3 feb. 2015

Poetul căutător de lumină

Doamne ! Fă din mine un instrument al împăcării dintre oameni:/
                        Unde este ură, eu s-aduc iubire.../Unde-i rătăcire, eu s-aduc
                         speranţă .../Unde-i întuneric, eu s-aduc lumină…
                                                                      
Sfântul Francisc


 Astăzi, la CAIE din nou e multă lume. Au venit elevii  clasei a XII-a, de la LT Nicolae Iorga împreună cu profesoara de limba şi literatura română dna Dina Midinschi, grad didactic doi şi elevii claselor a X-a de la LT Mircea cel Bătrân, însoţiţi de dna director adjunct Angela Dascal,grad didactic unu şi dna Tatiana Negrescu, ambele profesoare de limba şi literatura română. Au venit la întâlnire cu poetul şi doctorul Nicolae Bălţescu, dar şi cu Artista Poporului, actriţă de teatru şi cinema Ninela Caranfil, care ne va prezenta un recital de poezie. Întâlnirea cu poezia este întotdeauna o sărbătoare de suflet şi pentru suflet. Dialogarea cu un poet, care îşi poate expune direct reflecţiile, trăirile, sentimentele, inserate în creaţia sa, este o adevărată revelaţie. Se spune că poeţii trăiesc într-o altă dimensiune, deaceea, noi vom încerca să ne ridicăm la inălţimea necesară, să fim pe aceeaşi undă cu poetul, sau cel puţin să încercăm. Ştim că poezia e un produs al unei contemplări atente a realităţii, a fenomenelor, evenimentelor ce se produc în societatea noastră şi în multe contexte sociale ale lumii. Reflecţiile sale, în special cele ce ţin de moralitatea societăţii sunt consecinţe ale fenomenelor aduse, impuse şi instalate în societate. Moderatorul, dna Larisa Arseni îi oferă cuvântul dlui Nicolae Bălţescu. Întâlnirea cu liceenii pentru mine întotdeauna este o bucurie. Îmi place cum gândesc, cum abordează tema omului şi a existenţei umane. Cine este omul pe acest pământ ? De unde a venit? Cine a făcut lumea şi cum a făcut-o? Care este menirea omului? De ce omul se naşte, dacă trebuie să moară şi multe alte teme şi motive pe care le tratez şi eu în poeziile mele. Dar înainte de a trece la poezia propriu zisă, zice poetul, vreau să fac câteva mărturisiri, ce ţin de biografie, fiindcă, mai mult sau mai puţin, dar biografia îşi lasă amprenta pe cursul vieţii omului. Apoi ne povesteşte că s-a născut într-o lună de toamnă a anului 1951, în comuna Bursuceni, judeţul Bălţi. La sat, în cuibul Veşniciei şi-a petrecut copilăria în mijlocul celor 9 fraţi şi a părinţilor Constantin şi Fevronia Roşca. Îşi aminteşte de mama, care era o femee evlavioasă, îl lua de mic la biserică şi-i povestea despre Dumnezeu, despre puterea Lui. De aceea problemele existenţiale ale omului, ale lumii în întregime îl preocupau din fragedă copilărie. După moartea prematură a mamei, a decis să se facă medic. A absolvit Facultatea de Medicină Militară din Kuibâşev. A activat în domeniul Sănătăţii Publice în Federaţia Rusă: de la Volga, Ural, până la Polul Nord şi Extremul Orient. Trăind departe de casă, într-o lume în care, simţindu-se singur şi străin, a descoperit în sine forţe de a-i rezista străiniei. 

Dar dorul nestăvilit pentru Patrie, pentru limbă şi, fiind fascinat de amploarea deşteptării românilor-basarabeni, la începutul anilor nouăzeci, ani memorabili ai Renaşterii Naţionale, a simţit că trebuie să se afle în acele momente aici, unde era menit a fi şi, unde era nevoie şi de el. Revenind a abandonat un timp practica medicală şi a lucrat câţiva ani la revista  Glasul, pe atunci prima publicaţie editată cu caractere latine. Pasiunea pentru Cuvânt, îl macină şi publică mai multe poeme în ziarele Literatura şi Arta (1995), Viaţa Satului (1995), Oastea Moldovei (1996). Debutul editorial se produce mai târziu, cu placheta O lume rătăcită, (Editura Prometeu), (2008). Iar în 2010 publică cartea Pasaj teluric : Mesaje pentru pământeni (Editura  Prometeu). Ultimul volum Luciferice flori s-u Edenul pierdut, (Editura Prometeu), 2013. Autorul nu este un literat profesionist, însă scrie o poezie bună. Prin cuvânt vindecător, el încearcă să îmblânzească această lume rătăcită şi implicată într-o alertă a deşertăciunii, provocându-i gânduri de îmbunâtăţire a sufletului, îndemnând-o spre lumină. Exprimă adevărul printr-o filozofie proprie sinceră, sugerând gândul permanent al imperfecţiunii acestei lumi, totodată îndemnând pe fiecare să contribuie prin propria existenţă la schimbarea în bine a lucrurilor şi a vremurilor în care trăim : Vreau să deschid/ O uşă lumii/ Spre raza purităţii/ Şi să trezesc/ În pământeni -/ Prin iubirea mea, Prin lumina mea,/ Prin versul meu-/ Spre binecuvântare/ Şi spre dăinuire,/ Sinceritatea, Puritatea,/ Candoarea inocenţei de copil/ Şi pe această cale/ Lumina să pătrundă/ În ei în oameni:/ Iubirea lui Isus,/ Iubirea cea divină. (Poezia Homo sapiens şi Rugă.) Versurile lui Nicolae Bălţescu te captivează prin mesajul lor, dar trebuie minuţios studiate şi analizate, pentru a fi înţelese până la capăt. Poezia lui Nicolae Bălţescu constituie un apel adresat societăţii, fiecăruia din noi pentru a conştientiza gradul de imoralitate ce a pus stăpânire pe sufletul şi cugetul fiinţei umane. Credem că mai mulţi ar fi acei ce ar opta pentru o morală ce ar pune în valoare omul. În acest cadru de idei, poetul spune : O, oameni ! E timpul să ne îndepărtăm de toate cele/Ce stimulează decăderea de tot ce-ndreaptă lumea/ Fără scăpare-n hău, căci sunt focare afurisite... Un apel similar răsună şi în poezia Înălţarea : Vă chempunem capăt acestei îndătoriri necontenite !  Autorul se referă la datoria ispitei de păcat. Însăşi autorul recunoşte că poezia lui este un perpetuu zbucium şi neodihnă a sufletului, care nicidecum nu se poate împăca cu această realitate  dură şi suferindă, neânţeleasă de o bună parte  din întregul Neam  Omenesc. Poezia exprimă adevărul printr-o filozofie proprie, sinceră, sugerând gândul permanent al imperfecţiunii acestei lumi, totodată îndemnând pe fiecare să  contribuie rin propria existenţă la schimbare în bine a lucrurilor şi a vremurilor în care trăim. Elevii au studiat din timp plachetele de versuri : Pasaj teluric şi Luciferice flori sau Edenul pierdut, şi i-au pregătit dlui Bălţescu un şir de întrebări, au venit cu mesaje, care vizau anumite poezii. Primii l-au asaltat cu întrebări şi impresii, elevii  clasei a XII-a, de la LT Nicolae Iorga.Eleva Vieru Nadia, dle Nicolae Bălţescu în volumul dră de versuri Pasaj teluric evocaţi conceptele esenţiale ale existenţei, condiţia omului în lume şi abordaţi motivele moral-umane. 

Din gama poeziilor citite, poemul Mi-e dor de tine mamă parcă dezvăluie durerile sufletului meu, m-am regăsit în ele şi le simt ca o alinare a frământărilor interioare. Ana Andoni menţionează, că din mulţimea operelor care i-au atins cooardele sufletului a fost poezia Apocalipsa e în toi din volumul Pasaj teluric. M-a impresionat abordarea subiectului actual, al lumii indiferente ce tinde spre propriul Eu. Derularea evenimentelor din trecut au străpuns pânza imaculată a prezentului prin teroarea şi înmulţirea urii pe pământ.Secvenţa Antihristul este demult pe pământ are un sens profund ce conturează realitatea. Din cauza lipsei de dragoste şi smerenie, omenirea a ales să sădească răul în inimă, crezând că vor primi roade, dar alegându-se cu spini. Pentru ca rutina să devină o binecuvântare fiecare trebuie să înceapă schimbarea de la sine şi să nu vadă paiul din ochiul vecinului, dar bârna din ochiul său să n-o observe. Fără dragoste omul nu este nimic, pentru că prin dragoste Dumnezeu a sădit bunăvoinţa, răbdarea, smerenia şi milostenia.La început era Cuvântul, iar Cuvântul era Dumnezeu. Cornelia Corbu mărturiseşte că iubirea este un sentiment ce predomină în operele sale, ea fiind acel sentiment care ne salvează de la vecinicul întuneric al lumii sumbre. Poezia Lucifer abordează o temă la fel de des întâlnită în operele dumneavoastră, evidenţiind conceptul binelui şi al răului. Alegerea pe care o facem noi singuri în fiecare zi. Lupta zilnică din sufletele fiecăruia din noi ne face mai puternici şi ne inspiră credinţă, în bine, în lume şi în sufletele noastre. Nicolae Bălţescu m-a impresionat prin integritatea poeziei şi a personalităţii sale, ne spune Roşca Alexsandrina. El s-a axat pe soarta femeii şi decăderea valorilor femenităţii. Poetul vine cu un îndemn, cu o chemare către femeia contemporană, pentru a urca în cea mai luminoasă şi smerită treaptă, care îi aparţine. Poeziile Rătăcire şi Femeie, trebuie să urci definesc cărările dreptăţii, respectului şi frumuseţii. O altă elevă Diana Borş continuie, m-a impresionat mult poezia Neiertarea din cartea Luciferice flori sau Edenul pierdut. Autorul reflectă trăirile într-un mod real, deosebit de cel al altor poeţi. Starea spiritului omenesc este cu uşurinţă aşternută pe filele cărţii, astfel, citind această poezie revenim în lumea sentimentelor pozitive, în lumea celor ce sunt de partea dreptăţii. Cabac Ecaterina, întreabă poetul : «m-ar interesa, cum în viziunea dumneavoastră putem lupta în această lume, care tot mai des e dominată de ură, invidie, răutate. Cum să ne atingem scopurile fără a lua exemplu de la cei din jur, care trec peste toate principiile şi valorile morale, pentru a ajunge acolo sus? În carte este apreciată iubirea ca fiind calea spre lumină, cum să o cultivăm, ca să fie atât de puternică, să nu cedeze în faţa răutăţilor? » ( din poezia Nostalgia Paradisului pierdut). O  altă elevă se dă cu părerea, că răsfoid intrigată filele cărţii Luciferice flori sau Edenul pierdut, s-a regăsit în fiecare din versurile aşternute pe hârtie. Una din poezii, care i s-a întipărit în minte a fost Credinţa. Prin intermediul acestor versuri, mărturiseşte Zbârnea Ala, aţi reuşit să ne insuflaţi credinţa în Dumnezeu şi dragostea pentru frumos, după cum aţi spus şi dră Credinţa trebuie să fie vie , pentru a putea menţine acea pace şi echilibru sufletesc. Iar liceenii claselor a X-a de la  LT Mircea cel Bătrân au numit întâlnirea cu dl. Nicolae Bălţescu una inedită, iar poeziile sale le-au provocat anumite trăiri, deoarece ele revarsă lumină asupra tuturor celor ce le citesc. Rău Iulia, a intervenit în discuţie cu mai multe întrebări : Dacă profesia de medic i-a influenţat personalitatea de poet ? Dl Bălţescu  i-a răspuns că doctorul tratează omul din punct de vedere fizic, iar poetul şi poeza lui lecueşte sufletul.Numele de familie vă este Roşca de ce aţi luat pseudonimul Bălţescu, întreabă Iulia?  L-am preluat de la denumirea oraşului Bălţi îi spune autorul, explicând şi anumite motive, legate de istoria neamului. De ce în poeziile dră predomină durerea, ura, necazurile pământenilor? Dl N.Bălţescu explică, că într-o societate, unde lipseşte adevărata credinţă în Dumnezeu, toate valorile sunt răsturnate, iar peste oameni pune stăpânire degradarea. Poeziile dră despre femeie au fost dedicate cuiva personal s-au vizează, în general aspectul dat în societate? Dumneavoastră dezaprobaţi femeia? Femeiea, îi răspunde poetul este generatoare de viaţă, ea trebuie să menţină echilibrul dintre două lumi... În procesul de emancipare, femeiea a cam uitat de adevărata ei menire. O altă elevă, Natalia Fazlî a provocat autorul, întrebându-l despre Rai şi Iad,  chiar credeţi că există Raiul şi Iadul, care vă sunt viziunile proprii. Credeţi că în realitate domină forţele răului mai mult, decât cele ale binelui? Răspunsul dlui Bălţescu i-a surprins prin interpretarea deosebită a sugestiilor reliefate în realitatea dură.Doamna Dascal Angela, profesoară de limba şi literatura română, director adjunct pentru educaţie, grad didactic unu, la acelaşi liceu a relatat despre conţinutul poeziilor. Spunând că,acestea trebuie să fie citite de către persoane cu o pregătire specifică, cu o anumită experienţă de viaţă. Nu fiecare intuieşte mesajul complex al versurilor cu astfel de mesaj ideatic. Profunzimea gândului se resimte în fiecare poezie. Lumea din jur cu răutatea şi bunătatea ei se regăseşte în textul poetic.
Femeia este elogiată ca fiinţă sacră ce trebuie să urce. Adevăratele valori umane: Bunătatea, Frumuseţea, iubirea, Adevărul, zac în abisuri şi noi, pământenii, suntem chemaţi, prin ruga poetului de a ne trezi. Elevii au rămas profund impresionaţi de poeziile despre cuvântul lui Dumnezeu, oamenii l-au uitat, doar credinţa în cel de sus ne mai poate ţine în picioare, ne poate hrăni sufletul cu linişte. Omul rătăcit pe pământ îşi găseşte alinarea doar rugându-se în această lume. Poezia lui N.Bălcescu este un strigăt ce se face auzit doar de cei ce vor să-l audă. Autorul încearcă să-i ajute pe pământeni să-şi întoarcă privirile spre cer şi să-şi dea seama de faptele săvârşite. Vom reciti pasajele din poezia lui N.Bălţescu şi vom încerca să ne schimbăm spiritual. Viaţa e frumoasă şi tebuie trăită corect şi cu credinţă. Liceenii au numit poeziile îndemnuri pentru a ne debarasa de unele deprinderi vicioase, au spus că autorul îmbină urâciunea gunoiului din societate şi cromatica lumii divine. Au mai spus că în poezii predomină ideile biblice.
Atunci la începutul anilor 90, când aţi revenit în ţară, aţi fost alături de poeta-martir Leonida Lari, care vă  este şi verişoară. Aţi lucrat împreună la Glasul Naţiunii, aţi susţinut-o, aţi încurajat-o, şi aţi protejat-o întotdeauna, pe cât va stat în puteri. Leonida Lari-fiinţă receptivă, sosită din Netimp,/Departe de minciună, de nedreptate... (din poezia La moartea Leonidei) i-a marcat destinul de poet. Am vrea să ne oprim un pic şi să discutăm despre Leonida Lari.
O avem în ospeţie pe doamna Ninela Caranfil, Artistă Emerită din Moldova. Actriţă de teatru şi film, actualmente angajată la Teatrul Naţional Mihai Eminescu. Studii, absolveşte în 1969, Institutul de Artă Teatrală, Anatolii Lunacearskii. A fost viceministru al culturii. O carieră strălucită. O activitate împunătoare prin diversitatea ei. Roluri în teatru, roluri radiofonice, spectacole, monospectacole ; mai multe premii naţionale şi internaţionale. Câteva discuri cu recitaluri de poezie. Doar o întrebare insistă moderatorul : Spuneaţi intr-un interviu că, Oamenii de Cultură sunt aleşii Celui de Sus, pentru a lumina sufletele oamenilor? Cum aţi ajuns la această concluzie ? «În contextul discuţiei de astăzi aş spune că toţi oamenii sunt obligaţi , mereu să lupte împotriva răului, făcând bine, pentru a face lumină împotriva întunericului. Misiunea oamenilor de cultură e  să-l readucă pe om în albia firească a credinţei. Văd acest drumul spinos prin poezie, prin tendinţa lui spre spiritual, spre Dumnezeu. Pe Leonida am cunoscuto, am iubito mult, am fost prietene şi cumnate. Aş putea să vă spun foarte multe despre Leonida, dar… Mai bine vă recit ceva » Recită un fragment din poezia lui N.Bălţescu La moartea Leonidei şi încă câteva poezii din creaţia Leonidei Lari, această Ioana d,Arc a Basarabiei. Dna director CAIE, Elena Dabija le-a prezentat elevilor cărţile dnei Ninela Caranfil Tăcerea de până la cuvânt, (Editura Iulian), Chişinău 2005 şi Nebănuita forţă a scenei, (Editura Prometeu 2009).Le-a mai vorbit despre semnificaţia acestor întâlniri. Elevii au rămas foarte mulţumiţi şi impresionaţi de comunicare sinceră şi utilă, de atmosfera caldă creată, de informaţiile auzite şi bineînţeles de întâlnirea cu două personalităţi notorii a culturii naţionale, dna Ninela Caranfil şi dl Nicolae Bălţescu. S-au făcut poze, s-au dat cărţi cu  autografe şi promisiuni de noi întâlniri. Colaboratorii CAIE cred, că astfel de întâlniri sunt de bun augur pentru toţi, pentru elevi, dar şi  pentru invitaţi.


                                                                                       Larisa Arseni, Maestru în artă,
 colaborator la Centrul Academic Eminescu