12 aug. 2015

TRIADA CRUCIALĂ A ORAŞELOR EUROPENE ÎN DRUMUL CUNOAŞTERII A LUI MIHAI EMINESCU


 (continuare)

În septembrie 1872, cînd „perioada vieneză" e încheiată (dar fără acea diplomă dorită de tatăl Gheorghieş), Eminescu citeşte în şedinţele Societăţii „Junimea" poemele Egipetul, Înger şi demon, Florea albastră. Impresionaţi de noile, creaţii, membrii societăţii decid să-i acorde o importantă sumă de bani pentru continuarea studiilor la Berlin. Titu Maiorescu îi voia „doctor în filosofie " şi urmaş al său la catedra universităţii din Iaşi. Astfel după strîngerea legăturilor cu Junimea ieşeană, unde la fel în cadrul şedinţei din 6 octombrie 1872, citeşte şi nuvela Sărmanul Dionis, scrisă la Viena, Eminescu ia drumul Berlinului, unde ajunge pe la începutul lui noiembrie.
La 16 decembrie 1872 Eminescu se înscrie la Universitatea Humboldt, ca student obişnuit, deoarece aici nu li se cerea străinilor de la început certificatul de terminare a liceului, ca la Viena. La cererea studentului făcută la 14 iulie 1873, Rectorul şi Senatul Universităţii din Berlin îi eliberează un certificat, în care se arată: „atestăm prin acest certificat de absolvire că domnul Mihai Eminescu...a fost pregătit pentru studiile academice la gimnaziul din Botoşani şi a fost înmatriculat la 18 decembrie 1872 pe baza unui certificat de absolvire de la acel gimnaziu; a stat aici ca student de atunci şi pînă la sfîrşitul semestrului de vară 1873 şi a studiat filosofia... ".
Din caietele sale, se constată că a participat la cursurile marilor profesori berlinezi, între 1872-1874, luînd notiţe în nemţeşte, dar şi în româneşte.
Aceasta este creaţia lui Bismark „cancelarul de fier ", care a modernizat Germania, făcînd din Berlin şi Koln metropolele ce se mai văd şi astăzi din ceea ce a mai rămas în urma celui de-al doilea război mondial. La cea dată Berlinul se afla la un an de la înfiinţarea Reichului, devenid capitala Imperiului german.
În vremea lui Bismark Berlinul se dezvoltă glorios, ajungînd la 821 de mii de locuitori. Cam aceasta era populaţia Berlinului pe vremea cînd Eminescu studia la Friedrich Wihelm Universitat, celebra Universitate Humboldt înfiinţată în anul 1766, construită în epoca humboldtiană de înflorire a culturii germane, 1748-1766, definitivată şi dăruită posterităţii în 1809.Aici urmau să studieze Fichte, Hegel, Feurbach, Schleiermacher şi Schelling, dar şi Karl Max, Einstein, precum şi Fraţii Grimm.Iar acum putem săl aşezăm alături de ei şi pe Mihai Eminescu, studentul de 22 de ani, răvăşit şi îngîndurat, fără bani, fără acte, dar cu ştiinţa de carte.La 18 decembrie s-a înscris cu întîrzire la Facultatea de filosofie a Universităţii berlineze. Eminescu a trecut foarte serios la treabă, urmîrnd cu regularitate cursurile semestrului de iarnă 1872-1873: Logica şi principiile filosofie, Concepţia istoriei la istorici renumiţi, cursurile ţinute de profesorul Duhring.
Prima sa locuinţă berlineză cunoscută este la adresa Albrechtstrasse, numărul 6 (Treppen bei Lange), nu departe de universitate, în apropierea apei Spree şi a gării, dar şi de Tiergarten. Locuinţa reprezinta un mic hotel de mîna a doua. Clădirea există şi azi, cu renovările şi consolidările de rigoare.
Din cauză că, din nou, banii nu-i ajungeau lucrează, paralel, ca secretar la Agenţia Diplomatică Română din Berlin, sprijinit de şeful acestei Theodor Rosetti, cumnatul domnitorului Al.I.Cuza, Titu Maiorescu îl presează să-şi ia doctoratul în filosofie, pentru ca în toamna lui 1874 să-i ofere un post la catedră de filosofie a Universităţii din Iaşi, expediindu-i pentru aceasta 100 de galbeni. Fratele mai mare, Şerban, aflat şi el la Berlin pentru studii medicale, îl încurajează. Eminescu se hotărăşte să-şi susţină doctoratul la Jena, însă în luna iulie părăseşte brusc Berlinul, renunţînd la examene. Împreună cu un coleg de facultate, călătoreşte cu trenul spre Marea baltică, la Konigsberg (oraşul marelui filosof Kant), în căutarea unor documente privitoare la istoria românilor, ca mai tîrziu să renunţe şi la asta.
Aici Eminescu a cunoscut iubirea aşa cum multora le este greu să şi-o închipuie, de la platonic la carnal, de la suavităţi la brutalităţi, de la visare la realitate, de la împlinire la durere.Mereu însă cu gîndul la Veronica. Caietele sunt pline de însemnări în acest sens. Dintre toate, cea mai frecvent pomenită este "prietena Milly", o fată dispusă să-i asculte gîndurile poetului în plimbările prin Berlin sau prin împrejurimi, pîna la Postdam., ne-a rămas versificată de poet. În timpul studiiilor berlineze Eminescu l-a tradus pe Lenau, manuscrisele s-au păstrat la Biblioteca din Bonn.
Lista celor care au scris despre poezia eminesciană în Germania este impresionată: Wilhelm Rudow (Mihai Eminescu); Georg Adam ( Originalitatea poeziei eminesciene);  Lazar  Gusho (Neînţelesul Eminescu: La steau) etc.
Eminescu are şi un bust realizat de Alexandru Pană, amplasat în 1989 în parcul "Christoph von Gluck" din Munchen.
Merită şi Tu să păşeşti pe aceste locuri europene, dar atît de cunoscute nouă!