16 iul. 2015

TRIADA CRUCIALĂ A ORAŞELOR EUROPENE ÎN DRUMUL CUNOAŞTERII A LUI MIHAI EMINESCU

Centrul Academic Internaţional Eminescu şi-a propus în Anul Promovării Valorilor Europene să ofere informaţii despre locurile unde a poposit şi a făcut studii Mihai Eminescu. Accentul le revine oraşelor care au jucat un rol crucial în formarea sa şi anume marilor capitale europene Praga, Viena şi Berlin. Premisa acestui articol este descoperirea spaţiului văzut cîndva de ochii Poetului, a acelor locuri şi privelişti care, într-un fel sau altul, au contribuit şi ele la constituirea ideii de patrie la Eminescu, adică a acelui teritoriu sublimat în care se mişcau imaginile fiecărui poem. Eminescu a locuit în Praga, Viena şi Berlin - peregrinările prin ţari, cu diferite scopuri şi variate motivaţii, ne dezvăluie fantasticul „dor de ducă " eminescian, fuga sa perpetuă în căutarea de sine. Astfel, imaginîndu-se harta drumurilor sale, pornim pe un traseu, un circuit în care se poate înscrie orice doritor, din orice parte a ţării, drum care poate fi parcurs dintr-o dată sau în etape succesive, călătorie care străbate cele mai pitoreşti locuri, structurîndu-ne atît cronologic, cît şi spaţial. Prima noastră oprire o vom face în capitala Cehiei, Praga.
Tînărul Eminescu arată frumos la chip, romantic, cu plete lungi şi papion - în PRIMA SA fotografie realizată la Praga, în atelierul pictorului - fotograf Jan Tomas (septembrie 1869).
 Evident orişicine doreşte să aşternă pe hîrtie impresiile din Praga este copleşit de frumuseţea unică a oraşului, de un ev-mediu tîrziu aflat în perfectă armonie cu ceea ce epoca modernă a aşezat fără să falsifice sau să ştirbească patina lăsată pe clădiri şi străzi de timpul care pare să ierte totul aici.

Împreună cu fratele său Şerban (student la medicină) călătorise cu trenul locuind cel puţin două săptămîni în acest fascinant oraş. Eminescu a încercat să se înscrie la Universitatea Carolină din Praga, dar nu a fost acceptat deoarece îi lipsea diploma de bacalaureat şi apoi a continuat drumul tot cu trenul, la Viena (următoarea staţiune a noastră).
Praga evident pentru Eminescu şi noi strict cultural înseamnă în primul rînd Kafka şi Castelul lui, rabinul Low, cel ce-a zămislit Golemul din Praga, Nezval, Vladimir Holan, cel retras în casa sa din Kampa (aşa cunoscută Veneţia Pragheză), Seifert, Kundera, dar şi celebrul fotograf Jan Tomas, cel carea ne-a adus acum la Praga, motivaţi fiind de un moment din biografia poetului Mihai Eminescu, anul 1869 atunci cînd datează prima fotografie ce ni s-a păstrat de la el. Acesta era cunoscut ca drept unul dintre cei mai buni fotografi. El deţinea o„patentă " specială semnată de împăratul austriac Franz Iosef, pentru că se bucurau de căutare doar acei fotografi care erau confirmaţi prin aceasta. Eminescu a văzut-o expusă în atelierul lui. Acum ea se află la Muzeul Tehnic din Praga, fiind unul din cele mai valoroase exponate. Jan Tomas înregistra vocile prietenilor săi artişti, din cele mai multe ori în timp ce fotografia, pentru că operaţiunea respectivă dura chiar şi cîte o jumătate de oră. Lucrarea nu putea fi eliberată în mai puţin de o săptămînă, maestrul aplicînd proceduri speciale, care au făcut ca fotografiile sale să reziste în timp. A inventat o soluţie coloidală fotografică.
Eminescu împreună cu fratele său locuia într-o clădire, curtea interioară căreia le servea ca un loc de retragere. Timp de două săptămîni  Mihai Eminescu, cu gîndul la colegii lui din trupa Pascaly, dar şi cu perspectiva Vienei, unde îşi va întîlni colegii de la Cernăuţi şi Blaj va bate străzile Pragăi, va urca dinspre Tîrgul Cailor spre strada Lipova (unde a fost găzduit de către fratele său Şerban), va hălădui pe malul tomnatic al Vlatvei, va urca pe Podul cu sfinţi spre catedrala Sf. Vit, în zona castelelor Mortzini, va trece prin Kampa, Veneţia pragheză, va trece prin Mala Strana, prin Male Namesti ale cărei case vechi se văd şi astăzi. 
Rămînem copleşiţi şi azi cu realitatea fantastică a oraşului care l-a dat pe Kafka (unul dintre cei mai mari prozatori ai secolului XX). De fapt ne aminteşte nu doar de el care a suferit ci de un pentagon de mare valoare al poeziei cehe (Viteslav Nezval, Jaroslav Seifert, Konstantin Beibl, Frantisek Halas şi Vladimir Holan), toţi avînd un sfîrşit tragic şi deţinători ai premiului Nobel.
Merită şi Tu să păşeşti pe aceste locuri europene, dar atît de cunoscute nouă!

Publicat:
Bodnariuc Irina