27 nov. 2014

ANDREI BURAC – „ Om de vastă și subtilă cultură” ...

             
       Într-o „parte a lumii unde morile lui Dumnezeu macină atât de încet...” și „unde pojgița de cultură și civilizație este atât de subțire” el și-a propus să slujească anume cultura, făcând din profesionalism un crez.
                                                                               Mihai Cimpoi

Andrei Burac s-a născut în 1938, la 17 august, în satul Cârnățeni, raionul Căușeni, din părinții Dorofei și Marina. Domnul Vlad Pohilă, vorbind despre Andrei Burac în articolul O prezență intelectuală discretă, într-o epocă literară total bulversată, spune: (…) Om de vastă și subtilă cultură, cu o percepere şi un generis a valorilor literare, estetice și general-umane, cu o filozofie proprie asupra lumii şi timpului în grăbită scurgere (ceea ce poate fi sesizat atât în creația sa „strict” literară, cât și în interviurile sale, în luări de cuvânt și de atitudine, în emisiuni radio și TV), Andrei Burac scrie și pentru reviste literare și de cultură din București, Iași, alte importante centre culturale românești, dar și din Rusia, precum și din mai multe țări europene, unde, în afară de traduceri din poezie, i-au fost inserate eseuri și dialoguri (...). Are o vie colaborare cu unele publicații ale diasporei româneși, la acest capitol un loc aparte revenindu-i revistei Agro, publicație de elită („caiet solstițial de poezie și desen”), editată de marele intelectual român din refugiu Alexandru Lugu (...).
De Ziua Bibliografiei, 26 noiembrie, ora 14.30, la CAIE a fost organizată o întâlnire de suflet și pentru suflet cu genericul: Andrei Burac – „Om de vastă și subtilă cultură”, la care i-am avut ca oaspeți pe elevii de la LT „V.Alecsandri”, însoțiți de doamnele profesoare, Friptu Marta, profesoară de limba și literatura română,Trelea Maria, psihologul liceului și Cernalevschi Mariana, profesoară de matematică, cu un grup de 44 elevi din clasele a X-a, a XI-a și a XII-a. Moderatoarea activității i-a creionat portretul, spunând că, însuși providența a vrut ca domnul Burac să fie o personalitate multiplu dotată. La începutul carierei, după absolvirea Școlii de Medicină din Bender, apoi Institutul de Medicină din Chișinău a devenit un chirurg foarte apreciat, mânuind bisturiul cu multă iscusință, muncind la Spitalul Clinic Republican, după 23 de ani, se determină să lase medicina, să pornească pe un alt drum și anume drumul scrisului. Începe să publice încă lucrând medic (1965), iar debutul editorial se produce în 1970, cu placheta de versuri Ispita înfloririi, urmează volumul de publicistică-dialoguri Perpetuele bucurii, piesele Primăvara în doi, Iulia, după care Studioul „Moldova-Film” realizează o peliculă de lung metraj cu titlul Fii fericită, Iulia, piesa Fântăna Anghelinei, filmul-spectacol televizat după piesa Moartea de după prânz. Autorul scrie piesa Mărturiile calvarului (după o idee de G. Papini), alcătuită din 7 părți: Ispita lui Iuda, Fiul Tatălui, Urechea lui Marcu, Cireneanul, Răzbunarea lui Căiafa, Nebunia lui Pilat, Legenda Marelui Rabin, după care Radio Moldova montează un serial, care este transmis de circa 20 de ani la rând, în ultima săptămână , înainte de Paște, fiind preluată și de alte posturi de radio de peste hotarele țării. Urmeză și alte piese (Câteva zile cu vedere la mare), plachete de versuri (Cu toată ființa spre altundeva) și multe alte lucrări (cine va căuta, va găsi). Elevii au luat cunoștință cu viața și activitatea literară a domnului Andrei Burac, venind cu o diversitate de întrebări ce vizau atât viața cât și creația literară. De exemplu: Pelivan Ion se interesează, care din aceste două domenii este o profesie și care o pasiune ? Dl. Burac i-a răspuns, că în timp au devenit ambele profesii, dar și cele mai mari pasiuni. Vlad Andreea vroia să știe, dacă este literatura o evocare a realității?, cât de sincer trebuie și poate să fie un scriitor în opera sa?. Dl Andrei Burac i-a răspuns cu toată sinceritatea că, literatura trebuie să fie inspirată din realitate, dar ajunsă la cititor ea trece mai întâi prin filiera sufletului autorului, formând o viziune proprie a realității. Domnul Burac a mai accentuat, că scriitorul trebuie să dispună de o libertate spirituală, ca om el trebuie să fie o conștiință liberă, să aleagă între curajul de a spune adevărul și lașitate, între sacrificiu și egoism. Eleva Dascăl Valeria: „Dle Burac,  scriitorul Iulian Ciocan afirmă că, poezia dumneavoastră nu este una facilă, adică superficială, nu se lasă ușor digerată, ci e reflectivă, densă, cu imagini opace, greu traductibile. De ce ați recurs la această modalitate în poezie? Autorul răspunde: „Știți, marii poeți ai lumii prin aceasta plac cititorilor, fiindcă sunt foarte diferiți. Dar până la urmă au dreptate și poeții și cititorii. Fiecare are dreptatea sa.Eu scriu un fel de poezie general-umană, fiindcă oamenii de pretutindeni au aceleași suferințe și așteptări”. „Ce le-ați spune tinerilor de astăzi, care preferă internetul și mai puțin cărțile?: „ De mic copil am descoperit plăcerile lecturii, dar și cea mai frumoasă minune creată de oameni cândva- biblioteca. Pe mine cărțile mau format ca personalitate, mi-au dat posibilitatea să fiu liber și să gândesc liber. Cu cât citim mai mult,desigur nu orce, cu atât înțelegem mai bine cine suntem, ce putem, ce vrem și cum să atingem culmile la care visăm”, Hamulov Iacob, elev al clasei a XI-a, apropo, la ce mai visează astăzi dl Andrei Burac și dacă mai scrie ?: „Eu scriu atunci când nu mai pot să nu mai scriu, mânat de conștiința, că viața este totuși o minune. Atunci când toată lumea doarme, doar poeții își scriu adevăratele poeme, deoarece ei niciodată nu-și trădează idealurile, fiindcă puterea lor „stă în a crede și a face; în a face ce crede și a crede ceea ce fac”. „Poeții sunt legislatorii nerecunoscuți ai lumii” (Shelley)”. Au mai fost adresate încă multe întrebări: despre viață, dragoste, credință, înțelepciune, chiar și despre vestimentație. Domnul Burac le-a răspuns tinerilor cu multă amabilitate. La finele întâlnirii i-au mulțumit cu aplauze, dar și urări de sănătate, inspirație și noi creații. Friptu Cristina, elevă în clasa a XII-a și-a imortalizat și impresiile în Cartea de Onoare a CAIE, în care scrie: „Vă mulțumim pentru această minunată întâlnire cu domnul Andrei Burac, a fost o zi minunată, alături de oameni plini de energie pozitivă, cu o enormă experiență de viață. Mulțumim pentru lecția care ne-ați oferit-o, dragostea de carte este mesajul pe care noi elevii LT „V.Alecsandri” l-am receptat și pe care vom încerca să-l transmitem colegilor, și generațiilor următoare. Ne-a plăcut mult. Promitem că vom reveni”.

„ Astăzi am avut deosebita onoare de a fi în calitate de ascultători activi la CAIE. Am venit cu dorința de a împărtăși din experiența tinerii generații și cea a lui Andrei Burac. Tânăra generație este una de forță și reprezintă cel mai bun liceu din Cișinău LT „V.Alecsandri”. Pentru organizatori toată venerația și considerația, și pentru Andrei Burac – avante!”, scrie în numele tuturor profesoară de limba și literatura română, dna Friptu Marta.
Concluzionând, susținem cu certitudine că astfel de întâlniri îi înnobilează pe tineri, îi fac să înțeleagă, că doar prin continuitate, prin preluarea unor experiențe bogate, aspirații, dar și multă perseverență putem să ne atingem scopurile dorite și acest lucru ni-l propunem noi, colaboratorii CAIE.
Larisa  Arseni, Maestru în artă, colaborator la
                                                       Centrul Academic Internaţonal  Eminescu

26 nov. 2014

Bibliografia un mijloc de informare rapidă şi completă

Tradiţional Ziua Bibliografiei la Centrul Academic Eminescu a demarat cu succes la 26 noiemrbrie. Preventiv la sediul CAIE dar şi în liceele cu care colaborăm au fost amplasate avize cu conţinutul programului: „Doriţi să fiţi informat??? Vă invităm să participaţi la 26 noiembrie 2014 la ZIUA BIBLIOGRAFIEI”. În acestă zi deosebită  i-am avut invitaţi pe elevii de la LT „Liviu Rebreanu”, „Mircea cel Bătrân”, „Vasile Alecsandri”. Colaboratorii noştri au fost foarte bine mobilizaţi şi au contribuit la realizarea programului zilei. Utilizatorii au fost iniţiaţi în domeniul bibligrafiei ca ştiinţă, în arsenalul de ediţii de referinţă şi bibliografice tipărite, dar şi on-line.
Publicul a fost receptiv şi foarte cointeresat de tematica informaţiei promovate în această zi. Mai întâi de toate prezentând revista bibliografică „BIBLIOGRAFIA MIHAI EMINESCU – ghid în universul documentar eminescian” pentru elevii de la LT „Mircea cel Bătrân” le-am demonstrat elevilor cât de utilă poate fi bibliografia ca instrument de lucru şi în acelaşi timp ca un omagiu adus poetului, fiindcă aceste bibliografii despre marele Eminescu cuprind consemnări şi recenzii la opera poetului, articole omagiale şi metodice, interviuri cu traducătorii din opera eminesciană. Vorbind despre publicaţiile BM „B. P. Hasdeu” a fost remarcat faptul despre diversitatea tipurilor de lucrări bibliografice editate cum ar fi: biobibliografiile, bibliografiile-cataloage, bibliografiile monografice, selective. Dar mai ales despre biobibliografiile consacrate unor scriitori, savanţi, actori, bibliologi şi altor personalităţi chişinăuiene. Elevilor le-au fost prezentate un set de biobibliografii publicate în ultimii ani şi menţionate cu diverse premii la Concursul Naţional „Cele mai reuşite lucrări în domeniul biblioteconomiei şi ştiinţei informării”. Despre colecţia impunătoare de cărţi cu autografe (peste 1400 ex.), care este rezultatul eforturilor de colaborare profesională, culturală, comunitară a bibliotecii le-a vorbit dna Chirilă Maria invitaţilor noştri. Eleviii de la LT „Liviu Rebreanu” şi „Mircea cel Bătrân” au participat la dezlegarea unui test intelectual „ Ce ne spun imaginile?”, care i-a captivat mult.

Pe parcursul zilei a fost prezentat site-ul BM „B. P. Hasdeu” ca instrument de informare, s-a vorbit despre blogul „Chişinău – oraşul meu”, despre avantajul unui blog şi modalităţile de căutare a informaţiei solicitate. Cititorii au fost familiarizaţi cu blogurile care sunt administrate de echipa CAIE, s-a făcut o trecere în revistă despre prezenţa filialei pe reţele de socializare. Tot la Ziua Bibliografiei elevii au fost instruiţi cum să utilizeze OPAC-ul în noua versiune a catalogului de documente a BM „B. P. Hasdeu”, au aflat cum pot găsi documentele de care au nevoie, le-au fost enumerate avantajele folosirii unui astfel sistem on-line de identificare şi rezervare a cărţilor.
În această zi am avut şi un invitat special - Andrei Burac, scriitor, dramaturg, eseist, om de o vastă cultură.
Biobibliografia consacrată dl. A. Burac a fost punctul de pornire în dialogul iniţiat de noi, avându-i invitaţi pe scriitor şi liceenii de la LT "Vasile Alecsandri". Despre acest dialog vom relata în alte materiale.
Sperăm, că desfăşurarea activităţilor menţionate au contribuit la perfecţionarea culturii informaţionale şi consolidarea cunoştinţelor bibliografice a utilizatorului.
V. Sârbu, şef oficiu

24 nov. 2014

ZBOR FRÂNT față în față cu cititorul

La 24 noiembrie la BM „B. P. Hasdeu” a avut loc conferința literară de totalizare în baza cărții ”ZBOR FRÂNT„ de Vladimir Beșleagă. Din partea Centrului Academic Eminescu au fost delegate elevele de la LT „Mircea cel Bătrân”: Fazlî Natalia, Frunze Daniela, Nadrag Dina ghidate de colaboratoarea CAIE dna Larisa Arseni. La eveniment au participat utilizatori din toate filialele. Discuția în baza romanului „ZBOR FRÂNT” cu participarea autorului a derulat în formatul de dezbateri Karl Popper.
Daniela Frunze și-a exprimat impresiile asupra romanului adresându-i autorului și câteva întrebări. Participantele din partea CAIE au rămas profund impresionate de dezbaterile foarte bine argumentate din partea echipelor pro și contra. În ultima luare de cuvânt scriitorul Vladimir Beșleagă și-a exprimat profunda admirație și satisfacție la tot ce s-a întâmplat în cadrul acestei conferințe. Elevii au știut să scoată în evidență idei și motive pe care însăși autorul nu le bănuia. Conferința a finisat cu mulțumirile de rigoare și cu promisiunea de noi întâlniri. Credem că această metodă de dezbateri este una foatre eficentă atunci când este vorba de o cunoaștere și înțelegere a oricărei creații de autor.

V. Sîrbu

20 nov. 2014

,,Zbor frânt” de Vladimir Beșleagă- o revelație pentru cititor

Volumul Zbor frânt semnat de scriitorul Vladimir Beșleagă a fost pe parcursul anului unul dintre cel mai solicitat. Aceast roman a fost inclus în programul Chișinăul citește o carte. Au fost organizate discuții pe marginea romanului cu eleviii din sectorul Botanica, întâlniri cu scriitorul Vladimir Beșleagă. Cei care au citit cartea nu au ezitat să-și exprime impresiile. Am rugat eleviii de la LT „Mircea cel Bătrân” să ne scrie despre emoțiile, sentimentele trăite după lecturarea acestui roman. Vă prezentăm mai jos impresii de lectură:
  • Vladimir Besleagă-drama zborului frânt
Un scriitor se impune în conștiința cititorului prin lumea artistică, prin personajele lui. Acestea au ceva comun, sunt reflexive, trăind în subteranele timpului istoric. La prima vedere ,,Zbor frânt” a tratat tematica războiului, pe parcurs însă se evidențiază și alte aspecte. Opera ,,Zbor frânt’’este din perspectiva zilei de astăzi un roman vulnerabil prin care autorul a încercat să-i facă pe oameni mai buni. Pe parcursul anilor autorul revine nu numai odata asupra romanului, dezvăluind noi aspecte.Opera m-a impresionat prin complexitatea prezentării personajelor care au influențat mult sufletul cititorului, l-a plasat într-o lume deosebită, neînțeleasă. Peste ani voi reveni asupra cărții pentru a-i îndruma și pe ceilalți sa se îmbogățească din izvorul nesecat al creației lui Vladimir Beșleagă.
Nadrag Dina , eleva clasei a X-a ,,B”, L.T.,,Mircea cel Bătrân”
  • ,,Zbor frânt” de Vladimir Beșleagă- o revelație pentru cititor
La ce sunt bune cărțile? Îmi vine să răspund la totul și la nimic. Poți trăi bine fără să citești , iar de asta au dat dovadă milioane de oameni care nu au deschis niciodată o carte și totuși trăiesc.A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumusețea muzicii. În  ceea ce mă privește, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărți.Sunt un om vicios al lecturii. Hrana pe care mi-o oferă universul din cărți îmi e la fel de indispensabilă ca hrana materială.Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută, iar pentru că astăzi plouă și pentru că frigul de afară te îndeamnă să rămîi ascuns bine sub pătură, la călduț vin cu o recomandare pentru cei ce știu a prețui și a iubi literatura. O mică creație care a contribuit la împrospătarea literaturii române.Un roman în care m-a atras titlul…însă acum m-a tulburat, dar în același timp m-a și fascinat. Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, o operă aparent simplă în care peripețiile lui Isai eroul principal constituie nucleul întregii creații. La scurt timp după lecturarea romanului în incinta Centrului Academic  Eminescu, am avut ocazia să asist la o întîlnire cu domnul Beșleagă. Un scriitor cu reale capacități de a inventa situații și replici credibile din perspectiva cititorului.A fost o experiență total promițătoare…genul  de prezentare în care cuvintele , dicția, dialogul și felul cum scriitorul reda și emana emoții prin întregul auditoriu a transmis un mesaj puternic pentru încărcătura emoțională și sonoră de excepție.Vorbind despre viața eroului din roman care deși la prima vedere pare o creație în care subiectul în totalitate aparține tematicii războiului, pînă la urmă am înțeles că conținutul cărții nu se reduce numai la problemele de război care se răsfrîng asupra destinului uman. Dorul de casă , probleme din timpul sovietic și toate întîmplările din anii războiului au trezit nenumărate intercalări de gînduri și fraze. În momente de maximă încordare sau criză sufletească , V.Beșleagă a știut cum  să creeze sentimente plenare prin explicații minuțioase și revenirea asupra acelor momente făcute să vibreze o alta coardă a sufletelor noastre.
Întîlnirea cu Vladimir Beșleagă m-a marcat prin esența gîndirii și simțirii autorului , unicitatea frumuseții ce relevă în lumea interioară a poetului și originalitatea cugetării.
Frunze Daniela, eleva clasei a X-a,,A” , L.T.,,Mircea cel Bătrân”
  • Vladimir Beșleagă – personalitate notorie și exemplu pentru tinerii de azi
În lumea aceasta plină de griji și nevoi, cuvîntul de pe paginile operelor literare ne mai alină durerea din suflet.Domnul Vladimir Beșleagă – eseist, prozator, scriitor este un exemplu pentru generația de azi, o personalitate importantă a culturii noastre. Acesta a cunoscut evenimentele triste din timpul războiului care sunt oglindite în romanul „Zbor frânt”. În această operă atestăm o linie complexă de subiect. Tragedia războiului o regăsim în romanul „Zbor frânt” prin intermediul copilului care la o vîrstă fragedă cunoaște durerea și întîlnește o viață drastică. Isai a fost despărțit de toți: de rude, prieteni, copilărie. Pîndit de moarte el acționează singur,  luptă pentru a supraviețui. Vladimir Beșleagă a pătruns adînc în inima și mintea mea prin modalitatea de interpretare a realității. Romanul mi-a descoperit aspecte din această viață dură cînd nimeni nu este iertat fie bătrîn, femeie, bărbat sau copil.
Fazlî Natalia, eleva clasei a X-a ,,A”, Liceul Teoretic „Mircea cel Bătrân”
Selecţie: Vera Sârbu, şef oficiu

19 nov. 2014

„ Am scris pe-o lacrimă de soartă...”

         „Creația, în general, este un mare risc, o mare îndrăzneală.
         Nimeni nu-ți poate da nici o garanție”   Ion Druță
„ Am scris pe-o lacrimă de soartă...” ( spune Boris Druță).
Cu acest generic  la Centrul Academic Eminescu, la 18 noiembrie a avut loc o întâlnire cu avocatul și scriitorul Boris Druță și elevii clasei a XI-a de la LT „Mihai Eminescu”, însoțiți de profesoara de limba și literatura romănă Berdan Silvia. S-a făcut o incursiune în biografia de creație a scriitorului. Lui Boris Druță i se spune în mai multe feluri: Avocatul săracilor; Poetul juriștilor; Juristul scriitorilor. Avocatul și scriitorul Boris Druță s-a născut la 5 februarie 1955, în satul Inești, Telenești, județul Orhei, în zona de codru a Moldovei, în familia lui Victor și al Axentoaei Druță. Zodia vărsătorului. A absolvit Facultatea de Drept. Autor a circa 17 cărți de proză, poezie și teatru și a două CD-uri muzicale. Din anul 1981 publică: romane, povestiri, nuvele, poezii, pamflete politice. Nu a fost membrul partidului comunist și nu are apartenență la vreo formațiune politică. Consideră că și-a adus o contribuție activă la distrugerea ideologiei comuniste, manifestându-și activitatea la crearea unei mentalități democratice, de tip european. Aceste idei le-a promovat și în publicațiile sale. Din anul 1990 este Membrul Uniunii ziariștilor din Republica Moldova. În anul 1993 devine Membru al Uniunii scriitorilor din Republica Moldova. Are 10 copii: Daniela,Victor,Nelly,Veronica, Radu, Petrică-Elena (gemeni), Sorin, Nicoletta, Valeria.
 Fiind întrebat la ce lucrează acuma dl Druță a spus că e pe cale de apariție cartea „Să evităm eternele căderi” și mai lucreză la o carte, cea de-a nouăsprezecea, care se va numi „Seismul din creier”. Pentru întâlnirea de astăzi elevii au citit cartea „Bărbații au zburat...din pantaloni”, o carte care are o tentă umoristică, dar și foarte mult adevăr. În general în creația lui Boris Druță prevalează realitatea în raport cu ficțiunea. Elevii au rămas impresionați, i-au adresat multe întrebări, ce țin de tipul de personaje, de stil, de motive, de subiectele alese. A fost o discuție interactivă de la egal la egal, o discuție degajată în care elevii i-au adresat întrebări și din domeniul jurisprudenței. Dl Druță le-a explicat într-un limbaj accesibil tot ce i-a interesat. La finele întîlnirii am ascultat și două creații muzicale ale căror text, muzică  și interpretare aparțin chiar dlui Druță. Unii elevi au dorit să ne lase în Cartea de onoare a CAIE impresiile și emoțiile trăite. Iată ce scrie Bișir Djulia „ O melancolică zi tomnatică a fost transformată în una intensă datorită întâlnirii noastre cu Boris Druță, scriitor, ziarist și avocat. Am discutat despre lucrările sale, dar și despre viață, cultură și realități. Mulțumim CAIE și dlui Boris Druță pentru starea creată și inspirație”. O altă elevă Gurugiu Mihaela a mărturisit: „ Dl. Boris Druță ne-a oferit o frumoasă lecție, nouă, adolescenților și tinerilor. Sunt nespus de încântată că în societatea noastră mai sunt persoane ca dl Boris Druță, ce nu se tem să scoată la iveală adevărul. Vorbele dlui mi-au trezit un puternic sentiment de mândrie pentru faptul că suntem români (moldoveni). Cu respect”. Iar profesoara, dna Berdan Silvia a menționat următoarele: „Ziua de 18 noiembrie îmi va rămâne în suflet la fel de frumoasă ca și toate celelalte, în care am vizitat acest centru de răspândire a culturii. Sunt profund recunoscătoare colaboratorilor care, de fiecare dată, ne-au fost alături, ne-au susținut. Orele plăcute, petrecute aici vor rămâne, cu siguranță, o amintire de neuitat, deoarece personalitățile cunoscute aici și, mai ales, discuțiile cu acestea, ne ajută în formarea personală”.                                                                          Larisa  Arseni, Maestru în artă, colaborator la
                                                       Centrul Academic Internaţonal  Eminescu




 

17 nov. 2014

Fii tolerant!


                      „Două feluri de oameni sunt îngăduitori în vremurile
                   noastre – cei ce au murit și cei ce încă nu s-au născut.”
                                                                                         Nezami
Este momentul ca omenirea să înceteze de a se mai autoamăgi, să se trezească, să-și dea seama că singura problemă a omenirii este lipsa de dragoste. Dragostea dă naștere la toleranță, toleranța dă naștere la pace. Intoleranța produce război și privește cu indiferență către condiții de neîngăduit. Dragostea nu poate fi indiferentă, nu știe cum să o facă. Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie și manierelor de exprimare, a calității noastre de ființe umane. Dealtfel, noțiunea de toleranță apare în istoria culturii europene la începutul secolului al XV-lea, fiind indisolubil legată de gândirea umanistă, în persoana lui Erasmus din Roterdam.A fi uman înseamnă a înțelege toate comportările oamenilor. Toleranța poate fi înțeleasă diferit, în spirit umanist înseamnă „suportare”. Astăzi toleranța ar trebui să fie o obligație a noastră, a tuturor de a lua o atitudine și de a ține partea celor cărora nu le sunt respectate drepturile și libertățile fundamentale. Cu ocazia Zilei Internaționale pentru toleranță la CAIE, la 14 noiembrie 2014, a fost organizată o         
discuție-dezbatere cu genericul: FII TOLERANT! Invitata de onoare  a fost dna Maria Caras – Cumpenici, poetă, scriitoare, profesoară. Au participat la dezbateri elevii LT „Mircea cel Bătrân”, clasa a XI-a în nr. de 30, însoțoți de directorul adjunct pentru educație, profesoară de limba și literatura română dna Dascal Angela. Unul din mijloacele de mare eficiență în cultivarea toleranței și prevenirea
intoleranței este educația, de aceea societatea, familia și mai ales școala nu trebuie să uite de semnificația acestui cuvânt, deși pare un cuvânt banal…dar, nu este. El poate schimba destine și, atunci, când ai tendința să-l jignești pe celălalt…gândește-te că celălalt ești chiar Tu! Acceptă-i drepturile și calitățile, și pentru ceea ce este el, și pentru ceea ce ești Tu! Discuția-dezbatere s-a axat, în special, pe marginea cărții dnei Maria Caras- Cumpenici ABC-ul familiei. Cartea inserează mai multe noțiuni, noi le-am numit „Categorii general umane”, care într-o măsură mai mare s-au mai mică formează aria semantică a cuvântului toleranță. Pe ecran au fost plasate noțiunile: adevărul, bunătatea, caritatea, demnitatea, eternitatea, fidelitatea, generozitatea, hărnicia, iubirea, jertfirea, liniștea, modestia, omenia, puritatea, răbdarea, toleranța, virtutea, zâmbetul și semnificațiile lor, au mai fost plasate și câteva poezii, anexate la unele noțiuni, cum ar fi: Două lumi, M.C.Culorile iubirii, Liniștea în toate, Gest de omenie, Ce-ați putea răbda?, Îngăduitor la toate, Calea spre virtute, Dacă copilul zâmbește. Autoarea cărții le-a vorbit despre carte, oprindu-se, în mod special la termenul toleranță, la nuanțele lui de sens, la importanța pe care o are această trăsătură în viața fiecărui om. Elevii, după ce au citit de pe ecran și după ce au ascultat-o pe dna Maria Caras-Cumpenici, i-au adresat o multitudine de întrebări. A fost o discuție-dezbatere interesantă, elevii s-au dat cu părerea. Dna Larisa Arseni le-a mai prezentat elevilor o carte de cugetări ale personalităților din Basarabia (1940-2012) intitulată „Gând și Cuvânt” de unde le-a citit câteva gânduri despre toleranță și intoleranță, lăsate ca amintire  pentru posteritate de către Serafim Saca, Vasile Vasilache și Constantin Tănase. La fine le-a fost demonstrat un video-clip montat după poezia lui Octavian Paler Am învățat însoțit de imagini din natură și o muzică pe potrivă. Toți au rămas foarte impresionați. Doamna Dascal Angela și-a expus opinia: „ Astăzi a fost o adevărată lecție cu o structură bine gândită, cu un material interesant, mereu actual și foarte necesar pentru noi toți și mai ales pentru tânăra generație”. Dumneaei i-a mulțumit invitatei, și tuturor colaboratorilor CAIE, urându-ne succes și alte activități la fel de interesante. Unii elevi au ținut să-și imortalizeze impresiile în Cartea de Onoare a CAIE. Iată câteva din ele: „Mulțumesc pentru oportunitatea pe care ne-ați oferit-o azi, am învățat lucruri bune, de care avem nevoie, lecții de viață pe care le voi utiliza în viața de zi cu zi”(Grecu,președintele Senatului elevilor LT „ Mircea cel Bătrân”). Belic Marcela, vicepreședintele aceluiași senat a menționat următoarele:„Mi-a plăcut mult, am mai învățat câteva cuvinte și definiții noi. Mulțumesc mult pentru invitație, am avut ocazia de a cunoaște oameni deosebiți; „ Această zi a fost completată cu momente memorabile, au făcut-o mai productivă, mai frumoasă și mi-au adus în suflet o picătură de lumină, pace și căldură. Îi mulțumesc dnei Maria Caras-Cumpenici și colaboratorilor de aici de la CAIE”; „ Această întâlnire a fost deosebită. Eu cred că dumneavoastră ați vrut să ajungeți la sufletele noastre și cu certitudine vă
pot spune că ați ajuns unde v-ați dorit.Vă mulțumim pentru o lecție de viață interesantă”(Grigoraș Carolina); „A fost o oră de suflet. Am rămas plăcut impresionată de gândurile dnei Maria, de povețele ei venite din inimă. Au fost cuvinte care vor rămâne imprimate în adâncul spiritului nostrum mult timp după aceasta. Un mare mulțumesc dnei și colaboratorilor centrului pentru gândurile calde”, (Chișcuța Cornelia); „Am primit plăcerea de a cunoaște mai multe noțiuni și semnificația lor, mai ales despre toleranță. Vă mulțumesc mult și aș dori să știți, că am plecat cu emoții pozitive, cu noi cunoștințe și cu o educație moral-spirituală. Am să mă grăbesc să fac un bine, că răul vine de la sine, așa voi face în continuare.” (Zoica Constantin).
 Concluzia  care a fost definită în urma dezbaterii, conține  ideea că doar un singur lucru  nu poate fi tolerat, decât intoleranţa, care poate merge până la fanatism.

Larisa  Arseni, Maestru în artă, colaborator la
                                                       Centrul Academic Internaţonal  Eminescu

13 nov. 2014

INVITAȚIE LA DISCUȚIE-DEZBATERE

Toleranţa este respectul, acceptarea şi aprecierea bogăţiei şi diversităţii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie şi manierelor de exprimare a calităţii noastre de fiinţe umane. Toleranţa este responsabilitatea care susţine drepturile omului, democraţia...

Vino la CAIE şi informează-te, participă vineri la discuţia-dezbatere "Fii Tolerant!".

Sub bagheta magică a timpului

 Cu acest titlu, conferenţiarul Mihai Chirilă, unul dintre veteranii Catedrei de Filologie
Spaniolă şi Italiană a Universităţii de Stat din Moldova, a mai publicat o carte - deosebită de celelalte, pe care. de-a lungul vieţii sale. neobositul universitar le-a oferit cititorilor, în primul rând, studenţilor dornici de a studia limba spaniolă, istoria, cultura şi civilizaţia spaniolă şi hispano-americănă. De data aceasta, Mihai Chirilă ne propune o carte a unei vieţi trăite cu demnitate şaptezeci de ani proaspăt împliniţi. În ultima vreme, am citit mai multe volume scoase de universitari cu prilejul unor jubilee, dar această carte se distinge atât prin structura şi conţinutul său, cât şi prin sinceritatea naraţiunii, în care se întâlnesc şi îşi dau mâna evocarea autobiografică şi memorialul de călătorie, volumul în ansamblu căpătând valoare de document, dar şi literară. Pentru că Mihai Chirilă s-a manifestat pe parcursul vieţii sale nu numai ca profesor, ci şi ca actor, regizor, animator al vieţii culturale universitare, încercând să scrie şi versuri sau poeme în proză, căci cine dintre noi nu a făcut-o „măcar o dată, doar o dată-n viaţa sa” („românul s-a născut poet”, vorba clasicului).
     Volumul cuprinde câteva secţiuni: Evocări memorialistice, Notiţe de călătorie, Încercări poetice, Opinii, Viaţa în imagini.  Fiecare secţiune sau compartiment al cărţii are valoare autobiografică, pentru că se referă la viaţa unui om concret, trăită „sub bagheta magică a timpului”, iar timpul trăit nu este mai puţin concret, încât fiecare pagină se transformă şi într-un document al unei epoci, surprinsă de autor în diferite momente şi din diferite locuri şi perspective. Ca hispanist şi coleg de universitate, m-am regăsit personal în multe episoade şi evenimente evocate, la care am fost martor ocular. Lectura acestor pagini m-a întors în timp, m-a făcut să-mi amintesc de viaţa mea şi a familiei mele, de anii de studenţie şi de activitatea mea de traducător în Cuba şi de profesor universitar la USM, desfăşurată cam în aceeaşi perioadă cu cea descrisă de Mihai Chirilă, care mi-a fost şi profesor de spaniolă în prima mea tinereţe şi de la care am învăţat nişte lucruri ce nu le găseşti în manuale.
            Rândurile acestea nu pretind a fi o recenzie în sensul tradiţional al cuvântului, ci sunt mai curând nişte impresii după lectura unei cărţi cu care te contopeşti şi în care te regăseşti, de parcă a fost scrisă şi despre tine, în care sunt descrise evenimente, stări de spirit, sentimente şi emoţii pe care şi tu le-ai trăit. Cine dintre noi, citind paginile despre rădăcinile şi destinul neamului din care se trage autorul acestei cărţi, nu s-a gândit la familia sa ori nu le-a comparat, în adâncul sufletului, cu destinul neamului său, căci toţi cei născuţi în acest colţ al lumii au trecut prin aceleaşi încercări ale vieţii, toţi (şi mă refer, în primul rând, la cei născuţi şi crescuţi la ţară) am avut o copilărie asemănătoare, toţi am trecut cam prin aceeaşi şcoală, toţi ne-am dorit un rost în viaţă. Iar Facultatea de Limbi Străine, îndeosebi Catedra de Filologie Spaniolă (Filologia Italiană a apărut mai târziu), ne-a marcat pentru toată viaţa, a pus în noi ceva deosebit, greu de redat exact printr-un cuvânt, un soi de cheag miraculos, încât oriunde am fi şi oricând ne-am întâlni, ne simţim parcă făcuţi de aceeaşi mamă. Există ceva ce vine de la Vitalie Sorbală, Nicanor Rusu, Vasile Tataru, profesoarele spaniole Esther, Carmen, Emilia şi Conchita, perpetuându-se în timp prin Ion Dumbrăveanu, Tudor Balaban, Ion Gârlea, Elena Ciornâi, Ludmila Şevţov, Mihai Chirilă, Andrei Crâjanovschi, Constantin Cristea şi prin mulţi alţii cu durată de activitate mai scurtă (Faraonov, Ivanov, Dobrânina, Galamaga, Moraru, Jeru şi poate îmi mai scapă cineva, că îmbătrânesc şi eu…), inclusiv prin generaţia tânără de azi de la catedră, dar în toţi, absolut în toţi am simţit şi simt un sentiment de solidaritate, de frăţietate, de comunitate ce ne leagă şi ne face, în toate împrejurările, să rămânem fideli Măriei sale – Limba Spaniolă. Acelaşi lucru îl vor recunoaşte, sunt sigur, şi toţi absolvenţii de spaniolă, pentru care Mihai Chirilă a devenit demult un personaj de prim-rang în piesa pe care am putea să o numim prin cuvintele lui Unamuno - Mă doare Spania.                   
Da, ne durea pe toţi Spania, deşi poate că nu în sens unamunian. Doream să ştim cât mai multe despre această ţară, despre limba, cultura, folclorul, tradiţiile şi obiceiurile Spaniei şi ale ţărilor din America Latină. Şi cine dintre noi nu visa să viziteze aceste ţări? Dacă limba română era patria noastră, limba spaniolă devenise pentru noi a doua patrie. Iar faptul că atunci, când fosta Uniune Sovietică a avut nevoie de interpreţi şi traducători pentru specialiştii sovietici trimişi în Cuba, absolvenţii Catedrei de Filologie Spaniolă de la Chişinău au fost solicitaţi într-un număr mare vorbeşte despre nivelul lor profesional înalt, aceştia cedând doar celor de la Institutul de Limbi Străine „Maurice Thorez” din Moscova şi nu din cauza cunoaşterii mai slabe a limbii spaniole, ci a celei ruse, după cum menţionează Mihai Chirilă în cartea sa. Ceea ce o confirm şi eu, din propria mea experienţă, pentru că am fost interpret şi traducător în Cuba în aproximativ aceeaşi perioadă şi ne-am întâlnit acolo nu o singură dată cu Mihai Chirilă şi familia sa (şi aş vrea să dezmint şi pe această cale acuzaţiile absolut nefondate ale unor „patrioţi” de la noi şi de aiurea precum că cei care au lucrat în Cuba erau kaghebişti). Pentru noi, tineri atunci şi romantici, aflarea acolo a fost, în primul rând, o mare fericire şi o experienţă profesională de neuitat, cu consecinţe benefice pentru activitatea universitară ulterioară.

12 nov. 2014

Eminescu peste nemărginirea timpului...

Astăzi, un grup de elevi de la LT Mircea cel Bătrân, ghidați de profesoarele de limba și literatura română Dascal Angela, director adjunct și Apolonic Olga, au venit în ospeție la Centrul Academic Eminescu la o activitate cu genericul: Eminescu peste nemărginirea timpului.... În cadrul căreia elevilor le-a fost prezentat filmul Luceafărul, scenografie și regie Emil Loteanu. Pe parcurs dna Larisa Arseni le-a vorbit despre personalitatea dlui Emil Loteanu care la 6 noiembrie ar fi împlinit 76 de ani și alți actori cum ar fi Vasile Zubcu-Codreanu, Valeriu Cupcea, Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Eugen Doga, Nicolae Sulac, și alți actori din distribuția filmului. Elevii au rămas foarte impesionați de cele văzute și auzite. Iată câteva impresii lăsate în cartea de onoare a CAIE :
  • Vizionând acest film, am avut impresia, că Mihai Eminescu a iubit să hoinărească prin păduri și să culeagă de la păstori folclor;
  • Din filmul Luceafărul, am înțeles că cutreera mai mult decât ședea, iar cele văzute și auzite le evoca în poeme;
  • Am rămas plăcut surprinsă, vizionând filmul Luceafărul, o producție extraordinară în care pătrunzi cu ușurință...;
  • Vizionând filmul Luceafărul am trăit alături de poet lumea frumoasă a copilăriei;
  • M-a impresionat mult acest film prin acțiunile și simplitatea limbajului...
  • Mulțumesc Centrului Academic Eminescu pentru acest moment plăcut care mi l-a dăruit;
  • M-a impresionat mult filmul, deoarece exprimă sentimentele și trăirile poetului Mihai Eminescu...
Iar profesoara, dna Apolonic Olga ne- a relatat următoarele: În „miez de brumar„ am avut fericirea de a parcurge pas cu pas, vers cu vers, viața Titanului literaturii române – Mihai Eminescu. Vizionând filmul Luceafărul (reg. Emil Loteanu) am trăit alături de poet lumea frumoasă a copilăriei plină de doină, natură, codru, pitoresc și ieșirea „în câmp, adică viața crudă și necruțătoare a poetului, care asemenea gândului purtat de dor„ a trecut prin lumea noastră mică, lăsând în urma sa care este un „cap de coloană„ (Eugen Lovinescu). Mulțumim din suflet doamnelor de la Centrul Academic Internațional Eminescu care de fiecare dată ne aduc în suflete lumina miraculoasă a cărților și a literaturii.
După vizionarea filmului dna Maria Chirilă a prezentat câteva cărți recent donate bibliotecii despre personalitatea poetului național Mihai Eminescu.
Enumerăm câteva:
Crăciun, Victor. Mihai Eminescu: O imagine totală a omului și operei la 125 de ani de nemurire (1889-2014) / Victor Crăciun – Craiova, 2014. – 256 p.
Baciu, Gheorghe. Viziuni asupra vieții și morții poeților martiri Eminescu, Mateevici, Vieru / Gheorghe Baciu – Chișinău, 2014. – 286 p.
Horvat, Săluc. Mihai Eminescu : în critică actuală / Săluc Horvat – Iași, 2014. – 160 p.

Streinu, Vladimir. Studii și articole despre Mihai Eminescu / Vladimir Streinu – Târgoviște, 2014. – 250 p.

Centrul Academic Eminescu deţine un valoros fond eminecian, care este la dispoziţia cititorilor. 
Vă aşteptăm, să faceţi cunoştinţă cu tainele universului eminescian.

Publicat: V. S.

4 nov. 2014

O COINCIDENŢĂ TULBURĂTOARE LA IPOTEŞTI

       
   Este cunoscut faptul că Mihai Eminescu a fost atras de la începuturile sale poetice de fascinaţia miturilor  străvechi autohtone, că pana sa a exersat îndelung asupra acestei teme, nu numai în virtutea atracţiei mitului  romanticilor în general, ci şi dintr-o pornire a sa profundă, particulară. Astfel el, cunoscând desigur texte apărute în epocă, precum, de pildă, conferinţa lui Haşdeu Perit-au dacii,  ca şi scrierile pe această temă ale lui Bolintineanu, Alecsandri, Asachi, va fi citit desigur geografia grecului Strabon, ceea ce i-a permis să-şi contureze un topos mental al străvechimii noastre. În afară de aceste surse deja larg acreditate, se mai poate adăuga şi aceea  provenită din legătura elevului cernăuţean  care a fost Eminescu, cu profesorul său de istorie Ernst Rudolf Neubauer, scriitor, autor de cărţi, poezii, studii, basme, despre care cel care s-a aplecat asupra personalităţii sale, germanistul Horst Fassel[1] susţine că  ar fi fost primul care a putut să  desfăşoare în faţa ochilor avizi ai învăţăcelului său fascinaţia lumii vechi a Daciei despre care profesorul s-a pronunţat în numeroase rânduri. Faptul este important într-o încercare de-a stabili cronologic vechimea preocupărilor eminesciene pentru  această epocă istorică, pe care în acest mod le putem situa chiar în anii săi de adolescenţă cernăuţeană când, alături de mentorul său  Aron Pumnul, şi Ernst Neubauer l-a îndrumat pe calea cultivării valorilor naţionale şi universale. Printre altele, profesorul german era preocupat de muntele Cecina din Bucovina, numit de el „cel alb” şi considerat ca fiind un punct crucial pentru istoria întregii omeniri. De asemeni, e de semnalat azi că acest profesor era adeptul teoriei prin care indienii de la poalele muntelui Hymalaia s-ar fi răspândit în Europa din Bucovina, oricum, el considerând populaţia Dacilor  ca una dintre cele mai vechi din Europa, pe acelaşi plan cu populaţia de mare vechime istorică a indienilor. De aici poate porni şi preocuparea de mai târziu a lui Eminescu pentru toposul şi spiritualitatea indică.
În  arealul autohton Eminescu  imaginează o întreagă lume a Daciei, cu personaje puternice,  acţiune, idei, conflicte, meditaţii ş.a., aşadar construieşte o avantisorie prelungită în mitul dacic, cu sens întors, simbolizat de plutirea Dochiei în luntrea lină pe apa istoriei în sens invers spre timpurile de mit, dovedind că şi pentru Eminescu istoria creşte din mit. De fapt, toate poemele sale,  terminate sau nu, în care este prezentă lumea dacică se rostuie într-un amplu tablou unitar pe care, dacă  timpul vieţii sale ar fi avut răbdare, el l-ar fi desăvârşit într-o panoramă amplă şi coerentă a unei grandioase concepţii poetice şi istorice. Ştim astfel că marele său proiect de-a scrie un Dodecameron dramatic, dedicat trecutului istoric românesc, de la începuturi până la Tudor Vladimirescu, are ca punct de pornire  piesa Decebal. Desigur că, neterminate fiind, fragmentele dramatice eminesciene rămase în manuscris nu au  obţinut consacrarea  pe care a cunoscut-o poezia sa. Dar totuşi literatura dramatică nu se poate judeca decât în forma pentru care a fost destinată, întruparea scenică, aceea de care teatrul său nu a avut parte decât cu minime excepţii. Una dintre acestea o constituie montarea acestui fragment, împreună cu alte două, Bogdan Dragoş şi Mira  în cadrul unui spectacol intitulat Intemeietorii sub regia lui Dan Alexandrescu de la Târgu Mureş, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani (singurul unde s-a jucat dramaturgia eminesciană), în vara anului 1989, teatru aflat atunci sub direcţia celei care seamnează aceste rânduri. Am menţionat acest lucru doar pentru  a aduce o mărturie vie  din partea cuiva care a avut rarissima şansă de a monta scenic şi, ca atare,  de a asculta teatrul eminescian rostit pe scenă şi, în acest fel pus în valoare şi în situaţia de-a-şi demonstra, cel puţin fragmentar, teatralitatea sa intrinsecă. Replicile sale se aud, au curgere şi   viaţă, sunt adecvate personajelor care le rostesc, dovedindu-se astfel că Eminescu le auzea atunci când le scria, exact aşa cum Caragiale şi-a auzit personajele vorbind  atunci când, aflându-se în ţară,  a scris teatrul său nemuritor, dar mai târziu, în existenţa sa berlineză, nu le-a mai auzit niciodată, deşi anunţa un nou avânt dramatic care însă n-a mai venit nicicând.
Din ciclul lumii dacice eminesciene fac parte numeroase poeme precum: Genaia, Miradoniz, Memento mori, Sarmis, Gemenii, Rugăciunea unui dac, amintitul plan al piesei Decebal, Povestea Dochiei şi ursitoarele dar şi Muşatin şi codrul  şi altele. De reţinut  că în aceste poeme apar linii de forţă ale întregii poetici eminesciene, identificări ale eului său liric cu aceste  personaje, chiar spoturi de proiecţii largi premonitorii asupra destinului nostru naţional. De pildă, în conflictul fratricid dintre Sarmis şi Brig Belu, precum şi în substanţa cumplitului blestem conţinut în acest poem  se poate întrevedea, credem,  blestemul ancestral naţional cuprins şi în Mioriţa, al agresiunii eroului Ortoman, deci a individului excepţional, din partea celor râvnitori la dotarea lui, fie ea fizică, materială, intelectuală etc., care va străbate cu unda sa vitriolantă de invidie straturile istoriei noastre fără a da semne de oboseală, aşa cum am încercat a configura anatomia fenomenului în alte  susţineri.[2]

3 nov. 2014

Cuantificarea valorii informaţiei pe reţelele de socializare @ CAIE

           La 15 octombrie 2014, BM ”B. P. Hasdeu” a organizat  Conferinţa anuală „Acceptăm provocările – celebrăm succesele” care a avut mai multe panele:
Biblioteca– incubator de inovații și idei Facilitator: dr. Lidia Kulikovski, director, Departamentul studii și cercetări;
Biblioteca –  spațiu pentru explorare şi cunoaştere Facilitator: Genoveva Scobioală, director, Departamentul dezvoltare și comunicare;
Biblioteca – conector interactiv și creativ Facilitator: Ludmila Pânzari, director adjunct al BM;
Biblioteca – patrimoniu comunitar Facilitator: Taisia Foiu, director, Departamentul „Memoria Chișinăului”.
Publicul numeros prezent în sală sediului central BM „B. P. Hasdeu” a făcut cunoștință cu toate inovațiile și proiectele realizate de echipa Hasdeu. Directorul Centrului Academic Eminescu, Dabija Elena a prezentat comunicarea : 
Cuantificarea valorii informaţiei pe reţelele de socializare @ CAIE, cunoaştere, actualitate, indicatori, eficienţă.
 Vă propunem să faceți cunoștință cu tema prezentată: