20 oct. 2014

Dumitru Matcovschi – un poet pătimaș al dorului


Născut la 20 octombrie 1939, în satul Vadul-Raşcov din judeţul Soroca, Dumitru Matcovschi devine, peste ani, unul dintre cei mai mari poeţi ai Republicii Moldova, recunoscut în critica literară pe plan internaţional, un simbol al mişcării de renaştere naţională din Basarabia.  Astăzi ar fi împlinit 75 ani de la naștere,  poetul care scria simple adevăruri despre patrie, părinți, limbă, țară, dragoste. O temă aparte în creația poetului a fost cinstirea înaintașilor. Dumitru Matcovschi a întreținut, ca pe o faclă nestinsă, cultul lui Eminescu, care este icoana noastră spirituală, „conștiința mai bună„ a românilor, Domnitorul lor. În suita de versuri din 39 poeme cu sugestivul titlu „MĂRIA SA POETUL” Dumitru Matcovschi scria:
Vorba e de o stare sufletească, vreu să zic.
Mi-e dor mereu de Eminescu…
Eminescu a fost, este și va mai rămâne zeul poeziei nostre, poate chiar Dumnezeul ei, dacă se poate spune așa.
E opinia mea, pe care, la sigur, o împărtășește majoritatea absolută a românilor-basarabeni.
De ce anume Eminescu ?
Pentru că verbul eminescian șoptit e nu știu cum și tăinuiește nu știu ce, care mai mult se simte decât se înțelege; de inimă, de suflet, de credință precum ține…
„Mamă, vreau pâine-pâine-pâine!” – plângeau copiii de vârsta mea în timpul foametei, demult. Mama nu avea pâine și… ne cânta dulce-dulce ca mama un cântec de dor. Și plângea mama cântând, și noi plângeam cu ea, pentru că mama un singur dor avea : în liniștea serii la marginea mării să moară, sărmănica…Noi, copleșii, cu cine rămâneam atunci? Pe malul Nistrului iarbă și dudău creșteau, iar muscalul de-a călare venea și, ca muscalul, ca străinul, ne înstrăina.
Prima poezie dedicată Poetului „Unde ești, bade Mihai” (a.1968) cum a menționat Dumitru Marcovschi „este aproape sufletului meu, pentru că în acei ani Eminescu era considerat  poet român, iar noi, basarabenii, eram numai moldoveni  - limba moldovenească vorbeam, care limbă de origine slavă „era”, precum grămăticii din Moldova „malurostângă” susțineau cu înverșunare...”
Unde esti, bade Mihai?

Trece alta primavara
Peste gura cea de rai
Flori de tei se scutur iara...
Unde esti, bade Mihai?

Ca te-au dus departe anii!
Iar acum, la noi acasa,

Beau străiniii ca mocanii
La hangita cea frumoasa
Descrescuta sub
țărane,
Casa noastra parinteasca
Nu stiu cat va mai ramane
Fruntea sa ne-adaposteasca.

Poate-un veac, sau poate doua
Dar eu cred ca-ar fi mai bine
Să ne facem casă nouă
Cu-o odaie pentru tine.

Ai avea putere-aleasa
Și ti-ar fi cuvantul lege,
Și pe cei de-ar sta la masa
Lânga tine i-ai allege.

Unde esti, bade Mihai?
Publicat: V. Sârbu, șef oficiu