13 iun. 2015

EUROPA, SAREA TERREI…



(continuare)




Europa lui Colescu = Europa lui Stere. Doi mari boieri şi oameni de munteanul Dinicu Golescu şi basarabeanul Constantin Stere cultură – se întâlnesc pentru a discuta şi a înţelege modelul cultural sufletesc european. Portretul fenomenologic al Europei Stere  îl face în studiul de tinereţe Încercări filosofice, în care prezintă întreaga mişcare filosofică contemporană din cele „trei popoare de căpetenie” europene (Franţa, Anglia, Germania) şi – în chip mai sumar – „în foiletonul social”. Modelul Europei este constituit de Stere pe baza impresiilor de călătorie ale lui Golescu, recitite cu ocazia retipăririi lor de către Nerva Hodoş (Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele, făcută în anul 1824, 1825, 1826. Tipărită din nou şi însoţită de o întroducere de Nerva Hodoş, Bucureşti, 1910). Descifrând această lucrare conchidem că, portretul biografic al lui Golescu nu este decât autoportretul lui Stere, că într-o structură psihică sinceră şi nobilă a unuia şi celuilalt este o afinitate electivă, că imaginea Europei se constituie dintr-o reconstituire personală a impresiilor călătorului de la 1824-1826, că bunul cunoscător al realităţilor europene care este Stere întregeşte prezentarea impresiilor cu un portret sociografic al bătrânului continent. „Marele boier, om de stat şi mare logofăt” se spovedeşte, observă Stere, că această călătorie a provocat în sufletul său o adevărată revoluţie morală, concretizând în strigătul de căinţă că „n-a contenit luând luări nepravilnice de la acest norod care nu-şi are nici hrana de toate zilele”: „Atunci, dar, când în Europa inimi îndurerate de nedreptate caută deja forme ideale de organizaţie socială – un mare boier român, suflet nobil, fără îndoială, îşi dă samă de ruşinea „nepravilnicelor luări” pentru prima oară când ajunge la vârsta de aproape 50 de ani, după o călătorie în Austria lui Metternich, care doar nu era cine ştie ce paradis!..”. „Poate fi ceva mai caracteriatic pentru primitivitatea culturii morale a acestei epoci?, se întreabă ironic Stere. Ce se întâmplă în Europa în momentul călătoriei lui Golescu? Ca reacţie la ideile şi practicile „Sfintei Alianţe” se pregăteşte în Franţa revoluţia din iulie. În Germania, „sămânţa aruncată de Fichte” dă roade prin afirmarea conştiinţei naţionale care duce la stabilirea constituţionalismului. În Franţa, mai adaugă Stere, începuse curentul romantic (Hugo, Sainte-Beuve, Alfred de Vigny; apoi Balzac, George Sand, Alfred de Musset, iar August Comte pune bazele concepţiunii pozitiviste asupra lumii şi vieţii (Systeme de politique positive; cursuri de Filosofie pozitivă). Analizând descrierile galeriilor de pictură făcute de Golescu, Stere aduce un elogiu deosebit acestui „primitiv” care, graţie delicateţii sufleteşti înnăscute, inteligenţei naturale, a văzut şi a simţit mult mai adânc atât: logofătul muntean descrie şi călătoreşte „spre folosul Naţiei sale”. În sfârşit, Stere configurează însuşi modelul Europei hipotextualizat după însemnările lui Golescu: - „Bună orânduială”, asigurată de „pravile înţelepte, de oblăduire dreaptă şi dulce”; - spiritul de legalitate, egalitatea reală în faţa legilor, „ce nu îşi au puterea urmărilor numai pentru cei mici, ci şi către cei mari” – toate acestea întemeiate pe starea sufletească a „omului polifteist” ce nu aduce supărare altora, respectându-ae pe  sine şi pe alţii în demnitatea şi în drepturile lor, „cu slobozenie firească şi îndrăzneală fără de obrăznicie – fără umilire şi aroganţă”; - cultura sufletească ce este condiţiunea indispensabilă şi izvorul adevăratei „civilizaţiuni”, stabilind linia de demarcaţiune între „civilizaţie”şi „barbarie”.

Larisa Arseni. Colaboratoare a CAIE.
Maestru în artă.