6 apr. 2015

Ţesut viu.10 x 10 - un roman interesant și original

La BM B. P. Hasdeu a avut loc lansarea campaniei de lectură Chișinăul citește o carte, cea de-a XII-a ediție. În acest an au fost selectate și propuse spre lectură următoarele volume: Ţesut viu. 10x10,  autor Emilian Galaicu-Păun; Petale de mac, autor Mihail Curicheru; În cămaşă de cireaşă, autor Arcadie Suceveanu.
Utilizatorii noștri au participat  la lansarea campaniei. Pe parcursul anului vor fi organizate  prezentări de carte, întâlniri cu scriitorii, discuții/dezbateri, ore de lectură, expoziții de carte. 
Astăzi vă prezentăm primul volum din această listă și anume romanul Ţesut viu. 10x10,  autor Emilian Galaicu-Păun. Niciun roman nu a avut parte la noi de atâtea discuții încă de la apariție, capitole din roman au fost publicate în reviste pînă la editarea cărții. Romanul fiind la a doua ediție a avut parte de un serial întreg de interviuri și emisiuni la radio și televiziune, reportaje de la lansare, multe recenzii, păreri, impresii  de la  simpli cititori,  și de la critici literari, scriitori. Am selectat  unele  pe care le propunem  să le cunoașteți :
Țesut viu. 10x10 de Emilian Galaicu-Păun este una dintre cele mai interesante și mai originale scrieri care s-au produs la noi în ultimul deceniu. În primul rând, prin modul de abordare, în mare parte inedit, al unui effervescent segment temporal, abundînd în evenimente sociale ieșite din comun. Cele mai multe dintre aceste fenomene social-istorice fie că nu au alcătuit nicicînd subiectul unor scrieri în proză, fie că au fost atacate de o manieră simplistă și neconvingătoare ca literatură. În al doilea rind, prin diversitatea unui material de viață recoltat de cîteva continente, care ar fi furnizat materie epică pentru un întreg ciclu românesc. Și nu în ultimul rind, printr-o stilistică inteligentă, vădit provocatoare, printr-o scriitură densă, coroborînd fapte, date, figure, excerpte artistice din milenara veghe a înțelepților și din jocul truculent al unei istorii pe cât de bizarre, pe atît de dramatice. Eugen Lungu
Recunosc, cu toată sinceritatea, că a fost luuuungă, grea şi complicată... lectura celor 333 de pagini de text (+ două rînduri-versuri finale, scurte-scurtuţe, care se lăfăiesc fără pic de ruşine pe întreg albul paginii următoare). Oricum, cifra e mai mult ca simbolică:333, din care poate rezulta şi 3, şi 6, şi 9, şi 27, dar şi numai 3, dacă ... te împotmoleşti şi nu-i poţi da cu cititul mai departe. Ce să-i faci, aşa scrie Emil, şi poezie şi proză, sucit, învîrtit, de te apucă ameţelile, şi asta pentru că e dobă de carte şi ar vrea, vezi Doamne, să ne facă şi pe noi ca dînsul!..
Vladimir Beșleagă
Em. G.-P. vrea, de când îl ştiu, să facă lucruri imposibile. Sau, cel puţin, inexistente până la el. De exemplu, să obţină succesul imediat şi pe cel etern dintr-o singură lovitură. El ciopleşte în granit, pentru eternitate, dar o face cu febrilitatea celui care lucrează iniţial cu ghipsul efemer, vroind ca lucrarea sa, până a ajunge în Luvru, să fie admirată, un timp, şi în clubul sătesc. El vrea să fie avangardist (şi străbate cu mintea viitorul), dar nu vrea să arunce nimic din trecut. Şi nu e vorba numai de enorma bibliotecă care îl precede şi pe care o duce în spate, ci de orice fleac care îi trece prin minte şi se pare (oricui!) inutil în context, ori inutil în genere. Em. G.-P. îl topeşte în text, în vreun loc mai tăinuit, iar dacă obiectul e din material dur şi ne-reciclabil, atunci îl lipeşte forţat şi îi face rame textuale în jur, astfel încât acesta pare să prindă a doua viaţă, nebănuită. Em. G.-P. face texte experimentale, dar le face să arate ca opere clasice.
Mircea V. Ciobanu
Trilogia nimicului. Noul roman, ca şi precedentul, este unul clar postmodernist. Din numele personajelor, romancierul a păstrat doar ultima literă. Romanul nu are un subiect anume, dar poate fi citit şi ca un roman al formării sau, mai bine zis, al eliberării de sub tirania tatălui care e un reprezentant tipic al sistemului comunist.
Dumitru Crudu
Rod al trudei de circa zece ani, romanul „Ţesut viu. 10 X 10” de Emilian Galaicu-Păun are toate şansele să fie una din cărţile nu doar ale anului 2011, ci ale întregului deceniu care a început. Găsim aici într-o formă adusă la perfecţiune tot cu ce ne-a obişnuit cunoscutul poet, prozator şi traducător.
Constantin Cheianu
În Mic îndreptar de lectură ce deschide romanul, Galaicu-Păun pare să întindă o mînă de ajutor cititorului cărții sale. În realitate, cititorului îi este întinsă o cursă. Indiferent de ordinea în care parcurge cele zece capitole ale cărții – fie că sucombă sugestiei autorului de a considera fiecare capitol drept o rescriere a celui/celor precedent(e), fie că își alege propria strategie de lectură –, cititorul se află de unul singur în fața unei experiențe pe care trebuie să o consume inițiatic.
Dorin Tudoran, Washington

Fiind de mai mult timp autorul rubricii săptămânale Cartea la  pachet la Radio Europa Liberă autorul a fost întrebat  despre  trăirile și așteprările sale de autor, recomandări pentru viitorii cititori. Vă propunem un fragment din acest interviu. 
Emilian Galaicu-Păun:
Există mai multe nivele de lectură. Pentru început  mă mulţumesc cu un cititor care pur şi simplu va urmări, prins de farmecul naraţiunii, firul povestirilor. Sunt zece capitole, fiecare având o istorie de dezghiocat. Adevărat – o istorie destul de dură pe alocuri.
Bineînţeles că aceste istorii conţin o mulţime de link-uri secrete spre tot felul de lecturi paralele, care ar trebui să alimenteze cititorul cultivat. Dar, repet, nivelul epidermic al unui cititor „naiv” este deja un nivel acceptabil, şi asta deoarece atunci când urmăreşte o lectură, are şansa să încerce a imita – urmând traseul personajelor – exemplul acestora.
Altfel spus, dacă personajul meu din capitolul patru citeşte cutare sau cutare carte, s-ar putea ca şi cititorul meu să vrea la un moment dat să pună mâna anume pe această carte. În Rainer María Rilke sensul acesta, unul dintre modelele romanului meu este
Malte Laurids Brigge, de Rainer Maria Rilke, în care autorul spune literalmente că nu ai dreptul să deschizi o carte dacă nu te angajezi să le citeşti pe toate. Ei bine, un cititor bun ar trebui să fie cel care, pornind de la romanul meu, se va prinde în acest joc de corespondenţe şi va încerca să ţină pasul, adică să fie competitiv pe o piaţă a cărţii în general.
Este cartea care îmi justifică, într-un fel sau altfel, viaţa. Dacă ar fi să mă prezint, ca mâine, în ştiţi cu toţii care instanţă superioară, iar Cel de Sus are să mă întrebe ce am făcut la viaţa mea, i-aş răspunde plin de umilinţă că am păstrat cu sfinţenie memoria unor oameni.
Invităm toţi cititorii din Chișinău să citească şi să discute acest roman,iar la conferinţa de totalizare,să-şi trimită delegaţi din rândul celor mai activi.
Vă așteptăm, cu drag. Lectură plăcută!