19 ian. 2015

CERCETARE BIBLIOGRAFICĂ: Studii eminescologice

Studii eminescologice / Viorica Constantinescu; Cornelia Viziteu; Lucia Cifor. – Cluj-Napoca: Clusium, 2014. – 254 p. 
Volumul Studii eminescologice apare o dată pe an, cuprinzând lucrările susţinute de Simpozionul Naţional "Eminescu: Carte - Cultură - Civilizaţie", care se desfăşoară anual la Botoşani, sub coordonarea Corneliei Viziteu, director al Bibliotecii Judeţene "Mihai Eminescu" Botoşani, şi a prof.univ. dr. Viorica S. Constantinescu, şefa Catedrei de Literatură Comparată şi Estetică de la Facultatea de Litere a Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi.
         Studiul inserează mai multe capitole, care evocă mai multe teme: spre exemplu primul capitol: Istorie şi critică literară ne informează despre receptarea lui Mihai Eminescu în diferite perioade ale istoriei, subliniind, că receptarea operei lui Eminescu ar trebui să includă câteva repere cronologice de referinţă: sfârşitul secolului al XIX-lea, perioadele, antibelică, interbelică, postbelică şi contemporană. Dar în toate aceste perioade Mihai Eminescu este cunoscut mai puţin, mai puţin studiat şi chiar interzis, mai ales în partea transnistreană a republicii. În limba moldovenească opera eminesciană începe să fie publicată după moartea lui Stalin. Dar revendicările imperiale în această parte a republicii se desfăşoară şi astăzi. Aici vom găsi receptări între istorie culturală, istorie literară  şi exegeza operei a mai multor critici eminescologi, cum ar fi Constantin Popovici, Mihai Cimpoi. Impresionant este articolul doamnei Andreea Mironescu: Eminescu şi cultura amintirii. De la evocare la ficţiunea postmodernă. Ea invocă radicalismul cu care mitul Poetului Naţional a fost condamnat.
          În capitolul doi, autorii Traian Diaconescu, Puiu Ioniţă, Amalia Voicu, Leonida Maniu fac literatură comparată, vorbind daspre Glossa, despre sensul analogic al iubirii la Eminescu, despre romantici, demonstrează caracterul universal al poemului Epigonii.
          Capitolul trei pune în discuţie stilistica şi poetica în publicistică, poemul Luceafărul etc. Ioan Milca ,reflectează despre Theatrum mundi în publicistica lui Mihai Eminescu. Despre antinomia nefiinţei cu fiinţa ce nu moare şi consecinţele ei în semantica textuală a Luceafărului.Faţă de această încremenită antinomie, lectura textului poetic integral impune opoziţia a două eternităţi, e adevărat de nature crucial diferite (veşnicia increatului opusă veşniciei lumii create), fapt care a generat şi antrenează încă esenţiale neînţelegeri, pornite firesc din diferenţa percepută, empiric între timpul cosmic şi cel uman. Tocmai această opoziţie a eternităţilor este fundamentală în textul integral al poemului şi caracterul ei lămuritor se poate pune în evidenţă prin aprofundarea concepţiei despre unitatea şi veşnicia genuină a poemului (prima versiune, numită de Perpessicius A), unde este îndelung şi foarte explicit (arborescent chiar) ilustrată. Această primă versiune este dominată de tema filosofică a fiinţei ce nu moare, în peste o sută de strofe, din care se va configura ulterior, prin contragere severă (în poemul antum), răspunsul celui implorat prin Doamne la marea cerere a Luceafărului, redusă la zece strofe pe al căror traseu semantic se concentrează imposibilitatea morţii definitive (= repaos = liniştea uitării), atât pentru cel devenit Hiperion, care nu are moarte-n el, cât şi pentru cei care se nasc spre a muri şi mor spre a se naşte.
          În ultimul capitol vom găsi recenzii, note, comentarii, adevăruri despre viaţa lui Mihai Eminescu văzută prin prizma contemporanilor.De exemplu, Lucia Cifor, vorbește despre poezia gramaticii şi gramatica poeziei. Cătălin Cioabă, face Mărturii despre  Eminescu, evocând  Povestea unei vieţi spusă de contemporani, iar Livia Iacob ne descrie o perspectivă inedită asupra operei eminesciene. Astfel acest studiu merită să fie citit de către elevi, studiat de către profesori pentru a cunoaşte lucruri noi despre viaţa şi opera eminesciană, tratată diferit de ceea ce ştim deja, în baza unor mărturii ale contemporanilor.
Larisa  Arseni, Maestru în artă, colaborator la
Centrul Academic Internaţonal  Eminescu