11 feb. 2015

Confesiuni cu Grigore Vieru


Ce înseamnă Eminescu în destinul D-voastră poetic?
  • Răspundere, în primul rând. Eminescu este izvorul. Este lacrima de foc a Universului. Sîntem un dor de noi înșine („cunoaște-te pe tine însuți”), sîntem un dor al Universului.

Spuneți o poezie populară care vă place mai mult.
  • Miorița, Meșterul Manole, Toma AlimoșDar să-ți spun una scurtă de tot : „La noi omul cît îi viu / Cîntă și pentru pustiu / Numai cînd îi mort nu cîntă. / Dar și-atunci stă și ascultă.” Mai ascultă una : „Frunză verde de alun, / Facete-ai, grîule, bun, / Cum merge mîndra pe drum. / Și să stai la secerat / ca mândra la sărutat”. Am citit aceaste poezii și pentru expresia lor modernă. Eu cred că noi, cei de azi, nimic nou n-am descoperit în materie de expresie poetică, folclorul îi de neîntrecut din toate punctele de vedere.

…Ce înseamnă pentru D-voastră dragostea față de mamă ?
  • Înseamnă neuitarea casei părintești, a locului în care te-ai întemeiat, permanență, limbă – totul. Cine n-are mamă, nare nimic, glăsuie un proverb bengalez, vorbind parcă prin gura Mioriței.
  • Dragostea melancolică a omului matur pentru mamă ar fi dorința lui de a redeveni copil și conștiința dureroasă a imposibilei întoarceri. Mama este copilăria noastră îmbătrânită.

Spuneți-mi cea mai frumoasă poezie despre mama.
O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi / Pe feamătul de frunze la tine tu mă chemi; Sau din folclor : De străini îi plină lumea / Da măicuța-I numai una…