:  
 Lacrimi
de Radu Gyr
Căzut din raiul său pesemne
Un înger trist mi le-a adus
Lumina lor în noi să-nsemne
Că-n lut mai doarme-un strop de sus.

Spălăm cu lacrimi răni şi spade,
Sfinţim în lacrimi un sărut.
Din lacrimi ridicăm arcade,
Oriunde viaţa ne-a durut.

 Zvârlim în lacrimi pietre grele
Şi scoatem crini de aur grei
Topim un pumn de spini în ele
Şi facem scări de funigei.

Din lacrimi punem pod genunii
Din lacrimi înviem mereu
Şi, împletind din lacrimi funii,
Ne priponim de Dumnezeu.
 19 iulie
 Astăzi am “muşcat din teatrul lui Eugen Ionescu, “Cântăreaţa cheală”, “Rinocerii”…vă las o frază din “Regele moare”:
Servitoarea: Am fost în piaţă, am văzut vinete, roşii…
Regele: Ai fost în piaţă? Ai văzut roşii?
Servitoarea: Da, dar urc două sute şi ceva de trepte până la castel
Regele: Ce fericită eşti că le urci!
Natalia Țurcan

17 iul. 2014

CITATE CELEBRE, MAXIME DE MIHAI EMINESCU

  • Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi şi filosofia vieţii.
  • Orice este are o raţiune de a fi.
  • Omul nu poate adăuga materiei nimic, el nu-i poate decît schimba forma şi locul.
  • Geniu, în zdreanţă sau în veşminte tot geniu rămîne.
  • Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.
  • Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas. 
  • Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa.
  • Fiecare [om] e o întrebare pusă din nou spiritului Universului.
  • În om e un şir nesfârşit de oameni.
  • Moravurile [bune] fără legi pot totul, legea fără moravuri, aproape nimic.
  • Oamenii se împart în două categorii: unii caută toată viaţa şi nu găsesc, alţii găsesc şi nu sunt mulţumiţi.
  • Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă şi apeleaza la inimă.
  • Pasiunile înjosesc, pasiunea înalţă.
  • Pentru cel ce înţelege, un ţânţar sună ca o trâmbiţă, iar pentru cel ce nu înţelege, tobele şi surlele sunt în zadar; şi, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi.

14 iul. 2014

JURNAL DE VACANȚĂ

Jurnal de vacanţă (continuare)
VI
 6 iulie
Dimineaţa a început cu ideea lansării Troleybook-ului, o idee frumoasă, care înseamnă deschidere pentru cititor şi dorinţă de a molipsi de lectură. M-au bucurat enorm actorii de la teatrul de păpuşi „Guguţă”, mai ales Gabi Lungu, o actriţă minunată şi în teatrul dramatic şi în cel de păpuși. Cel mai mult mi-a plăcut că aceşti actori, deşi pare că nu fac nimic altceva decât să se joace, dau de fapt tot sufletul din ei pentru a aduce bucurie copiilor şi tuturor celor din jur.
Seara am pentrecut-o la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”. În ultima zi a stagiunii s-a jucat ultima premieră a teatrului: „Copiii foametei. Mărturii.”, un spectacol care poartă amprenta vizibilă a regizoarei Luminiţa Ţâcu. O seară atât de profundă care m-a făcut să mă gândesc la neamul nostru, care a fost atât de puternic încât a rezistat la atâtea torturi naţionale organizate şi a reuşit să treacă peste toate şi a păstrat credinţa în Dumnezeu şi acel pas în eternitate, iar instinctul de autoconservare se transforma în act de sacrificiu. 
7 iulie
 Dumnezeu m-a aduc azi la concursul Ars Adolescentina, etapa recital de poezii ale lui Dumitru Matcovschi şi mi-a mai şi dat locul I şi foarte multe cărţi. A fost o zi însorită, frumoasă, interesantă cu senzaţii de tot felul, dar care, cu siguranţă, n-a fost zadarnică.
 8 iulie
Uneori credem despre unii oameni că sunt diferiţi, complicaţi, când ei, de fapt, sunt atât de simpli, cu bucuriile lor, cu fricile lor, cu necazurile lor...e atât de simplu...la ce bun complicăm atât de mult lucrurile.
9 iulie
M-a cuprins azi o idee care nu mă lasă în pace.  Ce faci dacă muntele e cu vârful în jos? Întorci muntele sacrificându-te sau te întorci cu capul în jos ca şi ceilalţi condamnându-te la o viaţă de nimic? Şi mai vreau să ştiu ce faci dacă ai niştre vise care sunt în pericol? Vei ajunge să fii ca fluturele căruia i s-a suflat polenul de pe aripi, iar ceea ce-l înălţa, îl atârnă? Spre seară însă mi-am amintit fraza lui Mihail Drumeş: „ Când cineva munceşte pentru un ideal, nu se simte niciodată ostenit, chiar dacă ar căra munţii în spinare” 
10 iulie
Să mă ierte Eminescu, dacă i-am deranjat liniştea, dar am transformat azi Centrul Eminescu într-un platou de filmare exclusiv în scopuri nobile. Dna Vera a făcut-o pe operatorul, eu pe regizorul, dna Elena pe regizorul de sunet...Produsul e unul reuşit, cel mai important este că mai are şi un mesaj valoros.
11 iulie
 O decizie spontană, dar bună mă duce acum pe drumurile ţării spre Prut. Înainte, când mergeam prin ţară, simţeam o nevoie aproape bolnăvicioasă să admir peisajele, natura ţării. Acum nu mai am nevoie de asta, le simt, pot să nu le mai privesc insistent. Pământul acesta mi-a înlocuit sângele din vene şi acum mă alimentează cu viaţă.
12 iulie
 La ce bun trăim? Nu luăm nimic pe cealalată lume, piedem ce avem mai drag în viaţă, avem atâtea vise neîmplinite, ardem ca o flacără dureroasă, tragică, ne zbatem...la ce bun trăim? Anume pentru zbaterea asta, sunt şi toţi cei care nu vor să lupte, să se zbată, să ardă într-un rug până la stele, fiindcă alt rost viaţa nu are. 
Natalia Țurcan  

7 iul. 2014

Arborele genealogic al familiei Eminovici
autor - Dumitru Pomârlean Jr.


JURNAL DE VACANȚĂ

Jurnal de Vacanţă (continuare)

V

29 iunie

Ce bine de nucul acesta. Lui nu-i pasă de grijile noastre...El se însoţeşte cu veşnicia, el stă de vorbă cu cerul, el dansează cu vântul, el ascultă mierla, el îşi întinde braţele până la soare ca să-l cuprindă...ce griji are el...? se înalţă crescând din pacea divină de parcă ar trăi într-o altă dimensiune temporală, în eternitate...şi când mă gândesc că nucul este simbol al neamului nostru...
 30 iunie
 Ultima zi a lunii iunie...cât de repede fuge timpul, dacă am mai şti să-l şi folosim cum se cade, nu ne-ar mai părea rău că trece...
„Dar noi în inimi dac-am strâns
Izbânda unei zile vii
Zâmbim c-am mai învins o zi,
În loc să izbucnim în plâns.”
          (”Victorii negre” de Radu Gyr)
 1 iulie
 Ziua în care am decis să reprivesc filmul „Mihai Viteazul” din 1970, regizat de Sergiu Nicolaescu, în rolul lui Mihai - Vodă – Amza Pellea...Filmul acesta mă face să fiu mândră de ţara mea şi mai ales de acest domnitor care nu ştia de „ţările noastre”, ştia de una singură – „ţara strămoşilor mei”, cel care spunea: „Nu-mi pasă de Europa, ce-a făcut Europa când eu eram la greu? De ţara mea îmi pasă.” Ori „în timp de voi vă construiţi palate şi căutaţi piatra filosofală, eu  mi-a pârjolit ţara, mi-am pierdut copilul, cei mai mulţi prieteni ai mei îngroaşă pământurile...” Oare nu asta ne doare şi acum? Oare nu suntem hărţuiţi din toate părţile ca şi la 1600 Principatele Române? De ce atunci nu reacţionăm şi noi cu toţii ca şi Mihai Viteazul? De ce?
 2 iulie
 Se pare că această săptămână e a domnitorilor...Azi se fac 510 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Domnitorul cu greu canonizat, dar pe dreptate şi nu pentru apărarea ţării, ci pentru apărarea creştinătăţii însăşi, care era să nu mai fie. Europa ar fi bine să ţină minte că numai datorită lui Ştefan-Vodă se închină azi în catedrale şi nu în moscheie.
 3 iulie
 Întotdeauna m-am simţit bine în bibliotecă...mă gândeam că să fii bibliotecar ar trebui să fie o mare fericire, să te afli zilnic printre cărţi...totuşi meseria asta s-a dovedit a fi mult mai complicată şi solicitantă. M-am convins de asta dând o mână de ajutor Centrului Eminescu. Am înţeles totuşi că, deşi complicată şi adesea obositoare, nu este şi neplăcută, unde mai pui că e şi o meserie nobilă, căci oare ce poate fi mai nobil în zilele de azi decât să stai la straja gândurilor marilor înţelepţi...
 4 iulie
 O zi cât se poate de lungă şi frumoasă...plină de fascinaţie pentru mama, boţul acesta de lumină neobosit să îngrijească de casă, să ne hrănească, să ne înţeleagă, să ne alinte...Nu există cu siguranţă forţă mai mare decât dragostea maternă...
 5 iulie
 -          Tăticu, de ce ai considerat tu că trebuie să fii un om cinstit?
 -          Hm...pentru că te simţi mai bine aşa...când n-ai omorât pe nimeni, n-ai înşelat pe nimeni...”
După această discuţie am rămas cu o singură întrebare: ce se face în sufletul omului care nu este cinstit? Cum se simte el?  
Natalia Țurcan


1 iul. 2014

JURNAL DE VACANȚĂ

Jurnal de vacanţă (continuare)
IV

22  iunie
  M-am trezit cu gânduri despre ce şi cine este un Om Frumos. Mă gândesc că sunt câţiva oameni despre care spun: „Uită-te cât e de frumos!”, dar la întrebarea „de ce” nu pot răspunde, probabil sunt frumoşi oamenii care poartă o taină şi sunt personalităţi.
 23 iunie
 Şi pentru că nu se poate fără teatru, am început ziua la examenul studenţilor din anul IV de la actorie. Actori care şi-ar găsi loc şi la teatrul dramatic şi la cel de păpuşi...sunt studenţii dnului Titus Jucov care a fost prezent prin o parte din sufletul său, dăruit acestor copii, ghidaţi în acest spectacol de maestul (în artă) Anatol Durbală. Iar ca o bucurie neaşteptată am făcut rost de cartea lui Radu Gyr, cu nişte poezii care îi transmit fiinţa în toată puterea versului.
 24 iunie
 Ziua iei...Mândră că sunt din Neamul Românesc. La radio am vorbit despre tradiţii, Eminescu şi Centrul Eminescu...suficient , cred, pentru o zi împlinită.
 25 iunie
 Am participat la o dezbatere la tema Cărţile tipărite vs Cărţile electronice...după mine, o întrebare care nu-şi are locul. Carte electronică? Oare ar putea omul trăi într-o gologramă a unei case? Atunci cum ideile măreţe pot prinde viaţă într-un cod de cifre?
    Seara a fost colorată de spectacolul „ACASĂ”. O bijuterie de spectacol, ca grâul de sfânt, ca Patria de drag, ca poetul de trist...Felicitări acestor oameni minunaţi – Ludmila Burlaca, Daniela Burlaca, Nicu Ţurcanu, Gheorghe Pietraru, Roman Burlaca – pentru suflet mare şi talent inedit.
    Şi...azi se fac 5 ani de la moartea lui Michael Jackson, o figură muzicală de istorie şi care s-a făcut auzit prin artă şi nu prin altceva...
 26 iunie
 Azi se face un an de la moartea lui Dumitru Matcovschi, poetul care şi-a iubit ţara mai mult decât au vrut sau putut unii...
          „Am fost un neam. Un neam vom fi
           Cât vom mai şti a creşte pâine,
           O limbă cât vom mai vorbi,
           O doină cât ne va rămâne!”
 27 iunie
 „Suferinţă continuă! Asta este Doina!” (Dem Rădulescu)
„Înapoi la domnitori” spunea Eminescu, şi nu pentru a plăti mai puţin scaunelor moi din prezidiu (deşi ar fi şi ăsta un motiv suficient), dar pentru că înainte venea la cârmă „Unsul lui Dumnezeu” din vocaţie şi datorie, cu simţul deplin al responsabilităţii. Vorba lui Carol I „N-am nevoie de profesionişti, am nevoie de conştiinţe”...
 28 iunie
 „Dacă se bucură de sănătate omul nu trebuie să dispere niciodată. Fără sănătate poate aş reuşi totuşi să rămân în cursă, dar pe măsură ce ţelul ambiţiilor mele ar fi mai greu de atins, mi-aş aminti desigur vorbele lui Keats şi aş renunţa: „Nu există pe lume iad mai cumplit decât eşecul unei mari ambiţii.”
(din „Jurnalul unui om dezamăgit” de W.N.P. Barbellion)
Azi mi-am amintit de acest peisaj din jurnal, o bucată din fragmentul pe care l-am jucat la un concurs teatral într-un mini-monospectacol. Deci „dacă se bucură de sănătate, omul nu trebuie să dispere niciodată...” 
Natalia Țurcan