20 iul. 2015

CRINA POPESCU. GÂNDURI DE PE RAFTUL ZILEI


Crina Popescu s-a născut la 7 august 1992, localitatea Verejeni, raionul Telenești, Republica Moldova.
A absolvit Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu” din Chisinau in 2011. În prezent, este studentă la Universitatea din Nice (Franta) ,,Sophia Antipolis”.
A participat la numeroase concursuri de creatie. Este autoarea a două volume de versuri „Gânduri din Gânduri” , apărut în 2009 (lansat la Centrul Academic Eminescu) și ”Glontele de aur”, 2011.
Pe parcursul anilor de studii liceale a fost mereu prima la carte, fiind prezentă în fiecare zi în biblioteca noastră. Cu mare bucurie și satisfacție urmărim performanțele și realizările acestei tinere dotate cu capacități în domeniul literaturii. Propunem cititorilor noștri cugetări semnate de tânăra și talentata poetă Crina Popescu.
          
   Iubește, și vei vorbi frumos în limba ta!
***
        Ce ai învăţat de la europeni?
Nu există nici o diferenţă dintre noi şi europeni. În asemenea caz, nu avem decât să învăţăm de la noi înşine. Şi aceasta, în măsura în care nu avem frică să acceptăm adevărul istoric : Basarabia este pământ românesc, adică european."
***
La ce bun să închizi fereastra când frigul vine din oameni.
***
Trebuie totuși să existe un timp anume în care să vorbești, să simți, să trăiești frumusețea. Suferința frumuseții este însuși timpul nepotrivit în care aceasta este abordată. Orice frumusețe își are timpul său. Adică timpul netimpurilor. Este totuși prea mic spațiul în care existența acestuia ar putea continua. Menirea omului fiind următoarea: să-și caute spațiul potrivit unde frumusețea și-ar putea reda sieși esența. Din acest izvor timpul ar putea să curgă într-o altă dimensiune: Visul Femeii, Visul unui Neam, Visul unui Pământ.
***
Frumoasa aventură este cea care duce spre noi înșine.
***
Dragostea fără suferință este o eternitate pierdută.
***
Filosofia ne învață cum să măsurăm linistea dintre cuvinte cu infinitul din noi. Trist e însã că astăzi aerul e prea plin de cântec fără muzică, de poezie fără suflet, de dans fără ritm, de inimi fără iubire, de ochi fără priviri... prea triste cuvintele sunt astăzi pentru ca să vorbeascã. Prea fericiți oameni pentru a le auzi.
***
A nu ști ce vrea  înseamnă a vrea ceva cu adevărat.
***
Lui Martin Heidegger îi aparține gândul:”cuvântul vorbește”, de parcă filosoful ar invita omul să se simtă ”în lume” superior de două ori.
***
Învățăm să fim fericiți; este unicul dar pe care îl putem face vieții.
***
Am ajuns să mă conving că omul este mai multă durere decât fericire, mai multă lacrimă decât zâmbet, mai mult strigăt decât tăcere, mai multă întrebare decât răspuns.  Nu există nici o fericire care să nu fi trecut printre degetele suferinței. Ființa ei este pretutindeni: în ochi, sub tălpi, în spirit și pe cruce. Atunci de ce ne este frică să afirmăm că nu există oameni fericiți? Însăși fericirea este haina suferinței pe care aceasta o îmbracă atunci când este condamnată să piară.
***
Un sentiment adevărat îl păstrăm pentru o frumusețe exterioară, o dragoste adevărată o trăim pentru un suflet frumos.
***
Nu cred că mai existã astăzi "iubesc" și "nu iubesc".Între a iubi și a nu iubi există mai devreme o frică care le unește în una singură. Adică: teama de a nu iubi niciodată.
***
Adevărata frumusete nu se vede. Frumusețea adevărată este ceea ce vede ochiul al treilea.
***
Dumnezeu a creat îngerii pentru ca să se simtă copil.
***
Și pentru draci porțile iadului sunt uneori închise.
***
Nu există femei frumoase sau urâte. Există doar femei triste și fericite.
***
Frumusețea femeii este pasărea cu cel mai scurt zbor.
***
Totuși, de o « punctualitate în suflet » ar avea nevoie românul pentru a reveni la ceea ce este. Iar a te întălni cu Ființa neamului  înseamnă a trăi în plimbarea eternității. Nici nu există timp ales pentru un asemenea « rendez-vous ». Timpul suntem noi! Iar a fi român înseamnă a fi mereu punctual în fața destinului de neam.
***
Mi-ar plăcea să am talentul pietrelor: să ascult vorbind și să vorbesc ascultând.
***
Fiind muritori  ar trebui să cunoaștem cărarea trecerii pe de rost.
***
Ce bine ar fi dacă ne-am putea prelungi linia vieții cu versurile scrise.
***
Dragostea și moartea. Două subiecte care nu se discută la telefon.
***
Nu cred că există o fericire mai mare decât atunci când întrebările inimii își găsesc răspunsul în vis.
***
Numai în prezența înțelepciunii, viața devine un obiect pe care aceasta îl modelează după propria-i formă.
***
Viața devine un semn de eternitate din momentul în care îi dăruim un sens.
***
Multe din  greșelile noastre își găsesc sursa în intenția  de a fi actor și spectator în același timp.
***
Am impresia că pruncii  ne-ar privi  sufletul. Unica oglindă care nu ne poate trăda.
***
Descartes spunea că omul gândește întotdeauna. Chiar și atunci când visează. Și dacă a gândi înseamnă a fi, atunci cine ne împiedică să spunem că visul este o continuare a vieții? Că viața este un vis.
***
Dorul în străinătate este asemeni iubirii: condiție de spirit  și calitate a vieții.
***
Poezia fără iubire este  vidă, iubirea fără poezie este oarbă.