5 aug. 2015

CUNOAȘTE PERSONALITĂȚI ȘI CĂRȚI DESPRE EMINESCU:


MIHAI EMINESCU – ETERNA FASCINAȚIE DE PETRUȘ ANDREI

Elena DABIJA,
director, Centrul Academic Internațional Eminescu
„Cuvinte prea frumoase
le-am rânduit șirag
Și-am spus și eu la lume
ce-mi este scump sau drag   ”
(Mihai Eminescu. Icoană și privaz) 
            Petruș Andrei, scriitorul și poetul trăitor în Puieștii Vasluiului, când vine în Chișinău trece pe la Centrul Academic Internațional Eminescu și cu drag ne dăruiește cărțile sale. Am avut onoarea să-l întâlnesc și în Bârlad la Centrul „Mihai Eminescu”. În colecția Centrul Academic Internațional Eminescu deținem volumele: „Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit, Cumpănind cuvinte, Într-un crâng de neuitări, Oul fermecat, Mihai Eminescu Eterna fascinație.
            Deschid volumul Mihai Eminescu Eterna fascinație și citesc dedicația „Centrului Academic Internațional „EMINESCU”-cu smirenie, cu evlavie și cu frățească dragoste din partea autorului. Prof. Petruș Andrei 24 ian. 2014 Puiești-Vaslui România”. Autorul ne propune spre lectură eseurile: Aron Pumnul, „Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit” „Un nou Eminescu apăru”, Eminescianismul lui Grigore Vieru, Mihai Eminescu Eterna fascinație, Theodor Codreanu Lecția de înțelepciune apoi trece la un ciclul de poezii-dedicații lui Mihai Eminescu.
            Din toate eseurile înmănunchiate în acest volum m-a impresionat studiul Mihai Eminescu Eterna fascinație. Profesorul Petruș Andrei scrie: „Opera eminesciană însă, în totalitatea ei, este aceea care exercită cea mai mare putere de fascinație asupra tuturor celor înzestrați cu inteligență, cu sensibilitate, cu gust estetic și cu o percepție justă a caracterului, a valorii autentice și a geniului său artistic.
            În toate limbile pământului, versul „Nu credeam să-nvîț a muri vreodată” valorează cât o întreagă operă.             Adulat și hulit, divinizat sau lapidat, Eminescu a fost și va rămâne un adevărat „Magister perpetuus” exercitând asupra cititorilor de pretutindeni aceeași fascinație precum marile minuni ale lumii. Și-n zilele noastre, aceiași „bulgăroi cu ceafa groasă” și „grecotei cu nas subțire”, „mici de zile, mari de patimi/ inimi bătrâne urâte” toți ratapievicii și stoianovii încearcă să întineze marmura strălucitoare a Poetului Național dar razele solare ale nemuritoarelor sale versuri îi ucid, iar Zoilii epocii contemporane , ca și cei ai epocilor anterioare, vor intra negreșit în nimicnicia din care au ieșit.
            Trinitatea Homer, Goethe, Eminescu ne cutremură pentru că, prin Eminescu, România se află pe același plan cu două leagăne ale culturii universale: Grecia și Germania. dar Eminescu nu s-ar fi transformat în mit dacă nu ar fi avut pe lângă geniu, și un adevărat cult pentru muncă, cee ce era mai puțin previzibil la un poet catalogat, de regulă, drept boem, oniric, metafizic șio vizionar.
            La vremea sa Mihai Eminescu scria: Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi și nouă toate;/Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ntreabă și socoate.., dar adevărul scris este incredibil de actual. Domnul Petruiș Andrei continuă „Astfel lui Eminescu îi datorăm o inedită interpretare a blestemului biblic, după alungarea omului din Rai: „Blestemul din Biblie, în sudoarea frunții tale îți vei agonisi hrana; n-a fost un blestem, ci o binecuvântare”. Fiecare țară, fiecare popor, fiecare societate umană, toate sunt calificate de Eminescu în raport cu atitudinea acestora față de muncă.”
            Observând relele din societatea românească a anului 1882, rele existente în stare cronică în zilele noastre, Eminescu propunea asemenea unui eminent chirurg, o soluție salvatoare: „Un singur remediu existăî contra acestor rele, dar trebuie aplicat cu toată vigoarea, cu tot exclusivismul: Munca, acest corelat mecanic al adevărului; Adevărul, acest corelat intelectual al Muncii. Dar Muncă nu nimicuri, nu mânare de muști pe apă; și Adevăr, nu fraze lustruite și negustoase de vorbe”.
            Astfel, dar și altfel, Eminescu dă adevărate lecții guvernanților din blestemata noastră tranziție spre sărăcie și disperare:
            „Nimic nu este mai periculos pentru conștiința unui Popor decât priveliștea Corupției, a nulității recompensate, decât ridicarea în sus a nemeritului”. În plan materiala, ca și în cel spiritual, de altfel, activitatea productivă este factorul esențial între componentele unui stat: „Temeiul unui Stat e Munca și nu legile; bogăția unui popor nu stă în bani, ci iarăși, în Muncă. O societate ca a noastră, care nu se întemeiază pe muncă e o societate Coruptă”.
            Geniul eminescian se întemeiază pe trei valori autentice și anume: Adevăr, Patrie și Muncă. Fie ca trinitatea eminesciană să constituie și idealul generațiilor tinere pentru salvarea ființei naționale.
            Poetul Petruș Andrei aduce un omagiu liric poetului întitulând poeziile: Eminescu, Eminesciană, La teiul lui Eminescu, Mâna care scrie, Steaua poetului, Teiul de aur, Frumoasă ești ca lacrima de soare, Frumoasă eștio ca lacrima de soare, Cesa mai fericită zi din viața mea, Dulcea mea Veronicuță, Eminul meu iubit, Eminul meu iubit, Scumpul meu Eminescu, Dragul meu Eminescu, Mihai Eminescu, Eminescu, Ninge ca în Eminescu, Dor de Eminescu, Scrisoare Domnului Eminescu, Pururi tânăr...
            Prof. Petruș Andrei este un îndrăgostit de Eminescu și este un optimist:
Multe lumânări plăpânde
luminează-acum în sfeșnic
Și se sting pe rând, întruna,
Astăzi ca și-n alte dăți, Numai steauaEMINESCU
o să lumineze veșnic
Peste inimilșe noastre
îndulcind singurătăți.
            Volumul ne oferă despre autorul Petruș Andrei: date biografice, activitatea profesională și editorială, referințe și aprecieri critice.
            Cititorule curios, vino la Centrul Academic Internațional Eminescu și vei cunoaște noi ediții eminesciene.