16 dec. 2014

DOR DE EMINESCU

L-am iubit pe Eminescu, de cum am terminat de învăţat alfabetul, să pot citi , să pot scrie . Nu numai că mi-a fascinat copilăria şi adolescenţa prin toată creatia sa , însă l-am iubit şi pentru frumuseţea chipului său, care mi-a părut dintotdeauna că este a un crai de la răsărit, călătorind prin această lume cu creaţia sa literară plină de har , lăsându-ne moştenire poezia sa în limba noastră românească , făcând-o cunoscută şi netulburată, printre scrierile şi limbile lumii, încă din perioada existenţei sale .
Mă bucur şi cinstesc ca fiecare român din această ţară , plaiurile botoşenene , care au dat neamului nostru mari oameni de cultură ; Eminescu , Nicolae Iorga , Ştefan Luchian , George Enescu şi nu numai . Aceste locuri hărăzite de Dumnezeu îmi sunt atat de dragi ; în primul rand ca mi-au legănat paşii copilariei , apoi sunt locuri în care moşii şi strămoşii mei îşi au somnul de veci. Şi când ajung aici de două sau de trei ori pe an , primul lucru pe care-l fac cu mare sfinţenie este , să-ngenunchez la mormântul fiecăruia punând o floare, aprinzând o lumânare şi stropind în mare tihnă ţărâna , cu o lacrimă albastră .
Ca fiecare loc al acestui pământ românesc ce-şi are istoria sa , şi oraşul

Botoşani, este la fel , prin tot ce a putut face şi sfinţi „ OMUL„ .
Nimic nu este întâmplător ! Bunul Dumnezeu, le ştie şi le aranjează pe toate în această lume .Preţuire şi dragoste mai mare pentru Eminescu , mi-a fost impulsionată de catre doamna Cornelia Viziteu, director la Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu din oraşul Botoşani prin anul 1999, apoi în anul 2000, an declarat de UNESCO - ANUL EMINESCU - , prin participarea mea la un concurs de Ex libris , organizat de această bibliotecă A urmat în anul 2002, invitaţia regretatului prof. dr. Constantin Mălinaş , din Oradea , plecat dintre noi la 24 februarie 2010, finalizată prin publicarea graficilor mele legate de Eminescu în revista pe care o coordona , Ex librisul Românesc . În unele dintre reviste acordându-mi-se spaţii largi . După câteva personale de grafică şi acuarelă la Botoşani în anul 2003 şi 2004, în anul 2005 , când s-au împlinit 155 de ani de la naşterea poetului , „Zilele Eminescu la Botoşani „ s-au deschis cu expoziţia mea personală de grafică , „DOR de EMINESCU„ în data de 14 ianuarie . Cuprinzând aproape 70 de lucrări , în penită ; ilustraţii la poezia poetului , locurile natale cât şi personalităţi culturale din perioada sa .
Memorabilă mi-a ramas în suflet însă , participarea mea alături de alte personalităţi culturale, invitate special în data de 15 ianuarie 2005 , la un Tedeum ţinut în biserica Uspenia, biserică unde a fost botezat Eminescu , apoi la depunerea de coroane şi flori la statuia poetului din faţa Teatrului Naţional Mihai Eminescu din Botoșani .Ipoteşti , locul unde s-a născut marele nostru poet nepereche. Niciunde în ţară , nu se pot găsi într-un spaţiu atât de restrâns , obiective culturale atât de diverse , fiecare valorificându-şi propia sa autenticitate: Casa memorială, Bisericuţa familiei Eminovici, datată din anii 60 al secolului XIX- lea , Casă ţărănească de epocă , ce aaparţinut ultimei proprietare a moşiei în care s-a amenajat un muzeu etnografic al zonei ( loc în care îi plăcea lui Horia Bernea să picteze în mare linişte ) ,Biblioteca Naţională de Poezie (idee aparţinând lui Laurenţiu Ulici ) , clădire cu două nivele şi o sală amfiteatru ,Muzeul Mihai Eminescu inaugurat pe 15 ianuarie 2000 .
Text și grafica /Constanța Abălașei-Donosă