11 iun. 2015

A PUS ÎN TINE DOMNUL NEMARGINI DE GÂNDIRE: ACHIZIȚII RECENTE


Elena DABIJA,
director, Centrul Academic Internațional Eminescu
Poporul meu e fericit să știe
Că i-e din veac și întru veșnicie
Destin de seminție – EMINESCU.
(Eugen Virgil Nicoară)
         
   Colecția Centrului Academic Internațional Eminescu se completează cu noi ediții reprezentative și variate după conținut, scrise de renumiți eminescologi, astfel se adeveresc spusele lui Mircea Eliade: „S-a scris o bibliotecă întreagă despre Eminescu, el atrage din nou atenția din mai multe puncte de vedere deodată. Studiile pe care le provoacă necontenit constituie dovada că opera lui e mai prețioasă decât legenda, că geniul lui e mai presus de mitologie. Se revine mereu la Eminescu pentru că scrisul lui încurajează orice punct de vedere, orice interpretare nouă.”
            Eugen Virgil Nicoară, autorul culegerei de versuri A pus în tine Domnul nemargini de gândire, în care include de 433 de versuri, aduce un omagiu li Mihai Eminescu. Cărțea ne deschide paginile cu poezia întitulată Închinare eternei inspiratoare, apoi citim poezia cu numărul 1 Prolog. Acest volum cuprinde opt compartimente: I. Iubit părinte cosmic Eminescu; II. Motive eminesciene, cu subcompartimentele : Revelații întru Eminescu, Iubirea, Luceafărul, Dorul, Zborul, Eternul feminin și Răzlețe; III. Strămoșii. Țara; IV. Arta poetică; V. Legatar asumat; VI. Tata și Fiu; VII. Scrisori confidențiale; VIII. Aniversări.
            Autorul În Epilog autorul ne mărturisește:
Nu pot să cred că ai murit; tu ești
În tot ce mă-nconjoară – suflet prim,
Principiul de viață unanim
Pe țărmul de real și de povești.

Eternități din tine se preling
Ca limpezile unde de izvoare
Cu timpul munții-n stare să-i doboare
În lupta dreaptă dusă, ca pe-un ring.

Ades te simt sălășluind în mine
Atât de mult încât să cred îmi vine
Că-s numai învelișul tău în vreme,

Îți duc durerea transformată-n aur
Și bucuria veșnic tânăr faur,
De trista moarte fără-a mă mai teme.
            Părintele Ene spune: „A sta de vorbă cu Eminescu şi despre Eminescu, este întotdeauna un act de respect, de cultură şi de cult, în acelaşi timp. De respect, pentru că nu putem să ne manifestăm astfel faţă de înaintaşi; de cultură, fiindcă a arătat că sublimul nu-i rezervat doar anumitor culturi ori graiuri umane, ci-i tot atât de accesibil limbii şi culturii române; de cult, deoarece nu te poţi apropia de „domnul Eminescu”
 oricum, ci stăpânit de fiorul sacralităţii, el însuşi fiind o mărturie a sălăşluirii Divinului în uman. Smerit, îmi mărturisesc convingerea că Dumnezeul Cel viu, l-a luminat pe fiul căminarului din Ipoteşti şi el a enipostaziat armonia divină în tiparul graiului nostru străbun, grai plămădit prin atâta jertfă şi trudă, în decursul veacurilor”. (Pr. Lect. Univ. Dr. Ionel Ene, Eminescu de la Al. Grama la Elie Miron Cristea, în Almanah Bisericesc 2000-2001, 19-20, Episcopia Buzăului, p. 229
            Datoria noastră este: Să stăm mereu de vorbă cu Mihai Eminescu chiar și după 126 de ani de nemurire, precum ne scrie Eugen Virgil Nicoară în această carte:
Sub chip de stea există EMINESCU
În fiecare dintre noi și-n veac
Ne luminează tainicul drumeac
Ce nesfârșește-n inimi omenescul.