8 mai 2015

DESPRE UN VIITOR , ÎMBRĂCAT ÎN VALORI EUROPENE

În cadrul concursului de microeseuri Despre Europa în 500 de cuvinte organizat de Biblioteca Municipală "B.P. Hasdeu", eleva clasei a XI-a, de la LT"Mihai Eminescu" - Marcela Tanaşciuc a fost premiată cu o diplomă de participare pentru eseul DESPRE UN VIITOR , ÎMBRĂCAT ÎN VALORI EUROPENE

Într-o lume complet bulversată, omenirea are nevoie de stabilitate, mai mult ca oricînd. Chintesența secolului nostru încorporează întrebări globale. Astfel, la ora actuală, omul de rînd se întreabă : „ Vom mai fi? Vom mai avea? Pînă cînd ?”, inversînd teoriile marelui Shakespeare.
Pornind de la o idee definită, de-a lungul timpului s-a consolidat ceea ce francezii numesc astăzi „fraternitate europeană”, iar americanii – „Statele Unite ale Europei”. Este vorba de o Europă care-și predică lecția de istorie, șlefuită minuțios în timp. În consecință, s-a format așa-zisa construcție sui generis, care timp de șase decenii contribuie la progresul păcii și la respectarea drepturilor omului în Europa. Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea Europeană se bazează pe valorile individuale şi universale ale demnității umane, ale libertății şi ale solidarității. Pune persoana în centrul acțiunii sale, creînd un spațiu al libertății, justiției și respectînd diversitatea culturilor şi a tradițiilor popoarelor din Europa.
            Tinerii generației de astăzi se nasc cu un set de aspirații și principii, care necesită a fi cultivate și promovate. Ei au nevoie de șanse egale și un viitor sigur. Ei nu vor o economie fragilă, o politică instabilă, o medicină șubredă, taxe mereu crescînde, drumuri cu gropi, chioșcuri hidoase, amplasate haotic pe străzi, mizerie și gunoaie aruncate cu nepăsare. Ei, sau mai bine zis, NOI, avem nevoie de o direcție fixă, de un oraș curat, salubrizat, de posturi respectabile și bine plătite, de oportunități de angajare în cîmpul muncii, de soare și verdeață pe străzile orașului nostru „de piatră albă”. Avem nevoie de drumuri care să ne deschidă calea nu doar spre plecare, ci și spre întoarcere.
            Chișinău – capitală europeană. Cam așa sună viitorul promițător al acestui oraș aparent verde, plin de oameni frumoși, cu idei aparent mărețe. Cam așa îl vedem noi, purtătorii de cuvînt, de neam și de țară ai acestui mic colț de pămînt, tardiv asfaltat. Apelînd la retrospectivă, acel tîrg populat de geto-daci a obținut ulterior statutul de oraș, atestat pentru prima dată în anul 1436. De facto, a fost nevoie să treacă 579 de ani pentru a putea vorbi liber și deschis, plin de speranțe și planuri grandioase, despre un viitor prosper și despre o viață mai bună. Europa ne oferă acele valori, care trebuie promovate de o societate cu gîndire lucidă, cu inițiativă și dorință de perfecțiune.
            În acest context, drumul spre orizonturi fără bariere va trebui să pornească de la realizări concrete, care să creeze o solidaritate de fapt. E nevoie de o deșteptare în masă, de reorientări fundamentale și de reforme liberaliste. Pornind de la viziuni optimiste, am putea anticipa, eventual, imaginea Chișinăului de peste zece, sau douăzeci de ani: copii veseli care se bucură de terenuri amenajate în stil european, instituții de învățămînt ridicate la un rang superior, străzi pline de flori, infrastructură dezvoltată și familii care și-au asigurat viitorul copiilor aici, în orașul natal.
            Astfel, poporul nostru va îmbrăca haina albă a demnității, sub ecoul unei îndepărtate istorii sîngerînde, care aclamă, de secole întregi, purul adevăr: „Ridică-te, Basarabie!”

Publicat: Pleșca M.