17 oct. 2015

IURIE COLESNIC – TIMP ŞI ISTORIE

                
    
Cine nu şi-a scris istoria cu sânge, acela s-au n-a     avut-o niciodată, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora.
                                             Grigore Vieru
 
        Încă o sărbătoare, devenită deja tradiţională, inaugurată de Biblioteca Municipală B.P.Hasdeu şi preluată de toate filialele, este Decada ORAŞUL MEU. În cadrul ei Centrul Academic Internaţional Eminescu, prin diverse activităţi încearcă să-i asocieze pe utilizatorii şi oaspeţii bibliotecii cu istoria cunoscută şi necunoscută a Chişinăului. Astăzi, în miez de toamnă aurie, am fost onoraţi să-l avem ca oaspete pe arhivarul, istoriograful, persoană enciclopedică foarte vizată în istoria Chişinăului şi a întregii Basarabii,domnul Iurie COLESNIC. La intâlnire, de aceasta dată ne-au venit elevii de la Liceul Teoretic Mihai Eminescu, clasa a XII-a, însoţiţi de profesoara de engleză, doamna Svetlana Cotovan-Naval şi elevii de la Liceul Teoretic Mircea cel Bătrân, clasele a X-a şi a XI-a, împreună cu doamna Angela Dascăl, director adjunct, profesoară de limba şi literatura română. La început, moderatoarea evenimentului i-a oferit cuvântul doamnei Elena Dabija, directoarea Centrului Eminescu, ca unei gazde primitoare. Dumneaei a explicat succint menirea acestei sărbători tradiţionale, accentuînd că tot ce se organizează în incinta bibliotecii se face de dragul şi pentru utilizatorii şi oaspeţii noştri dragi. Înainte de a trece la tema pusă în discuţie, moderatoarea le-a făcut cunoştinţă elevilor cu unele crâmpeie din biografia domnului COLESNIC.
          Domnul COLESNIC, s-a născut într-un sat pitoresc din inima codrilor pe nume DERENEU, CĂLĂRAŞI, într-o familie de învăţători, august 1955. Are o biografie interesantă, îl aflăm în mai multe ipostaze. Absolvent al Universităţii Tehnice din Moldova, profesor, referent, corector, director a mai multor edituri. Cochetează chiar şi cu Studioul Animalfilm. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Doctor Honoris Causa şi membru corespondent al Academiei Internaţionale de Cadre UNESCO din Kiev. Nicolae Dabija spune că: Iurie Colesnic într-un fel, este un arhivar. În timp ce unii vorbesc despre alţii, ca să fie lăudaţi, el scrie despre cei care nu mai sunt, care nu pot să-i mulţumească. Aş spune că Iurie COLESNIC a efectuat o muncă cât o Academie. Este ISTORIOGRAFUL, care zice că nu oboseşte să descopere ISTORIA BASARABIEI. Omul care are încă multe de spus, cât să-i ajungă pentru 14 volume. Ştim că dumneavoastră aveţi editate mai multe volume din seria  enciclopedică BASARABIA NECUNOSCUTĂ. Despre ce  volume este vorba, cu atât mai mult că astăzi veniţi cu încă un volum proaspăt plămădit şi copt, CHIŞINĂUL NOSTRU NECUNOSCUT? Acest volum este al zecelea la număr  din seria la care vaţi referit anterior. Este o carte care conţine 632 de pagini, are 20 de capitole şi prezintă Chişinăul în trei straturi. Este un strat romantic, este un strat al oamenilor Chişinăului şi, desigur, al arhitecturii frumoase a Chişinăului care a fost. Este un oraş care dispare şi un oraş care întârzie să se nască.

          Studiind personalitatea domnului Iurie COLESNIC am ajuns la concluzia că este un arhivar aidoma acelui dascăl din Scrisoarea I scrisă de Mihai Eminescu, care spune: Universul fără margini e în degetul lui mic, /Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagă, /Noapte-adânc-a veşniciei el în şiruri o dezleagă; Precum Atlas în vechime spriginea cerul pe umăr /Aşa el sprigină lumea şi vecia într-un număr...Cine studiază bine trecutul e lesne să prezică viitorul... Cu certitudine, să scrii despre trecutul acestui meleag vitregit este foarte complicat, ţinând cont de spaţiul geografic, moravuri, regimuri care l-au dominat, presiunile politicului, care impun uneori chiar mitizarea anumitor adevăruri istorice...Pentru ilucidarea cât mai veridică a trectului istoric, ce dificultăţi aţi întâmpinat în procesul scrierei acestei cărţi, dar şi a celor precedente? Într-adevăr este foarte complicat, pe de o parte există o istorie mitologizată, care se impune insistent şi există o realitate care trebuie cunoscută, şi aici e nevoie de o cercetare asiduă, şi de mult descernământ. Avem o arhivă mult prea săracă, dar şi o finanţare a proiectului foarte  modestă. Însă din ceea ce avem, ceea ce putem face, astăzi prezentăm o carte, care este o faţă a Chişinăului.
          Larisa Arseni, moderatoarea activităţii: domnule COLESNIC, foarte des în volumele dumneavoastră folosiţi cuvântul NECUNOSCUT. Este vorba, într-adevăr de lucruri necunoscute cu desăvârşire, s-au care, în mod conştient au fost schimbate s-au trunchiate, or este vorba de rectificarea, reînvierea memoriei faptelor istorice care au fost interzise poate pe parcursul anilor?
          Chiar şi BASARABIA NECUNOSCUTĂ în 10 volume, prezintă materiale enedite, multe din ele, fiind necunoscute. Atunci când vorbim despre personalităţi sau evenimente care par cunoscute, în realitate găsim argumente care demonstrează că ele, totuşi, sunt necunoscute. Referitor la ultima carte, CHIŞINĂUL NOSTRU NECUNOSCUT, evident că este un CHIŞINĂU care îl cunoaştem cu toţii, dar este şi un CHIŞINĂU pe care noi nu îl cunoaştem, el este alături de noi, dar istoria, timpul pe care îl trăim noi face ca el să dispară.
          De aceea, este foarte bine ca cititorul, ca omul care locuieşte în CHIŞINĂU să aibă senzaţia: CHIŞINĂUL nu este străin, este CHIŞINĂUL nostru, care este un oraş necunoscut, care trebuie salvat, sau în a cărui oglindă trebuie să ne uităm şi să vedem realitatea în care noi trăim.
          Din sală: Obserbăm că oamenii ultimul timp au o atitudine neglijentă faţă de oraşul în care trăiesc, cum credeţi care este motivul? Oamenii nu cunosc oraşul. Cetăţenii ar avea o cu totul alta atitudine, dacă ar cunoaşte istoria oraşului lor. Nu s-ar împăca atât de uşor cu distrugerile care se produc. Şi aici este miza. Pe de o parte, factorii de decizie desigur că sunt obligaţi să cunoască, dar nici ei nu au de unde să se informeze, nu au avut sursele necesare. De aceea trebuie să le punem la îndemână această oglindă a trecutului şi atunci vor fi mai selectivi şi atenţi în luarea deciziilor.
          Natalia Ţurcanu, studentă la Universitatea de Stat din Moldova: Domnule COLESNIC, după atâta istorie cât a trecut prin cărţile dumneavoastră, ce va trezit o admiraţie deosebită şi ce poate va întristat în vremurile de odinioară? M-a uimit, în primul rând, solidaritatea etnică a CHIŞINĂULUI. Fiindcă la 1812 aici majoritatea erau români, iar a doua naţionalitate care popula intens CHIŞINĂUL erau evreii, pe atunci era un sătuc mare cu şapte biserici, iar la 1834 deja avea un proiect făcut de generalul Fiodorov, în care CHIŞINĂUL îşi schimba faţa. Iar cu apariţia primarului Carol SCHMIDT, CHIŞINĂUL este organizat considerabil. În 10 ani începe să fie cu apeduct, să aibă trotuare pavate şi peste câţiva ani apare tramvaiul cu cai. Chiar şi energia electrică a venit la 1899 în CHIŞINĂU, înlocuind iluminatul cu gaz. Evoluiază simţitor şi arhitectura oraşului. Referitor la ce m-a întristat...Am o mare tristeţe: în 1941 căpitanul I.A.Muhin, împreună cu comandourile sale, a aruncat în aer 89 de clădiri din centrul CHIŞINĂULU. A fost o tragedie mare pentru acest oraş, care a fost nevoit să renască din cenuşă.
           Din sală: Cum credeţi, în societatea de astăzi există interes pentru asemenea gen de literatură? Eu cred că există un foarte mare interes. Urmăresc după reacţiile la cărţile pe care le scot şi după felul cum ONG îşi construiesc fanteziile lor de apărare a oraşului, de fortificare a istoriei. Şi eu cred că în măsură ce atenţionăm cetăţenii, va spori şi interesul pentru acest gen de literatură.
          Liceenii s-au văzut foarte interesaţi şi de alte aspecte ale istoriei oraşului în care trăiesc, dar cu regret la o singură  întâlnire, cu o personalitate de talia domnului Iurie COLESNIC, nu putem răspunde la toate întrebările care ne frământă. Sperăm că interesul vădit al tinerilor în cunoaşterea istoriei BASARABIEI şi a CHIŞINĂULUI îi va face să pună mâna pe carte şi să studieze, şi aici le venim noi în ajutor, cei de la Centrul Academic Internaţional Eminescu, care are în posesie aproape toate volumele autorului. În numele elevilor, cu un cuvânt de mulţumire pentru Iurie Colesnic, dar şi colaboratorii bibliotecii, care de fiecare dată invită oameni interesanţi, adevărate personalităţi a neamului nostru, a venit doamna Angela Dascăl. Dumneaei a menţionat, că am asistat la o adevărată lecţie de istorie şi că bucuria este dublă fiindcă, astăzi putem liber vorbi despre istoria noastră, despre trecutul nostru, dar cunoscând trecutul ne putem vedea şi viitorul, vorba poetului Eminescu: Viitorul şi trecutul /Sunt a filei două feţe /Vede-n capăt începutul /Cine ştie să le-nveţe.
Larisa Arseni. Colaboratoare CAIE.                          
             Maestru în artă.