27 feb. 2015

Evenimentul zilei: 27 februarie

1870
  • Familia publică poezia-manifest Templul Thaliei române de Iosif Vulcan. Cităm:

Să formăm dar o cunună
Pentr-un scop frumos, sublim;
Și-n unire dimpreună
Azi toți să contribuim.
Și ca frați cu mînă-n mînă,
Să-nălțăm cu braț frățesc
Templul Thaliei române
Pe pămîntul românesc!
Sus, nepoșii lui Traian,
Dați-i, dați-i cîte-un ban!
  • Eminescu îl vizitează pe comerciantul B. Gh. Popovici, de pe Fleischmarkt  lîngă biserica grecească, pentru  a cere lămuriri post-festum cu privire la acela care era Domnitorul României. Prințul Carol, în primăvara anului 1866, în drum spre București, „s-a oprit la Viena, și nu știm ce l-a călăuzit la acest comerciant român care l-a găzduit în casa sa. Lămuriri mai precize nu ne poate da nici d. Isopescu. (Vasile Gherasim, loc. cit.)
  • „Eu împrumutam cărți de la Biblioteca Universității ; fiind student ordinar, o puteam face, iar Eminescu, student extraordinar, nu o putea. Împrumutam cărți și pentru Eminescu, pe care dînsul le citea acasă, în timpul zilei cînd eu eram prin oraș, sau la cursuri. Iar noaptea, sau cetiam împreună, sau imi povestia din cele citite ziua. Mergeam însă împreună cu Eminescu la Biblioteca curții imperiale, de unde nu se puteau împrumuta cărți acasă. Pe cît știu, numai în această bibliotecă publică citea dînsul. Și citea mai cu seamă cărți care nu se puteau afla în alte biblioteci publice. (Relatare a lui S. Isopescu, făcută lui Vasile Gherasim; loc. cit.).
1879
  • Editorial eminescian în Timpul, fără semnătură și titlu. Are ca temă revizuirea articolului 7 din Constituție.
1881
  • Eminescu publică în Timpul necrologul lui Cezar Bolliac : „La Cesar Bolliac moartea n-a fost decît încheierea  morții lui intelectuale, intervenită acum cîțiva ani deja. Bolliac a fost un prozator energic, un publicist din cei mai citiți și prețuiți...

1886
  • La Ateneul Român, la orele 20,30 seara, Conferința lui Al. Vlahuță: Poesiile lui Eminescu.
1887
  • Familia reproduce poezia lui Mihai Eminescu De ce nu-mi vii...
1888
  • Ideea cumpărării casei nu încetează a sta în mintea Henriettei și singurul lucru ce-o contrariază este pesimismul fratelui bolnav: „Mihai știu bine că are să aibă mare bucurie cînd are să vadă casa cumpărată, dar cum este el pesimist, nu crede că se va putea cumpăra, are o natură că numai ce vede cu ochii crede. Doctorul zice totdeauna că mare nenorocire este pentru el pesimismul; chiar și în boala lui, necrezînd în efectul medicamentelor, progresul în bine merge cu mult mai încet. Răul cel mare, despre care mă întrebați, e combătut, și numai cînd face vrun abus revine, căpătînd greață și mîncărime de piele. Altfel ași dori să-l vadă doctorii din Viena, pentru a se convinge cu cîtă ușurință s-au pronunțat asupra boalei ca incurabilă. Doctoru Isac are să publice diagnoza, după cum mi-a promis, îndată ce va sfîrși Mihai hapurile. Eri, i-a dat cea din urmă doză mare, căci el azi la amiază pleacă pentru 20 de zile în Italia, suferă și el de boala sa mai tare din cauza iernei.
Sursa:
 Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.

26 feb. 2015

EVENIMENTUL ZILEI : 26 FEBRUARIE

1871
  • Slavici îi trimite lui Gherasim Șerb o scrisoare în care îl întreabă: „Nu știu,cunoști pre Eminescu, ori ba? El e unul din cei mai talentați juni, care îi cunosc eu. Numai o slăbiciune are: e pesimist literar. Pentru el nu produce nimeni bine: chiar cu Alecsandri nu e îndestulit...

1874
  • La oferta lui Maiorescu de a-i acorda un ajutor de studii pentru doctorat, ofertă adusă de întrebarea cîți bani i-ar trebui  și mai ales cît timp, Eminescu răspunde evaziv: „Mă întrebați cît timp și ce mijloace îmi trebuiesc? Întorc mai de grabă întrebarea și spun: cît timp și mijloace mi s-ar putea pune la dispoziție, eu declarînd de mai înainte că sunt gata să rambursez totul, cînd mă voiu vedea ajuns cu titlul meu academic la un liman sigur. Căci e mai bine să iau după aceasta și să-mi măsur timpul și locul cu măsura realităților. Acesta e punctul lui Arhimede de unde poate fi înălțată lumea mea (afundată puțin în mocirlă).
  •    Cînd e vorba să vă spun ceva (da ori ba) atunci nu spun de obiceiu nimic și adevărata mea fire primordială se arată fără șovăire:  devin ticăit. Despre actuala mea poziție nici nu mai vorbesc nimic. E odată pentru totdeauna nesuferită și nu poate fi schimbată decît radical. Actualul meu mic Dumnezeu nu e un creator, ci o creatură – anume una de piele.

1878
  • Iconografia atît de săracă a lui Eminescu e gata a se îmbogăți cu o nouă fotografie, dar pentru execuția ei, Maiorescu îi comunică lui Iacob Negruzzi: „... Cu Eminescu am să mă duc eu mîine la fotograf, mai nainte însă la bărbier să se radă. La bohėme Roumaine...
1883
  • Vlahuță evocă o întîlnire cu Eminescu și planul acestuia în vederea construirii unui palat pentru artiști: „Nu știu cum potrivise el lucrurile din condei, că după ce se acoperiau toate cheltuielile prevăzute și  neprevăzute, mai avea ș-un escedent de vro cincisprezece mii de lei pe an. Și era o bucurie pe noi... Seara, însă, la birt, a trebuit să ne facem socotelile, pentru că toată averea noastră efectivă se încheia în trei lei, și vroiam să avem și de-aici, mai ales de-aici un escedent...pentru țigări.
  •    Ironia soartei a ținut să confirme în durată că ideea unui palat pentru poeți era o himeră. Multe decenii se plănuise a se construi pe colțul străzii Caimatei un palat al scriitorilor pentru care s-a emis chiar și un timbru special. La doi pași de acel teren locuise Eminescu în ograda mănăstirii Caimata.
  • Apare volumul cu poezii de C. Mille. Îndată după apariție, Eminescu avea să-i facă lui Al. Vlahuță cunoscuta mărturisire:„Uite, dintre tinerii de azi, știi cine dă semne c-are să fie poet mare la noi?
-          Cine?
-          Mille. Da, da, nu te uita. Mille e poet... În Caietul roșu al lui am găsit lucruri minunate, minunate!...
1884
  • Poezia Te duci și Ani de suferință apare în Convorbiri literare.
  • Eminescu părăsește sanatoriul vienez Döbling. Însoțit de Chibici pleacă într-o călătorie de convalescență în Italia.
  • În registrul bolnavilor săi, profesorul Obersteiner notează în legătură cu Eminescu: „Reist mit Herrn Chibici nach Florenz.
Sursa:
 Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.

Atelier de creaţie: UN MĂRŢIŞOR PENTRU EMINESCU

19 feb. 2015

GRIGORE VIERU-LACRIMA LUI MIHAI EMINESCU

Rugă pentru poet
Doamne nu usca lacrima pe faţa Poetului,/ Ci las-o , să curgă curăţătoare,/ Să ne pătrundem de măreţia Profetului/ Şi de taina simţurilor înălţătoare. Doamne nu-nchide cartea Poetului cu nepăsare ci las-o deschisă pentru Copiii mei,Să se pătrundă de-nţelepciunea atotştiutoare/ Şi de iubirea din ochii tăi.

Cu această rugă a început spectacolul literar-muzical la Centrul Academic Internaţional Eminescu, în data de 18 februarie. La ora când iarna ostenită loveşte cu silabe reci în câmpiile dezbrăcate, pe elevii claselor gimnaziale de la Liceul Teoretic Mihai Eminescu, însoţiţi de bibliotecara liceului, doamna Aculina Golovatenco; elevii claselor a VIII- XII-a de la Liceul Teoretic Mircea cel Bătrân,împreună cu profesoarele de limba şi literatura română, doamnele Angela Dascal, director adjunct, grad didactic unu şi Elena Haret, grad didactic doi, şi studenţii, anului II-IV,  de la  Colegiului de Muzică Ştefan Neaga, catedra Dirijat coral, însoţiţi de Silvia Popov, profesoară de limba şi literatura română, grad didactic unu, o atmosferă caldă i-a unit la un spectacol omagial, consacrat împlinirii a opt decenii de la naşterea marelui Poet al fiinţei noastre, Grigore Vieru. Pe parcursul întâlnirii festive programul variat propus de elevi a fost de fapt un dialog literar-muzical cu Spiritul vierean, a fost ca o răbufnire, o delectare a spiritului ingenios al tinerilor discipoli. Doamna Larisa Arseni a menţionat, metaforic zicând, că aici la Centrul Academic Internaţional Eminescu, sălăşluieşte Spiritul lui Mihai Eminescu şi a lui Grigore Vieru şi de aceea toate activităţile organizate aici sunt supravegheate de ei. A mai accentuat că poetul de la înălţimea operei sale va dăinui peste secole, alinând lacrima şi rana sufletului acestui popor, năpăstuit de soartă. Elevii au trecut în revistă creaţia lui Vieru, debutând cu un spectacol de poezie şi cântec. Primii au fost elevii clasei a III-a de la L T Mihai Eminescu, Maria Corini, Loredana Garaz, Paula Mârza, Mihaela Darii Mădălina Carpaci, Sandu Sâli şi Andreea Crudu care au recitat mai multe poezii: Cămăşile; Cântec de leagăn pentru mama; În limba ta; Reaprindeţi candela; Legământ; Nu am moarte, cu tine nimic; De-ai curge tu,
Prutule. Cu o întrebare retorică vine Iraida Mândru, eleva LT Mircea cel Bătrân. Ea se întreabă: Cine a fost Grigore Vieru? A fost, este şi va rămâne idolul poporului român. Cuvintele lui, scrise pe hârtie, mi-au şters lacrimile de pe obraz. Acest Om a iubit până la lacrimi poporul român. Şi-a consacrat întraga sa viaţă oamenilor, îndeosebi copiilor, astfel ajungând să fie numit: Poet al mamei; al dorului şi al dragostei; al baştinei; al izvorului; al naturii... Cu toate că trupul poetului ne-a părăsit, sufletul lui însă trăieşte prin poezia sa, prin frumosul plantat în inimile noastre. Poeziile sale miraculoase au devenit pilonii de rezistenţă ai culturii naţionale. Spun cu mândrie acest lucru, deoarece tot ce a

18 feb. 2015

EVENIMENTUL ZILEI : 18 FEBRUARIE

1822
  • După telegrama de ieri, acum Veronica îi trimite o scrisoare, răspuns imediat la o epistolă eminesciană : „Azi am primit scrisorica de la tine şi am găsit-o atît de dulce că am citit-o de cîteva ori în şir... E atît de plăcut a trăi cînd ştii că ai o afecţie pe pămînt şi mă mir cum tu – suflet liric – ai putut să nesocoteşti şi să dispreţuieşti cea mai caldă şi mai rară dintre bunurile acestei vieţi şi cea mai greu de găsit, şi mai greu de susţinut...”
  • În darea de seamă asupra concertului Sarasate, publicată în Timpul, Eminescu aduce acest ecou de martor nemijlocit: „ E greu a descrie impresia adîncă care-o face acest artist. Acoperit de aplauzele zgomotoase ale unui public fermecat de admirabila curăţie şi putere a sunetelor vioarei sale, Sarasate privea cu ochii lui mari şi de-o liniştită energie, netrădînd prin nici o mişcare a feţei acea simţire adîncă care inspiră şi dictează o atît de măiastră execuţiune.”
  • Amănunţită şi importantă documentar scrisoare a lui Eminescu către Veronica Micle: „Iartă-mă că nu ţi-am scris imediat, căci am primit scrisoarea ta ieri seara şi-ţi răspund abia azi. Am o cumplită nostalgie la cap – efectul unei binevoitoare şi premature primăveri se vede – şi chiar acum nu-ţi scriu decît pentru a-ţi cere iertare că nu ţi-am răspuns imediat la scrisoarea ta gentilă şi dulce. Nu-i aşa că tu mă scuzezi şi nu mi-o iei în nume de rău în consideraţia nostalgiei. Ce-or fi avînd scrisorile de c-am întîrzie? În 18 mi-ai trimis una, pe cea din urmă, abia la 20 am primit-o. Mă frec cu mîna pe frunte şi încep a-ţi spune mii de lucruri pe care le aveam alaltăseară în minte şi capul mă doare, dacă ai fi aici n-ai şti ce să-mi faci ca s-adorm. Se vede că durerea asta e o urmare a concertului al doilea al lui Sarasate, care a fost admirabil, ca şi cel dintîi. Apropos! D-nul în cestiune aud că după cererea sa proprie va fi permutat la Curtea de Argeş în aceeaşi calitate în care e la Neamţ. Această cerere a făcut-o de acum opt sau zece zile la minister şi i s-a acordat. Signe de la profondeur du sentiment. Vorbă să fie. Asta niciodată pentru a arăta că nu este nimic solid în acest om.
  • ... Tu poate îi fi dormind, căci eu scriu înaintea plecării trenului – adică mai sunt două ceasuri pînă atunci şi-ţi voi aduce scrisoarea la gară. Tot mă doare capul, afară-i răcoare şi senin de lună – poate mi-o trece... ”

Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.

16 feb. 2015

UN LEGĂMÂNT CU VIAŢA

                                           
                                    Credinţă-n Mioriţa şi în grai, / pe un pământ întrepătruns cu
                                   cerul, / acesta-i simţământul ce îl ai / intrând în poezia lui Vieru.
                                                                     ( Adrian Păunescu, Al neamului)  
    
          Un moment de comemorare, un impresionant omagiu Marelui Poet Grigore Vieru la 80 de ani de la naştere, a fost organizat, la 13 februarie, la LT Vasile Alecsandri din Chişinău. Elevii din clasele liceale, în special, fiind îndrumaţi şi motivaţi de profesoara de limba şi literatura română, dna Mariana Stoianov, au pregătit un frumos colaj de poezie şi cântec bazat pe versul vierean, l-au studiat minuţios, l-au însuşit, prezentându-l în scenă cu mult har şi dăruire, astfel păstrându-i vie amintirea celui care a fost şi va rămâne în memoria întregului neam românesc Poetul Grigore Vieru. Acest spectacol s-a axat pe câteva obiective. Pe de o parte, apropierea tinerei generaţii de izvorul tămăduitor al creaţiei vierene, iar pe de altă parte, cultivarea gustului estetic prin expresia artistică şi prin participarea la viaţa culturală. Spectacolul începe cu un moment de reculegere, apoi urmează cuvinte şi cuvinte... Da ! Întradevăr... E frig... Tristeţea ne apasă sufletele  îndurerate, mii de fulgi se aştern pe chipurile tuturor, închidem ochii, aplecăm capul, am vrea să privim cerul, dar ne este greu, dar şi ruşine, pentru că n-am avut şi încă nu avem puterea să trecem prin ceea ce a tecut Poetul, care a fost un Scut al conştiinţei naţionale şi pentru că în opera lui cuvintele MAMA este PATRIA MEA ne cheamă la contemplare. Azi, la această sărbătoare supremă a sufletului, vom poposi într-o catedrală sfinţită cu roua divină a verbului matern, unde ne aşteaptă Poetul nostru Grigore Vieru. El este mai mult decât un simplu poet, el este un doctor de suflet al tuturor celor suferinzi de dragoste, de dor, copilărie, mamă grai şi neam. El este un profesor în arta iubirii de Ţară de ceea ce ne caracterizeză prin exprimarea sentimentelor, el este mai mult decât un simplu om, iar dragostea faţă de limba română a fost duminica sufletului poetului. Şirul cuvintelor pe care le evocă elevii la adresa poetului sunt pline de pasiune, dragoste şi promisiuni de perpetuă amintire. Eleva Daniela Moiseev interpretează cântecul Iertare, urmează poezia Tata, recitată de Daniela Frunze, o altă elevă Ludmila Florenţa, cântă Cireşele amare. Cu multă emoţie Ecaterina Grigoriu, recită Scrisoare din Basarabia, răsună Poezii de dragoste, recitată de Nadia Somnic. Poezia Glontele Internaţionalist, răsună ca un protest în recitarea Mariei Vlad şi a Mihaelei Burlacu. Se mai recită poezia Casa mea, de către Violeta Botnari. Sunt interpretate mai multe cântece pe versurile poetului, cum ar fi : Ce seară minunată,
Daniel Butnaru, Răsai, Cătălina Bebeac, Siniţari Alivina, a interpretat cântecul Pentru ea. La finele spectacolului răsună cântecul Fuga, Fuga, în interpretarea elevei Cătălina Bebeac. Deşi ne alinăm cu poeziile lui, gândul că ar mai fi putut scrie încă atâtea şi atâtea versuri, atâtea miracole, ne apasă ca o greutate enormă. Dar dincolo de viaţa de pe pământ, Poetul a avut grijă de noi. Nu ne-a lăsat în voia sorţii şi nici în sărăcie sufletească. El a avut grijă să ne lase cel mai util şi valoros testament pe care l-ar fi putut primi vreodată omenirea POEZIA. Au urmat cuvinte de laudă la adresa elevilor din partea directorului liceului dnei Daniela Vacarciuc, care pe lângă cuvintele de laudă, le-a mai spus elevilor că sunt obligaţi să însuşească, să cunoască şi să transmită poezia viereană mai departe. Dna profesoară Mariana Stoianov la fel le-a mulţumit copiilor pentru atitudine, străduinţă şi pasiunea cu care s-au apropiat de opera Poetului. Dna Larisa Arseni, deasemenea le-a mulţumit tuturor pentru colaborare cu CAIE, urându-le mult succes şi mari realizări. I-a îndemnat să-i păstreze vie amintirea. Ce-l care a fost stăpân până mai ieri pe duhul poeziei, astăzi nu mai este printre noi, dar i-au rămas doinele şi baladele să plângă. A lăsat în urma sa ochi care vor lăcrima veacuri la rând, oameni care îl adoră, masa de scris şi poeziile sale nemuritoare. Fiţi buni, mărinimoşi, deştepţi, harnici şi perseverenţi, iar poezia Marelui Poet Grigore Vieru vă va ajuta în realizarea viselor râvnite, a scopurilor trasate şi vă va multiplica bogăţia spirituală. Vă asigur, colaborarea noastră va continua cu multe alte activităţi interesante.
Larisa Arseni, Maestru în artă,
colaborator la Centrul Academic Eminescu.

Opera poetului Grigore Vieru în fantezia copiilor

15 feb. 2015

UN AUTGRAF DORIT DE LA GRIGORE VIERU




Elena DABIJA,
director, Centrul Academic Internațional Eminescu

         O zi obișnuită de muncă la Centrul Eminescu mi-a adus o bucurie deosebită și multașteptată. Eram preocupată de programul activităților culturale pentru luna februarie și căutam documente despre Titu Maiorescu, care la 15 februarie (în această zi este și ziua mea de naștere) se împlinesc 175 de ani de la naștere. Selectând mai multe izvoare și studiindu-le am deschis culegerea lui Titu Maiorescu Critice, editată în anul 1966 la „Editura pentru literatură” din București, și încep să descifrez un autograf: „Dacă ar fi ajuns Maiorescu să-l cunoască pe băiatul acela din Larga – pe Mihăiță Cimpoi – ar fi găsit, sînt sigur, multe cuvinte de laudă pentru el. Cu dragoste Grigore Vieru. 22.III.67.
         Am mai citit de vre-o două ori autograful ca să-l audă și colegele și am exclamat: „Avem totuși un autograf de epocă de la Grigore Vieru!” Cred, că din ceruri Grigore Vieru a simțit regretul meu că nu am cartea „Acum și în veac” cu autograful promis și m-a îndreptat la raft, ca să găsesc această carte cu autograful scris cu 48 de ani în urmă, pe când el avea doar 32 de ani. M-am bucurat enorm de acest autograf și când într-o zi a venit acad. Mihai Cimpoi la Centrul Eminescu cu studenți de la Universitatea AȘM i-am citit acest autograf provocându-l să ghicească cine l-a scris. Domnul Mihai Cimpoi a intuit că poate fi Grigore Vieru. Studenții au descoperit în această zi patrimoniul eminescian, au fost ghidați de acad. Mihai Cimpoi în multitudinea de cercetări în domeniul eminescologiei, au făcut cunoștință cu traducerile operei eminesciene în alte limbi, au privit filmele documentare despre Mihai Eminescu, Ion Creangă și Veronica Micle, au audiat romanțe pe versurile poetului, au descoperit chipul poetului în arte. Niște studente au fost interesate de articolul lui Titu Maiorescu „Eminescu și poeziile lui” și „Notă asupra zilei și locului nașterii lui Eminescu”, scris în 1889, au studiat „Manuscrisele Mihai Eminescu”, au conspectat din diferite izvoare, astfel au descoperit din tainele universului eminescian și au citit cu grijă autograful scris de Grigore Vieru.
         Sunt bucuroasă că avem un autograf scris de Grigore Vieru pe o carte foarte prețioasă, pentru care îi sunt profund recunoscătoare.

14 feb. 2015

LA SFAT CU „TU M-AI STRIGAT, FIULE?”


Elena DABIJA,
director, Centrul Academic Internațional Eminescu

„Ne regăsim cu toții în poezia și cântecul lui Grigore Vieru.” (Spiridon Vangheli) 
O carte pe masă este asemeni unei pâini sau asemeni unui soare. Stau acuma în biroul meu și din mulțimea de cărți, primite recent de la Departamentul managementul infodocumentar al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, apare cartea lui Grigore Vieru Tu m-ai strigat, fiule? Mă bucur de fiecare carte nouă binevenită în colecția Centrului Academic Internațional Eminescu, dar de această carte m-am bucurat îndeosebi. Am pe masă o CARTE-PÂINE-SOARE, o antologie de o ținută editorială de excepție, apărută la Editura pentru copii „Guguță”, selecția și concepția căreia îi aparține scriitorului Spiridon Vangheli. Cartea este editată cu suportul financiar al Primăriei Municipiului Chișinău – primar general Dorin Chirtoacă.
De pe coperta acestei antologii ne privește tânărul Grigore Vieru, iar niște rămurele îi sunt alinare. Deschid cartea și poetul iarăși cu privirea adâncă și blajină mă privește din nou de pe foaia de titlu. Citesc mottoul semnat de poet: „Scriu pentru că vreau să-l văd pe Dumnezeu de aproape.” Mă gândesc că Grigore Vieru chiar a ajuns la Dumnezeu, la Mihai Eminescu..., dar este și în inimile fiecăruia din noi prin opera sa nemuritoare și atât de pământească.
Răsfoiesc paginile și apare o poză din tinerețe, precum și o scurtă schiță biografică, poza parcă definind: „Grigore Vieru este printre noi și este tânăr!” De pe pagina a șasea ne privește poetul la vârsta de 33 de ani –vârsta lui Hristos –, deoarece este datat: Igor Vieru. Portretul lui Grigore Vieru. 1968. Ulei pe pânză. Citesc prefața Poetul neamului, în care Spiridon Vangheli scrie: „Știam cu toții că era popular, o știa și Grigore Vieru, dar ce vedem după moarte e, într-adevăr altceva, un miracol. Îmi pare rău că nu e și el acum printre noi. În loc să se bucure, nu cumva ar fi zis: «Bine, poporule, dar unde ai fost când mă răstigneau pe cruce?!» Altul ar fi zis așa, nu Grigore. Mărinimos cum era, poate că ar fi scăpat o lacrimă și atât. Firav fiind, el a pus pe umerii săi mult, enorm de mult, o sarcină poate că pentru câteva vieți și, pe deasupra, a trebuit să plătească atâtea vămi...”
Spiridon Vangheli își deapănă firul amintirilor de pe vremea când era împreună cu Grigore Vieru, încheind prefața cu cvintele: „Omul Vieru se va odihni acolo, sus, poetul Grigore Vieru nu va avea odihnă niciodată.”
Privesc pozele poetului cu pictorul Ion Vieru, cu Spiridon Vangheli, cu Dorin Chirtoacă, îmi atrage atenția și tabloul în ulei pe pânză a lui Igor Vieru Grâul de-a pururi, datat cu anul 1981, și ajung la mottoul semnat de Grigore Vieru: „Ca un copil aștept dimineața, / Până la lacrimi mi-e dragă viața!” care deschide fereastra spre capitolul Frumoasă-i limba noastră, unde sunt plasate poeziile: Ploaia; Furnica; Frumoasă-i limba noastră; Toamna; Stea-stea, logostea; Cântecul puișorului de melc; Iată vine Anul Nou; Iarna; Primăvara; Telefonul păsăruicii și multe altele. La pagina 32 citesc poezia Tu, iarbă, tot ai mamă? care încheie acest capitol, iar alături se află poza poetului cu mama sa Eudochia la sfat, astfel în fața mea a apărut chipul bunicuței Eudochia, pe linia mamei, și toate clipele copilăriei trăite alături de bunica mea. Urmează poezii în care Grigore Vieru este în mijlocul copiilor în clasă, la o margine de pădure, aleargă vesel cu copiii, de parcă ar  fi și el copil.

13 feb. 2015

AMINTIRI PESTE ANI DIN DOR ȘI DRAGOSTE DE GRIGORE VIERU


Elena DABIJA,
director, Centrul Academic Internațional Eminescu
Pe rețelele de socializare, și anume pa Facebook, m-a contactat doamna Maria Tonu, care este din Moldova dar  la moment este stabilită cu traiul în Toronto, Canada. Din discuție am aflat că suntem chiar și pământence din raionul Ungheni. Rugămintea doamnei a fost de a răspunde la un mini-interviu cu referire la Grigore Vieru pentru Cenaclul „Grigore Vieru”. M-a interesat și am acceptat să răspund deoarece m-au revășit amintirile:
1.Maria Tonu: Care vers ori titlu de poezie Va vine acum in memorie din creatia poetului Grigore Vieru?
Elena Dabija: La moment îmi răsună o poezie din copilărie „Mulțumim pentru pace”: Mama pâine albă coace, / Noi zburdăm voios, / Pentru pace, pentru pace, / Mulțumim frumos. și „Legământ”, (dedicată lui Mihai Eminescu): Știu: cândva la miez de noapte / Ori la răsărit de Soare / Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărții Sale. 
2. Maria Tonu: Din tezaurul liric al poetului care nume de volum este de neuitat?
Elena Dabija: Albinuța; Acum și un veac; Taina care mă apără.
3. Maria Tonu: Ce melodie, scrisa pe versurile poetului Grigore Vieru, Va insoteste acum in gand cand cititi aceasta intrebare?
Elena Dabija: Casa părintească nu se vinde. 
4. Maria Tonu: Ce trăsătura de caracter este predominanta omului Grigore Vieru?
Elena Dabija: Simplitatea, omenia, blândețea. 
5. Maria Tonu: De ce oare poetul Grigore Vieru nu a fost printre finalistii Premiului Nobel?
Elena Dabija: Fiindcă omenirea nu are întotdeauna capacitatea de a prețui personalitățile când sunt în viață (cu părere de rău), dar își corectează greșelile post-mortem. 
6. Maria Tonu: Aveti vre-o amintire personala de la poetul Grigore Vieru?
Elena Dabija: Am mai multe amintiri, deoarece profesia de bibliotecar mi-a sortit să fiu mereu înfrățită cu scriitorii și cărțile. Dar am o amintire mai deosebită și am și o poză-cea mai de preț! Este o poză de la Biblioteca Onisifor Ghibu, când a fost lansat volumul „Acum și în veac”. A fost un moment foarte interesant. Eu am cumpărat două exemplare de carte „Acum și în veac” pentru Centrul Academic Internațional Eminescu și pentru Biblioteca pentru copii Traian, care am inaugurat-o în anul 1986 și unde am muncit ca director 15 ani, ca să avem autografe scrise de Grigore Vieru. Când m-a ajuns rândul să scrie autograful Grigore Vieru, dumnealui zice: „Elena, pentru Centrul Eminescu aș dori să scriu un autograf mai deosebit, nu acuma în grabă....o să scriu și o să fac posibilul să ajungă cartea la Centrul Eminescu” Eu m-am bucurat de această onoare din partea Poetului pentru Centrul Eminescu...și am acceptat să mai aștept acel „promis autograf” și i-am zis să scrie un autograf pentru Biblioteca pentru copii Traian. Dumnealui în această poză scrie autograful, iar cartea destinată Centrului Eminescu este pe masă alături, cu regret... Doar pot adăuga: Așa și n-a mai ajuns această carte la Centrul Academic Internațional Eminescu... Mă întreb a mai scris oare Grigore Vieru acel autograf deosebit promis... Poate l-a scris și este pe undeva acea carte cumpărată de mine... Regret că nu am o carte cu autograf în colecția Centrului Eminescu scris de dragul poet Grigore Vieru, deși Măria Sa a fost de mai multe ori la Centrul Eminescu. Acuma mă bucur că fiecare vizitator este întâlnit la Centrul Eminescu cu „Legământ” dedicat lui Mihai Eminescu de Grigore Vieru, scris pe un panou de dimensiuni mari. Mihai Eminescu și Grigore Vieru sunt doi poeți ai dorurilor noastre! 
7. Maria Tonu: Daca poetul ar fi in viata si ati merge la ceremonia de celebrare al octogenarului, ce cadou i-ati aduce?
Elena Dabija: Un prosop cu pâine și sare, un volum Opere de Mihai Eminescu, multe flori și urări de sănătate. 
8. Maria Tonu: Ce mesaj de adio aveti pentru „poetul din stele”?
Elena Dabija: Suntem profund îndurerați că ne lipsiți. Vă ducem dorul, vă iubim, sunteți împreună cu noi prin fiecare cuvânt lăsat moștenire. Drag domn Grigore Vieru, din ceruri, împreună cu Mihai Eminescu, ocrotiți-ne neamul, limba, istoria întru dăinuirea românilor de pretutindeni pentru urmașii urmașilor noștri!

ACUM ŞI ÎN VEAC

                                              Un pom înflorit este acest minunat cântec din adâncurile fiinţei,numit Grigore Vieru, cel mai cunoscut şi iubit de toate vârstele,
poetul de pe malul Prutului...
 Ioan Alexandru
 Peste Moldova planează Spiritul lui Grigore Vieru, iar fiorul versului vierean din nou ne aminteşte de cel care a fost şi este Marele Copil şI Bărbat al Neamului Grigore Vieru. Zilele acestea întreaga Ţară răsună de vocile copiilor, care recită, cântă versurile poetului. Cu un omagiu pentru cel care a cântat fiinţa sfântă-mama, graiul strămoşesc, acest picior de plai mioritic, casa părintească, a fost organizat în incinta LT Mircea cel Bătrân. Elevii, fiind motivaţi şi  indemnaţi de profesorii, dnele Angela Dascăl, Tatiana Negrescu, Olga Apolonic şi Elena Haret, au pregătit şi prezentat un spectacol muzical-artistic de toată
splendoarea. Copiii au recitat şi au cântat cu atâta pasiune şi dăruire încât au sensibilizat sufletele tuturor celor prezenţi. Elevii au prezentat mai multe poezii, aş menţiona câteva din ele : Casa mea, Stăvilă Elena ; Vreau să te văd femeie, Rotari Daniel şi Bocşa Anastasia; Scrisoare din Basarabia, Petru Grecu ; Ascultaţi măi copii, Marcela Belic şi Grigoraş Carolina ; Lacrima, Hadârcă Irina. Cei de la clasele primare au recitat Troleibuzul, Ionel, Mama etc. S-a mai făcut o retrospectivă în biografia poetului, evocând relaţia specială cu mama, despre familie , feciori, prieteni. Semnificativ este faptul că prin tot ce au enunţat
copiii s-a simţit dragostea şi afecţiunea lor, pe care i-o poartă poetului. Dna Larisa Arseni, colaborator la Centrul Academic Eminescu le-a mulţumit tuturor participanţilor şi organizatorilor pentru invitaţie şi pentru întreg programul artistic prezentat, i-a îndemnat la colaborare şi în continuare. Dumneaei a mai spus că există în sfânta noastră tradiţie ancestrală un obicei minunat, ce se numeşte Pomenire şi iată că astăzi, prin cântec şi cuvânt ales noi am săvârşit acest ritual întru cinstirea memoriei, celui care a fost şi va rămâne pentru totdeauna în Constelaţia Strălucitoare a culturii româneşti de pretutindeni, cel care va fi chemat de posteritate. Să reaprindem candela memoriei pentru lacrima – Grigore Vieru, care picură necontenit în sufletul neamului nostru. Amintirea este un perpetuu dor de Poetul Grigore Vieru. Astfel de activităţi lasă urme adânci în sufletele copiilor şi aceasta ne dă siguranţa că poetul va dăinui în inimile noastre. Mulţumim copiilor.
Larisa Arseni, Maestru în artă, 
colaborator la Centrul Eminescu

EVENIMENTUL ZILEI: 13 FEBRUARIE



1882
  • Veronica vine la Bucureşti şi stă câteva zile cu Eminescu, în mica lui locuinţă din strada Buzeşti 5.

1883
  • Arde pînă la temelie Teatrul din Arad, în a cărui sală intrase şi Eminescu, sufleur în trupa lui M. Pascali. „Incendiul a durat de la orele patru şi jumătate după amiază pînă la nouă.
  • ...În rîndul (etajul) al treilea erau coriştii şi un pictor, cari, pentru a scăpa, au sărit de pe fereastră jos. Ei căzură pe o pătură întinsă, ţinută de pompieri.” (Binele public)
  • „Societatea Presei Române s-a constituit. Primul său consiliu de administraţie este compus din d-nii Hăşdău (Columna lui Traian) ca preşedinte,  Laurian (România liberă) şi G. Steriade (Gazette de Roumanie), ca vice-preşedinţi – Bibicescu (Românul), Eminescu (Timpul), Misail (Binele public), ca membri, şi Minovici (Curierul financiar), casier.” (Ziarele). 

1884
  • Maiorescu notează în jurnal: „Zizin C(antacuzino) zicea ieri că Eminescu va răsplăti ostenelile mele pentru el cu cea mai neagră ingratitudine, căci, la o minte genială, ar fi avînd un caracter comun. Scrisoare îmbucurătoare a prof. Obersteiner despre starea lui Eminescu. I-am răspuns.”
Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.

11 feb. 2015

EVENIMENTUL ZILEI: 11 FEBRUARIE

1871
  • Eminescu expediază pe adresa Convorbirilor literare o comedie de Slavici, transcrisă de el, și câteva poezii, între care și Mortua est. Despre versuri spune: „Bune – simt că nu sunt; poate însă să nu fie cu desăvîrșire rele. Ștergeți ce vi se va părea bun de șters...
  • În aceeași scrisoare adresată lui Iacob Negruzzi îi mărturisește că poartă în minte o dramă epică „din care însă n-am scris pîn-acum nici un șir.
1876
  • În noaptea de 11 spre 12 februarie Eminescu are un vis de un fast aristocratic memorabil și pe care-l notează imediat, spre a nu-l uita. Înainte de culcare, Eminescu citise în ziarul Neue Freie Presse un articol privitor la tulburările carliste din Spania, visul fiind provocat de această lectură. Cei doi regi (Alfons și Carlos) sînt găzduiți la... Ipotești, în casa lui Gh. Eminovici, descinzînd în plină atmosferă familială. Aglae îl conduce pe poet spre a-l prezenta lui Don Alfons și Eminescu se recomandă, cu o adîncă înclinare „Eminescu, rumanischer Schriftsteller, adică „Eminescu, scriitor român. Spirit superior și critic (chiar și în vis), Eminescu are o impresie mediocră despre monarhul adăpostit la Ipotești, totuți dorința sa este de-ai prezenta pe amîndoi regii mamei sale, pe care o consideră prințesă a Moldovei, dar, uimire! Poetul descoperă că Don Carlos nu e bărbat, ci femeie. Poetul ar vrea să-i cadă în genunchi și cu coatele rezemate în poala ei, să-i declare romantic „Doamnă, ai avea în mine un prea credincios servitor...
1879
  • Marele artist Ernesto Rossi fiind din nou în capitală, Maiorescu îl invită la masă în această duminică. Mai sînt invitați: Kremnitz, Rosetti, Mandrea, prințul Cantacuzino, un ofițer Lambrino, Caragiale, Slavici, dar, deși invitat și el, „Eminescu n-a venit fiindcă i se părea că nu e bine îmbrăcat.
1883
  • Eminescu iese din Spitalul Brîncovenesc, unde fusese îngrijit de doctorul Wilhelm Kremnitz.

Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.

Confesiuni cu Grigore Vieru


Ce înseamnă Eminescu în destinul D-voastră poetic?
  • Răspundere, în primul rând. Eminescu este izvorul. Este lacrima de foc a Universului. Sîntem un dor de noi înșine („cunoaște-te pe tine însuți”), sîntem un dor al Universului.

Spuneți o poezie populară care vă place mai mult.
  • Miorița, Meșterul Manole, Toma AlimoșDar să-ți spun una scurtă de tot : „La noi omul cît îi viu / Cîntă și pentru pustiu / Numai cînd îi mort nu cîntă. / Dar și-atunci stă și ascultă.” Mai ascultă una : „Frunză verde de alun, / Facete-ai, grîule, bun, / Cum merge mîndra pe drum. / Și să stai la secerat / ca mândra la sărutat”. Am citit aceaste poezii și pentru expresia lor modernă. Eu cred că noi, cei de azi, nimic nou n-am descoperit în materie de expresie poetică, folclorul îi de neîntrecut din toate punctele de vedere.

…Ce înseamnă pentru D-voastră dragostea față de mamă ?
  • Înseamnă neuitarea casei părintești, a locului în care te-ai întemeiat, permanență, limbă – totul. Cine n-are mamă, nare nimic, glăsuie un proverb bengalez, vorbind parcă prin gura Mioriței.
  • Dragostea melancolică a omului matur pentru mamă ar fi dorința lui de a redeveni copil și conștiința dureroasă a imposibilei întoarceri. Mama este copilăria noastră îmbătrânită.

Spuneți-mi cea mai frumoasă poezie despre mama.
O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi / Pe feamătul de frunze la tine tu mă chemi; Sau din folclor : De străini îi plină lumea / Da măicuța-I numai una…