27 nov. 2014

ANDREI BURAC – „ Om de vastă și subtilă cultură” ...

             
       Într-o „parte a lumii unde morile lui Dumnezeu macină atât de încet...” și „unde pojgița de cultură și civilizație este atât de subțire” el și-a propus să slujească anume cultura, făcând din profesionalism un crez.
                                                                               Mihai Cimpoi

Andrei Burac s-a născut în 1938, la 17 august, în satul Cârnățeni, raionul Căușeni, din părinții Dorofei și Marina. Domnul Vlad Pohilă, vorbind despre Andrei Burac în articolul O prezență intelectuală discretă, într-o epocă literară total bulversată, spune: (…) Om de vastă și subtilă cultură, cu o percepere şi un generis a valorilor literare, estetice și general-umane, cu o filozofie proprie asupra lumii şi timpului în grăbită scurgere (ceea ce poate fi sesizat atât în creația sa „strict” literară, cât și în interviurile sale, în luări de cuvânt și de atitudine, în emisiuni radio și TV), Andrei Burac scrie și pentru reviste literare și de cultură din București, Iași, alte importante centre culturale românești, dar și din Rusia, precum și din mai multe țări europene, unde, în afară de traduceri din poezie, i-au fost inserate eseuri și dialoguri (...). Are o vie colaborare cu unele publicații ale diasporei româneși, la acest capitol un loc aparte revenindu-i revistei Agro, publicație de elită („caiet solstițial de poezie și desen”), editată de marele intelectual român din refugiu Alexandru Lugu (...).
De Ziua Bibliografiei, 26 noiembrie, ora 14.30, la CAIE a fost organizată o întâlnire de suflet și pentru suflet cu genericul: Andrei Burac – „Om de vastă și subtilă cultură”, la care i-am avut ca oaspeți pe elevii de la LT „V.Alecsandri”, însoțiți de doamnele profesoare, Friptu Marta, profesoară de limba și literatura română,Trelea Maria, psihologul liceului și Cernalevschi Mariana, profesoară de matematică, cu un grup de 44 elevi din clasele a X-a, a XI-a și a XII-a. Moderatoarea activității i-a creionat portretul, spunând că, însuși providența a vrut ca domnul Burac să fie o personalitate multiplu dotată. La începutul carierei, după absolvirea Școlii de Medicină din Bender, apoi Institutul de Medicină din Chișinău a devenit un chirurg foarte apreciat, mânuind bisturiul cu multă iscusință, muncind la Spitalul Clinic Republican, după 23 de ani, se determină să lase medicina, să pornească pe un alt drum și anume drumul scrisului. Începe să publice încă lucrând medic (1965), iar debutul editorial se produce în 1970, cu placheta de versuri Ispita înfloririi, urmează volumul de publicistică-dialoguri Perpetuele bucurii, piesele Primăvara în doi, Iulia, după care Studioul „Moldova-Film” realizează o peliculă de lung metraj cu titlul Fii fericită, Iulia, piesa Fântăna Anghelinei, filmul-spectacol televizat după piesa Moartea de după prânz. Autorul scrie piesa Mărturiile calvarului (după o idee de G. Papini), alcătuită din 7 părți: Ispita lui Iuda, Fiul Tatălui, Urechea lui Marcu, Cireneanul, Răzbunarea lui Căiafa, Nebunia lui Pilat, Legenda Marelui Rabin, după care Radio Moldova montează un serial, care este transmis de circa 20 de ani la rând, în ultima săptămână , înainte de Paște, fiind preluată și de alte posturi de radio de peste hotarele țării. Urmeză și alte piese (Câteva zile cu vedere la mare), plachete de versuri (Cu toată ființa spre altundeva) și multe alte lucrări (cine va căuta, va găsi). Elevii au luat cunoștință cu viața și activitatea literară a domnului Andrei Burac, venind cu o diversitate de întrebări ce vizau atât viața cât și creația literară. De exemplu: Pelivan Ion se interesează, care din aceste două domenii este o profesie și care o pasiune ? Dl. Burac i-a răspuns, că în timp au devenit ambele profesii, dar și cele mai mari pasiuni. Vlad Andreea vroia să știe, dacă este literatura o evocare a realității?, cât de sincer trebuie și poate să fie un scriitor în opera sa?. Dl Andrei Burac i-a răspuns cu toată sinceritatea că, literatura trebuie să fie inspirată din realitate, dar ajunsă la cititor ea trece mai întâi prin filiera sufletului autorului, formând o viziune proprie a realității. Domnul Burac a mai accentuat, că scriitorul trebuie să dispună de o libertate spirituală, ca om el trebuie să fie o conștiință liberă, să aleagă între curajul de a spune adevărul și lașitate, între sacrificiu și egoism. Eleva Dascăl Valeria: „Dle Burac,  scriitorul Iulian Ciocan afirmă că, poezia dumneavoastră nu este una facilă, adică superficială, nu se lasă ușor digerată, ci e reflectivă, densă, cu imagini opace, greu traductibile. De ce ați recurs la această modalitate în poezie? Autorul răspunde: „Știți, marii poeți ai lumii prin aceasta plac cititorilor, fiindcă sunt foarte diferiți. Dar până la urmă au dreptate și poeții și cititorii. Fiecare are dreptatea sa.Eu scriu un fel de poezie general-umană, fiindcă oamenii de pretutindeni au aceleași suferințe și așteptări”. „Ce le-ați spune tinerilor de astăzi, care preferă internetul și mai puțin cărțile?: „ De mic copil am descoperit plăcerile lecturii, dar și cea mai frumoasă minune creată de oameni cândva- biblioteca. Pe mine cărțile mau format ca personalitate, mi-au dat posibilitatea să fiu liber și să gândesc liber. Cu cât citim mai mult,desigur nu orce, cu atât înțelegem mai bine cine suntem, ce putem, ce vrem și cum să atingem culmile la care visăm”, Hamulov Iacob, elev al clasei a XI-a, apropo, la ce mai visează astăzi dl Andrei Burac și dacă mai scrie ?: „Eu scriu atunci când nu mai pot să nu mai scriu, mânat de conștiința, că viața este totuși o minune. Atunci când toată lumea doarme, doar poeții își scriu adevăratele poeme, deoarece ei niciodată nu-și trădează idealurile, fiindcă puterea lor „stă în a crede și a face; în a face ce crede și a crede ceea ce fac”. „Poeții sunt legislatorii nerecunoscuți ai lumii” (Shelley)”. Au mai fost adresate încă multe întrebări: despre viață, dragoste, credință, înțelepciune, chiar și despre vestimentație. Domnul Burac le-a răspuns tinerilor cu multă amabilitate. La finele întâlnirii i-au mulțumit cu aplauze, dar și urări de sănătate, inspirație și noi creații. Friptu Cristina, elevă în clasa a XII-a și-a imortalizat și impresiile în Cartea de Onoare a CAIE, în care scrie: „Vă mulțumim pentru această minunată întâlnire cu domnul Andrei Burac, a fost o zi minunată, alături de oameni plini de energie pozitivă, cu o enormă experiență de viață. Mulțumim pentru lecția care ne-ați oferit-o, dragostea de carte este mesajul pe care noi elevii LT „V.Alecsandri” l-am receptat și pe care vom încerca să-l transmitem colegilor, și generațiilor următoare. Ne-a plăcut mult. Promitem că vom reveni”.

„ Astăzi am avut deosebita onoare de a fi în calitate de ascultători activi la CAIE. Am venit cu dorința de a împărtăși din experiența tinerii generații și cea a lui Andrei Burac. Tânăra generație este una de forță și reprezintă cel mai bun liceu din Cișinău LT „V.Alecsandri”. Pentru organizatori toată venerația și considerația, și pentru Andrei Burac – avante!”, scrie în numele tuturor profesoară de limba și literatura română, dna Friptu Marta.
Concluzionând, susținem cu certitudine că astfel de întâlniri îi înnobilează pe tineri, îi fac să înțeleagă, că doar prin continuitate, prin preluarea unor experiențe bogate, aspirații, dar și multă perseverență putem să ne atingem scopurile dorite și acest lucru ni-l propunem noi, colaboratorii CAIE.
Larisa  Arseni, Maestru în artă, colaborator la
                                                       Centrul Academic Internaţonal  Eminescu