31 aug. 2014

Jurnal de vacanţă (sfârşit)

25 august
Săptămâna aceasta a început foarte matinal, la 4.30 dimineaţa, pentru că aceasta este ora la care trebuie să mă trezesc dacă vreau să revin la Chişinău, din satul bunicii mele. Se spune că săptămâna se cunoaşte după ziua de luni, deci reiese că această săptămână va fi una destul de matinală, cu mai puţin somn, dar negreşit cu mai multă activitate. Să sperăm că superstiţia este adevărată cel puţin de data aceasta.
 26 august
Astăzi vorbim la radio despre patriotism, am regăsit nişte date foarte importante pentru Republica Moldova, pe care mi le-am notat cândva şi astăzi mi-am amintit de ele. Le notez aici pentru a fi şi eu în spiritul sărbătorilor naţionale:
31 august 1989 – Proclamarea limbii române;
27 aprilie 1990 – Aprobarea tricolorului ca drapel de stat al RSSM;
23 iunie 1990 – Proclamarea suveranităţii a RSSM;
3 septembrie 1990 – Instituirea funcţiei de preşedinte;
3 noiembrie 1990 – Adoptarea stemei de stat;
23 mai 1991 – Schimbarea denumirii din RSSM în Republica Moldova;
27 august 1991 – Proclamarea independenţii R. Moldova;
8 decembrie 1991 – Au loc primele alegeri prezidenţiale;
29 iulie 1994 – Adoptarea Constituţiei;
Aceste date sunt foarte importante mai ales pentru că ne definesc identitatea ca stat şi pentru că amintesc de momentele în care toată ţara şi-a spus sus şi tare cuvântul.

27 august
Este ziua în care statul nostru împlineşte 23 de ani de independenţă. O zi frumoasă pentru că e una îmbrăcată în tricolorul nostru românesc, dar şi una care ne face să ne gândim şi la cât de independenţi suntem de fapt. Probabil situaţia noastră depinde şi de cum ştim să ne prezentăm în faţa lumii, cu capul plecat ori sus şi demn, aceasta e întrebarea. Şi dacă tot e vorba despre patriotism atunci eu vin cu îndemnul de a ne iubi ţara şi atunci când ne aflăm acasă, nu doar când suntem plecaţi, căci învăţăm asta din durerea artiştilor plecaţi...
 Patria (II)
Cu patria poţi vorbi la telefon
Şi-o porţi ca firimituri în buzunare,
Poţi s-o asculţi în al distanţei zvon
Şi s-o găseti decapitată-n ziare.

Nu-i numai cer, sau piatră, sau pământ,
Ci e un zvon ce vine de oriunde,
E un miros, un obraz, un dans în vânt,
Un glas ce bezna nopţii o pătrunde.

Căci patria nu e un imn proscris
Împodobit cu ilustraţii în chenare,
Ea-i pânza care-o ţeşi adânc în vis
Şi se destramă-n zori, ca o-ncântare.

Nu-i patria făcută din urale,
Ci din tăceri, din doruri şi distanţe
O strâng în praf, la tropic, în sandale
Şi-o-mprăştii în lume, în speranţe.          
 P.S.: Am avut ocazia să cânt astăzi pentru oamenii care trăiesc în sectorul Botanica al capitalei. O bucurie nespusă, mai ales după evoluţia mea în scenă, pentru că zâmbetele publicului mi-au bucurat sufletul, şi asta pentru că am încercat să dau tot ce am mai bun în mine, indiferent de condiţii, pentru că vorba lui Dem Rădulescu: „Indiferent în care comună te-ai afla, să joci aşa de parcă ar fi Dumnezeu în sală.”
 28 august
Fac ultimele pregătiri necesare pentru plecarea în România, a doua deja în ultima lună. Un vis frumos realizat odată şi care se repetă, dar pe care l-aş putea retrăi la nesfârşit. Frumuseţea evenimentului este că merg la o olimpiadă de lectură, lucru care dovedeşte prietenia mea cu biblioteca. Aşa că, la moment nu pot mai mult decât să mă închin în faţa celora care mi-au pus cartea în mână: părinţii, profesorii de la care am învăţat cât de sfânt este cuvântul, scriitorii care mi-au făcut copilăria frumoasă şi adolescenţa minunată,  actorii care mi-au făcut viaţa mult mai colorată şi de la care am învăţat că a rosti cuvintele este şi o artă dificilă, cântăreţii, muzicienii care au ştiut să dea o formă verbului scris şi mai ales lui Dumnezeu, pentru că a materializat gândurile în ceva atât de frumos precum este CARTEA, că doar „la început a fost cuvântul şi cuvântul era Dumnezeu.”

29 august
Azi mi-am amintit de Michael Jackson. Omul care a reuşit să fie rege şi fără coroană. De fapt, astăzi Michael ar fi împlinit 56 de ani, iar din aceşti 56, 48 i-a petrecut în scenă, zi de zi, noapte de noapte, lună de lună, an de an, viaţă de viaţă...şi totuşi, cu toată averea şi consacrarea pe care o are, a plătit scump tot ce a căpătat în viaţă, a plătit întâi cu anii copilăriei, apoi cu nopţi nedormite şi turnee neobosite, un preţ rezonabil pentru rezultatul care este. Oricum ar fi, Michael Jackson rămâne a fi una dintre cele mai mari personalităţi ale muzicii din lume care a făcut legendă din viaţa şi arta sa, care a desfiinţat toate recordurile precedente şi a inspirat generaţii întregi, şi încă o va mai face, pentru că deşi el a plecat în nefiinţă, arta lui a rămas moştenire întregii lumi semnată cu atâta geniu: MJ.
 30 august
Astăzi am recapitulat lecţia că un plan sigur + 3 planuri de rezervă se pot face praf într-un minut, când iei o cu totul altă decizie. Tot astăzi mi-am dat seama că uneori admirăm unii oameni pentru că ne par diferiţi de noi, pe când esenţa este identică şi invers ,apreciem unii oameni pentru că ne par a fi asemănători nouă pe când ei sunt total diferiţi de fiinţa noastră. Aceste două idei au spart orice teorie care mai vrea să încerce a explica de ce unii oameni ne plac şi alţii nu. Până la urmă este important să fim alături de oamenii pe care-i iubim şi să avem în preajmă oameni care ţin la noi cu adevărat.
 31 august
Eu nu sunt pasăre, să ştii.
Eu nu-mi schimb locul când se lasă,
peste pământ şi peste casă,
Brumele toamnei argintii.

Aici mi-i casa, şi-i aleasă.
Şi dragă mi-i. Şi scumpă mi-i.
Nu că-i bogată şi frumoasă,
Dar că-i aproape inimii.
 Omagiem astăzi cea mai frumoasă dovadă a dăinuirii neamului românesc – LIMBA ROMÂNĂ. Am avut prilejul să întâlnesc astăzi oameni minunaţi pe Aleea Clasicilor, unde Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu” mi-a oferit ocazia de a recita un colaj din creaţia poetului Dumitru Matcovschi numit „Acasă”. Apoi am mai şi cântat, dar pe o altă scenă deja, unde m-am simţit bine pentu că am adus oamenilor bucurie şi mai ales pentru că am omagiat limba română, într-un cuvânt mi-am onorat patria din două motive: 1. „Limba Română este Patria mea” Nichita Stănescu; 2. „Patria nu este numai pământul din care scoatem rente. Patria o face şi limba şi istoria, şi religia şi tradiţiile. A da cu piciorul în toate acestea, este a se lepăda cineva de patria sa.” (Spiru Haret). Aşa deci iubiţi-vă şi Limba şi Istoria şi Religia şi Tradiţiile, căci altfel vă lepădaţi de patrie.
P.S.: Acestea sunt ultimele cuvinte ale jurnalului de vacanţă. Această vară a fost parcă mai interesantă cu acest jurnal, care m-a disciplinat uneori, m-a ajutat alteori să retrăiesc momentele frumoase trăite vara aceasta şi m-am încurajat să fac lucruri cât mai frumose.
Mulţumesc tuturor celor care au urmărit acest jurnal, care m-au pomenit cu un gând bun sau chiar mi-au transmis urări frumose. Mulţumiri deosebite adresez şi CAIE pentru deschidere şi receptivitate, pentru ajutor şi iniţiativă, pentru apreciere şi preţuire. Mulţumesc pentru că sunteţi! 

Am încheiat publicarea jurnalului de vacanţă semnat de cititoarea noastră Nătăliţa Ţurcan. A fost o experienţă frumoasă şi pentru noi.
  Cu prilejul începutului noului an şcolar – 1 septembrie o felicităm pe scumpa noastră Nătăliţă şi-i dorim un început de bun augur, sănătate, minte ageră, sete de carte şi numai note bune.
Vă propunem să vizionaţi o imprimare  video cu  Nătăliţa Ţurcan.
https://www.youtube.com/watch?v=wa-Z1hNyUHU     
Publicat de: Vera Sîrbu, şef oficiu
    

27 aug. 2014

O ZI DE SUCCES ÎN TROLLEYBOOK

Elena DABIJA, director
     
       Zice o zicală: Ziua bună se cunoaște de dimineață... Mă refer la ziua bună din punct de vedere climateric, deoarece predomina o arșiță insuportabilă în ultimele zile. Pentru mine orice zi e bună, deoarece nu mă axsez niciodată pe stări negative. Ziua de vineri, 22 august, chiar a fost o zi de succes pentru echipa Centrului Academic Internațional Eminescu, care a avut marea bucurie să fie de serviciu în TROLLEYBOOK CARTEA CU ANTENE, amplasat în Parcul Valea Trandafirilor.
            Bucuria mea și a colegei Olesea Bobotrîn a fost influențată de: s-a mai domolit arșița, a plouat în ajun și am avut noroc de o zi cu soare dar și cu răcoare. A fost o zi plină de emoții pozitive împreună cu toți vizitatorii cunoscuți și necunoscuți, dar care au venit cu dragoste de a ne cunoaște și a se delecta cu o carte anume în TROLLEYBOOK!!!

            La prima oră au venit prietenii noștri fideli, copiii de la Grădinița nr. 91, ghidați de dragii lor educatori. S-au bucurat nespus de mult că am venit mai aproape de ei cu multe cărți interesante, dar ne-au bucurat și ei cu un program dedicat LIMBII ROMÂNE: poezii și cântece pe potriva vârstei lor. Deoarece era în ajunul Sărbătorilor Naționale ZIUA INDEPENDENȚEI și ZIUA LIMBII NOASTRE cu mare dragoste le-am povestit despre aceste sărbători și am prezentat cărțile Povestea Limbii Române (Boris Crăciun și George Bădărău); Limba maternă-eloare eternă; Poveștile și Legendele bătrânei și bunei Moldove (Alexandru Vasiliu); Povestiri istorice (Dumitru Almaș); Dacii și Burebista (Olga Varticovschi); Republica Moldova Patrimonial. Nu a fost lipsă în TROLLEYBOOK nici cartea despre Mihai Eminescu, deoarece în ajun a trecut pe la Centrul Eminescu patronul spiritual-domnul academician Mihai Cimpoi și ne-a onorat cu un volum-capodoperă Mihai Eminescu: O imagine totală a omului și a operei la 125 de ani de nemurire.
Ne-au vizitat mai mulți copii împreună cu părinți, frați, surori și bunici. Mulți din ei au venit de la țară din diferite sate pentru a-și procura tot ce e necasar pentru școală și au dorit să se mai joace în parcul cu distracții, astfel au descoperit și lumea miraculoasă din TROLLEYBOOK CARTEA CU ANTENE. Noi am avut marea dragoste să-i ghidăm și să-i încurajăm ca să participe la master-class, care avea drept scop confecționarea TRICOLORULUI și a desena din cărțile lecturate.
            Personal, am rămas încântată de cunoșințele unei fetițe de doar 3 anișori pe nume Mariana Gheorghiu, care a venit împreună cu bunicuța Nelly. I-am prezentat filă cu filă cartea Republica Moldova Patrimonial și m-am mirat că cunoștea multe din locurile, personalitățile și instrumentele muzicale remarcate în acest volum. Mariana cunoștea literele și a desenat cu sârguință TRICOLORUL împreună cu bunicuța. La despărțire am observat că avea un cărucior care din întâmplare avea colorate roțile în culorile Drapelului.

            O surpriză pentru noi a fost și vizita lui Naitan Negara, împreună cu mămica sa Natalia, recent reveniți de la tăticul din Londra, unde au avut o vacanță de vis. Naitan, deși are alte abilități, a avut răbdare să confecționeze și un TRICOLOR la inițiativa Olesei Bobotrîn, și i-a reușit de minune spre bucuria sa și a noastră.
            Au mai evadat de la grijile casei și unii mai în vârstă și au poposit la o vorbă bună lângă TROLLEYBOOK. Unul din ei a fost domnul Alexandru din Rusia (așa s-a prezentat), dar care locuiește deja în Chișinău. A fost bucuros de ambianța binevoitoare cu care l-am întâlnit dar și că l-am servit cu un strugure dulce de poamă. Am discutat cu dumnealui pe diferite teme: despre situația politică, economică și culturală. Din vorbă în vorbă am aflat că este vecin și prieten bun cu domnul Ion Șpac și soția sa. I-am remarcat că ne cunoaștem și l-am rugat să-i transmită salutări și sănătate.
Fiecare din vizitatori au rămas încântați de discuții, de mini-spectacolul dedicat LIMBII ROMÂNE, de mulțimea de cărți, de master-class și de dulciurile cu care i-am servit.
            E bine să fii bine dispus și să muncești cu persoane bine dispuse! Chiar și ziua a trecut mai repede decât în oficiu...păcat!!! Durată și mulți vizitatori TROLLEYBOOKULUI CARTEA CU ANTENE!


25 aug. 2014

Jurnal de vacanţă (continuare)

18 august
Săptămâna a început cât se poate de bine, cu o repetiţie reuşită, dialoguri interesante, propuneri intrigante şi multă inspiraţie. Sper să continue la fel de frumos.
19 august
Astăzi sunt la radio, vorbim despre oamenii care ne inspiră. Şi, apropo de ei, astăzi ar fi fost zilele de naştere ale lui George Enescu şi Coco Chanel.
P.S.: George Enescu – Rapsodia română nr.1 -   https://www.youtube.com/watch?v=4TDCMoou2Uc
20 august
Caut pe cineva să-mi răspundă la telefon şi nu găsesc. Şi mă caută cineva să mă sune şi nu mă găseşte...Caut pe cineva să-l întâlnesc şi nu-l găsesc. Mă caută cineva să mă vadă şi nu mă găseşte... Caut pe cineva să plecăm acasă şi nu găsesc. Mă caută cineva să mergem la casa noastră şi nu mă găseşte... De ce nu ne mai aflăm acolo unde ne căutăm?
21 august
Am o zi plină cu de toate, repetiţii, pregătiri de plecare, discuţii de colaborări...toate acestea într-o singură zi. Ideea este că atunci când le fac nu-mi dau seama că sunt atât de multe şi nici nu pare atât de complicat, dacă reuşesc să organizez în minte un orar concret, fix şi suficient de a-l respecta pentru a le reuşi pe toate. 
Astăzi ar fi fost ziua de naştere a actorului Jean Constantin, unul dintre marii actori români din generaţia de aur a teatrului.  Vizionare plăcută.  https://www.youtube.com/watch?v=JSHC_vwNT6w , https://www.youtube.com/watch?v=jCq_VJRL6w8
22 august
Ştiu că nu par a fi o microbistă. Dar aseară am fost la meciul FC Zimbru Chişinău (Molova) – Paok FC (Grecia). Fotbalul pare a fi un joc mult mai complicat şi interesant decât pare la prima vedere, asta pentru că îţi dă o doză de adrenalină, te face să duci un mod activ şi sănătos de viaţă, te pune în situaţia de a gândi o tactică anume şi de a anticipa mişcările echipei adverse lucru care nu e deloc puţin. Pentru mine sportul este un mod de a aprecia şi alte domenii decât arta şi mai ales o posibilitate de a-mi susţine ţara, fiind alături de jucătorii noştri în meciurile pentru Liga Europei.  În concluzie m-am simţit bine, asta pe lângă ploaia care a binevoit să ne conducă până acasă. Astăzi însă merg la ţară, pentru ultima dată în vara aceasta şi sper să revin cu şi mai mult entuziasm şi forţă de muncă.
23 august
E sâmbătă şi muncim mult astăzi...dacă reuşesc, mai spre seară, poate termin povestirile lui Flaubert.
Povestirea „Un suflet curat”  m-a făcut să mă gândesc la viaţa unui om devotat şi necăjit, care din sărăcia pe care a avu-o n-a încercat decât să păstreze câte puţin...şi acel puţin era fericirea ei, a slujnicei Felicite.
24 august.
Aseară am terminat de citit şi celelalte 2 povestiri ale lui Gustave Flaubert. „Legenda Sfântului Ioan Ospitalierul” mi-a plăcut prin finalul pe care-l are. Un final care îi întăreşte şi adevereşte numele de Sfânt lui Ioan Ospitalierul, care şi-a împlinit destinul până la capăt. „Irodiada” vorbeşte despre moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, asta pe lângă faptul că dă o caracteristică vieţii conducătorilor şi neamului lui Irod.
Nătăliţa Ţurcan
Publicat de: Vera Sîrbu, şef oficiu

20 aug. 2014

Jurnal de vacanţă

10 august
Ieri am avut ocazia să vedem cum au trăit cei pe care îi vedem în pozele manualelor, fără a ne da seama uneori cât sunt de valoroşi şi cât de interesante le sunt vieţile. Aşa am ajuns la casa memorială a Veronicăi Micle, unde am admirat o ţinută superbă purtată de ea, alte lucruri care i-au aparţinut şi mai ales am simţit atmosfera în care se adunau Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale... Am mai fost şi la casa lui Ion Creangă, din Humuleşti, unde am văzut vestita „sfoară cu motocei la capăt de crăpau mâţele jucându-se cu ei” şi multe alte „minunăţii”. Apoi am mers la casa lui Alexandru Vlahuţă, care ne-a lăsat să ieşim pe poartă cu gândul versului „Unde ne sunt visătorii?”.  Ne-am închinat şi la mormântul Veronicăi Micle, unde i-am cântat „Pe lângă plopii fără soţi”...
Şi pentru că nu în zadar ne-am închinat ieri Măriei Sale, Ştefan cel Mare şi Sfânt, azi am călcat pe tărâmul Mănăstirii Neamţ cea mai mare ctitorie a sa. Apoi am trecut pe la Mănăstirea Sihăstria, pe unde am văzut şi chiliile părinţilor Cleopa Ilie şi Paisie Olaru, de unde ne-am ales cu fraza „Mânca-v-ar raiul!”. La Mănăstirea Sihla ne-am închinat pentru a ne îndrepta spre Peştera Sfintei Teodora de la Sihla. Ne-am umplut de sfinţenia locurilor şi am savurat din peisajele minunate pe care le-am străbătut.
11 august
Astăzi mergem la cea mai mare, mai grandioasă şi mai frumoasă dovadă a vitejiei neamului românesc. Cetatea Neamţ este una dintre cetăţile cele mai trainice, care n-a fost niciodată cucerită de inamici. Arată extraordinar şi odată intrat în ea simţi cum adie istoria, simţi că păşeşti în trecut, iar printre ziduri se aud paşii domnitorilor şi rugăciunile sfinţilor de apărare a ţării.
Este ora 17.00. Suntem deja în Republica Moldova. Nu ştiu dacă poate fi descrisă starea pe care o am...având în vedere că azi diimneaţă luam dejunul la Târgul Neamţ şi mergeam în aceeaşi sală de judecată cu Ştefan cel Mare. Cât de miraculoasă este lumea!
12 august
M-am trezi azi cu amintirea dimineţilor de ieri. Mi-am amintit peisajele frumoase din satele Bucovinei. Mi-a venit în minte diferenţa dintre satele din Bucovina şi de la noi. Cele din Bucovina păreau mult mai vii, multă lume, multe case frumoase, cu tot felul de porţi, care mai de care, mai ornamentate, cu faţade care de care mai colorate, cu flori în faţa casei care de care mai frumoase şi mai înflorite...Satele noastre sunt ca din vechile romane ale lui Sadoveanu, atât de liniştite încât pare că s-a oprit timpul şi ai toată veşnicia să le colinzi. Probabil de la satele moldoveneşti, basarabene s-a inspirat Blaga atunci când a spus că „veşnicia s-a născut la sat”.
13 august
Astăzi este ziua de naştere a dnei Olguţa Caia-Creangă, cea care ne-a găzduit atât de binevoitor şi cu atâta dragoste în Târgul Neamţ şi care a manifestat atâta grijă pentru noi toţi cei din Basarabia. Un lucru minunat a fost conştiinţa aceea care nu ne permitea să uităm că ea descinde din familia lui Ion Creangă, fiindu-i strănepoată...Ea a fost o prezenţă specială şi atât de primitoare şi plină de mărinimie. La fel ca şi nepoţica ei Anail, o fetiţă curioasă şi plină de veselie.
14 august
Azi, plimbându-mă prin oraş mi-am dat seama că-mi era dor să revăd Teatrul Naţional, Biblioteca mea dragă, care poartă numele lui Eminescu şi pianul meu frumos şi plin de melancolie, asta pe lângă părinţi, casă şi alţi câţiva oameni dragi mie.
15 august
E vineri deja, şi este exact jumătatea lui august. Încă două săptămâni şi începe şcoala. E un prilej în plus să-mi fac ultimele două săptămâini, cele mai frumose...
16 august
Ce bine că s-a mai răcorit, aştept toamna ca să stau la fereastră, să admir frunzele cum cad în ritmul ploii şi să citesc o carte frumosă şi tristă...
17 august
Jurnalul continuă şi pentru ziua de duminică de astă dată. Fapt care se întâmplă din simplul motiv de diversificare interioară şi de destăinuire...un vers care m-a cuprins aceste zile, şi care are şi melodie deja îl las aici cu o dedicaţie specială...:
Astă seară mi-a venit un gând,
Să-ţi spun ţie toate, câte sânt.
Şi-am să îţi vorbesc neâncetat,
Printre rânduri cu câte-un oftat.

Şi pe urmă tu mi-ai povesti,
Toate câte le-am putea trăi.
Şi-om gândi în noapte cu mult dor
La aleea unui târguşor...

Apoi amintindu-ne-vom mult,
Ce bine-a fost când ne-am cunoscut,
Ce frumos ploua peste lumină
Cu visări de albă lună plină.

Iar sub cerul sprijinit de brazi,
Cântări-vom zilele de azi,
Căuta-vom şoapta munţilor
În albumul amintirilor.
Nătăliţa Ţurcan      

15 aug. 2014

CUGETĂRI DESPRE PATRIE

  • Patria este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă. Grigore Vieru
  • A muri pentru Patrie este aproape același lucru cu a trăi pentru ea. Grigore Vieru
  • Patria este neliniștea fericită a inimii mele. Grigore Vieru
  • Ceea ce vede ochiul în cuprinsul codrului se cheamă natură, ceea ce simte inima în acel moment se cheamă Patrie. Grigore Vieru
  • Dacă ai două patrii, copiii tăi vor avea trei. Grigore Vieru
  • Să nu uităm că Patria începe cu Familia și se termină cu Umanitatea. Aurelian Silvestru
  • Patria nu trebuie să uite, iar dacă uită, ea nu mai poate fi Patrie. Ion Druță
  • Omul fără Patrie robot e, om de ceară, de ghips, de paie. Patria a fost, este și va fi întotdeauna aerul pe care-l respirăm, casa noastră părintească, cimitirul strămoșesc, limba noastră, doina noastră, balada noastră, Basarabia noastră. Dumitru Matcovschi
  • E un mare nenoroc să ai Patrie și să nu poți – din diferite motive – trăi în ea. Acest nenoroc însă te ține în mai multe dimensiuni, făcându-te să te simți, în același timp, căzut și înălțat, îndurerat și fericit, departe și aproape, străin și frate, sentimente pe care cei mereu acasă nu le au de unde le cunoaște. Serafim Saka
  • Dacă n-ar fi să fie/ lacrima asta de rai,/ pe care poți s-o acoperi/ c-un suflet de nai,/ c-un strugure de poamă,/ cu-o frunză de stejar,/ cu-o aripă de ciocârlie.../ nu mi-ar ajunge tot restul Pământului. Vasile Romanciuc
  • Sursa: Gând și Cuvânt: cugetări ale personalităților din Basarabia (1940-2012) / seleț. Ala Bujor. - Ch., 2012. - 416 p. 

13 aug. 2014

Jurnal de vacanţă (continuare)


 4 august
 La cât de des sunt acasă îmi vine greu să mă ţin de o carte anume şi s-o citesc cu sârguinţă, s-o analizez pe dea-ntregul şi să-i ofer importanţa cuvenită. Dar “Memorii”-le lui Mircea Eliade sunt atât de frumose încât nu pot să nu fie memorabile şi să nu inspire. M-au făcut să mă gândesc la cât de frumos este să înveţi lucruri noi, să încerci să pătrunzi frumosul a ceea ce te înconjoară şi mai ales să simţi satisfacţia că tot ceea ce ştii se datorează însetării tale de căutare şi cunoaştere.
5 august
Citesc din legendele despre Ştefan cel Mare şi Sfânt. Sunt atât de fascinante, îi descriu vitejia şi înţelepciunea încă de pe când era mic. Dar cel mai frumos lucru este încrederea oamenilor în faptul că legendele despre Ștefan, s-au întâmplat cu adevărat.
6 august
Atunci când alergi să le reuşeşti pe toate câte le-ai plănuit, cel mai bun remediu este o ploaie rece, cu grindină şi vânt încăpăţânat care te opreşte din drum ca să-ţi mai depeni gândurile, să-ţi mai aşezi sufletul şi să-ţi potoleşti graba. Şi mai frumoas este un om neaşteptat care nu te lasă atunci să treci fără a te opri la o ceaşcă de cafea…
 7 august
Am prins astăzi pe cineva la telefon, exact atunci când ieşea din casă pentru o călătorie de o săptămână. Nu ştiu, e noroc sau intuiţie, dar cert este că ştie El, Dumnezeu când, unde şi de ce să suni…
8 august
 La ora 9 dimineaţa, am pornit spre România, compania e frumoasă, locurile sunt şi mai frumose, iar destinaţiile mult dorite.
Suntem înconjuraţi de garda naturală de corp a munţilor bucovineni. Brazii drepţi şi înalţi se leagănă în bătaia unui vânt domol, iar noi ne amintim de locurile sfinte pe unde ne-am lăsat paşii astăzi (Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa). O noapte la Mănăstirea Putna pare să fie ca o retragere într-o altă lume, una divină şi desăvârşită.
 9 august
 Dimineaţa de astăzi am început-o prin a ne închina Măriei Sale şi a asculta slujba de la Mănăstinea Putna. Ştefan cel Mare este şi acum domnitor, iar aura lui se simte mai bine ca oriunde, pentru că odată ajuns acolo, simţi prezenţa, Măriei Sale şi nu te mai îndoieşti de nimic în ceea ce-l priveşte pe Ştefan cel Mare. (va urma)
Natalia Țurcan

8 aug. 2014

O carte aleasă poate deveni un bun prieten

Programul de lectură Chişinăul citeşte o carte în acest an este la cea de-a XI-a ediție. Acest Program are și menirea de a orienta cititorul spre valorile literare artistice autohtone. Pentru a cuprinde mai multe categorii de cititori în Program au fost incluse în anul 2014 trei titluri de carte: pentru copii volumul de poezii Urmele mele frumoase de Iulian Filip, adolescenții sunt îndemnați să citească Voiaj de nuntă în trei scrisă de Mihai Ștefan Poiată, iar adulții Zbor frânt de Vladimir Beșleagă.
De menționat că în anul 2013 cartea Zbor frânt a fost în topul celor mai vîndute cărți de editura Cartier. Zbor frânt este unul dintre primele patru-cinci romane care  reprezintă convingător literatura basarabeană în afara Moldovei, iar acad. Mihai Cimpoi l-a selectat în antologia sa de şapte romane din literatura basarabeană a secolului XX.
În câteva săptămâni după moartea mamei am elaborat subiectul acestei cărţi, în trei luni a fost scrisă. Dintr-odată, cu foarte mici redactări. S-a cristalizat în mine uimitor de repede şi clar”. Modelul este – şi sub acest aspect – Rebreanu, care îşi data manuscrisele: „Lucram în fiecare zi. Manuscrisele s-au păstrat, acolo sunt datate toate zilele”. Cu privire la uşurinţa cu care a fost redactat manuscrisul, prozatorul ne mărturiseşte: „Cartea s-a născut, cum se zice, dintr-o răsuflare. Desigur că starea mea sufletească s-a răsfrânt în textura cărţii, în pânza ei, în frazele ei, în tot… - spune Vladimir Beșleagă într-un interviu.
Din punctul de vedere al structurii formale romanul Zbor frânt este foarte simplu. Isai ramane cu bunicul sau intr-un sat de pe malul Nistrului, în timp ce toți ceilalti membri ai familiei sale se evacuasera în altă localitate. Copilul trece înot rîul pentru a-i găsi pe ai săi și în felul acesta nimerește ba la statul major al armatei sovietice, ba la acela al armatei hitleriste. Peripețiile copilului Isai constituie nucleul principal al romanului, deși până la urmă conținutul cărții nu se reduce la probleme de război .
Dorul de casă este un alt motiv al romanului Zbor frânt. Bunicul lui Isai, cînd era tînăr, a venit pe jos tocmai din Gali
ția. De multe ori le povestea fiilor si nepoților, deci si lui Isai, cîte a tras și a pătimit pe drum și numai dorul de casă l-a dus și l-a ajutat, iar după ce încheia destăinuirea întindea picioarele înainte, se uita la dînsele și se gîndea că, așa slabe cum sunt, dacă ar trebui să vină de la marginea pământului, tot ar veni, acasă aicea sa moara, ca prin straini n-ar putea muri.
În roman autorul nu cuprinde o arie larga de actiuni, ci exploreaza cîteva momente concrete din viața protagonistului romanului, patrunzând însă în esența acestora. Dar pentru a urmări toate trăirile și întâmplările prin care trece eroul principal vă invităm la biblioteca noastră să lecturați acest roman.
Cititoarea noastră Nistor Doina ne-a împărtășit impresiile după lecturarea cărții:
Am citit cartea în două zile, de fapt am recitit-o, pentru că o descoperisem încă de pe cînd eram elevă, acum vre-o 15 ani. O nouă curiozitate m-a îndemnat de data aceasta s-o deschid; poate un dor de casă, de copilărie, atunci cînd citeam neconstrânsă de timp, griji, iar rafturile bibliotecii sătești îmi erau arhicunoscute.
Am regăsit aceleași persnaje, aceleași maluri ale Nistrului zbuciumat și îmbătrânit. Cît de emoționant îl descrie autorul…, ca pe un părtaș însuflețit al destinelor, al istoriei. Îți rămîne inima acolo la propriu.
E o lectură deosebită de cea cu care suntem obișnuiți, un stil narativ care îți încearcă voința atît prin frazele întinse proprii vorbirii orale, cît și prin tehnici narative neobișnuite.
Vă așteptăm pentru lecturi frumoase și utile!
Vera Sârbu, șef oficiu

7 aug. 2014

CU TROLLEYBOOK- UL TIMPUL TĂU ARE VALOARE!


Centrul Academic Internaţional Eminescu, vă invită sâmbătă, 9 august 2014, să petreceţi o zi estivală relaxantă, cu dispoziţie bună şi un şir de activităţi de încurajare şi promovare a lecturii, în cadrul proectului TROLLEYBOOK!

Din program:

Oră de lectură: Basm de Geo BogzaCunoaştem pas cu pas viaţa şi opera lui Mihai Eminescu
Joc interactiv: Integramă fulger: Natura – o permanenţă eminesciană
Desen pe asfalt: Culorile copilăriei
Atelier de creaţie: Fantezie, dibăcie, creație
Concurs de ingeniozitate: Cunoşti ce ai citit?
Prezentarea de carte:  Urmele mele frumoase de Iulian Filip Voiaj de nuntă în trei de Mihai Ştefan Poiată Zbor frânt de Vladimir Beşleagă
Revistă bibliografică: Eminescu în universalitate
Expoziţie de documente: Eminescu – cel mai drag poet

 Vă aşteptăm cu mult drag, să fiţi alături de noi  
în Parcul de odihnă şi distracţii din „Valea Trandafirilor”! 
                                                                              
 (str. Trandafirilor nr. 17sect. Botanica)
                                                                      Acces: Troleibuz – nr. 4; microbuz – 104, 112,184

4 aug. 2014

Jurnal de vacanţă (continuare)


27 iulie
Nu-mi vine să cred că sunt în data de 27 iulie. Sunt conştientă că nu a mai rămas mult din această vară, dar simt totodată că mai am timp berechet pentru a mă odihni încă un pic şi mai ales pentru a mă apuca de învăţat înainte de şcoală ceva franceză şi chimie. Deocamdată caut să citesc cât mai mult, şi să mai prind din elanul şi ardoarea cunoaşterii autorilor pe care îi citesc.
28 iulie
Aştept să mă întorc acasă pentru că simt nevoia unei schimbări şi a unui drum mai lung de 3 ore, a unei dimineţi reci pe la 4 dimineaţa şi a unei somnolenţe plăcute.
Mie îmi plac călătoriile, cu orice, cu maşina, cu autocarul, cu avionul, cu trenul. Îmi place drumul în general şi senzaţia de a pleca undeva, probabil acest drag de drum e alimentat de dorinţa de a cunoaşte alte locuri, alţi oameni, alte lumi, de a pleca în necunoscut şi de a te întoarce spre cunoscut pentru a-l vedea şi percepe altfel. Mi-am amintit pasajul lui Octavian Paler din “Viaţa pe un peron”: “M-am retras în pustiu să-mi verific teoria despre Dumnezeu, adică să caut partea din mine care nu vrea să moară. Şi bineînţeles, am eşuat, altminteri m-aş întoarce să orbesc cu învăţătura mea. Ca un adevărat Dumnezeu. În schimb dacă voi reuşi, mă întorc orbit de pulberea rătăcirilor mele. Ca un adevărat om.”
29 iulie
Data aceasta este una special pentru mine, datorită (uneori şi din cauza) amintirilor care-mi provoacă nostalgia anilor trecuţi. Această dată e legată de o strânsă prietenie, care-mi pare acum una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii. Nimic mai frumos pe pământ decât să ştii că este cineva care să te ajute absolut dezinteresat. În plus mai există o strânsă legătură pe care o simţi, este inexplicabilă dar te alimentează cu rezistenţă, te întăreşte, îi dă o anumită formă întregii materii din care eşti construit şi acest lucru e unul tainic, incognoscibil, dar atât de divin.
30 iulie
 Habar n-am despre ce utilitate văd unii în “aflarea în treabă”, atunci când este munca propriu zisă. Poate este un fel de a se autocamufla al celui care imită efortul. Deşi îmi pare mai obositoare simularea muncii, decât să faci un serviciu anume. În catul al doilea există un rezultat, deci nu este o acţiune zadarnică, în primul, nu prea este nici rezultat, nici sens, nici folos. Revin atunci la prima propoziţie, care este utilitatea “aflării în treabă”?
1 august
Dumnezeule, când s-a făcut august? Deşi trăiesc această dată în fiecare an, de fiecare dată mi se pare una nouă, lipsită de istorie şi încărcătură a trecutului.
Şi astăzi a trecut fără evenimente, dar frumos. Atâta doar că cineva pune în burta soarelui lemne pe foc şi devine insuportabil uneori…
2 august
Azi mi-am amintit într-un anumit context un gând spus vreo 3 ani în urmă de Anatol Durbală. Dumnealui spunea că “existenţa a doi oameni împreună nu trebuie să şteargă din individualitatea lor, să facă din ei un amalgam. Dacă este vre-un rost ca doi oameni să fie împreună este acela ca ei să-şi poată spori individualitatea, din simplul motiv că persoana de alături te ajută, te susţine, dar rămâne pe propriile poziţii, asta te înaripează. Nu e vorba de egoism ci de tu-ul tău, să poţi în orice moment să zici că sunt!”  Nu pot în nici un fel să nu fiu de acord.
3 august
După mine, nunta ar trebui să fie o sărbătoare sufletească, o stare de spirit a mirilor, apoi o bucurie a nuntaţilor. În noaptea aceasta am fost la o nuntă minunată, unde s-a dansat mult, s-a jucat bine, surprizele au curs una după alta iar bucuria nu se mai termina. Felicitările şi urările au fost cât se poate de sincere şi frumoase, iar mirii-cât se poate de fericiţi.
Iată aşa a fost săptămâna aceasta…
Natalia Ţurcan