5 ian. 2015

ECLIPSA EMINESCU

Steliana Grama s-a născut la 04.06.1974, la Chişinău, şi a decedat la 11 octombrie 2006.
Studii: Şcoala Medie nr. 23 (actualmente Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”) din Chişinău  1981-1991;
Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, specialitatea Jurnalistică a Universităţii de Stat din Moldova, 1991-1996;
Facultatea Arte Dramatice, specialitatea Teatrologie a Universităţii de Stat a Artelor din Moldova, 1994-1999;
Facultatea Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, 1994-1997 – a terminat trei cursuri.
Doctoratul la Institutul Studiul Artelor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, specialitatea teatrologie, 1996-2000.
Cărţi editate: „Tratat de tanatofobie”, „Rezervaţia de meteoriţi”, „Pubela din Calea Lactee”, „Surogat de iluzii”, „Perfuzie de vise”, „Cetatea de scaun a Dragostei”.
Versuri înserate în antologii: „Suntem o limbă”, „În Moldova noastră dragă”, „Ion şi Doina, Doina şi Ion”, „La steaua”, „Eterna Dragoste”, „Iubire de metaforă”.
Steliana Grama era membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova (1999), a Uniunii Jurnaliştilor din Moldova (2000) şi a Uniunii Scriitorilor din România (filiala Chişinău) (2002).

Eclipsa Eminescu
Denigratorilor Poetului Naţional

În adâncul sufletului toţi
Cei ce scriem, stelele citesc,
Dar şi cei mai respectaţi bigoţi,
Îl invidiem pe Eminescu.

Ne împiedicăm la orice pas
De Luceafărul Măriei Sale.
Pare-se, pe boltă n-a rămas
Loc de aştri şi de osanale!

Gloria-i mereu ne eclipsează!
Comparaţi doar în raport cu El,
Muza celorlalţi mai şi ratează
Într-al rimelor suav duel.

Însă câţi din noi am fi de-acord
Permanent să ardem în Iubire?
Mai riscând şi un atac de cord,
Bălmăjind metafore-n neştire?

Câţi am accepta să târâim,
Tot mutându-ne în alte părţi,
În naveta unui anonim,
Uriaşu-i geamantan cu cărţi?

Câţi ne-am mulţumi cu un mizer
Şi umil salariu ordinar,
Alergând pe arşiţă şi ger,
Tot făcând aproape - ntregul ziar?

Câţi am consimţi, chiar virtual,
După-atâtea mii de sacrificii,
Un sfârşit deloc senzaţional
N cel mai prăpădit dintre ospicii?

Fiecare - şi duce crucea lui!
Cerul e vacant şi-i plin de stele.
Soclurile - aşteaptă  noi statui
Şi, nonstop, apar noi tinichele.

Nu-mproşcaţi cu pietre şi noroi -
Rana Lui de stea încă-i fierbinte!
Eminescu, cel dintâi din noi,
Sfânt a fulgerat printre cuvinte!

2 iulie 1999