21 dec. 2014

Amintiri cu parfum de epocă

LIVIA MAIORESCU DYMSZA
[" ERA O BOGĂȚIE DE IDEI"]

[…] Eminescu era un om care scria von „Gottes Gnaden”, era o bogăție, un belșug de idei care se frământau în capul lui – apoi era von einer Kindlichen Harmlosingkeit, nici nu-i păsa de poeziile lui cînd le cetea în „Junimea” (de la 78 încolo asistam) și i se făcea cîte-o observație, asculta zîmbind – apoi spunea liniștit: o să mă văd eu acasă. Ce nu însemna deloc că nu lua în considerație observările făcute. Se înțelege că Scrisoare a III-a e din anul 1878, iar nu mai înainte.Cât despre articolele lui din „Timpul”, erau scrise întotdeauna după convorbiri îndelungate, spre pildă cu Titu Maiorescu. Țin minte vecinicul „și nu fii prea violent, rămîi politicos” – atunci Eminescu își vărsa focul indignării pe când dejuna împreună la noi. Venea de 4-5 ori pe săptămînă la noi, iar cînd n-avea vreme domnul Maiorescu, el sta de vorbă cu mama mea tot literatură germană, - desgustul apucăturilor politice.
            Era așa de copilăresc încântat de câte cineva. Într-o vreme de D-na Poenaru – Lecca, - foarte intelegentă de altminteri – trecea prin strada Cornetului (mi se pare acum str. Gh. Duca), se uita la umbra ei trecînd lingă fereastră, „plopii fără soț” și era mulțumit. Un scaun, o masă, o odăiță caldă, cerneală, hârtie, o pernă și cafele turcești cu tutun – dar el tot aprindea țigările, lui, care se tot stingeau când scria [...].
            Venise într-un timp un actor foarte renumit, Rossi, la București. Juca pe Otello, Hamlet, Regele Lear, nespus de puternic, italienește. Atunci se convocă un fel de „Junime”. Caragiale, Slavici, Eminescu, Ascanio, studenți, Teodor Rosetti cu nevasta, Nica, Burghelea, vreo 50 de persoane și l-a poftit pe Rossi la noi - ținându-se o întrunire foarte entuziastă – doamna Kremnitz și bărbatul ei, d-ra Rosetti etc.