Însemnări pe margină de cărți de Săluc HORVAT
Elena DABIJA,
director, Centrul Academic Internațional Eminescu
Despre Mihai Eminescu s-a scris o bibliotecă întreagă, se scrie și se va
mai scrie, deoarece de fiecare generație se descoperă și se mai înțeleg multe
din tainele operei eminesciene. Vă propun să-l cunoaștem pe Săluc Horvat și
creațiile sale în domeniul eminescologiei.
Săluc HORVAT s-a născut la 23 inie 1935 în satul Șigău, județul Cluj. Este
absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din
Cluj-Napoca, licențiat în specialitatea limba și literatura română. Este membru
fondator al Asociației Scriitorilor din Baia Mare și președintele acesteia,
inițiatorul și fondatorul revistei „Nord Literar”, director executiv al
revistei.
A colaborat cu studii, articole și cronici literare la mai multe reviste: Tribuna, Viața Românească, Contemporanul,
Familia, Luceafărul, Poesis, Nord Literar, etc. Este membru al Uniunii
Scriitorilor din România.
Săluc Horvat are editate volumele: Mihai
Eminescu, Dicționar cronologic, Editura Gutinul, Baia Mare, 1994; Însemnări despre Mihai Eminescu. Studii și
articole, Editura Universității de Nord, Baia Mare, 2000; Eminescu și comentatorii săi, Editura
Limes, Cluj-Napoca, 2009; De la Titu
Maiorescu la Petru Creția. Contribuții la un dicționar al eminescologilor,
Editura Libra, București, 2010; Mihai
Eminescu. Repere biobibliografice. Dicționar cronologic, Ediție revăzută,
Editura Tipo Moldova, Iași, 2013; Mihai
Eminescu. Luceafărul. Ediție bibliofilă realizată cu ocazia împlinirii a
150 de ani de la nașterea poetului, Baia Mare, Editura Universității de nord,
2000.
Volumul semnat de Săluc Horvat Mihai Eminescu în critica literară actuală (Însemnări
pe margini de cărți), a apărut în colecția Opera Omnia Patrimoniu cu prilejul a 164 de ani de la nașterea lui
Mihai Eminescu. Cronicile și comentariile ce alcătuiesc această culegere snt
grupate în trei capitole: capitolul I Ediții eminesciene: Mihai Eminescu. Opere (ediția princeps,
Perpessicius); Mihai Eminescu. Opere. Volumul XVII; Eminescu într-o ediție
anastatică; Manuscrisele Eminescu. Eugen Simion, editor al manuscriselor
Eminescu; Testamentul unui eminescolog. Capitolul
II Eminescu
în critica literară actuală în Mihai Eminescu în critica literară actuală sumează
studiile: Mai este Eminescu actual?;
Receptarea critică a operei lui Mihai Eminescu; Mihai Eminescu în critica
literară actuală; Polimorfismul operei eminesciene; Critica eminesciană
actuală; Tudor nedelcea. Pentru mine, Eminescu...; Eminescu, azi; Eminescu în
viziunea criticilor clujeni; Avatarurile prozei eminesciene; Eminescu și
contemporanii săi. Capitolul III
este întitulat Universalitatea operei eminesciene și cuprinde studiile: Eminescu peste nemărginirea timpului;
Eminescu în literatura maghiară;
Este imposibil să fac o trecere în revistă a conținutului tuturor
articolelor incluse în acest volum reprezentativ, semnat de Săluc Horvat, dar
insist să vă aduc câteva concretizări cu privire la Manuscrisele Eminescu și anume: „Manuscrisele eminesciene sunt pe larg discutate în cartea lui Petru
Creția. Ajunse în păstrarea lui Maiorescu, conștient de valoarea lor, criticul
le ferește de dorința multora de a le recupera. În anul 1902, manuscrisele sunt
predate Academiei Române, devenind bunuri de interes public. După ultimele
estimări, acestea ar însuma peste 16 000 de file.
Intrate în patrimoniul Bibliotecii
Academiei, manuscrisele eminesciene au deschis noi piste de cercetare și de
editare. Încep să apară studii monografice sau comentarii pe marginea operei.
Amintim, în primul rând contribuțiile lui G. Călinescu, autorul monografiei Viața lui Mihai Eminescu și al amplului
studiu Opera lui Eminescu, apoi contribuțiile lui Tudor Vianu, N.
Iorga, Gala Galaction, I. Crețu, I Nica, G. Munteanu, I. Roșu și ale multor
altora. La acestea se alătură studiile a numeroși exegeți străini, precum cele
efectuate de Alain Guillermou, Ladislau Galdi, Rosa del Conte, Gino Lupi, Amita
Bhose etc.
Cu toate aceste realizări, Petru
Creția susține că nu dispunem de întreaga operă tipărită. „Peste tot ce
înseamnă Eminescu s-a întins pustiul” Ne întrebăm și noi: o fi așa?
Concluzia lui Petru Creția este aceea
că la ora actuală nu mai sunt forțele necesare care să ducă cercetarea operei
eminesciene mai departe. Eminescologi în măsură să descifreze manuscrisele
poetului sunt tot mai puțini, fiind la sfârșitul vieții, iar pe tineri nu-i
interesează acest domeniu.
Reeditarea operei poetice a lui Mihai
Eminescu, în opinia lui Creția, presupune respectarea unor criterii, între care
amintește cercetarea întregului corpus de texte existente și exploararea
exaustivă a acestora, dar fără a „forța” faptele: „Eminescu este mare atât cât
este”. Orice încercare de a-l face mai mare poate fi dăunătroare. La fel de
neproductive sunt și tendințele unora de a anula valorile definitiv consacrate.
scris pentru a contesta ceea ce s-a
făcut până în prezent, Testamentul lui
Petru Creția trage semnal de alarmă asupra necesității redării operei
eminesciene la adevărata valoare, „atâta
cât este, nici adăugând, nici scăzând”.
Cartea, unică în felul ei, este o
adevărată lecție de loialitate, de prețuire a eforturilor înaintașilor săi Estye,
în același timp, „testamentul incontestabil” pe care vor trebui să-l respecte
acela sau aceia care își vor asuma responsabilitatea de a reedita opera poetică
a lui Mihai Eminescu. La sfârșitul lecturii acestei cărți rămâi cu regretul că
Petru Creția, singurul eminescolog și cel mai avizat filolog care a reușit să
pătrundă în tainele manuscriselor Eminescu, nu a avut răgaz să-și ducă la bun
sfârșit dorința de a realiza o nouă ediție a operei. Am fia vut, cu
certitudine, o altă percepere a operei marelui poet.”
Volumul cuprinde o Postfață
semnată de Săluc Horvat în care menționează: „Vasta bibliografie eminesciană, care însumează zeci de mii de
referințe critice, poate fi o justificare pentru cei ce susțin că despre
Eminescu și opera sa s-a scris tot ce era de scris, că nimic nu mai este de
adăugat.
Urmădind edițiile succesive din opera
eminesciană ce continuă să apară, numeroasele exegeze privind opera și
biografia poetului, diversitatea ideilor și ipotezelor ce se lansează sunt
dovezi incontestabile că Eminescu și opera sa sunt mereu actuale, că scrierile
eminesciene, la fel și biografia sa oferă teme inepuizabile de noi și noi
abordări.
În susținerea acestor idei vin și
lucrări recenzate de noi în decursul anilor, adunate în volumul cu titlul Mihai Eminescu în critica literară actuală.”
Postfața este urmată de Referințe critice semnate de
eminescologi și critici literari: Gh. Bulgăr, Mircea Popa, C Cubleșan, Ion
Buzași, Ion M. Mihai și Cornel Munteanu. Volumul cuprinde și Indice de nume.
Invit toți doritorii la Centrul Academic Internațional Eminescu să
descopere noi și noi ediții eminesciene și să contribuie în măsura posibilităților la
valorificarea patrimoniului eminescian.