1 iun. 2015

1 IUNIE – 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA SCRIITORULUI

CONSTANTIN STERE (1865-1936)

Având atâtea de spus, Constantin Stere nu are vreme să scrie, adică să facă fraze. Dar în ritmul paginilor sale simţi un stil, care nu e numai un conduct necesar al ideii, dar, reprezentând minimum de  piatră pentru dimensiunile statului, produce satisfacţia completei consumări a cuvintelor.
                                                                   George Călinescu

     Personalitate deosebit de complexsă, cu activitate multilaterală-jurist, filozof, profesor univerdsitar, publicist, scriitor, memorialist, critic şi istoric literar, omul politic Constantin Stere s-a născutla 1 iunie 1865, în satul Cerepcău, judeţul Soroca. Provine dintr-o veche familie de boieri. Tatăl se numea Egor şi mama Pulcheria. După absolvirea liceului la Chişinău activează în cercurile narodnice din Rusia. Arestat pentru activitate subversivă, este deportat şi întemniţat în diferite închisori din Siberia. Evadează, vine în România şi se stabileşte la Iaşi. Tot aici se înscrie la Facultatea de Drept, luându-şi licenţa cu teza Evoluţia individualităţii şi noţiunea de persoană în drept. Urmează o carieră universitară-profesor universitar de drept constituţional, apoi rector al Universităţii eşene. Debuteză sub pseudonimul C. Scorţescu în revista Evenimentul literar, (semnând apoi C.Şărcăleanu). Pune bazele teoretice ale poporanismului (aspectul social-economic-politic, cu unele implicaţii literare). Întemeiază, împreună cu Pavel Bujor, revista Viaţa Românească al cărei proprietar este circa 10 ani. Mai colaborează cu: Adevărul, Evenimentul, Lumea nouă, liberalul. Debutează literar cu povestirea memorialistică În voia valurilor, o evocare parţială a anilor de detenţie pentru activitate revoluţionară în închisorile din Rusia şi cu reportajul literar Patru zile în Ardeal. Atitudinea sa politică dinaintea şi în timpul Primului Război Mondial-opţiunea pentru alianţa Puterilor Centrale-au dus la exilarea sa din viaţa politică în pofida unor încercări de explicare a poziţiei sale în Marele Război şi politica României (1918) şi de revenire în viaţa politică.Exclus din Partidul Naţional Ţărtănrsc în 1930, formează pentru scurt timp Partidul Disident Ţărănesc-Democrat. În 1922 este suspendat definitiv din învăţământ, dedicându-se în totalitate literaturii. Publică, între 1931 şi 1936, opt romane din imensul ciclu epic În preajma revolouţiei, care i-a adus o controversată faimă în literatura interbelică: Prolog. Smaranda Teodorovna (1933), Copilăria şi adolescenţa lui Vania Răutu (1932), Lutul (1932), Hotarul (1933), Nostalgii (1934), Ciubăreşti (1935), În ajun (1936), Uraganul (1936). În 1918 este decorat de către regele Ferdinand cu Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofiţer. Se stinge din viaţă la 26 iunie 1936, în localitatea Bucov din Valea Prahovei, lângă Ploieşti.
Pompiliu Constantinescu susţinea: Romanul lui Constantin Stere este, desigur,  conrtubuţia cea mai însemnată a Basarabiei în literatura noastră şi o vastă arhivă de tipuri sociale, exterior dar pitoresc portretizate, în limitele istorice ale unei epoci, în care se credea că provincia moldoveană, subjugată de ţarism, era înţelenită de inerţie. Scriitorul aliază însuşirile unui stufos memorealism, cu interesul naraţiunii atrăgătoare, de o bogată substanţă epică în zona ficţiunii; e stăpânit, însă, şi de o remarcabilă obiectivitate a evocării. Un merit deosebit al romanului ciclic al lui Constantin Stere  este că prezintă şi un preţios document lingvistic: cititorul aude cu exactitate fonică cum se vorbea româneşte în Basarabia secolului trecut, cum suna limbajul intelectualilor din România din acea perioadă sau a temnicerilor şi întemniţaţilor din Rusia, susţine Mihai Cimpoi. Constantin Stere a fost şi rămâne un om ales al Basarabiei, un protagonist de dramă basarabeană, un demiurg al politicii româneşti, într-un cuvânt-un om integru.

Larisa Arseni.Colaboratoare la CAIE.
Maestru în artă.