8 ian. 2015

ERA O BOGĂȚIE DE IDEI

Livia Maiorescu-Dymsza (28 martie 1863 - 26 august 1946). S-a născut din căsătoria lui Titu Maiorescu cu Clara Kremnitz. După o educaţie îngrijită primită în familie, Maiorescu-Dymsza a fost înscrisă într-un pension din Berlin. S-a căsătorit, în 1892, cu Eugen de Dynisza, inginer constructor de căi ferate. S-a stabilit în localitatea Rokiskis din Lituania, pe care a părăsit-o după moartea soţului (1918). După multe peregrinări, se întoarce în România în 1941, moare la Câmpulung şi este înmormântată, alături de tatăl ei, la cimitirul Bellu din Bucureşti. Adolescentă fiind, Maiorescu-Dymsza participa, sporadic, la şedinţele Junimii bucureştene şi copia pentru tipar unele din lucrările ce urmau a fi inserate în paginile „Convorbirilor literare”.
[…] Eminescu era un om care scria von „Gottes Gnaden”, era o bogăţie, un belşug de idei care se frământau în capul lui – apoi era von einer Kindlichen Harmlosingkeit, nici nu-i păsa de poeziile lui cînd le cetea în „Junimea” (de la 78 încolo asistam) și i se făcea cîte-o observație, asculta zîmbind – apoi spunea liniștit: o să mai văd eu acasă. Ce nu însemna deloc că nu lua în considerație observările făcute. Se înţelege că Scrisoare a III-a e din anul 1878, iar nu mai înainte.Cât despre articolele lui din „Timpul”, erau scrise întotdeauna după convorbiri îndelungate, spre pildă cu Titu Maiorescu. Țin minte vecinicul „și nu fii prea violent, rămîi politicos” – atunci Eminescu îşi vărsa focul indignării pe când dejuna împreună la noi. Venea de 4-5 ori pe săptămînă la noi, iar cînd n-avea vreme domnul Maiorescu, el sta de vorbă cu mama mea tot literatură germană, - desgustul apucăturilor politice.
            Era aşa de copilăresc încântat de câte cineva. Într-o vreme de D-na Poenaru – Lecca, - foarte intelegentă de altminteri – trecea prin strada Cornetului (mi se pare acum str. Gh. Duca), se uita la umbra ei trecînd lingă fereastră, „plopii fără soț” şi era mulțumit. Un scaun, o masă, o odăiță caldă, cerneală, hârtie, o pernă și cafele turcești cu tutun – dar el tot aprindea țigările, lui, care se tot stingeau când scria [...].
            Venise într-un timp un actor foarte renumit, Rossi, la București. Juca pe Otello, Hamlet, Regele Lear, nespus de puternic, italienește. Atunci se convocă un fel de „Junime”. Caragiale, Slavici, Eminescu, Ascanio, studenți, Teodor Rosetti cu nevasta, Nica, Burghelea, vreo 50 de persoane și l-a poftit pe Rossi la noi - ținându-se o întrunire foarte entuziastă – doamna Kremnitz și bărbatul ei, d-ra Rosetti etc.
LIVIA MAIORESCU DYMSZA
Cules computerizat: O. Bobotrîn