28 iul. 2015

Centrul Mihai Eminescu la o aniversare adolescentă



           Este, ai zice, la vârsta adolescenței – împlinește, ia colea, doar cin`spre anișori. Tânăr, zglobiu, cu petale de cireș, în pletele blonde ale vîrstei sale, deși e născut într-o zi de iarnă, în timp ce afară vântul se zburlea la trecători și la norii care zâmbeau șmecherește, când își cerneau steluțele străvezii pe umerii copacilor și pe acoperișurile caselor. Virtutea-i strălucea pe chipu-i așteptările erau luminoase și împrospătate de ceea ce urma să definească o cauză nobilă.
            E vorba de Centrul Academic Internațional Eminescu din capitala republicii noastre. Destinul nostru de români, uneori impecabil fiind, ne-a adus o bucurie multidimensională o dată cu crearea acestei instituții de cultură și cercetare. Frumusețea lumii o poți afla și din cărți – gând ce e traversat și traversează omenirea. Opera poetului Nepereche, MegaPoetului națiunii noastre Mihai Eminescu a beneficiat la Chișinău de o Casă Binevoitoare , ospitalieră, cu o direcție de cercetare, cu un fundament solid, în camerele căruia au fost aranjate la văzul oricui valori nemuritoare, neperisabile ale minții Lui uriașe, universale în realizare – cărțile, deschisă această Casă pentru toți. Când zic pentru toți, așa și este de la cei care abia silabilesc „ Ce te legeni, codrule?”, la cei care gustă savoarea poeziei de dragoste, gen:  ”Floare albastră”, ”Pe lângă plopii fară soț”, ”De-or trece anii…” și ajungând la lumea savantă, pe care o interesează fiece rând, fiece poezie, proză, publicistică, ieșită de sub pana lui măiastră. ”Tot mai citesc măiastra-ți Carte / Deși ți-o știu pe dinafară” – este un leit motiv, un fapt real pentru cei împătimiți de frumusețele revărsate din rânduri-gânduri…
            Activitatea Centrului Academic Intenațional Eminescu (CAIE), cunoscut celor îndrăgostiți de opera Poetului ca Centrul Eminescu (azi și la noi, și în toată lumea, foarte multe cuvinte, sintagme, nume, etc. se scurtează, se înlocuiesc cu abreviaturi etc.) este variată, efervescentă uneori, întrucât se valorifica în primul rând opera Lui, viața Lui și diverse lucrări despre Dânsul, ultimele promovate prin diverse activități de studii științifice și culturale. Cel mai mult pe mine m-am impresionat întâlnirile cu eminescologii de marcă: acad. Mihai Cimpoi, acad. Eugen Simion, acad. Nicolae Dabija și alții. Iar lansările de carte, organizate în incinta CAIE, adevărate spectacole și lecții publice, îți prilejuiesc clipe de înaltă delectare sufletească. Țin minte că în 2003, la doar doi ani și jumătate de la fondare, CAIE a editat o culegere pusă sub tutlul ”Peste secolele toate” (concepție și realizare – Dumitru Pasat). Am fost la lansarea acestui volum, întrucât, pe lângă alți colegi, aveam aici publicate o exegeză (un articol științific) intitulată ”Modelul eminescian în poezia lui Sergiu Victor Cujbă” (p. 76-90) și o poezie ”Marelui Eminescu” (P. 122-123). Venise foarte multa lume, era primavară, soarele urca pe cer fericit, iar cei prezenți vorbeau despre nepieritoarea operă eminesciană. S-a păstrat și o poză cu ascultătorii noștri de la acel frumos eveniment.
            O altă lansare de carte, la care și-a adus, de asemenea contribuția colectivul Centrului Eminescu, a fost biobibliografia scriitoarei Galina Furdui în anul 2007. Venise atâția scriitori și ascultători, încât sala de lectură era într-adevăr neîncăpătoare. Și unde mai pui că am însoțit-o pe bibliografiata scriitoare și mai mulți cântăreți (care înterpretau melodii pe versurile scrise special de poetă anume pentrui dânșii), apoi jurnaliști Radio și TV – puteți să vă închipuiți cât era de interesant și de nou în același timp.
            Alte întâlniri de la Centrul Eminescu, rămase în memoria mea, au fost cele în care s-a luat în dezbatere opera poetică a Ninei Soroceanu (2005), a Renatei Verejanu (2014) și traducerea poemului „Luceafărul” în limba turcă de către Todur Zanet (2014). Cea mai recentă lansare de carte la care eu am participat la finele anului 2014 a fost o serată dedicată creației și vieții prozatoarei Valeria Dascăl. Pe lângă prieteni, rude interpreți, foști colegi de școală, scriitori, jurnaliști de la Radio și TV, au fost și mulți admiratori ai prozei sufletiste, psihologice dăscălene, impregnate cu atâtea noutăți și impresii culturale de peste hotare, unde a locuit un timp cu familia, cu amănunte biografice și cu sentințe pentru fiecare caz mai special din viața fiecărui om! S-au depănat amintiri, s-a făcut critică literară, s-a cântat și s-a vărsat câte o lacrimă în memoria celui care a fost diplomatul Petrică Dascăl, soțul scriitoarei. De data aceasta evenimentul a avut loc într-o nouă încăpere a Centrului Eminescu, unde fiecare participant sau ascultător s-a simțit foarte bine și în largul lui, cum se zice, căci spațiul te predispunea la confort spiritual…
            Centrul Academic Internațional Eminescu și-a îndreptățit pe deplin titulatura și a atins obiectivele pentru care a fost creat. În încheiere aș vrea să fac o propunere, care, în concepția mea, are dreptul la viață. Asemenea Centre de cultură, pe lângă bibliotecile publice, ar fi la cale, să fie organizate în fiecare raion din republică sau în fiecare centru regional, conform noii concepții administrativ-teritoriale care se elaborează în prezent. Aceste centre și-ar aduce obolul la o profundă cunoaștere de către îndrăgostiții de poezie a operei eminesciene în primul rând, apoi ar trezi și ar stimula gustul de poezie în genere, promovând creația lirică a poeților autohtoni și nu numai, ar contribui la cultivarea maselor și ar aduna în jurul lor tinerele talente, stejarii de mâine ai literaturii. Centrele pentru care pledez ar lega Ziua de Ieri cu cea de Azi și ne-ar conduce, cu noi bagaje de cunoștințe,de cristalizare a conștiinței spre Ziua de Mâine.
            E mult? E puțin? E necesar!
 Claudia Slutu-Grama,
scriitoare, doctor în filologie