23 iul. 2015

TRIADA CRUCIALĂ A ORAŞELOR EUROPENE ÎN DRUMUL CUNOAŞTERII A LUI MIHAI EMINESCU

(continuare)

Dacă ar fi să urmărim paşii poetului mai departe următoarea noastră staţiune în triada crucială a oraşelor europene în drumul spre cunoaştere  este Viena, capitala Austriei. În toamna lui 1869, după cum ne sugerează George Călinescu, avînd sprijin într-o însemnare a lui Ion Caragiale, care l-ar fi văzut înainte de plecare spre Bucureşti, împreună cu fratele său, ofiţer: Plecau împreună în străinătate, el la Viena, celălalt la Berlin ", însoţit de cinci membri ai familiei. Probabil, Gheorghe Eminovici reuşise să-l recupereze pe Mihai din „trupa de vagabonzi" a lui Pascaly, care venise cu spectacole şi la Botoşani. Trebuie să presupune că după plecarea actorilor dintre tată şi fiu a avut loc negocieri serioase asupra viitorului. Trecut deja prin viaţă, cu experienţă, Eminescu obţine de la părintele său promisiune unei stipendii de 18 galbeni pentru a-şi continua studiile într-un fel sau altul. Căminarul ştia că fiul său nu deţine acte de studii necesare, dar îşi asuma riscul trimiterii acestuia la şcoli înalte din dorinţa de a-l salva şi a-l pune pe calea cea bună.
Pe Eminescu la Viena l-a reţinut dorinţa de-a studia, contactele culturale de calitate, spectacolele de teatru, de operă, muzeele, Prater-ul plin de fete frumoase şi nopţile de vis din cafenelele vieneze. Îl putem închipui şi acum cum urcă scările Universităţii din Backenstrasse pentru a se înscrie ca ausserordentlicher Horer (audient extraordinar) şi nu student ordinar, după cum îi permitea situaţia studiilor de pînă atunci, dar n-avea posibilitatea să susţină examenele şi să obţină deci, diploma de absolvire. Eminescu asculta cu pasiune cursurile în limba germană ale celebrilor profesori din Viena, nu numai la facultate (cum erau obligaţi ceilalţi colegi), ci la toate disciplinile alese: filosofie, drept, filologie, limbi romanice, matematică, anatomie, medicină, fizică, etc. Aşa se face că, în final, fără să posede un certificat universitar, şi-a depăşit de departe colegii prin întinderea şi temeinicia pregătirii. Totodată, poetul şi-a îmbogăţit cultura generală, profitînd de avantajele oferite de metropola imperială. Frecventa muzeele şi galeriile de artă. Fostul sufleur nu lipsea de la reprezentaţiile Operei sau ale Burgtheaterului. La fel cutreiera bibliotecile şi anticariatele. Casa Habsburg a reuşit să facă din Viena ceea ce vedem şi astăzi, un adevărat paradis arhitectonic. Eminescu era cu siguranţă informat ce spaţiu isoric păşeşte.
Viena a adunat de-a lungul anilor, aproape toate naţiile Europei. Denumirea unor străzi explică acest fapt.Multe tratate de pace sunt legate de numele Vienei. Ca să nu mai vorbim de viaţa culturală care cuprinde în totul ei nume de imensă rezonanţă. Casa lui Mozart este un reper al veşnicii muzicii. Beethoven a fost şi el atras de Viena. Aici a creat marile compoziţii muzicale. . Beethoven a schimbat la Viena peste cincizeci de locuinţe. Eminescu, mai tîrziu, doar vreo douăsprezece, dintre care nouă adrese sînt cunoscute. Castelul Schonbrunn, un miracol şi o ţintă pentru cei ce visau să se afirme, a găzduit celebre întilniri istorice, cu prilejul unor tratate sau congrese de un rafinament diplomatic şi cultural greu de atins în zilele noastre. După înfringerea din 1857 intră într-o refacere totală. Sînt dărîmate zidurile şi începe construirea Ringului. În aceşti ani vor fi construite la Viena: Parlamentul, Academia de arte frumoase, Primăria, Biserica Votivă, noua Universitate, Burgtheaterul, Opera, edifiiciile care cuprind Muzeul de istorie a Artei şi Muzeul de istorie naturală, Prater-ul, Marele Parc, toate pe Ring, un adevărat complex arhitectonic care a transformat Viena într-o miză turistică de excepţie.
Vechea universitate, cea din Backenstrasse, unde a învăţat Eminescu, cea din vechiul centru, de unde a pornit revoluţia în 1848, s-a transformat în timp în arhiva universităţilor din Viena.Se presupune că studiile de filosofie se ţineau în aulele acestei clădiri sau în altele din arealul Bisericii iezuite.Prima gazdă găsită la Viena era nu departe de Ring, în apropierea Universităţii, pe Porzellangasse, la numărul 9, în Alsergrund. Această adresă a fost lăsată de Eminescu la Universitate, atunci cînd s-a înscris. Aici el a locuit puţin , pentru că în amintirile celor care l-au cunoscut, el apare ca locuind în cartierul Landstrasse unde stăteau în chirie cei mai mulţi dintre români. Cartierul se afla pe malul Dunării, iar strada menţionată este Radeski. În acest cartier, poetul îşi va schimba mai multe gazde, cum ar fi la cîţiva paşi, în Dianagasse, la numărul 8 (sau 3) ori în Adamgasse, la nr. 5, la etajul II. Probabil într-una din aceste camere o fi intrat Veronica Micle cînd a sosit la Viena, dacă tînărul căruia i-a fost încredinţată „doamna de la Iaşi " , pentru a-i arata Viena, a îndrăznit să o invite în camera în care locuia: „Camera era mare şi luminoasă şi avea ferestre spre stradă. Eminescu se culca tîrziu şi se scula abia pe la opt ore dimineaţa, cîteodată şi mai tîrziu. Lua apoi cafeaua cu lapte ce i-o făcea doamna de casă, se îmbrăca şi mergea la Universitate, dacă nu avea ore rămînea acasă şi scria pînă venea timpul mesei". Dar cea mai cunoscută locuinţă a lui Eminescu la Viena a fost pe Kollergasse, la nr. 3. Pe o placă de bronz, cu un alteorelief reprezentînd chipul lui Eminescu, se menţionează ca aici a locuit în perioada aprilie-octombrie 1871: „In diesem Haus wohnte von april bis octomber 1871 der grosse Rumanische Dichter Mihai Eminescu - Der schriftstellerverband der rumanischen Volksrepublik". În perioada vieneză a fost scris poemul Egipetul, publicat în „Convorbiri literare" în octombrie 1872. Cînd nu se închidea în casă în aşteptarea banilor, Eminescu lua masa la restaurantul Morreti din Landstrasse unde mîncau cei mai mulţi români bucovineni.
Un moment remarcabil este la fel 23 octombrie, cînd Eminescu ia parte la şedinţa Societăţii literare şi ştiinţifice, unde este prezent împreună cu Slavici.
Viena a fost primul factor al bolilor sale, cauza fiind lipsurile. În manuscrisele sale deseori apar distribuţii ale bugetului pe două luni, pe două zile etc. Perioada la Viena este una foarte prolifică şi formătoare ca poet, scriitor. În 1870 Sărmanul Dionis este terminat. Mare parte din Fragmentarium este rodul notelor zilnice sau sporadice din această perioadă. 
La Viena Eminescu se simţea în libertate, făcea studii şi crea!
Merită şi Tu să păşeşti pe aceste locuri europene, dar atît de cunoscute nouă!


Publicat:
Bodnariuc Irina