7 oct. 2014

Odă Sanctuarului teluric – Chişinău”

Pe parcursul anilor pragul Centrului Academic Eminescu au pășit mii de cititori. În ultimii cinci  ani am avut o cititoare deosebită pe nume Crina Popescu. A absolvit Liceul Teoretic Liviu Rebreanu în 2011. În prezent este studentă la Universitatea din Nice (Franța) .

La inițiativa noastră Crina a participat la Concursul ”Chișinău în 575 de cuvinte”     organizat de BM „B. P. Hasdeu, bucurându-se de succes și publicarea ulterioară a eseului în antologia ”Chișinăul în literatură”  În perioada cînd orașul nostru este omagiat vă propunem să lecturați acest eseu semnat de Crina.
„Odă  Sanctuarului teluric – Chişinău”

Voi, prieteni, nu ştiţi că suflarea noastră vibrează în clopotul unei Biserici ce cântă în melodia Doinei? Acea Biserică ce-a răsărit din aripa unui înger este Chişinău! Oraşul ţesut din fârâmiturile de argint surprinse din lacrimi de izvor.
Chişinăul, este însuşi cântecul care ne face pe toţi artişti! În glasul său triumfă melodiile trecutului nostru! Strazile, asemeni unor vene prin care curg nisipurile clepsidrei, sunt cuiburile istoriei ce-au preschimbat păsările în diamantele neamului! La Chişinău, Eminescu şi Micle nu mai scriu scrisori fără răspuns. În casa oraşului meu, cântă în floarea de tei serenada dragostei lor nedespărţite. Basarabia le-a aşternut cărare, încât plopii de pe străzile lor şi-au unit frunza în cântec. Deci, Chişinăul este icoana la care se-nchină fruntea dragostei adevarate!
Prieteni, Chişinăul, e copilul istoriei care duce ţara în braţe. Leagănul copilăriei – trecutul, i-a pus pe umeri veşmântul dăinuirii neamului românesc! Crescut în grija durerii şi a suferinţei, rana sufletului său şi-a strâns ţipătul în limba română! În Chişinău, trăiesc toate Duminicile! Aici străzile cântă şi poezia este regină! În parcul unde aerul parfumat deliră întruchipează văzduhul în nimbul chipului de fecioară (Limba Româna), poeţii joacă hora poeziei. Litera – pasăre fără anotimpuri vorbeşte cu frunza în chemarea lui Grigore Vieru. Aici poezia este pictorul care desenează pe pânză portretul sufletului basarabean.
Oraşul meu este vioara ce poartă în strune zborul Privighetorilor: Maria Cebotari, Nicolae Sulac, Maria Bieşu. Ascultîndu-i, amuţeşte de uimire Luna.
 În imperiul spiritualităţii sale, s-au ridicat Templele Înţelepciunii ce cresc în murii ştiinţei minti luminate. Bibliotecile – adevărate Castele de Carte oglindesc bogătia de aur ce înnobilează estetica exteriorului cu lăuntricul inteligenţei. Astfel, Chşinăul este cuptorul care aduce pe masa neamului, pâinea conştiinţei naţionale. Un Părinte al generaţiilor care a învăţat juneţea basarabeană cum să-şi ducă traiul în Casa Limbii Române. Graiul neamului este pieptul ce sălăşluieşte inima patriei. Căci istoria oraşului meu este consfinţită prin limba sa. Aidoma sfeşnicul viu ce ţine sprijin trei lumânări ale tricolorului, oraşul meu cuvântă-n limba focului şi a izvoarelor. Pe-atunci când mulţimea chema Latinitatea şi „Malurile de Prut” îngânau „Suverinitatea”, două Cristale Vii din marea Luminii Basarabene, Ion şi Doina Aldea Teodorovici ne-au lăsat ca moştenire muzica Chişinăului Profund. Şi pentru ca cerul să nu privească pământul cu ochii norilor înlăcrimaţi, noi, urmaşi ai lui Gheorghe Ghimpu, Nicolae Costin, Grigore Vieru, vom bate la Clopotul Învierii, ecoul redeşteptării. Mulţi ar dori să ne dezlipească sufletul de trup şi să ne coase cu spini identitatea. Însă în Cetatea cuvântului românesc, ziduri ne sunt inimile noaste ce străjuiesc istoria sfântă şi adevărul!
 A trăi în oraşul Chişinău e ca şi cum ai trăi în leagănul luminii din stele. Chişinăul înseamnă veşmîntul de aur al timpului trecut în care cerul păsărilor ţes printre Doine. Acolo unde Mioriţa este fântâna vorbitoare a izvoarelor şi Codrul ochiul prin care priveşte Dumnezeu, lumea poartă pe umerii vremii Chişinaul – oraş făurit din cristalul de trudă a lui Prometeu.
Dacă mâine oraşul meu s-ar preface în stea, atunci Luceafărul şi-ar găsi pereche. Chişinăul ar lumina cu raza cuvântului românesc, căci însăşi legenda orasului meu a fost scrisă cu litera-i divină.
Astăzi, se împlinesc 575 de ani de când Floarea acestei lumini şi-a găsit grădina veşniciei în inima patriei basarabene... „De atunci, Chişinăul este unul din puţinele oraşe, al carui nume n-a suferit nici un fel de schimbare în cursul unui rând de veacuri. Şi-n vreamea lui Alexandru cel Bun, numele Chişinăului se pronunţa ca şi astăzi”(Ştefan Ciobanu): Oglindă de dor l-a care se-nchină răsăritul învierilor noastre...
Crina Popescu