CUNOAȘTE PERSONALITĂȚI ȘI CĂRȚI DESPRE EMINESCU

MIHAI EMINESCU ÎN CRITICA LITERARĂ ACTUALĂ

Însemnări pe margină de cărți de Săluc HORVAT

Elena DABIJA,

director, Centrul Academic Internațional Eminescu

Despre Mihai Eminescu s-a scris o bibliotecă întreagă, se scrie și se va mai scrie, deoarece de fiecare generație se descoperă și se mai înțeleg multe din tainele operei eminesciene. Vă propun să-l cunoaștem pe Săluc Horvat și creațiile sale în domeniul eminescologiei.

Săluc HORVAT s-a născut la 23 inie 1935 în satul Șigău, județul Cluj. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, licențiat în specialitatea limba și literatura română. Este membru fondator al Asociației Scriitorilor din Baia Mare și președintele acesteia, inițiatorul și fondatorul revistei „Nord Literar”, director executiv al revistei.

A colaborat cu studii, articole și cronici literare la mai multe reviste: Tribuna, Viața Românească, Contemporanul, Familia, Luceafărul, Poesis, Nord Literar, etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Săluc Horvat are editate volumele: Mihai Eminescu, Dicționar cronologic, Editura Gutinul, Baia Mare, 1994; Însemnări despre Mihai Eminescu. Studii și articole, Editura Universității de Nord, Baia Mare, 2000; Eminescu și comentatorii săi, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009; De la Titu Maiorescu la Petru Creția. Contribuții la un dicționar al eminescologilor, Editura Libra, București, 2010; Mihai Eminescu. Repere biobibliografice. Dicționar cronologic, Ediție revăzută, Editura Tipo Moldova, Iași, 2013; Mihai Eminescu. Luceafărul. Ediție bibliofilă realizată cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea poetului, Baia Mare, Editura Universității de nord, 2000.

Volumul semnat de Săluc Horvat Mihai Eminescu în critica literară actuală (Însemnări pe margini de cărți), a apărut în colecția Opera Omnia Patrimoniu cu prilejul a 164 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Cronicile și comentariile ce alcătuiesc această culegere snt grupate în trei capitole: capitolul I Ediții eminesciene: Mihai Eminescu. Opere (ediția princeps, Perpessicius); Mihai Eminescu. Opere. Volumul XVII; Eminescu într-o ediție anastatică; Manuscrisele Eminescu. Eugen Simion, editor al manuscriselor Eminescu; Testamentul unui eminescolog. Capitolul II Eminescu în critica literară actuală în Mihai Eminescu în critica literară actuală sumează studiile: Mai este Eminescu actual?; Receptarea critică a operei lui Mihai Eminescu; Mihai Eminescu în critica literară actuală; Polimorfismul operei eminesciene; Critica eminesciană actuală; Tudor nedelcea. Pentru mine, Eminescu...; Eminescu, azi; Eminescu în viziunea criticilor clujeni; Avatarurile prozei eminesciene; Eminescu și contemporanii săi. Capitolul III este întitulat Universalitatea operei eminesciene și cuprinde studiile: Eminescu peste nemărginirea timpului; Eminescu în literatura maghiară;

Este imposibil să fac o trecere în revistă a conținutului tuturor articolelor incluse în acest volum reprezentativ, semnat de Săluc Horvat, dar insist să vă aduc câteva concretizări cu privire la Manuscrisele Eminescu și anume: „Manuscrisele eminesciene sunt pe larg discutate în cartea lui Petru Creția. Ajunse în păstrarea lui Maiorescu, conștient de valoarea lor, criticul le ferește de dorința multora de a le recupera. În anul 1902, manuscrisele sunt predate Academiei Române, devenind bunuri de interes public. După ultimele estimări, acestea ar însuma peste 16 000 de file.

Intrate în patrimoniul Bibliotecii Academiei, manuscrisele eminesciene au deschis noi piste de cercetare și de editare. Încep să apară studii monografice sau comentarii pe marginea operei. Amintim, în primul rând contribuțiile lui G. Călinescu, autorul monografiei Viața lui Mihai Eminescu și al amplului studiu Opera lui Eminescu, apoi contribuțiile lui Tudor Vianu, N. Iorga, Gala Galaction, I. Crețu, I Nica, G. Munteanu, I. Roșu și ale multor altora. La acestea se alătură studiile a numeroși exegeți străini, precum cele efectuate de Alain Guillermou, Ladislau Galdi, Rosa del Conte, Gino Lupi, Amita Bhose etc.

Cu toate aceste realizări, Petru Creția susține că nu dispunem de întreaga operă tipărită. „Peste tot ce înseamnă Eminescu s-a întins pustiul” Ne întrebăm și noi: o fi așa?

Concluzia lui Petru Creția este aceea că la ora actuală nu mai sunt forțele necesare care să ducă cercetarea operei eminesciene mai departe. Eminescologi în măsură să descifreze manuscrisele poetului sunt tot mai puțini, fiind la sfârșitul vieții, iar pe tineri nu-i interesează acest domeniu.

Reeditarea operei poetice a lui Mihai Eminescu, în opinia lui Creția, presupune respectarea unor criterii, între care amintește cercetarea întregului corpus de texte existente și exploararea exaustivă a acestora, dar fără a „forța” faptele: „Eminescu este mare atât cât este”. Orice încercare de a-l face mai mare poate fi dăunătroare. La fel de neproductive sunt și tendințele unora de a anula valorile definitiv consacrate.

scris pentru a contesta ceea ce s-a făcut până în prezent, Testamentul lui Petru Creția trage semnal de alarmă asupra necesității redării operei eminesciene la adevărata valoare, „atâta cât este, nici adăugând, nici scăzând”.

Cartea, unică în felul ei, este o adevărată lecție de loialitate, de prețuire a eforturilor înaintașilor săi Estye, în același timp, „testamentul incontestabil” pe care vor trebui să-l respecte acela sau aceia care își vor asuma responsabilitatea de a reedita opera poetică a lui Mihai Eminescu. La sfârșitul lecturii acestei cărți rămâi cu regretul că Petru Creția, singurul eminescolog și cel mai avizat filolog care a reușit să pătrundă în tainele manuscriselor Eminescu, nu a avut răgaz să-și ducă la bun sfârșit dorința de a realiza o nouă ediție a operei. Am fia vut, cu certitudine, o altă percepere a operei marelui poet.”

Volumul cuprinde o Postfață semnată de Săluc Horvat în care menționează: „Vasta bibliografie eminesciană, care însumează zeci de mii de referințe critice, poate fi o justificare pentru cei ce susțin că despre Eminescu și opera sa s-a scris tot ce era de scris, că nimic nu mai este de adăugat.

Urmădind edițiile succesive din opera eminesciană ce continuă să apară, numeroasele exegeze privind opera și biografia poetului, diversitatea ideilor și ipotezelor ce se lansează sunt dovezi incontestabile că Eminescu și opera sa sunt mereu actuale, că scrierile eminesciene, la fel și biografia sa oferă teme inepuizabile de noi și noi abordări.

În susținerea acestor idei vin și lucrări recenzate de noi în decursul anilor, adunate în volumul cu titlul Mihai Eminescu în critica literară actuală.”

Postfața este urmată de Referințe critice semnate de eminescologi și critici literari: Gh. Bulgăr, Mircea Popa, C Cubleșan, Ion Buzași, Ion M. Mihai și Cornel Munteanu. Volumul cuprinde și Indice de nume.

Invit toți doritorii la Centrul Academic Internațional Eminescu să descopere noi și noi ediții eminesciene  și să contribuie în măsura posibilităților la valorificarea patrimoniului eminescian.