23 iun. 2015

EVENIMENTUL ZILEI: 23 IUNIE


1876
  • Iacob Negruzzi îl anunţă pe Maiorescu că Eminescu s-a angajat la redacţia gazetei Curierul de Iaşi pentru a se hrăni.
  • N. A. Bogdan evocă astfel angajarea lui Eminescu în slujba de redactor la Curierul de Iaşi: Pe la anul 1876, cînd căzu de la putere guvernul conservator al d-lui Catargiu, - Eminescu, care se afla pe atunci revizor şcolar al judeţelor Iaşi şi Vaslui, fu în cea mai mare grabă înlocuit; sîrguitorul şi talentatul revizor şi poet fu isbit prin aceasta chiar în esistenţa lui zilnică. Căci Eminescu n-avea nici o altă resursă de trai decît produsul creerului şi a penei sale.
  • Rămas fără nici o ocupaţie, în neputinţă de a-şi plăti cel puţin o casă şi masă regulată, el mai adesea se adăpostea pe la amicii săi binevoitori, cari îi deschideau casele lor.
  • Pe Mihai Eminescu l-am cunoscut în toamna anului 1876, cînd după căderea guvernului Catargiu, el care fusese revizor şcolar, rămănînd fără slujbă, ni l-a recomandat nouă primul redactor, ca să colaboreze la Curierul de Iaşi. Eu pe atunci eram însărcinat cu coordonarea materiei oficiale ce se publica în acel jurnal.
  • Eminescu, în vremea aceia, era un tînăr cam de 28-29 ani, bine făcut, potrivit de înalt, cu faţa lungăreaţă încalată, cu musteaţa neagră, plete lungi şi negre îi cădeau pe spate, o redengotă neagră cam ponostă, cu o cravată măslinie şi cu puchiţei albi rotunzi, eşea bulbucată din jeletca sa vineţie-neagră, închisă cu două rînduri de bumbi...(Ioan S. Ionescu, tipograf).
1883
  • Seara, la cină la Maiorescu: Th. Rosetti cu doamna şi tînărul Beldimano...şi Eminescu, care devine, din ce în ce mai evident, alienat. Foarte excitat, sentiment al personalităţii exagerat )să înveţe acum albaneza), vrea să se călugărească, dar să rămînă la Bucureşti. (Însemnări zilnice).
1888
  • Din acea epocă, este cu osebire preţioasă evocarea lui C. Mille: La Bucureşti, vindecat temporar, Eminescu venea să ne vază din cînd în cînd. Ridica greoi cele trei caturi ale casei Steiner din strada Academiei, tîrîndu-şi după el galoşii plini de noroi şi întrebîndu-ne sfios şi ezitînd ce se mai aude pe la comitetul din Iaşi? Sub îngrijirea d-şoarei Emilian se alcătuise un comitet pentru a veni în ajutorul poetului, căruia Camera nu-i votase încă pensiunea ce i se făgăguise...
  • Gh. Panu, despre revenirea poetului la Bucureşti: Întîmplător el îşi ia o odăiţă într-o mare casă mobilată din calea Victoriei, unde era tipogafia şi redacţia Luptei, şi unde aveam şi eu apartament. Eminescu, ca să se scoboare jos în stradă, trebuia să treacă prin culuarul pe unde îmi aveam şederea, prin urmare aveam ocazia foarte des a-l vedea. Nu mai era nebun ca înainte, dar era într-o stare de prostraţiune, din care rar, foarte rar ieşea. Mă interesam să ştiu cum îşi petrecea ziua. Şedea închis într-o odaie toată ziua, avînd plăcerea de ceti numai cronicile ţării, precum şi toate scrierile atingătoare la istoria acestei ţări, încolo nimic nu-l mai interesa. Evita societatea oamenilor şi chiar a prietenilor.
Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu : Roman cronologic / Petru Vintilă. - București: Cartea Românească, 1974. - 810 p.