7 feb. 2015

EVENIMENTUL ZILEI : 7 februarie

1872
·                     Eminescu scrie părinților : „Astăzi ies pentru prima oară din casă după o troahnă îndelungată și după o desăvîrșită lipsă de apetit, care-a ținut mai douăzeci de zile. Înainte de două zile am început a avea un apetit mai bun și acum reintru în obișnuințele de mai înainte și în traiul ce-l duceam înainte de boală. Mă simt mai tare și gălbinarea e ca și dispărută de pe piele și din față, numai în albul ochilor se mai vede.
   V-aș fi scris mai de mult, dar eram într-o stare sufletească atît de amărîtă și de răutăcioasă din cauza boalei mele, încît mai mă temeam să vă scriu sub inspirațiunea acelor rele dispozițiuni. Mai adaog, că scrisoarea D-voastră cea din urmă, în care mi se comunică lucruri așa de triste mi-a mărit boala și mă făcuseră și mai oțărît de cum eram.
Nimeni nu venia la mine, pentru că oprisem pe orișicine de a veni, și astfel rămăsesem numai în prada cugetărilor și închipuirilor mele, care numai senine nu puteau fi.
   Doctorul mi-a spus, că principala cauză a boalei mele a fost izolarea deplină în care trăiesc și înconjurarea societății și a oamenilor. Eu nu cred să fie asta. E drept că nu mă duc decît foarte rar în adunări, ănsă totuși mă duc cîteodată.
   Vă rog și de astă-dată ca să-mi trimiteți banii cam așa, ca pe 25 ai lunei să-i capăt, căci, deși vă va fi făcînd greutăți, totuși nu știți cît de mult bine îmi faceți cu aceasta. Oriunde locuiesc, e natural ca aceia trebuie să fie oameni săraci, cari așteaptă ziua în care am să le plătesc locuința ca pe o sărbătoare, căci în genere e una din resursele lor principale. Acum locuiesc asemenea la niște oameni foarte de treabă, căci în decursul boalei mele au fost modele de amabilitate, dar sunt foarte săraci. Eu nu le pot răspunde altfel la amabilitatea lor decît cel puțin prin punctualitate...
 1878
·                     Eminescu îi scrie lui Negruzzi : „Spun drept, că n-aveam de gînd a mai tipări versuri. Această cură radicală de lirism o datoream Junimii din Iași, căci desigur că pentru convulsiuni lirice rîsul e mijlocul cel mai bun și – cel mai rău. Atîrnă adică totdeauna de valoarea ce este-n ele și de valoarea ce le-o dă autorul. Acest din urmă punct e mai cu samă important, nu pentru deșertăciunea personală (departe de mine aceasta) dar pentru convingerea, că lucrezi sau nu în zadar. Eu sunt scriitor de ocazie și dacă am crezut de cuviință a statornici pe hîrtie puținele momente ale unei vieți destul de deșerte și de nensemnate, e un semn că le-am crezut vrednice de aceasta. (...) Deci trimit această coală de versuri, făcînd trei rugăminți cît se poate de stăruitoare, a căror împlinire voiu privi-o totdeauna ca un deosebit semn de prieteșug. I) Să nu se schimbe o iotă din ceea ce am scris, căci îndată ce ies tipărite cu iscălitura mea, răspunderea greșelilor mă privește pe mine; II) să se tipărească tuspatru deodată; III) să nu aibă în marginea putinții nici o greșală de tipar.
   Multe închinăciuni pentru toată Junimea și pentru fie ce Junimist îndeosebi, iar mai cu seamă închin cu multă plecăciune Cuconului Drăgănescu și stăruitorului întru cele bune și creștinești Creangă.
   Dacă n-am scris multora din ei, după scrisori primite, precum lui Conta, Creangă, boerului Drăgănescu și celui „tout-à-fait ramoli par les petites modistes Xenopol, cauza e că la Timpul am fiece zi de umplut o coală de tipar (împreună cu Slavici) și această masturbație intelectuală ne face incapabili de a ne aduna mințile.
   Junimii de aici i s-a stricat rostul cu Rossi. Pîn-la venirea acestui genial actor, țineam regulat vinerea ședință în cari s-a citit aforismele lui Shopenhauer, capitole din Bălcescu, o novelă a lui Slavici Gura satului, o traducere în versuri a lui Ruy Blas (01.) apoi versurile mele ce vi le trimet, c-un cuvînt Junimea de aici a mers pîn-acuma strună. De la venirea lui Rossi, serile toate ale săptămînii sunt prinse.
   După listă avem aici pe următorii: Odobescu, Păucescu, Mandrea, Th. Rosetti, Nica, Slavici, Aug. Laurian, Ștef. Mihăilescu, Teodorescu, Ollănescu, Filibiliu, V. Păun, Botea, Pușcariu, ș.a.
·                     Eminescu publică în Timpul, fără semnătură, articolul de fond. Citat din articol: „... Mihai Viteazul a izbutit să împreune sub stăpînirea sa trei părți și să pregătească întemeierea unui stat român mai puternic; a fost însă destul ca Mihai Viteazul să moară, pentru ca planul urzit de dînsul să se prăbușească. Statul român de astăzi a trecut însă prin mai multe zguduiri și rămîne statornic, fiindcă are două temelii: conștiința Românilor și încrederea marilor națiuni europene....
 1882
Eminescu îi comunică Veronică Micle ideea de-ași tipări poeziile într-un volum intitulat Lumină de lună. Veronica Micle îi răspunde „Sunt foarte mulțumită că vrei să-ți editezi frumoasele tale versuri, eu, de asemenea, am de gînd să le aditez pe ale mele...

1884
·                     Profesorul dr. Obersteiner confirmă cele scrise de Popasu și îi comunică lui Maiorescu: „… d-l Popasu a făcut ieri o mică primblare cu Eminescu, în trăsură, care l-a înveselit în chip vădit și de atunci s-a hotărît a lua parte la masa familiei mele, ceea ce mai înainte mereu a refuzat. În chipul acesta dorim să-l deprindem cu libertatea și cu lumea din afară.
Profesorul Obersteiner opinează că, înainte de întoarcerea în țară a poetului, este necesară o călătorie a sa „în Italia bunăoară.
·                     Familia publică în cadrul rubricii Cronică bucureșteană o mică recenzie a volumului de Poezii de Eminescu, reproduce sonetul S-a stins viața falnicei Veneții și adaugă: „Cred de prisos să spun că asemeni bucăți de o frumusețe neîndoioasă umplu cu îmbelșugare volumul iubitului poet Eminescu, despre care pot să vă împărtășesc fericita știre că e aproape pe deplin mîntuit de cruda nenorocire care-l lovise. O lungă scrisoare a sa – pe patru fețe – adresată unui prieten care, spre bucuria tuturor, ne-a făcut bucuria d-a ni-o citi sîmbătă, la dl. Maiorescu, e cea mai frumoasă dovadă că în curînd vom avea fericirea să revedem în mijlocul nostru pe măestrul scriitor al atîtor «simțiri adînci și înalte gîndiri», admirabile creațiuni pe care de m-aș încumeta să le citez, aș face dintr-o scurtă cronică o lungă tablă de materii. Dar renunț la aceasta recomandîndu-vă în întreg volumul care și ca conținut și ca esecuțiune face onoare literaturii noastre și se impune tuturor celor ce știu înțelege frumosul.
 1888
·                     „Mihai se află cu totul bine ca minte, numai ca corp se află încă sub cură. și de corp, te asigur, că se vindecă și nu va mai fi niciodată bolnav, căci a prins frică ca poporul de dracu, eu însă am fost foarte bolnavă și nici acuma nu sunt bine, să mă vezi cum am slăbit parcă-s sfînta Vinere din poveste
(Henrietta către Cornelia Emilian.)

Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. – Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.