3 sept. 2015

FLORILEGIU SENTIMENTAL PENTRU ACAD. MIHAI CIMPOI


  •  Mihai Cimpoi are – în imaginația mea de valah – figura și semnele comportamentale ale unui răzeș din epoca lui Ștefan cel Mare. Voinic, țeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală, coborât – aș zice – direct din spațiul sadovenian, pare că s-a hrănit toată viața lui cu rădăcini de stejar. Ține drumul drept, pe la mijloc, și, de-i pornit într-o direcție, n-o schimbă până nu ajunge la locul cuvenit. Eugen Simion
  •  Mi-a fost dat să fiu de numeroase ori în preajma academicianului Mihai Cimpoi, un bărbat care impune din prima clipă, înalt, aproape masiv, cumpătat la vorbă, comportament sadovenian, dar, îndrăznesc să spun, cu mai mult umor, prezență maiestuoasă, as al jocurilor de cuvinte, mare povestitor dar mai ales critic literar de excepție. Râs molipsitor, homeric. Pofticios cu cele lumești, dar dominat, din nou, de cumpătare. Vasile Nanea
  •  El nu cunoaște o altă cotă a artei scrisului decât cea a profesionalismului. Are un adevărat cult pentru dreapta judecată. Iubește munca. E un maestru a scrisului. În tot ce face pune inimă. E riguros, exigent, pasionat. Nu aleargă după gloria deșartă a acestei lumi. Cu pasu-i măsurat și, de la un timp, tot mai apăsat, el trece ca o caravană prin pustiul deșărtăciunilor omenești ale zilei de azi. În același timp e un generator de bunătate, e risipitor chiar. Uneori, vorbele bune spuse sau scrise despre o seamă de scriitori de mâna a doua îi joacă feste, se întorc asupra-i, ca bumerangul, lovindu-l fără milă, nesocotind nobilele intenții pe care le-a avut. În prea multa sa bunătate și indulgență, deseori rămâne neînțeles chiar și de prieteni. Peste toate aceste supărări, însă el trece fără supărare, cu un calm și cu echilibru de invidiat, aș spune chiar, cu o senitate augustă. Cu iertarea și răbdarea lui poți trece nu mări, ci oceane. Cătălin Bordeianu
  • Ca om, Mihai Cimpoi este un farmazon moldav. Personaj epopeic, coborâtor parcă din rabelaisiana, arhipopulară Gargantua și Pantagruel, Mihai Cimpoi e născut sub semnul poveștii, iar ursitoarele l-au împroprietărit cu un umor debordant, cu o plăcere și o știință a calamburului care-i conferă magnetism și fast spiritual ocrotitor. Tot ce întreprinde, se află sub semnul poveștii, umbrela ocrotitoare. Povestea-i tutelară, Mihai Cimpoi a simțit-o instrictual și nu era neapărat nevoie să citească zisa lui Forster, după care povestea e umbra oricărui gen literar. Convins că orice sistem / univers (filosofic, poetic, critic) are la bază povestea, cu Mihai Cimpoi este gata să pui de-o petrecere spirituală. Pentru că acestui spadasin al spiritului umorului îi este și apărare și atac, iar lucrurile sale bine făcute (nu numai cele pornite și întoarse la Eminescu), pun la încercare minți de extremă inteligență. Daniel Corbu
  • Profesorul și academicianul Mihai Cimpoi este o apariție remacabilă. Înainte de a-l cunoaște, îți dai seama că este un om de o mare bunătate sufletească și o înțelegere perfectă a interlocutorului său, aceasta datorită erudiției sale și a faptului că s-a dedicat cu mult elan meseriei de profesor. De altfel, și în calitatea de critic literar, observăm că el întotdeauna își formează aprecierile, observațiile și rezervele sale cu o prudență remarcabilă, nevoind să jignească pe autori care, în alte lucrări viitoare ar putea să obțină rezultate mai bune. O altă calitate semnicativă a academicianului Mihai Cimpoi este aceea că nu pregetă să ia parte la tot felul de simpozioane în care cultura rămână să fie pusă în valoare. Este, deci, un om de cultură militant, iubitor al realității românești, totalmente diferit de acei pseudoelitiști care nu pregetă nici o secundă să-și defaimeze propria națiune. Academicianul Mihai Cimpoi este un valoros liant între spiritualitatea din România și cea din patria-mumă, Basarabia. Ioan Pavăl
  • Mihai Cimpoi rămâne același om de suflet, sociabil, echilibrat și deschis către bucuriile și durerile conționalilor săi, care știe ce spune și pe ce trebuie să pună accentul. El nu este ca mulți alții care caută să se afle pretutindeni în treabă, care sunt gata oriunde și oricând să-și dea cu părerea în orișice problemă. El e un întreg laborator de creație. O ambulanță. (…). Mai mult, laudele ce i se aduc cu diverse ocazii, titlurile de academician, de doctoris onoris causa al câtorva universități, de laureat a zeci de universități, de premiant al mai multor uniuni, reviste, asociații, de cetățean de onoare a câtorva mari orașe din România, prestigiul de autor, editor, coordonator al unor importante lucrări de istorie literară, monografii, studii, nu-l îndepărtează de lumea ce-l înconjoară și nu-l fac să se închipuie instalat pe un tron la care să nu poată ajunge muritorii. Nu-i Mihai Cimpoi omul căruia să-i placă să se lăfâie în laurii gloriei trecătoare, să se scalde în apele îmbătătoare ale iubirii de sine. El rămâne același om simplu, accesibil, modest, tolerant, tacticos, indulgent, deschis, înțelegor și înțelept. Parafrazând titlul uneia din cărțile sale, am putea spune că Mihai Cimpoi este pentru noi toți o duminică a valorilor. O cumpănă dreaptă. Cu două ciuturi. Una coborând în adâncmi, la esențe, alta urcând în ceruri să preia lumină lină din ele. Vasile Tărâțeanu
  • Acad. Mihai Cimpoi este un erudit de ținută enciclopedică, care nu s-a lăsat molipsit de virușii așa-zisei estetici marxist-leniniste (cum a procedat cea mai mare parte a criticilor de la noi și nu numai!). El a venit în critica noastră literară ca un torent de erudiție, împovărat de lecturi profunde din filosofi ai culturii de prestigiu internațional și ca urmare a căutat să disocieze aspectul estetic al operelor literare, fără a-și pierde timpul în examinarea pseudoliteraturii proletcultiste din anii imediat postbelici. Și încă un aspect de importanță determinantă pentru creația sa: el renunță la limbajul de lemn al criticii oficiale și întronează un stil critico-literar propriu inconfundabil, rezultat al asimilării organice a noțiunilor și a terminologiei de specialitate moderne. Așadar, creația acad. Mihai Cimpoi se impune prin erudiție vastă și substanțială, prin grație și eleganță subtile, prin rafinament estetic, prin interpretare profundă și originală a faptelor literare, prin caracterul incitant al modalităților de interpretare a operelor literare, prin noutatea ideilor lansate și prin stilul original și sugestiv. Vasile Bahnaru