23 ian. 2015

15 ANI ÎN SLUJBA LUI EMINESCU

                                                                                                                        Lucia Olaru Nenati        
     Aniversarea a 15 ani de la înfiinţarea Centrului Academic Internaţional „Mihai Eminescu” din Chişinău îmi prilejuieşte exprimarea admiraţiei pentru activitatea pe care o desfăşoară această instituţie culturală, dar şi calde şi frumoase amintiri personale legate de aceasta. Prima asemenea amintire a fost una cu adevărat marcantă pentru că se referă la un eveniment deosebit: inaugurarea seriei de prelegeri ale acestui Centru, prin comunicarea pe care am susţinut-o în anul 2000 pe tema “Eminescu şi muzica”. Aceasta a fost, de fapt, expunerea publică a acelei cercetări prin care am identificat care au fost legăturile lui Eminescu cu această artă şi, nu în ultimul rând, faptul că el însuşi a cântat în chip  răvăşitor, după cum mărturisesc contemporanii săi pe care i-am citat în sprijinul acestei aserţiuni. Mai mult, am reconstituit în premieră absolută 11 piese muzicale pe care le-am interpretat eu însămi cu acompaniamentul lui Ioan Cobâlă, şeful orchestrei Rapsozii Botoşanilor. Toate aceste lucruri au devenit mai târziu o carte intitulată Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii însoţită de caseta, apoi CD-ul, Cântecele lui Eminescu, ce au fost prefaţate de acad. D.Vatamaniuc şi apoi şi de muzicologul Viorel Cosma, au fost premiate şi mult comentate în ţară şi peste hotare ca fiind unul dintre evenimentele majore petrecute în Anul Eminescu 2000. Dar înainte de toate a fost acea prelegere susţinută la Centrul Eminescu sub oblăduirea şi prezentarea acad. Mihai
Cimpoi, (foto) care, cu marea sa pricepere şi competenţă eminescologică, a intuit imediat caratele acestui demers şi m-a încurajat să merg mai departe. 
           Gazda acestui eveniment, la care a participat multă lume culturală, a fost dintru început graţioasa şi sufletista directoare a Centrului, Elena Dabija. Şi în anii ce au urmat am fost “în ospeţie” cum sună parfumata sintagma basarabeană, la Chişinău şi, implicit, la acest Centru, în special cu prilejul participării la cele trei ediţii ale Congresului Mondial al Eminescologilor, organizat şi în colaborare cu această instituţie dedicată personalităţii eminesciene, pe care am regăsit-o mereu primitoare, competentă, plină de elan şi interesată realmente de cât mai buna iluminare a caratelor “patronului” său.
            Toate acestea mă îndreptăţesc şi mă îndeamnă să felicit colectivul acestui centru academic, în frunte cu mereu luminoasa lui directoare Elena Dabija, şi să-i urez să nu obosească nicicând în preţuirea şi relevarea celui mai înalt spirit al neamului nostru, nu numai de pe cele două maluri ale Prutului, dar şi de pretutindeni unde vieţuiesc românii şi să continue strădania de-a revela lumii valoarea operei sale.