28 sept. 2015

NICOLAE DABIJA - PEISAJE ALE SUFLETULUI


          (istoria, demnitatea naţională, patria, limba, dragostea, copilăria...)
                                  
                            Vântul suflă încotro vrea să-i auzi vuietul; dar nu ştii de
                            unde vine, nici încotro merge.
                                                                                              Evanghelia după Ioan
          
    
        O nouă dimineaţă de toamnă, zi însorită şi plină de promisiuni. La Centrul Academic Internaţional Eminescu derulează Săptămâna uşilor deschise, cu noi surprize şi intâlniri emoţionante. În miezul zilei soseşte la noi Nicolae DABIJA, fiind aşteptat cu multă nerăbdare, întâmpinat cu aplauze de către tinerii de la Liceele Teoretice Mircea cel Bătrân şi Liviu Rebreanu, însoţiţi de profesoarele de limba şi literatura românâ, doamnele Angela Dascăl,Elena Haret, Olga Apolonic şi Svetlana Semedin. Este minunat, atunci, când vorbim despre un mare scriitor al neamului nostru, când îl avem în preajmă, aici lângă noi, în plină putere de creaţie şi putem să-i adresăm întrebări, să-i cerem sfatul, să-i transmitem emoţiile şi admiraţia noastră pentru tot ceea ce face. Domnul Nicolae DABIJA, pe lângă faptul că este scriitor, istoric literar, animator al vieţii politice, academician, membru de onoare al academiei române, un eminent publicist, inima celei mai vibrante publicaţii basarabene, săptămânalul  Literatura şi Arta... este cu adevărat o mare personalitate a neamului românesc, care prin creaţia sa incontestabil de valoroasă a intrat în circuitul literaturii universale, fiind tradus în mai multe limbi. Astăzi l-am invitat pentru o discuţie-dezbatere pe marginea romanului  Tema pentru acasă, un roman foarte îndrăgit şi citit de copii şi maturi, mulţi dintre care se regăsesc în el. Un roman de dragoste, un roman despre neamul nostru care a trecut prin calvarul deportărilor, a gulagului şi prin multe alte încercări ale vieţii din perioada de deznaţionalizare şi instrăinare. Faptul că este la VI-a ediţie, vorbeşte de la sine. Înainte însă de a trece la discuţia propriu-zisă, liceenii insistă să prezinte un splendid recital de poezie din creaţia autorului, pentru a-i demonstra poetului drag că îi cunosc poezia, că o înţeleg, că îi sensibilizează. Domnul DABIJA râmâne profund impresionat şi pentru a-i încuraja în dragostea lor pentru literatură le dăruieşte câte o carte Nu vă îndrăgostiţi primăvara, cu autograf, ca amintire de la această întâlnire unică. Autorul menţionează, că aici la Centrul Eminescu, bate inima lui Eminescu, aici este locul unde se întâlnesc timpurile care vin cu cele care au trecut ca să rămână. Cât priveşte romanul, el este şi despre Eminescu, zice autorul, totul începe la lecţia de limba şi literatura română, la lecţia întreruptă de eliberatori,  când profesorul de română Mihai Ulmu le-a dat elevilor o temă pentru acasă:    A fi om în viaţă e o artă sau un destin? După treisprezece ani, ajuns în Poiana, de mână cu fructul dragostei Mariei şi al lui, cu Mircea îşi regăseşte clasa căruntă, aşteptându-l cu tema de acasă îndeplinită de către fiecare conform vieţii trăite... Recurgând la o poveste de iubire pe care a trecut-o prin calvarul suferinţei, iese un roman plin de emoţii şi filozofie, de o semnificaţie spirituală unică cum ar fi exemplul preotului din închisoare, la fel şi momentul în care deţinuţii refuză să lucreze în ziua de Paşti; un roman al destinului uman, destin care nu se poate împlini decât prin suferinţă; un roman din care ai ce învăţa şi trebuie să înveţi. Iubirea este singura virtute care ne ajută să rămânem oameni întregi şi doar prin iubire, în toată plinătatea acestui cuvânt, vom dăinui ca neam. Elevii i-au adresat o multitudine de întrebări, punând în discuţie pasaje întregi din roman. Care au fost motivele ce l-au îndemnat să scrie acest roman? Romanul începe cu expresia: Şi era miercuri şi ploua. De ce miercuri şi de ce ploua? Despre semnificaţia titlului şi a personajelor. Dacă a suferit în momentul scrierii romanului drama prin care trec personajele. De unde au ştiut elevii că profesorul va veni şi îl aşteptau în clasă cu tema făcută?  De ce Maria moare? Scriitorul, după ce le-a ascultat întrebările şi-a început a depăna firul gândului... Într-un moment dramatic din viaţa mea, când mă aflam între viaţă şi moarte, mi s-a arătat această carte. Mai întâi am   văzut-o -  toată! – în câteva fracţiuni de
secundă, apoi, pe măsură ce trecea timp, aceasta mi se dezvăluia filă cu filă, frază cu frază, cuvânt cu cuvânt, în toată dimensiunea ei. Scrierea cărţii le-o datorez celor care m-au readus la viaţă. Eu n-am făcut decât să aştern pe file ceea ce mi-au relatat ei. De aceea am scris-o în aproximativ trei luni. Citisem undeva, că dacă vrei să începi un lucru important e bine să o faci luni sau miercuri,  deoarece neapărat îţi va reuşi, iar ploaia, păi ea planează deasupra noastră pe tot parcursul romanului, doar că în formă de lacrimi. În acel moment de zbatere între viaţă şi moarte  a fost o suferinţă nu doar fizică,  dar şi spirituală, anume atunci a luat naştere romanul cu întreaga lui esenţă. Cineva îl întâlneşte, când revine în sat şi îi anunţă pe ceilalţi, astfel foştii elevi îl aşteptau în clasă, fiecare în banca lui, lipsea doar Maria Răzeşu. A fi om este şi un destin şi o artă, Maria semnifică demnitatea femeii-mamă. Rodul sacrificiului ei este copilul, iar Mihai Ulmul reprezintă intelectualul şi idealistul timpului. Domnul Nicolae DABIJA le povesteşte elevilor momente din copilăria sa, un moment care i-a determinat destinul a fost acela că s-a născut într-o bibliotecă. Când am văzut lumina zilei, în casa bunicilor mei, am deschis ochii pe nişte cărţi: cărţi pe sub masă, cărţi prin pod... Pentru mine o carte citită este ca o rugăciune. Cu ajutorul artei şi literaturii îi dăm omului aripi să zboare. Scriitorul i-a îndemnat pe elevi să citească ca să fie liberi în gândire, să se întărească în demnitate, să devină adevăraţi intelectuali, cu verticalitate, conştienţi de potenţialul lor. Doamna  Elena DABIJA, directoarea Centrului Eminescu le-a vorbit despre Săptămâna uşilor deschise, despre contribuţia bibliotecii la formarea personalităţii, despre serviciile prestate şi-a amintit cum l-a cunoscut pentru prima oară pe domnul DABIJA, fiind studentă la Universitatea de Stat din Moldova, apoi i-a îndemnat să vină cât mai des la bibliotecă, deoarece asocierea cu cartea îl ajută pe om să se descurce mult mai uşor în viaţă. Doamna Angela DASCĂL, director adjunct pentru problemele de educaţie de la Liceul Teoretic Mircea cel Bătrân i-a mulţumit domnului DABIJA în numele tuturor elevilor pentru această lecţie de literatură, dar şi de viaţă. A fost cu adevărat o întâlnire memorabilă cu multe sugestii, sfaturi,îndemnuri, dar şi răspunsuri. A fost o zi trăită cu folos, o zi cu satisfacţia de bine.

Larisa Arseni. Colaboratoare la CAIE.
Maestru în artă