1 oct. 2015

EVENIMENTUL ZILEI : 1 OCTOMBRIE

1 octombrie 1876
  •  Eminescu scrie în Curierul de Iaşi necrologul Sfîrşitul lui Constantin Negri: Alaltăieri în 29 Septemvrie a încetat din viaţă unul din cei mai nobili bărbaţi ai Românilor - Constantin Negri. (...) Astfel pămîntul românesc primeşte în braţele sale pe copiii săi adormiţi, cu aceeaşi blîndeţe ca sînul mamei; cel în care zac comorile trecutului nostru îşi adaogă cîte o nuoă comoară; şi astfel ni se face mai scump. Dormi dulce în pămîntul, din care te-ai născut, pe care l-ai iubit, pe care l-ai apărat viaţa toată şi fie-ţi ţărîna usoară şi reamintirea vecinică...
  • Eminescu face o scurtă călătorie la Bucureşti. Stă o singură zi. La prînz ia masa în familia doctorului Kremnitz. Mite reţine momentul:  Stimulat de cumnatul meu, vorbi foarte vioi cu el şi cu alţi cîţiva domni, mînca cu zgomot, rîdea cu gura plină, un rîs care mie îmi suna brutal. Numai cînd vorbea, peste masă, micuţei mele nepoate, vocea lui, care altfel nu era deloc atrăgătoare, devenea uimitor de dulce şi ochii împăienjeniţi dobîndeau o expresie simpatică. În vorbire, întrebuinţa în loc de d-ta, moldovenescul mata, care mie mi-a plăcut întotdeauna aşa de mult. În seara aceleiaşi zile, Eminescu citeşte acasă la Mite Kremnitz basmul Călin. Mite Kremnitz îl evocă: " Seara luă iarăşi masa cu noi şi după masă ne citi pasagii dintr-o nouă poezie. La citit vocea-i era plăcut monotonă. Poezia fu găsită de toţi foarte bună, dar eu nu eram de aceeaşi părere, pentru că poezia pomenea mult de licurici şi de multe alte gîngănii de tot felul care vorbeau ; un gen de poezie care nu mi-a plăcut niciodată, şi mai ales pentru că atunci nu eram în stare să judec farmecul limbii, pe care n-o cunoşteam de ajuns. Cum şedea aplecat peste foile, aşa de caligrafic scrise, ale manuscrisului său, Eminescu avea o înfăţişare mai puţin masivă ; bărbia foarte pronunţată şi gura largă se atenuau; fruntea ieşea strălucitoare de sub părul negru ca pana corbului ; sprîncenele apăreau în toată frumuseţea lor şi tăietura fină a nasului lăsa numai la întîlnirea nărilor o uşoară urmă de vulgaritate. (Amintiri fugare despre Eminescu)
  • Eminescu pleacă îndărăt la Iaşi, iar Mite Kremnitz rămîne cu o impresie de stupefacţie ; " A doua zi plecă, şi nu înţelegeam de ce se vorbise aşa de mult despre Eminescu, persoana lui părîndu-mi-se de rînd, ţinînd de o clasă socială pentru care nu puteam avea nici un interes, pentru că necioplirea ei mă jignea, iar poezia sărăciei, care îmi trezeşte aşa de nemăsurat mila, nu ieşea aici la iveală. El nu părea nici muritor de foame, nici melancolic. La masă se arăta ca un bun cunoscător de vinuri, vorbea cu ochii jumătate închişi despre calitatea unui vin de Drăgăşani, aşa că nu simţeam nimic din melancolia sa ; rîsese mult şi povestise glume din viaţa ţărăneasca cu mare poftă."
1 octombrie, 1884
  •  Eminescu începe, ca profesor suplinitor, cursul de geografie şi statistică la şcoala comercială. Avea să stea în acest post pînă la 1 septembrie 1885.
1 octombrie, 1887
  Scipione Bădescu, în Curierul Român:  Poetul Eminescu, contrar ştirii dată de Liberarul din Iaşi, se află tot greu bolnav, în Botoşani. (...)Rănile ce-i acoperiseră tot corpul şi care au dispărut momentan sub influenţa curei de la Hall, s-au redeschis din nou cu mai multă furie ca mai înainte...
Sursa:Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. - București: Cartea Românească, 1974. - 810 p.